Buna dimineata intr-o zi de sambata, 30 ianuarie! Sâmbătă vor apărea precipitații preponderent sub formă de ploaie și mixte, cerul fiind preponderent noros pe întreg teritoriul. De asemena, în zona montană înaltă va ninge. În prima parte a zilei, izolat se va forma polei. Meteorologii anunță că temperaturile înregistrate se încadrează între 3 – 10 grade C, în timp ce minimele se situează între -4 – 6 grade C. În Oradea, sâmbătă maxima va atinge 7 grade, în timp ce minima nu va depăși 3 grade C. În Ploiești, maxima zilei va fi de 7 grade C, iar minima va atinge -1 grad. Ziua de sâmbătă aduce un cer închis pentru Galați, cu temperaturi maxime ce nu vor depăși 3 grade. În Brașov, meteorologii anunță o maximă de 5 grade, în timp ce minima nu va depăși -2 grade C, iar cerul va fi înnorat pe tot parcursul zilei. În Craiova, vremea va fi frumoasă și o maximă de 8 grade C. Minima va fi de 1 grad C. In Constanța, temperatura maximă anunțată de meteorologi este de 7 grade, iar minima va atinge 2 grade C. La Iași, meteorologii anunță precipitații mixte și o maximă de 4 grade C, în timp ce minima nu va depăși -2 grade. Timișorenii se vor bucura de vreme mai caldă, cu maxime ce vor urca mercurul din termometre până la 10 grade C. Minima nu va depăși 3 grade C. În Capitală +8/-1 gr.C.
România barbară, țara în care continuă sacrificiile umane. „Doriți salon cu infecții nosocomiale sau salon cu risc de incendiu?” Un incendiu ar putea fi un accident. Două, o întâmplare nefastă. Dar 6 incendii de la Piatra-Neamț și până la „Balș” e altceva. O anumită parte a noii puteri, instalată în noiembrie 2019, își dorește foarte tare privatizarea sistemului de sănătate din România. În numele libertății de a alege. Al libertății de a-ți alege medicul care să te trateze, de a alege spitalul în care vrei să fii internat și așa mai departe. Personal, nu cred că asta este soluția, căci astfel vor fi privați de asistență medicală adecvată nu doar cei care nu plătesc asigurări de sănătate, ci și cei care plătesc, dar nu suficient pentru buzunarele unei potențiale industrii a „îngrijirii”. Acum însă nu despre asta vorbim, ci despre alegerile pe care încă le mai pot face pacienții. Sau pe care ar trebui să le poată face. Astăzi, în ianuarie 2021, după ce am pășit sănătos în secolul XXI, românilor care ajung în spitalele țării ar trebui să li se dea posibilitatea de a alege: „Doriți să fiți internat în salon cu infecții nosocomiale, sau în salon cu posibilitatea de incendiu?”. Căci, se pare, acestea sunt cele două mari oferte ale sistemului medical românesc. Pacienții se infectează în continuare în spitale cu bolile tradiționale ale locului sau, așa cum se întâmplă din ce în ce mai des, mor din cauza unor incendii. Din 14 noiembrie 2020 au avut loc șase incendii în spitalele din România, cu tot cu cel de la Spitalul Matei Balș, din această dimineață. Parcă este prea mult, prea greu de înțeles. 6 incendii în două luni și jumătate! De un an fără două luni, sistemul sanitar românesc se află sub o presiune continuă. Este o perioadă îndelungată în care atât oamenii, cât și instituțiile și chiar și aparatura au fost supuse unui stres neașteptat…..Dar ni s-a spus că putem să stăm liniștiți, pentru că s-a investit foarte mult și, mai ales, cu mult cap în consolidarea sistemului de sănătate. Banii nu pot face minuni în ceea ce-i privește pe oameni. Oricâte stimulente ai acorda personalului din spitale, vorbim despre rezistența lor fizică și psihică, ce nu pot dura la nesfârșit. Dar banii băgați în ultimele zece luni în spitale ar fi trebuit să rezolve măcar o mare parte din problemele materiale ale sistemului. Cum, de asemenea, faptul că atenția unei țări întregi este îndreptată de aproape un an înspre sistemul de sănătate românesc ar fi trebuit să-i determine pe cei responsabili de gestionarea acestuia să facă mult mai mult decât de obicei, mai mult decât cred ei că pot, pentru ca sistemul să funcționeze impecabil. Și nu funcționează. 6 incendii în două luni și jumătate ne spun foarte clar că sistemul se bucură în continuare de nepăsarea celor ce ar trebui să răspundă de buna sa funcționare. Un incendiu poate fi un accident. Două incendii ar putea fi un accident, dar șase incendii în zece săptămâni nu mai sunt un accident, sunt mai degrabă un modus operandi. În România, secția de Anestezie-Terapie Intensivă nu mai este, în cazul majorității bolnavilor de COVID-19, parte a procesului de vindecare, ci a devenit anticamera morții. La noi, pacienții infectați cu SARS-CoV-2 ajunși la ATI au șanse mult mai mici să supraviețuiască decât au cei din alte țări ale UE. Dar șansele încep să scadă și în cazul pacienților internați în saloanele obișnuite. Pare că, neputincioși în fața bolii, managerii sistemului de sănătate românesc s-au hotărât să aducă jertfe umane zeilor, ca să-i îmbuneze. Cam ăsta pare a fi nivelul de înapoiere la care ne raportăm. Când e secetă, nu apelăm la sistemele de irigații pe care le-am pregătit din timp, ci scoatem popii și paparudele în praful țarinii, ca să înduioșăm cerul să dea drumul la apă. Acum, când sistemul medical este copleșit, sacrificăm oameni pentru a căpăta bunăvoința proniei cerești. Unora, probabil, le este indiferent dacă în istorie vor intra ca barbari, câtă vreme în contemporaneitate se bucură de toate onorurile și bogățiile unor funcții nemeritate. Integral: https://www.libertatea.ro
Scenariile alternative in situatia in care Romania nu dobandeste imunitatea colectiva pana in toamna. “Va trebui sa procedam ca la virusul gripal” Obtinerea imunitatii colective in timp util este scopul campaniei de vaccinare nu doar in Romania, ci la nivel global. Totusi, in aceasta ecuatie intra foarte multe necunoscute. Sunt multe circumstante si variabile care pun in pericol atingerea acestei tinte. Exista trei scenarii vehiculate: ca oamenii vor trebui sa se revaccineze, ca pandemia nu o sa fie oprita pentru ca nu vor fi imunizati suficienti oameni, dar si ca va aparea o noua tulpina, in fata careia vaccinurile actuale vor deveni inutile. Romania este pe locul doi in topul tarilor din Uniunea Europeana, raportat la viteza cu care decurge campania de vaccinare si la numarul persoanelor imunizate, potrivit Politico. Totusi, daca va continua in acest ritm, tara noastra ar urma sa isi vaccineze circa 70% din populatie in decembrie 2022…..Scenariile in cazul in care nu dobandim imunitatea colectiva pana la toamna Exista trei scenarii posibile. Primul, ca primii oameni vaccinati in cadrul campaniei de vaccinare vor trebui sa se imunizeze din nou. Al doilea, ca nu va fi atins pragul de imunitate colectiva de 70-75%, astfel ca pandemia va continua sa faca victime. Al treilea, ca va aparea o noua tulpina, o mutatie a virusului, care va fi rezistenta la vaccinurile existente. Radu Tincu, medic primar la sectia de Terapie Intensiva a Spitalului Floreasca, din Bucuresti, a explicat, pentru Ziare.com, ce inseamna fiecare scenariu in parte. Scenariul 1 – Romanii vor avea nevoie de revaccinare Radu Tincu explica ca totul depinde de cat de mult persista imunitatea si ca, in functie de acest lucru, vor fi intocmite politicile sanitare. El atrage atentia asupra faptului ca, in cazul in care campania de vaccinare se prelungeste mai mult decat imunitatea, revaccinarea o sa fie necesara. “Se pare ca aceasta imunitate dureaza minim sase luni. Au trecut mai mult de sase luni de cand cei din studiile clinice au fost vaccinati si inca au