Buna dimineata intr-o zi de luni, 19 decembrie! În ţară, procesul de rãcire al vremii va continua în vestul şi nordul ţãrii şi se va resimţi semnificativ şi în celelalte zone. Cerul va fi variabil, cu înnorãri temporare în centrul şi sudul teritoriului, precum şi în zona montanã aferentã, unde pe arii restrânse se vor semnala precipitaţii; acestea vor fi sub formã de ninsoare în zona montanã şi în Transilvania şi mixte în Oltenia şi Muntenia. Temperaturile maxime vor fi cuprinse de la -3…-2 gr în nord la 7…8 gr în sud, iar cele minime se vor încadra între -11 şi -2 gr. Izolat se va forma ceaţã cu depunere de chiciurã. În Bucureşti, vremea se va rãci semnificativ faţã de intervalul precedent; astfel, temperatura maximã va fi 2 gr, iar cea minimã -6 gr. Cerul va fi temporar noros şi trecãtor vor fi posibile precipitaţii slabe, predominant sub formã de ploaie.
“Cum reușesc medicii de la un spital de stat din Bacău să rivalizeze la venituri cu confrații din Occident Senator la București și medic coordonator la unitatea de transfuzie de la Spitalul de Urgență din Bacău. Cazul Biancăi Purcărin este doar cireașa de pe tort, scrie Valeriu Nicolae, care a aflat, din declarațiile de avere, că fenomenul este generalizat în respectiva unitate sanitară. Am început să mă uit mai atent la Spitalul Județean de Urgență din Bacău (SJUB) după ce am descoperit că doamna senator PSD Bianca Purcărin a încasat anul trecut de aici nu mai puțin de 333.109 lei. Peste 5.600 de euro pe lună. La Senat, a fost plătită mai „modest”: 131.412 lei, peste 2.200 de euro lunar. Oricum, pentru un parlamentar, statul consumă mult mai mult, aproximativ 6.800 de euro în fiecare lună. Dar iată că doamnei senator îi rămâne timp pentru un al doilea job. Și nu oricare: medic coordonator la unitatea de transfuzie de la Spitalul de Urgență. În Bacău, 4 ore distanță de București. În plus, din câte am verificat, a fost și cel mai bine plătit medic din spital în 2021. An pandemic, iar doamna doctor spune că a fost în prima linie. …. Dar să rămânem la doctori și la spitalul din Bacău. Unde, în 2021, manager era domnul Adrian Popa, apropiat al doamnei senator. Acesta a fost numit de ministrul PSD al sănătății, Alexandru Rafila, în vara acestui an, președintele Agenției Naționale pentru Dezvoltarea Infrastructurii în Sănătate. Instituție înființată prin PNRR, care va gestiona banii europeni pentru construcția spitalelor regionale. Suntem pe mâini sigure, dacă analizăm CV-ul domnului Popa. Facultate la o universitate privată din Bacău, cu licența dată la ASE, în 2001. Până în 2007 este economist la o firmă de construcții, care sfârșește în faliment. Între 2007 și 2008 își deschide un cabinet individual profesional de expert contabil. De pe site-urile de specialitate lipsesc toate informațiile fiscale, ca și cum domnul expert contabil nu și-ar fi depus bilanțurile. …. Oricum, cumva printr-o minune, domnul Popa devine în 2010 directorul financiar-contabil al SJUB, iar din 2014, managerul spitalului. Tipul clasic de competență PSD-istă. …. Am analizat și ceea ce se întâmpla la SJUB în timpul în care domnul Popa a fost manager. Din declarațiile de avere ale medicilor-șefi de la SJUB pe anul în curs, care evidențiază veniturile din 2021, am descoperit o realitate șocantă. Nepotism, salarii enorme la stat, în timp ce o bună parte a medicilor fac și foarte mulți bani în privat sau la firme de familie cu între zero și maximum trei angajați. Mai jos, cele mai stridente cazuri, în ordine alfabetică: Alexandru Angheuș este coleg cu soția Meda Angheuș, amândoi medici-șefi de secție. În total, cei doi primesc de la stat 320.258 de lei, iar de la firma lor, care are zero angajați, 319.306 lei, ca dividende. Venitul lunar al celor doi este de peste 11.000 de euro pe lună. Adorjan Biro este și el coleg cu soția Andreea. În total, cei doi au primit anul trecut de la Spitalul Județean din Bacău 351.043 de lei. De la o firmă de familie, în care soțul deține 50%, cei doi au mai încasat 145.538 de lei. În total – 496.581 de lei, undeva la 8.500 de euro pe lună pentru amândoi. Tatiana Codreanu a câștigat în 2021 de la Spitalul Județean din Bacău 253.132 de lei. Mai primește alți 76.800 de lei de la Spitalul TBC, unde soțul e șef. Și încă 44.500 de lei de la alt spital din Bacău. Soțul încasează 214.038 de lei de la stat și 29.490 de lei de la două clinici private. În total, cei doi medici adună, la rândul lor, peste 10 mii de euro pe lună. …. O cercetare rapidă arată că la Spitalul de Urgență sunt minimum 18 familii cu cel puțin unul dintre soți șef. În plus, sunt destule cazuri de medici cu normă întreagă la stat și cu activitate foarte intensă și în privat. ….” Integral: https://www.libertatea.ro