anticorpi. Totusi, va trebui sa terminam campania de vaccinare cat inca avem imunitatea dobandita post vaccin. Daca intindem campania peste aceasta perioada, este clar ca primii care au fost vaccinati isi vor pierde anticorpii intre timp si vor trebui sa fie revaccinati”, declara Radu Tincu. Scenariul 2 – Imunitatea colectiva nu este atinsa si virusul continua sa faca victime Medicul include si acest scenariu, foarte plauzibil in cazul in care nu se atinge o imunitate colectiva de 70-75%. In absenta lui, oamenii vor continua sa se imbolnaveasca, paturile de la ATI nu se vor elibera, iar focarele nu vor fi ceva de domeniul trecutului. “Daca nu atingem un prag de imunizare colectiva de 70-75% din populatie, asta inseamna ca virusul va continua sa se transmita in comunitate. In absenta acestui grad de imunizare colectiva, nu se va opri pandemia. Va fi incetinita, dar va continua sa genereze pacienti pozitivi. In momentul in care ajungem la un prag de 70-75% din populatie vaccinata, transmiterea este foarte dificila pentru ca nu mai sunt suficiente gazde unde virusul sa se replice”, explica Radu Tincu. Scenariul 3 – O mutatie a virusului imuna la vaccin Al treilea scenariu, care poate si cel mai sumbru, se refera la posibilitatea sa apara o alta varianta virala a COVID-19 care sa nu raspunda la vaccinurile dezvoltate. In acest caz, totul se va lua de la capat si goana dupa crearea vaccinului va incepe din nou.”Vedem ca apar tot felul de variante virale. Variante virale care, din fericire, raspund la vaccinul creat. Insa nimeni nu poate garanta ca virusul nu o sa sufere o mutatie noua, care sa afecteze tocmai proteina de suprafata pentru care au fost create vaccinurile. Daca acest lucru se intampla, vaccinurile pe care le avem in prezent devin inutile si va trebui sa facem alt vaccin, care sa raspunda noilor variante virale”, mai spune Radu Tincu. Medicul sustine ca, oricum, vaccinurile vor trebui sa fie imbunatatite, facand o comparatie cu vaccinul antigripal. Integral: https://ziare.com
Vaccinarea, între vulnerabili şi esenţiali: Cum nu suntem în război, ca statul să fie amenințat, motivația deciziei este legată de autoconservarea celor care sunt la butoane Interviu Suntem o țară cu mortalitate cu mult peste alte state europene, dar noi nu am luat toate măsurile posibile pentru a limita mortalitatea. Am luat doar o parte din măsuri și apoi am acționat pentru a proteja nomenclatura și structurile de forță. E lăudabil că autorităţile au ca ţintă să vaccineze cât mai mulţi oameni, dar cum vaccinul e în cantitate limitată, heirupismul a dus la situaţia în care tocmai cei vulnerabili au acces îngreunat la programare, în vreme ce primii veniţi şi serviţi sunt cu precădere din zona instituțională și birocratică, spune Oana Marinescu, consultant comunicare strategică, într-un interviu acordat SpotMedia.ro. In plus, felul deficitar în care s-a comunicat adâncește relația defectuoasă dintre cetățean și stat, cu unele dintre cele mai negative ingrediente ale sale: lipsa de încredere, lipsa de echitate, lipsa de moralitate, resentimentele, spiritul de castă, privilegiile și frica, frica de a nu fi protejat de statul căruia îi plătești taxe….Din păcate, numărul celor care și pot să se vaccineze în actuala etapă este cu mult mai mic decât al celor care vor să o facă. Abia de aici apar lucrurile în neregulă. Desigur, știam cu toții că nu vor fi suficiente vaccinuri, de la bun început, pentru toți doritorii. Problema este alta și este complexă: ea provine din felul în care autoritățile române au organizat și comunicat procesul de vaccinare. Din cum văd eu lucrurile, din afară, această problemă poate fi explicată pe mai multe planuri: Organizarea campaniei de vaccinare a fost demarată foarte târziu, deși se știa de multă vreme faptul că vaccinurile ar urma să fie disponibile în decembrie-ianuarie 2021. Un articol din Libertatea spune că prima întâlnire dintre Comitetul pentru vaccinare și STS, pentru organizarea platformei, a avut loc abia pe 7 decembrie; platforma a fost făcută în aproximativ 7 zile, iar Comitetul a avut nevoie de 11 zile ca să trimită către STS lista cu categoriile de persoane care trebuie să apară pe platformă…. Pandemia ne-a luat prin surprindere, dar informația privind apariția vaccinului, demersurile UE pentru contractarea și alocarea de doze către țările membre, etapele de livrare a dozelor, condițiile de livrare și de păstrare, regulile de administrare, modelările și recomandările la nivelul Organizației Mondiale a Sănătății și al Uniunii Europene privind prioritizarea categoriilor sociale pentru vaccinare și a activităților de comunicare și educare – sunt informații care au apărut pe parcurs și existau din timp. Doar că, din ce reușim să întrevedem în zona administrativă, putem presupune că la noi nu a procesat nimeni din timp aceste informații, pentru a anticipa și pentru a dezvolta partea de planificare strategică a vaccinării și a comunicării pentru vaccinare. Implicit, platforma a fost făcută pe repede înainte, organizarea centrelor de vaccinare și comunicarea – la fel….Din ce am citit eu în documentele lor publice, înțeleg că atât OMS, cât și UE recomandă ca, în condițiile în care există prea puține doze de vaccin și o capacitate logistică redusă, categoriile sociale care să fie prioritizate sunt lucrătorii din domeniul medical și categoriile vulnerabile (seniori peste 65, bolnavi cronici, cu prioritate cei cu suferințe care cresc riscul de complicații și deces în caz de COVID-19, bătrânii și asistenții din centrele pentru bătrâni)…. ECDCP spune că e posibil să fie incluse și alte categorii prioritare, în funcție de obiectivele fiecărui stat în parte, și dă ca exemplu: „lucrătorii esențiali, care sunt considerați că au un rol critic pentru păstrarea funcționalității societății. Aceștia ar putea să includă: asistenți sociali, lucrători din linia întâi, profesori, persoane care îngrijesc copii, lucrători din domeniul transporturilor și lucrători din comerțul cu produse alimentare și bunuri esențiale”. Gândirea autorilor raportului este că acești oameni asigură servicii de care au nevoie ceilalți oameni pentru a se proteja de îmbolnăvire. Revenind la România, a fost șocant să vedem că, deși nu avem suficiente vaccinuri, dar avem o rată foarte mare de mortalitate, Comitetul de Vaccinare și Guvernul au creat de la bun început o listă amplă de „lucrători esențiali”, care să intre la vaccinare în etapa a II-a, odată cu seniorii, bolnavii cronici și profesorii. Nu au introdus niciun fel de criterii de prioritizare în interiorul acestor categorii. Totul a fost de-a valma. Astfel că a funcționat legea „primul venit – primul servit”. Iar pentru a ajunge primii, cei care au nimerit platforma funcțională, sau au avut o lejeritate mai mare în zona digitală, sau au putut să lase totul deoparte pentru a sta toată ziua conectați au putut fi considerați norocoși. La puțin timp după ce social media a fost invadată de plângerile oamenilor care nu s-au mai putut programa, Guvernul și Comitetul pentru Vaccinare au intervenit. Dar nu ca să pună ordine în metoda de programare, ci pentru a lărgi și mai mult numărul de categorii „esențiale”. Adică au fost înscrise foarte multe persoane, cu precădere din zona instituțională și birocratică. Între timp, s-au înmulțit atât semnalele legate de persoanele cu boli cronice și seniorii fără acces sau sprijin pentru a se programa pe platformă sau la call-center, cât și cele despre diverse persoane din administrație sau cu pile care și-au făcut programări și chiar prima doză, datorită faptului că sunt încadrați la esențiali sau au putut să fenteze sistemul. Abia atunci a fost introdusă o limitare a programărilor zilnice pentru esențiali – 25% și pentru seniori și bolnavi cronici – 75%…. Imaginea care se vede, în acest context, este că fondul problemei nu a fost rezolvat: suntem o țară cu mortalitate cu mult peste alte state europene, dar noi nu am luat toate măsurile posibile pentru a limita mortalitatea. Am luat doar o parte din măsuri și apoi am acționat pentru a proteja nomenclatura și structurile de forță. Ajungem astfel la al treilea nivel al problemei. Care este obiectivul campaniei de vaccinare? Mie personal nu mi se pare că este clar comunicat și susținut prin măsurile luate. Singurul lucru pe care îl înțeleg din mesajele celor care vorbesc în numele autorităților este că vrem să vaccinăm cât mai mulți. E lăudabil la nivel general. Dar, practic vorbind, nu se poate să îi vaccinezi pe toți odată. Deci ai nevoie de prioritizare. Iar prioritizarea trebuie să se facă după niște obiective și criterii. Asta recomandă și ECDCP. Din „generozitatea” cu care au definit „esențialii”, din lipsa criteriilor de departajare în interiorul lor și din proasta pregătire pe parte de comunicare și educare, deduc că statul român a decis să salveze ce se poate din categoriile cu adevărat prioritare (sistem sanitar, seniori, cronici, lucrători în asistență socială, retail, transporturi), pentru a putea să-și protejeze cât se poate de mult din propriul său aparat (nomenclatura, structurile de forță, pilele aferente). De ce a făcut asta? Cum nu suntem în război, ca statul să fie amenințat, cred că motivația deciziei este legată de autoconservarea celor care sunt la butoane. Dacă greșesc, lipsa unei motivații oficiale plauzibile m-a ajutat să ajung la acest raționament…. Rezultatul este că acum avem o campanie de vaccinare care adâncește relația defectuoasă dintre cetățean și stat, cu unele dintre cele mai negative ingrediente ale sale: lipsa de încredere, lipsa de echitate, lipsa de moralitate, resentimentele, spiritul de castă, privilegiile și frica, frica de a nu fi protejat de statul căruia îi plătești taxe. Dacă la începutul pandemiei emoția din societate față de oamenii considerați „esențiali” era de recunoștință, acum acest cuvânt are o conotație peiorativă și este asociat cu dispreț, resentimente și lipsă de respect….. Câtă vreme autoritățile nu au construit de la bun început un sistem de testare care să permită o analiză corectă a evoluției pandemiei, este de la sine înțeles că nici nu au ce să comunice pe acest subiect. Deci îl evită. Reversul medaliei este că nu putem ști pe ce bază iau ei deciziile, deci nu putem avea încredere. Vorbeam mai devreme despre problemele din tabloul pandemic din acest moment. Realitatea este că am ajuns la acest tablou dezastruos și din cauza felului în care a fost gestionată și comunicată pandemia în 2020. Pe un eșec nu poți construi un succes, dacă nu asumi și corectezi problemele. Singura modificare notabilă este la nivel de cap de afiș: domnul Arafat nu mai este vizibil în ultima vreme, deși a ținut să fie în cadru când au venit primele doze de vaccin…. În administrația românească, responsabilitatea e difuză, iar, din experiența mea, oamenii au un talent special să se ascundă după pronumele impersonal „se”. Adică nici nu-și asumă ce au de făcut, ci doar se protejează. Iar felul în care comunică autoritățile de la începutul pandemiei urmărește protejarea identității celor care decid soarta noastră în acest context de criză. Doar că acum au înlocuit clasicul pronume impersonal „se” cu GDPR-ul. Integral: https://spotmedia.ro
Exclusiv Medic din Belgia, despre hibele sistemului medical românesc: De ani de zile mă bat să joc rolul copilului care strigă „Regele e gol!” Ciprian Isacu, medic român din Belgia, acuză sistemul medical românesc de lipsă de bunăvoință și de lipsă de responsabilitate. El spune că deși s-au investit bani și s-au asigurat cursuri de pregătire, medicii din România ezită să trateze marii arși și autoritățile medicale preferă să-i trimită în străinătate, de teamă ca spitalele să nu fie acuzate din nou pentru infecțiile nosocomiale, în cazul decesului pacientului. În plus, statul român ar avea încă datorii neachitate către o clinică din Belgia unde a mai trimis în trecut pacienți arși, a menționat dr. Ciprian Isacu. „Nu găsesc normal ca o țară din Comunitatea Europeană să își trimită arșii în străinătate sistematic”, a declarat Ciprian Isacu, joi seara, la Digi24. În afară de aceasta, autoritățile medicale nici nu comunică și nici nu cer sfaturi. Mai mult, medicul român, care a semnalat aceste probleme de mai multe ori, spune că a fost înjurat și a fost acuzat că „se dă mare” și a povestit că a avut discuții în contradictoriu cu Sorina Pintea, fostul ministru al sănătății din guvernul PSD. Pacientul ars care așteaptă transferul în Belgia este deja infectat Mărturia revoltată a lui Ciprian Isacu a fost prilejuită de cazul pacientului electrocutat din Constanța, care ulterior a fost transportat la Iași cu elicopterul și de o săptămână aștepta să fie transferat în Belgia pentru a primi îngrijirile necesare. Familia i-a găsit un loc la o clinică din această țară. Ghinioanele par însă a nu se mai termina pentru acest om aflat oricum pe buza prăpastiei. Autoritatile române abia miercuri au putut asigura transportul. Zborul a fost însă anulat, din cauza vremii. Joi, pacientul a plecat în cele din urmă spre Belgia, dar avionul s-a întors din drum la scurt timp din cauza unei defecțiuni. După încă o zi în tensiune, familia bărbatului a aflat că o aeronavă a armatei îl va transporta vineri dimineață în Belgia. Dincolo de acest ghinion de conjunctură, rămân însă permanente problemele sistemului medical românesc, iar despre acest aspect a vorbit la Digi24 Ciprian Isacu, un medic român din Belgia, care s-a implicat și în acest caz, așa cum s-a implicat și în cazul pacienților de la „Colectiv”. Dr. Ciprian Isacu a povestit că în așteptarea pacientului ars din România, nu a primit nici măcar datele medicale de care ar fi avut nevoie pentru a documenta cazul. Și-a făcut o idee numai din fotografiile trimise de familie. Abia joi seara a primit date tehnice de la Spitalul Floreasca, iar medicul Ciprian Isacu spune că pacientul are deja rănile infectate….. „Cunoașteți toți basmul lui Christian Andersen cu regele gol în hainele noi. De ani de zile mă bat să joc rolul copilului care strigă: Regele e gol! Problema e mult mai complicată și, de fapt, simplă. Dacă n-ar fi tragic, ar fi rizibil. De ani de zile nu înțeleg de ce într-o țară europeană, din Europa comunitară, suntem singurii care trimitem marii arși, cu sau fără discernământ, în țări străine, pentru a fi tratați. M-am certat și cu fosta doamnă ministră, care a zis că acuz Guvernul, pentru că spuneam: Domnule, ți-e mai ușor să-l trimiți să moară în altă parte decât să ne ocupăm de ei! Arsurile sunt patologii serioase, grave și se moare. Mi-au spus că nu sunt locuri. Ba sunt locuri! După aceea mi-au spus că nu știm să tratăm decât până la 50 la sută din arsură. Și i-am zis: Doamnă, dar sunt două volume? Și volumul doi, cu peste 50 la sută, nu l-ați primit? De ce? Cum am spus, este o lipsă de bunăvoință. Acum, au găsit loc la Floreasca. Acum 7-8 zile nu era loc la Floreasca. Eu am spus, am 10 paturi și dacă am o urgență de stilul acesta, scot unul sau doi și-i duc într-o secție, pentru că nu sunt toți în același stadiu de gravitate, și-l iau. Deci, când spun Regele e gol – hai să încetăm să ne mai mințim! De cinci ani de zile, de la „Colectiv”, am venit, eram în Franța. Lipsă de bunăvoință. Bani sunt. Au fost echipe să se specializeze. De ce tot timpul… Am auzit eu: Ne este frică că moare și că ne ceartă presa! Presa sunteți dvs, nu-i certați, dar e și normal că îi întrebați acum ce facem cu ei?