“Ce presupune acordul semnat la Cotroceni: Un cablu submarin de 1.200 km ne aduce energie verde din Caucaz Acordul pentru energia verde semnat, sâmbătă, la Bucureşti, între România, Georgia, Ungaria şi Azerbaidjan prevede realizarea unui cablu submarin de transport de energie electrică de aproape 1.200 de kilometri. Potrivit autorităţilor române, în momentul de faţă, este în curs de realizare studiul de fezabilitate pentru proiectul cablului submarin de transport de energie electrică prin Marea Neagră, care are termen de finalizare septembrie 2023. În configuraţia iniţială, cablul va fi realizat în şase ani, va ajunge până în România şi va avea o lungime de 1.195 km, din care 1.100 km submarin şi 95 km terestru. ”Odată finalizat, cablul submarin va stimula comerţul regional de electricitate, va augmenta oportunităţile de export ale ţărilor producătoare de energie electrică şi va întări securitatea energetică în Europa şi în regiunea Caucazului de Sud”, au transmis autorităţile. ….” Integral: https://spotmedia.ro
“Fondul Proprietatea nu mai deţine nicio acţiune la OMV Petrom / Preţul de vânzare a fost de 0,43 lei/acţiune, iar veniturile brute rezultate se ridică la peste 764,13 milioane lei …. „Franklin Templeton International Services SRL, în calitate de administrator de fond de investiţii alternative şi administrator unic al Fondul Proprietatea SA doreşte să informeze acţionarii că tranzacţiile privind vânzarea a 1.777.067.726 acţiuni ordinare, reprezentând întreaga participaţie deţinută de Fondul Proprietatea la OMV Petrom SA, urmare a finalizării unei oferte de plasament privat accelerat menţionate în anunţul de lansare publicat în data de 13 decembrie 2022 şi a anunţului subsecvent privind tranzacţia publicat în data de 14 decembrie 2022, au fost decontate astăzi. Prin urmare, Fondul nu mai deţine nicio acţiune la OMV Petrom SA”, se menţionează în raport. Cele 1.777.067.726 acţiuni ordinare, reprezentând întreaga participaţie deţinută de Fondul Proprietatea la OMV Petrom, au fost plasate investitorilor ca urmare a finalizării ofertei de plasament privat accelerat demarate în 13 decembrie 2022. Preţul de vânzare al acţiunilor a fost stabilit la 0,43 lei/acţiune, iar veniturile brute rezultate din tranzacţie se ridică la peste 764,139 milioane lei şi vor fi utilizate pentru implementarea Mecanismului de Control al Discount-ului Fondului, astfel cum este prevăzut în Declaraţia de politică investiţională a Fondului, prin finanţarea programului de răscumpărare, şi/sau plata potenţialelor dividende către acţionarii FP, în absenţa unor condiţii sau circumstanţe excepţionale de piaţă şi sub rezerva oricăror restricţii impuse de reglementările legale sau fiscale din România şi a aprobării acţionarilor, precizează sursa citată. ….” Integral: https://www.g4media.ro
“Istoricii acuză Guvernul că a limitat accesul la arhivele din perioada comunistă: „Sunt restrânse drepturile fundamentale ale cetățenilor” O hotărâre de guvern adoptată miercuri restricționează cercetarea documentelor clasificate secret de stat pentru care nu a expirat termenul de 50 de ani, respectiv 30 de ani pentru actele ce poartă ștampila „secret”. Mai mulți istorici acuză că actul normativ le îngrădește accesul la documente importante emise în perioada comunistă, dar și din timpul mineriadelor postdecembriste sau referitoare la anumite privatizări. Hotărârea de guvern adoptată miercuri, 14 decembrie, nu mai permite declasificarea documentelor emise de regimul comunist începând cu anul 1972, dacă acestea sunt marcate cu etichetele „secret” și „strict secret”. Potrivit actului normativ, pentru a consulta documentele din Fondul Arhivistic Național, istoricii trebuie să aştepte expirarea termenului de clasificare, care este de 30 de ani (documente marcate „secret”) sau 50 de ani („strict secret”). …. „Arhivele Naționale sunt în subordinea MAI, cu statut de direcție. Serviciul intern de contrainformații al MAI (DGPI) e direcție generală, deci mai «sus» decât Arhivele. Angajații DGPI nu permit Arhivelor să dea în cercetare documente clasificate, iar Arhivele fac ce li se spune, fiindcă DGPI e superior ierarhic și fiindcă arhiviști din teritoriu deja s-au ales cu dosare penale pentru că n-au respectat consemnul să nu se dea în cercetare nimic clasificat”, explică pentru Libertatea Mihai Burcea, istoric la Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului. ….” Integral: https://www.libertatea.ro