…. Ministerul a spus: Da, domnule, nu suntem capabili, ți-l trimitem în străinătate. Au făcut o procedură, au făcut un acord cu Spitalul Militar din Bruxelles. Cu noi au ezitat, pentru că n-au vrut să facă plăți și directorul pe bună dreptate s-a supărat chiar și s-a acroșat cu fosta ministră (Sorina Pintea – n.r.), nu știu acum cine este (ministru – n.r.). Au făcut asta, a apărut o doamnă la televizor, mă uitam întâmplător, care a spus că nu știm, că o să vedem, că am căutat. Păi, de ani de zile e stabilit: îi trimitem afară! Urgența în arsură este 48 de ore. Și-așa se infectează oriunde, și în România, și în Belgia, nu-i asta o problemă. De altfel, acest pacient este infectat. Dar să facă repede! Vă dau cuvântul meu, am sunat eu și când au fost ceilalți, minerii, eu am sunat la minister, nu știau că sunt acolo! Acum am sunat la Casă, pentru formularul acela formidabil, și m-au întrebat: Ce o să-i faceți? Păi, ce-o să-i fac, o să-i pun o pană la pălărie! Este un ars, pe care îl iau, ca să încerc să-l salvez, să-l redau familiei….. La Constanța au făcut niște fasciotomii, pentru că e o arsură electrică. E mult mai gravă ca o arsură termică, pentru că este arsura pe de o parte și este efectul Joule, care afectează organele, leziuni interne. Deci, ce-au făcut? Că nu s-a putut, că a fost ghinion, că n-a zburat avionul, că era prea mic, că era zăpadă, asta era o altă problemă, dar ce-au făcut acolo? Așa am pățit și acum un an sau doi cu pacientul din Piatra Neamț, pe care din păcate l-am pierdut. Suntem colegi, suntem medici, sunt român. Hai, domnule, un telefon, uite așa, așa, așa, eu nu știu să fac mai mult, ce-aș putea face? Hai să-l trimitem, am înțeles că a fost o comisie care să-l trimită. Am fost de „n” ori, am adus aici o grămadă de pacienți de la Colectiv, au fost trimiși minerii, le-am spus în țară, am fost la congres. Ce mi-au spus? Mă înjură și zic că mă dau mare. Eu am o vârstă, nu mai trebuie să fac dovezi că știu sau nu știu, întâmplător sunt bun. Deci, nu mă mai interesează nici bani, nici gloria, nici nimic, și-așa n-am avut nici măcar un mulțumesc. Dar nu asta este problema. Tot ce fac este pentru că sunt român. Integral: https://www.digi24.ro
Dragoş Damian, Terapia Cluj: Penicilina – un mucegai, aspirina – extract de copac, ivermectina – leac pentru pisici. Nu avem nevoie de ele în România Exista doua medicamente, penicilina si aspirina (este mai simplu sa folosesc denumirea notorie in loc de acid acetilsalicilic, substanta activa) care merita fara rezerve titlul de “medicamente minune” ale ultimilor peste 100 de ani; sunt substante care au schimbat durata si calitatea vietii oamenilor. Si datorita lor, direct dar si indirect, pentru ca au dus la descoperirea altor medicamente si tehnologii, traim cu 30 de ani mai mult decat traiam la inceputul secolului XX. Intr-un articol publicat in 2011 intr-o prestigioasa revista japoneza, autorul Andy Crump propunea ca si Ivermectina sa fie incoronata cu acelasi titlu, pentru contributia pe care a adus-o la sanatatea si bunastarea omenirii. In 2015, cercetatorii care au descoperit substanta, americanul William Campbell si japonezul Satoshi Omura, erau recompensati cu Premiul Nobel pentru fiziologie si medicina – deci Ivermectina este o substanta de Nobel. De ce? Pentru ca a salvat sute de milioane de oameni din Africa, America de Sud si Asia care pana la aparitia substantei nu aveau nici o sansa. Lumea isi aminteste poate de “River Blindness”, o boala cauzata de un vierme, care provoca orbirea si distrugere cutanata si in cele din urma dizabilitare si moarte. Boala era endemica in 1970 in 37 de tari din trei continente. In 1988, dupa utilizarea pe scara larga a Ivermectinei, oncocercoza (denumirea stiintifica a bolii) a fost practic eradicata. Au fost stavilite, tot cu ajutorul Ivermectinei, zeci de alte boli parazitare foarte raspandite pe tot mapamondul, atat la oameni cat si la animale. S-a discutat foarte mult in ultima saptamana, deseori cu o violenta verbala incredibila, pe marginea Ivermectinei, spunandu-se ca se experimenteaza utilizarea la oameni a medicamentelor pentru pisici. Minciuna sau confuzie, nu conteaza, dar ca sa clarificam, exista cel putin 1200 de substante farmaceutice comune uzului uman si veterinar. Si, cu putine exceptii, toate marile companii farmaceutice din lume produc si medicamente de uz veterinar. Opinia aceasta nu este o opinie pentru a promova utilizarea Ivermectinei in tratamentul SARS-CoV-2, asta vor decide specialistii. Nu este nici o opinie de afaceri, asa ca poate ca nu va interesa bancherii, corporatistii, antreprenorii, avocatii de fuziuni si achizitii, lobby-isti, etc. – chiar daca prin utilizarea Ivermectinei multe tari si-au revenit din punct de vedere economic si sanitar. Integral: https://www.zf.ro
„Vărul de afaceri” al lui Sorin Oprescu, în spatele firmei care vinde teste rapide cu 180 de lei la Otopeni. E controlată prin offshore cipriot Mircea-Gabriel-Victor Oprescu, 58 de ani, e unul dintre cei mai activi membri ai încrengăturii Oprescu: are 22 de firme pe numele său. Este administrator la Complet Diagnostic, un centru medical deschis în pandemie, dedicat testării pentru diagnosticarea COVID-19. Așa cum e și la firma care deține 50% din acțiuni. Iar compania e controlată printr-un offshore din Nicosia, Cipru. Cererea mare de teste antigen i-a făcut pe cei de la Complet Medical să prelungească programul de testare de la Otopeni inclusiv noaptea. E o afacere profitabilă, mai ales după ce țări precum Olanda, China și Angola solicită la intrarea în țară, pe lângă testul PCR, și un test rapid efectuat cu maximum 4 ore înainte de plecare. Mircea Gabriel Oprescu e fost asociat cu Aurel Galea, cel care a adus barocamera la Spitalul Floreasca și e inculpat în dosarul penal. Mai mult, RISE Project a arătat că mașinile de lux care-l plimbau pe primarul Sorin Oprescu în campaniile electorale erau înregistrate pe firma Three Farm, deținută atunci de „vărul” Oprescu și Aurel Galea. Deși legătura sa de rudenie cu fostul primar rămâne incertă, Mircea-Gabriel-Victor a rămas cunoscut în spitale drept „vărul lui Sorin Oprescu”. În spatele uneia dintre afacerile cu teste pentru detectarea virusului SARS-CoV-2 stă un nume cunoscut. Mircea-Gabriel-Victor Oprescu, 58 de ani, un apropiat de-ai lui Sorin Oprescu, fostul primar al Capitalei. El ar fi și vărul acestuia, conform unei scheme publicate de EVZ în 2015. Acesta este administrator la Complet Diagnostic SRL, firma care deține Complet Medical. …. Mircea-Gabriel-Victor Oprescu este și membrul familiei Oprescu ce avea legături comerciale cu familia Galea. Aceeași care deținea, în acte, firma Gemedica, de import și distribuție de echipamente medicale. Și, în plus, a fost implicată în afacerea Barocamera de la Spitalul Floreasca. În cazul Barocamera, Aurel Cătălin Galea este inculpat în dosarul aflat la al 34-lea termen de judecată la Tribunalul București, alături de medicul Ioan Lascăr, fostul manager de la „Floreasca”, Alexandru Radu Macovei și Marina Magdalena Gontariu, fosta șefă a biroului achiziții de la spitalul din nordul Capitalei. Galea și „vărul” Oprescu au fost acționari în firma Three Farm care are ca domeniu de activitate comercializarea de aparatură şi produse medicale. În vremurile bune pentru ea, în 2012, avea o cifră de afaceri de 12,8 milioane de euro. Integral: https://www.libertatea.ro
CSM va discuta proiectul de desfiintare a SIIJ in luna februarie. Presedintele CSM vrea dezbatere despre “garantii” pentru magistrati Proiectul de desfiintare a Sectiei de investigare a infractiunilor din Justitie (SIIJ) trimis de ministrul Justitiei, Stelian Ion, va fi discutat in plenul CSM in luna februarie. Presedintele CSM, Bogdan Mateescu, sustine ca este nevoie de o dezbatere pe tema unor “garantii” pentru judecatori si procurori.”Am primit un nou proiect (…) care va fi pus pe ordinea de zi de indata ce toti membrii Plenului CSM vor fi disponibili. (…) In cel mai scurt timp posibil, in luna februarie, cred ca vom putea, daca suntem toti prezenti si ma gandesc ca vom fi in aceasta perioada. (…) Este un nou proiect de lege si as vrea sa fac niste nuante cu privire la aceasta situatie. Anteriorul proiect de lege (trimis de fostul ministru Catalin Predoiu – n.r.) facea referire la desfiintarea Sectiei de investigare a infractiunilor din Justitie si revenirea competentelor, conform legii generale, la DIICOT, DNA, Parchetul General, cu doua garantii, in opinia initiatorului de atunci: aviz de autorizare din partea procurorului general si un aviz din partea sectiei corespunzatoare, la trimitere in judecata. Aceste doua garantii astfel cum au fost ele mentionate au fost inlaturate din acest proiect si cred ca poate fi facuta o dezbatere pe aceasta tema”, a declarat Mateescu, la Europa FM. Intrebat despre aceste “garantii”, Mateescu a spus ca i se pare exagerat sa se vorbeasca de super-imunitati, sustinand ca este nevoie de crearea unui echilibru intre apararea independentei magistratilor si tragerea lor la raspundere penala atunci cand savarsesc “in realitate” infractiuni.”Incerc sa nu ma indepartez de opinia mea, dar, in acelasi timp, sa nu nesocotesc opinia membrilor CSM, pentru ca au functie de reprezentare, si nici opinia colegilor judecatori, care au fost consultati pe proiectul transmis de ministrul Predoiu. Si rezultatele consultarii sunt interesante, nu sunt inca dezbatute in Comisia de specialitate a CSM. Ce pot sa va spun este ca ideea de garantie, asa cum a fost ea denumita, a fost evocata in CSM si in cadrul consultarilor. Ma refer la colegii judecatori. Colegii procurori am inteles ca au respins-o in majoritate. Sunt judecator si trebuie sa iau in considerare opinia fiecarui coleg, nicio opinie nu trebuie inlaturata. Am observat in declaratia domnului ministru Stelian Ion ca a inlaturat asa-zisele super-imunitati. As nuanta. Mi se pare exagerat acest termen, mai ales ca mai multi colegi judecatori de la Inalta Curte, Curti de apel, Tribunale si Judecatorii nu au respins de plano, cel putin pe una dintre ele”, a explicat Bogdan Mateescu….”As vrea sa las loc dezbaterii pe aceasta tema, spunand doar atat: din punctul meu de vedere, cred ca este de domeniul evidentei ca actuala reglementare este deficitara, suferinda, neeficienta, cum vreti sa o calificam. Este nevoie de crearea unui echilibru intre apararea independentei judecatorilor si procurorilor, pentru ca au un statut aparte, ca ne place sau nu, dar si tragerea lor la raspundere penala atunci cand savarsesc in realitate infractiuni. Cred ca actuala reglementare, si cred cu tarie, nu poate raspunde dezideratului unui asemenea echilibru”, a transmis Mateescu. Integral: https://ziare.com
Trei bombe în Palatul Victoria ….Criza specialilor vaccinării Prima este criza specialilor vaccinării, un fel de vârf al icebergului care este incompatibilitatea, ca să mă exprim elegant, între colonelul Valeriu Gheorghiță, coordonator al vaccinării de pe vremea Guvernului Orban și aflat direct în subordinea premierului, și ministrul Vlad Voiculescu. Ministrul nu numai că a pierdut bătălia de a prelua cât mai mult din atribuțiile campaniei de vaccinăre și a fost chiar pus la punct de premier în această privință, dar mai și decontează masiv criza de imagine provocată de esențialii speciali și cabinetele care le sunt dedicate. Este un impact major pentru partidul care s-a dat cel mai mult cu fundul de pământ în Opoziție pe tema pensiilor speciale. Doar atunci, pentru că desființarea lor nu e și în programul de guvernare. Ministrul Voiculescu a contraatacat cu controlul vaccinaților peste rând. Un control soldat a doua zi cu amenzi, care însă ar putea să îi explodeze în față dacă se dovedește ce spune amendatul de la Rădăuți, de exemplu, că ar fi respectat indicațiile DSP. În plus, ministrul Voiculescu a atacat ca din Opoziție cabinetele de vaccinare dedicate: „E jenant să avem centre separate pentru anumite instituții. Premierul împărtășește această opinie. Trebuie să îi protejăm pe cei vulnerabili, restul, cu tot dragul, ar trebui să mai aștepte un pic”. Care cabinete nu au fost organizare doar pentru Apărare și Interne, ci și pentru Transporturi și Curtea de Conturi, de exemplu. În subteran tensiunea între zona USR și Ministerul Apărării este imensă, furie de-a dreptul, pentru că pluseristii se consideră încalecați de militari în campania de vaccinare. Iar din PNL ministrul Sănătății primește, prin vocea deputatului Răzvan Prișcă, sfatul să își vadă de treaba lui. De fapt, în chestiunea esențialilor nu e nimeni lebădă. Existența lor în etapa a doua a fost stabilită înainte ca ministrul Voiculescu să-și intre efectiv în pâine. Doar că inițial esențialii cu mult mai puțini: președinte, guvern, parlament, învățământ, industria alimentară, apărare și ordine publică, transporturi, distribuția de curent electric, gaze, apă, comunicații și curieri. Pe 19 ianuarie, însă, o HG cu semnătura dlui Voiculescu pe ea, a înmulțit spectaculos categoriile esențialilor cu Avocatul Poporului, CCR, Consiliul Legislativ, Consiliul Economic și Social, BNR, Consiliul Concurenței, Curtea de Conturi, Administratia de Meteorologie, primării. Nu cred, spre exemplu, că interpreții și traducătorii autorizați de Ministerul Justiției au fost introduși pe listă de ministrul Ciucă sau de col. Gheorghiță. Poate ați remarcat, în ultima vreme, cu speciali, controale și alte scandaluri, președintele Iohannis este complet desprins de campania de vaccinare în care a fost inițial extrem de implicat. Prefecții A doua problemă este chestiuna prefecților. USR și PNL au făcut un exercițiu de ipocrizie absolut remarcabil. Daca în 2018 se opuneau din toate puterile politizării prefecților, dorită de PSD, acum nu numai că o promovează, dar o fac și prin OUG de modificare a Codului Administrativ, ceea ce ridică foarte mari probleme din punct de vedere constituțional. Dincolo de acest aspect în deplină armonie, împărțirea prefecților este extrem de dificilă. Dl Ciolos a avansat chiar la SpotMedia.ro principiul că niciun județ nu poate să fie monocolor, adică prefectul și președintele de CJ să fie din același partid….. Care e miza? Faptul că prefectul poate ataca în instanță actele Consiliului Județean. Și, cel mai important, actul atacat de prefect este suspendat din momentul acțiunii în instanță până la soluționarea defintivă. Adică prefectul UDMR l-ar putea bloca pe Ilie Bolojan, USR i-ar putea bloca pe președinți de CJ liberali și pe primarul Capitalei. Teoretic, acțiunea poate fi doar pe motive de legalitate, practic însă prefectul nu pățește nimic dacă atacă pe oportunitate și pierde, dar până pierde actul e suspendat. Bugetul Și, nu în ultimul rând, avem problema bugetului. CE și președintele Iohannis nu admit deficit bugetar mai mare de 7% și oricât au negociat nu au reușit să coboare mai jos de 7,9%. Și vedem cum rând pe rând încep miniștrii să urce dealul Controcenilor pentru a accepta tăieri de bugete …..Iar la orizont se profilează criza SIIJ, despre care însă sunt sigură că vom tot vorbi. Integral: https://spotmedia.ro
Strigoii …. Cum ştim care sunt trăsăturile necesare acestui “om nou”? Simplu, ne spune ideologia şi anume, ne spune tabloul oficial al “societăţii viitorului”. Omul nou trebuie să fie perfect adaptat acesteia, capabil să o “făurească” şi desigur să o ducă “pe cele mai înalte culmi”! Acum, ţineţi-vă bine de ceva de prin prejur, o masă, un scaun, ceva solid şi ascutaţi cum văd marii noştri vizionari ai reformelor din învăţămînt şi educaţie, viitorul copiilor şi al nepoţilor dumneavoastră. În treacăt fie spus, aceşti vizionari stau adunaţi sub cupola largă a Parlamentului României, o grădină care rivalizează prin aglomerarea de proşti cu cea a lui Dumnezeu, după ce au dat chix după chix, din incompetenţă şi deficit funcţional, prin diferite poziţii ministeriale, inclusiv şi evident, pe la ministerul învăţămîntului, mai ales! Prin vocea profetică a doamnei Anisie, ale cărei competenţe ministerial-educaţionale au făcut înconjorul lumii, unde au şi fost larg recunoscute, în ciuda faptului că aici, pe meleagurile carpato-danubiano-pontice, nu au fost neam zărite, grăit-a mai elocvent ca Zarathustra: “planurile cadru de învăţămînt trebuie să pună un semn de egalitate între profilul absolvenţilor şi nevoile viitoare ale societăţii în care trăim”. De unde ştim ce şi cum trebuie să înveţe copiii noştri pe la şcolile în care sunt îngrămădiţi ca cireada-n staul? Ne spune doamna Anisie: Planurile cadru trebuie să ţină cont de răspunsurile la cîteva întrebări, şi anume, “cum vrem să arate societatea în care dorim să trăim? Ce competenţe îi sunt necesare absolventului de învăţămînt preuniversitar pentru a se integra şi a contribui într-o astfel de societate? E clar, nu!!! Doar că nu ne spune că societatea asta a viitorului în care, desigur, toţi deopotrivă şi fără nici o excepţie vrem să trăim împreună cu dumneaei, este “societatea socialist/capitalistă multilateral dezvoltată în drum spre viitorul de aur al omenirii”. Las la o parte că doamna Anisie şi, asemenea ei, mai toţi cei ce s-au ocupat cu reformele nu ştiu şi deci nu fac diferenţa dintre educaţie şi învăţămînt, considerîndu-le, cumva, echivalente şi mă opresc asupra “viziunii cadru” despre ce înseamnă învăţare şi învăţămînt, deci despre ce trebuie făcut să scoatem carul împotmolit din nămol şi zloată. Păi, e simplu! Absolventul de învăţămînt este un fel de recipient care timp de nişte ani a ingurgitat, cuminte şi sistematic, nişte pastile, pe care le putem numi cuante de ştiinţă şi ştiinţă cu aplicaţii-practice ce i-au fost furnizate de profesorii intraţi în clasă şi disciplinele pe care le-au predat. Aceste pastile, odată înghiţite, eliberează şi depun în corpul “şcolerului” ştiinţa şi aplicaţiile administrate, astfel încît, odată ieşit pe poarta şcolii, individul cu pricina este gata pregătit să dea buzna într-o cît se poate de folositoare activitate profesională şi să contribuie… .şi să se integreze… să participe la dezvoltarea şi… înaintarea neabătută spre….!!! Tot chichirezul chestiei este să ştim ce punem în pastile şi în ce ordine, formulă, le administrăm “pacientului”. E simpluţ şi oarecum mecanic. Ca şi mintea care a născut elucubraţiile cu pricina, de altfel, pentru care şcoala nu este altceva decît o “uzină” unde sunt făuriţi în regim şi după algoritmi industriali “oameni noi” şi utili pentru societatea viitorului! Vestea bună, dar care desigur o va pune în mare încurcătură pe doamna Anisie, ca şi pe toţi ceilalţi reformatori de “calibrul” dumneaei, este aceea că pe poarta şcolii şi pe uşa clasei nu intră manechine sau efigii, ci nişte copii, oameni vii adică, cu zestrea lor de socializare dobîndită, foarte diferită de la unii la alţii, cu dorinţe, înclinaţii şi talente diferite, cu mecanisme motivaţionale pentru învăţare foarte diferite şi încă în formare, cu deprinderi cognitive şi comportamentale mai mult decît diferite, cu atitudini şi fragmente de reprezentări asupra vieţii sociale, inclusiv asupra relaţiilor instituţionale cît se poate de diferite şi … aşa o putem ţine cu înşiruirea pînă la primăvară, incluzînd chiar şi experienţa emoţională sau impactul comportamental al diferitelor patologii cu care au fost confruntaţi pînă la vîrsta respectivă. În ziua în care “reformatorii” învăţămîntului din România vor fi în stare să vadă intrînd în şcoli oameni, cu nevoi, probleme şi achiziţii comportamental-cognitiv-emoţionale tot atît de diferite cît sunt plantele care formează ecosistemul unei jungle, în acea zi, va putea începe procesul lor de învăţare şi achiziţionare a competenţelor necesare pentru a putea emite măcar umbra unei idei despre ceea ce trebuie făcut şi cum trebuie să funcţioneze “sistemul de învăţămînt”. Despre educaţie… nu mai e loc, poate altădată. Cît despre veştile proaste pentru doamna Anisie şi adunătura reformatorilor învăţămîntului românesc după chipul şi asemănarea strigoiului ceauşismului ele sunt potop şi nu contenesc, neam! Doar cîteva ca să îşi poate face cineva o idee. Prima ar fi aceea că atîta vreme cît nu schimbăm radical, adică nu ridicăm la nivel profesional competenţele educaţionale, pedagogice, psihologice, ştiinţific-aplicative şi emoţional-comportamentale ale profesorilor, ale celor care interacţionează cu elevii, orice reformă a învăţămîntului este imposibilă. Dacă vrem să începem de undeva, ne trebuie vreo 20 de ani de formare sistematică şi neîntreruptă a unei noi generaţii de profesori şi educatori şcolari la standarde care nu au fost practicate niciodată pînă acum în România. Integral: https://www.bursa.ro
Shopping isteric, festivaluri îngrămădite și sute de mii de copii care nu mai făceau oricum școală din cauza sărăciei. Asta e normalitatea la care vreți să revenim? Văd de ceva vreme o întreagă apologie a revenirii la normalitate, a normalului de dinainte de COVID. Doar că, de cele mai multe ori, normalul e indicatorul lui „n-am absolut nicio idee”, dar eu o duc cât de cât bine, deci să rămână așa. Numai că e cam relativ „cât de cât bine”, mai ales la ce crize sociale se anunță în viitorul apropiat. Și atunci la ce vreți să ne întoarcem?….La ce vreți să vă întoarceți voi, ăștia cu „normalul”, mai exact? Și nu vă iau cu miile de anormalități și nedreptăți de zi cu zi. Încep chiar cu ideea unora de distracție „normală”: îngrămădeală în locuri publice, în primul rând. Mult supraevaluată, nu pentru că sunt eu mizantrop, ci pentru că mă amuza teribil noua cheltuială obligatorie pentru statut de „cetățean modern”: sute de euro pentru festivaluri tari, cheltuiala de „centru vechi”, fâțâiala cu booking și airbnb. … Ce normal mai vreți? Ăla cu city-break-ul. Să mă duc două zile la Viena cu doi euro dus-întors cu avionul ca să ce? Ce să faci în două zile altceva decât două poze pentru Insta și niște shopping isteric? Se vor uita strănepoții la noi ca la niște pterodactili, așa cum se vor uita și cum ne frecăm cu mașinile de colo-colo, în loc să rezolvăm transportul public la un nivel cu adevărat „normal”. Se vor uita la noi cum ne uităm acum la ritualurile sătești de bătăi cu ghioage sau plimbatul cearșafului la nunți. Normalul școlii? Oricum aveam sute de mii de copii excluși din școli, din motive de sărăcie lucie, acum îi excludem și prin telefon, pe Zoom și Google Meet. Ce întoarcere la normalitate? Aia în care măcar ar prinde „cornul și laptele” – Uau! Cât de normal! Pusese cineva două titluri bune în paralel despre evoluția economică în pandemie: miliardarii de top au adunat în pandemie 3,9 trilioane câștiguri (1 trilion = 1.000 de miliarde); de cealaltă parte, muncitorii din toată lumea au pierdut 3,7 trilioane din câștiguri. Dar astea sunt abstracțiuni. ….. Cert e că nu avem cum să ne întoarcem la o lume mai bună, aia de dinainte de pandemie, când în Tratatul de la Paris e recunoscut de toată lumea că cifrele sunt cu mult depășite. De-aia marea aderare a SUA, prin Biden cel Bun, la tratat e mai mult simbolică decât un gest menit să repare ceva. Disfuncții grave și dezechilibre noi se văd și după negocierile pentru vaccin în bloc, pentru toată Uniunea Europeană. Negocierile au fost mai atente, uneori în ciuda lobby-ului agresiv al multinaționalelor pentru grăbirea procesului, prețul obținut a fost mai mic, dar toate astea au costat: mari probleme cu asigurarea dozelor necesare. …. Au ajutat țările mici, că doar România n-avea vreo șansă să ajungă singură la vaccin, dar au arătat un proces greoi care nu face decât să mărească lipsa de popularitate a UE în țările-nucleu, Franța și Germania. Totul terminându-se cu vaietele că vai ce cinice sunt multinaționalele și unele țări care au cumpărat tot în avans. Vreau anormal Vreau anormal, aș vrea să arătăm că nu degeaba am stat închiși în casă. Ce s-a văzut? S-a văzut că nu faci nimic cu piața liberă, că din ce în ce mai mulți oameni au nevoie de organizație complexă, de stat, de investiții majore de infrastructură pentru care piața liberă e o glumă. De altfel, mai toți antreprenorii știu că piața liberă bună e aia când ai un client bun din zona publică sau un mic-mare monopol asigurat. Presa a funcționat la greu pe bani publici, pentru trei mesaje anemice. Doamne, și cu cât cap ar fi putut fi cheltuiți banii ăia, tot spre binele presei! S-a văzut că o formă de ajutor social pentru fiecare cetățean UE cu venituri sub medie (adică mult peste jumătatea populației) nu mai e o fiță hipstărească, e forță majoră. S-a văzut că nu mai merge cu UE, care vrea și sparanghel, și semisclavi din Est sau Sud. S-a văzut că, la noi, sunt pe piața politică propuneri smulse din anii 90, că nu are nimeni măcar intenția de a visa la investiții majore de stat și la proiecte care să le dea ocupație cetățenilor români rămași fără muncă. La noi se visează în continuare cai verzi pe pereți, antreprenoriat ajutat de stat, fonduri europene miraculoase, dar absolut nici o viziune lucidă și cu un procent de curaj măcar. Ne salvăm toți cu businessuri mici, frizerii și patiserii, ce să mai! …. Ce ne trebuie: presiune pentru un venit minim garantat, presiune pentru fonduri în plus la sănătate și educație. M-am săturat să aud de România normală de la știrile serii cu câteva zeci de mii care freacă avioanele, festivalurile și Valea Prahovei și care nu se mai simt liberi. Peste 70% nu aveau „libertatea” asta nici înainte. Ori punem și noi umărul la schimbarea lumii împotriva inegalităților și stupidității de consum, ori, desigur, vom rămâne ce am fost, niște fosile vii care visează să bage o tură cu jeep-ul pe motorină până la Untold. Niște fosile vii care vorbesc despre minunata lume de acum doi ani.Integral: https://www.libertatea.ro
Statul la stat. Cum restructurezi „marea familie” Tarom? „Nu pot să vă spun decât în privinţa rudelor mele” Nepotismul pare să fi devenit, în ultimii ani, politică de stat la compania Tarom. Soţi, fraţi, veri, cumnaţi, unchi, mătuşe dar şi alte rude şi-au găsit aici un loc de muncă bine plătit. Fenomenul pare scăpat de sub control şi nimeni nu ştie cu exactitate câte familii au ajuns să lucreze în companie….. „Ştiţi cum spunea o vorbă: cei de la TAROM nu se pot căsători între ei pentru că sunt majoritatea rude.” Afirmaţia aparţine fostului ministru al Transporturilor Lucian Bode şi a fost făcută la jumătatea anului trecut. Nimeni nu ştie însă cu exactitate câte soţii, soţi, fraţi, surori, cumnaţi, unchi ori veri lucrează în acest moment la Tarom. Am întrebat conducerea companiei. Ni s-a răspuns că nu deţine o astfel de statistică şi, mai mult, nu ar putea să ne spună pe motiv că, se aduce atingere vieţii private a persoanelor în cauză. Adică a rudelor angajate la compania de stat. Din surse neoficiale, Digi24 indentificat 30 de familii care lucrează în acest moment la Tarom. Cu siguranţă, însă, sunt mult mai multe. Cătălin Drulă, ministrul Transporturilor: „Numărul de personal este aproape dublu pentru o companie de această dimensiune ca nivel de flotă şi de număr de călători transportaţi, că sunt ineficienţe structurale, nu ştiu, poate vin din zona sindicală, poate vin dintr-o anumită zonă de a păstra lucrurile într-un status quo.” Angajat Tarom despre rudele din companie: „E părerea dumneavostră” Familia Cărăvan este una dintre cele mai cunoscute şi mai numerose din Tarom. Tatăl, Mareşi, este contabilul şef al companiei, iar în 2019 a îndeplinit, pentru scurt timp, şi funcţia de director general. Fiul său este actualul director comercial în timp ce soţia a lucrat la o agenţie Tarom iar fiica la departamentul financiar. În plus, mai are o nepoată care lucrează la financiar şi un nepot la direcţia Tehnică. L-am sunat pe contabilul Tarom pentru un punct de vedere….. Cristian Dona este pilot şi fost director de training al companiei. Soţia sa a fost angajată tocmai la compartimentul training, pentru a le perfecţiona limba engleză însoţitorilor de zbor. Între timp, şi fratele său a devenit pilot la Tarom. În interiorul companiei există însă suspiciunui în legătura cu modul în care acesta a obţinut postul. Pilotul spune că nu a fost implicat în angajarea rudelor sale. Cristian Dona, pilot Tarom: „Nu pot să vă spun decât în privinţa rudelor mele, ca să spun aşa, nu, nu au fost favorizate deloc, adică cel puţin eu nu am fost nicio clipă implicat din perspectiva funcţiei de conducere pe care am avut-o, nicio clipă implicat în niciunul din procesele de concurs prin care au trecut atât fratele meu cât şi soţia mea.” Lista continuă cu familia Stoica. Mama lucrează la Direcţia Risc iar cei doi fii la Direcţia Tehnică. Familia este întregită de o cumnată care este angajată la Direcţia Resurse Umane. Integral: https://www.digi24.ro
PENTRU A SPRIJINI ECONOMIA ÎN CONTEXTUL PANDEMIEI Comisia Europeană a prelungit până la 31 decembrie cadrul temporar de ajutor de stat Comisia Europeană a decis să prelungească până la 31 decembrie 2021 Cadrul temporar de ajutor de stat, adoptat la 19 martie 2020, pentru a sprijini economia în contextul focarului de coronavirus, majorând şi plafoanele de ajutor pentru companii, informează G4Media.ro. Având în vedere persistenţa şi evoluţia focarului de coronavirus, amendamentul de astăzi prelungeşte toate măsurile prevăzute în cadrul temporar, inclusiv măsuri de recapitalizare, până la 31 decembrie 2021, precizează Comisia. Plafoanele stabilite în cadrul temporar pentru anumite măsuri de sprijin au fost aproape dublate. Noile plafoane sunt de:- 225.000 de euro pe companie activă în producţia primară de produse agricole (anterior 100.000 de euro),- 270.000 de euro pe companie activă în sectorul pescuitului şi acvaculturii (anterior 120.000 de euro)- 1,8 milioane de euro pe companie activă în toate celelalte sectoare (anterior 800.000 de euro). Ca şi până acum, acestea pot fi combinate cu ajutorul de minimis de până la 200.000 euro pe companie, până la 30.000 euro pe companie care operează în sectorul pescuitului şi acvaculturii şi până la 25.000 euro pe companie care operează în sectorul agricol, pe o perioadă de trei exerciţii financiare, mai precizează Comisia Europeană, transmite G4Media.ro. Integral: https://www.bursa.ro
Davos 2021 și eșecul moral al lumii civilizate Aș fi vrut să pot spune că Davos 2021 este, într-adevăr, acel eveniment care „mobilizează liderii globali pentru a forma principiile, politicile și parteneriatele necesare în acest nou context dificil”, cum se scrie în prezentarea forumului. Aș fi vrut să scriu despre cele câteva inițiative interesante prezentate anul acesta, precum Biodivercities by 2030, ecosistemele de colaborare bazate pe misiuni comune, decarbonificarea construcțiilor (de care a scris chiar Ursula von der Leyen pe PressOne) și altele asemenea. Și o voi face, în săptămânile următoare, pentru că sunt tendințe extrem de importante, care ne vor defini viitorul. Dar ignorarea elefantului din cameră pentru încă un an golește de conținut o bună parte din bunele intenții declarate cu ocazia forumului. Nu că ar fi primul an în care se întâmplă asta, nicidecum. Dar poate că era cazul să fie primul an în care să nu se mai dea o tribună de la care toți dictatorii lumii să ne predea lecții de democrație. Cum s-a ajuns aici? Cum am ajuns ca an de an elitele vestice să primească printre ei – fie și virtual, ca anul acesta, din cauza pandemiei – indivizi care violează absolut toate principiile de care se face vorbire la un astfel de forum? Undeva, la finalul secolului XX, credeam cu toții că cea mai mare problemă a omenirii va fi bug-ul Y2K, care ar fi oprit milioane de computere din întreaga lume la miezul nopții dintre 1999 și 2000, cu efecte catastrofale, în cascadă…. Așa mare era relaxarea încât președintele Americii își permitea o mică partidă de sex oral cu o internă în Biroul Oval, iar Senatul nu dorea să-l demită pentru atâta lucru. Pe 31 decembrie 1999, o știre ridica sprâncenele prin cancelariile vestice: bolnavul Elțîn îi preda pașnic frâiele unui apparatcik ițit pe scena mare a politicii ruse cu doar șase luni în urmă. Jiang Zemin încă se străduia, din greu, să împingă China pe drumul înfăptuirii economiei de piață socialiste (da, și acum sună la fel de amuzant, dar că nu mai râde nimeni), iar Xi Jinping – dictatorul care a deschis lucrările forumului de la Davos de anul acesta – era încă un relativ necunoscut guvernator al provinciei Fujian, din sud-estul Chinei, care încă învăța din lecțiile reunificării cu Hong-Kong-ul cel aducător de bunăstare, returnat de bunăvoie de britanici cu doi ani înainte…..A urmat însă războiul din Irak, forțat în fel și chip de administrația americană, iar deodată toate pretențiile de moralitate ale lumii vestice au căzut, în special când coaliția celor dispuși să ajute hegemonul global a ignorat toate dovezile că regimul (criminal) pe care voiau să-l înlocuiască nu avea, de fapt, nicio legătură cu dezastrul terorist din SUA. Rând pe rând, toți autocrații lumii au înțeles că oricât vor mima democrația, nu va fi de ajuns. E adevărat, au avut nevoie de un deceniu pentru a trece la fapte, dar l-au folosit cu sârg și mare atenție, în timp ce Vestul a încercat, în special la comanda administrației Bush, să schimbe regimuri (criminale, din nou) cu unele democratice, indiferent de consecințe. Marșul triumfal al sfârșitului istoriei trebuia finalizat rapid și cu orice costuri. Apogeul a fost atins sub administrația Obama, când Primăvara Arabă a eșuat spectaculos, convingând pe toată lumea că aventura democratizării cu forța armelor nu mai are sorți de izbândă….. Decuplarea chestiunii drepturilor omului de progresul capitalist al Chinei și a accesului acesteia la piețele occidentale a continuat și sub administrația Trump, în ciuda războiului comercial cu China, purtat din cu totul alte motive. Cui îi mai pasă de zdrobirea cumplită a protestatarilor din Hong Kong? Cui îi mai pasă de milionul de uiguri închiși în lagăre de concentrare (să le spunem pe nume)? Cui îi mai pasă de opozanții asasinați sau de demonstranții bătuți la sânge de către regimurile criminale din Belarus sau, iată, Rusia? Nu Uniunii Europene, ca să mă uit și-n ograda proprie. Iar ce s-a întâmplat zilele acestea la Davos 2021, acolo unde Putin și Xi Jinping au venit să predea lecții de democrație și de combatere a inegalităților de la cea mai importantă tribună a elitelor lumii, ar trebui să ne convingă de faptul că nici nu vom vedea vreo reacție concretă în următorii ani. Un eveniment care ar fi trebuit dedicat unui viitor fundamentat pe valorile unei societăți deschise a ajuns să fie doar o tarabă dedicată afacerilor, a banilor obținuți cu orice preț. Fie el și de sânge. Din păcate, lipsa reacției ferme din partea occidentală va însemna îngroparea definitivă a ideii că democrația liberală de tip vestic mai poate învinge un cancer care de data asta deja a metastazat chiar în Europa și SUA….Chemați la oaste, barbarii dintre noi, acești ISIS autohtoni care au invadat locul sacru al democrației americane, Capitoliul, și care apar tot mai des pe străzile din Europa, sunt doar partea vizibilă a aisbergului. Dedesubt se coace o mișcare anarhică hrănită din prostie și ură față de o lume la care noi și părinții noștri am putut doar visa, dar pe care ei o vor dispărută cât mai repede….. China încă n-a învățat cum să joace acest joc, dar e suficient să interzică accesul pe piața sa a unei platforme, a unui film sau a unei cărți, pentru ca marii publisheri și investitori occidentali să dea rapid înapoi. Chiar, câte filme critice la adresa Chinei ați găsit pe marile canale de streaming? Un „Șapte ani în Tibet” ar fi de negândit azi, când cenzura de la Hollywood vine de la Beijing. Și-ar fi imaginat cineva în anii 80 că Kremlinul poate dicta ce apare pe ecranele occidentale? Unde ar mai fi fost soft-power-ul care a câștigat, de fapt, războiul rece? Pe lângă pandemia de Covid făcută cadou lumii de către China, avem și infodemia făcută cadou de Rusia….Din păcate, dacă principiile, politicile și parteneriatele pe care se clădește lumea de mâine sunt dictate de către Rusia și China, cu acceptul ireal al lumii occidentale care privește pasiv acest asalt asupra civilizației liberale inclusiv în fieful de la Davos, atunci viitorul va avea, cu adevărat, de ce să ne sperie. Integral: https://pressone.ro
10 indicii că ai luat tulpina britanică de COVID • Începi să conduci pe stânga; • Te preocupă casa regală și mai ales Meghan Markle; • Îți apar pistrui și ți se strâmbă dinții; • Deși ești moldovean, nu mai zici ”uăi”, ci ”oy”; • Oamenii încep să-ţi zică Sir Marcel; • Nu te mai obsedează că-ți fură ungurii Ardealul, ci că-ți ocupă argentienii Insulele Falkland; • Nu mai calculezi toate prețurile în euro, ci în lire sterline; • La cartofi prăjiți în loc de ceafă și mujdei tu ceri pește și oțet; • Începe să-ți placă berea caldă; Integral: https://www.timesnewroman.ro