“Cum au ajuns rudele lui Alfred Simonis să câștige 40 de contracte publice. Nașa casnică și verișoara brutar au devenit specialiste în IT Două firme necunoscut au reușit să obțină anul acesta 40 de contracte de consultanță IT pentru digitalizarea instituțiilor, de peste jumătate de milion de euro, prin PNRR și ITI Delta Dunării. Una dintre firme este condusă de nașa liderului deputaților PSD Alfred Simonis, care a obținut primul contract la doar o lună de la înființarea companiei. Conform unei investigații realizate de către Info Sud-Est, banii sunt luați doar prin achiziție directă, de la primării din Tulcea, Constanța, Vaslui și un spital din Timiș, prin programele europene ITI Delta Dunării și PNRR. Nașa lui Alfred Simonis, care este și consilieră la cabinetul parlamentar al social-democratului, deține una dintre cele două firme și a reușit să obțină primul contract la doar o lună după ce și-a înființat firma. Conform sursei citate, anterior de acest salt profesional, nașa lui Simonis a fost casnică. Cea de-a doua firmă este deținută de către verișoara nașei, care are experiență în catering și brutărie. Aceasta a reușit să obțină chiar și 21 de contracte într-o singură lună, chiar dacă firma sa nu figura cu angajați înainte de achiziții. ….” Integral: https://ziare.com
“Autodenunțul și urletul frustrării lui Daniel Morar. Cine preia ștafeta de la Dragnea Daniel Morar ar putea să fie un studiu de caz despre efectele letale ale frustrării și invidiei, care pot transforma pe oricine în impostor toxic, indiferent de inteligență, valoare profesională și speranța investita în el. Iar ultima carte publicată de dl Morar este exact urletul frustrării în primul rând împotriva Codruței Kovesi. Urletul unui „pitic” care nu a reușit să urce muntele și căruia nu-i rămâne decât să arunce cu pietre și înjurături către atleta care a trecut pe lângă el ca vântul și a înfipt steagul în vârf. …. Spre exemplu, povestește dl Morar că s-a dus, în calitate de judecător CCR, să discute cu președintele Iohannis despre viitoarea decizie a CCR privind participarea SRI la supravegherea tehnică în dosarele penale, că i-a spus cum vor vota judecătorii CCR și, înțeleg, a încercat o soluție care să o facă mai puțin gravă pentru sistemul judiciar. Deci dl judecător CCR a încălcat orice umbră de confidențialitate profesională, chiar secretul deliberărilor, și a încercat să negocieze o soluție pentru o decizie CCR. Dacă îi ieșea ce voia, schimba soluția? Reproșul principal pe care i-l face dnei Kovesi este că în 2009, prin Protocolul PICCJ cu SRI ar fi îngenuncheat justiția în fața SRI, pe care domnia sa ar fi luptat apoi cu revoltă și din răsputeri să o elibereze. Inclusiv la masă cu Florin Iordache și prin WC-urile CCR. …. Nu e clar dacă e chiar o coincidență că beneficiari ai deciziilor CCR la care dl Morar a participat, pe unele chiar le-a redactat, au fost apropiații lui Taian Băsescu, cel care l-a făcut „om mare” și de la care s-ar fi dus periodic să ia lumina în timpul mandatului său de magistrat apolitic la DNA, după cum relatează surse din Palatul Cotroceni de la vremea aceea. Pe de altă parte, Daniel Morar minte. Dan Tăpălagă arată că dl Morar nu numai că nu s-a opus protocoalelor, nu numai că nu a fost revoltat, după cum pretinde în carte, dar, potrivit unui răspuns al SRI, domnia sa a cerut în 2009 o relație directă cu SRI și nu intermediată de PICCJ. …. Problema dlui Morar este frustrarea că SRI a ajutat-o mai mult pe LCK și, beneficiind de acest ajutor, ea a ajuns cu mult mai sus decât el. Ea a ajuns o legendă europeană a anticorupției, în timp ce el este doar un Grinch în roba vișinie. …. Se rățoiește la judecătoarea CCR Livia Stanciu, singura care i-a opus rezistență în cele mai negre perioade ale antijustiției. Axa războiului în CCR a fost Morar – Stanciu, este de notorietate. Adesea din spatele ușilor salii de deliberare reporterii auzeau țipetele celor doi. Morar și colegii domniei sale au detestat-o atât de tare pe dna Stanciu încât au încercat să-i cenzureze opiniile separate printr-o hotărâre administrativă asumată și de dl Morar și desființată de instanța de judecată la sesizarea avocatei Elenina Nicuț. …. Având în vedere cel puțin minciunile dovedite, asocierea cu toate tezele lui Dragnea, cartea dlui Morar nu poate fi decât materialul de studiu al unui delir furibund. ….” Integral: https://spotmedia.ro
“Condamnarea lui Iliescu așteaptă generațiile viitoare …. Dosarul Revoluției s-a plimbat ani de zile între Parchetul General, Secția Parchetelor Militare și Înalta Curte de Casație și Justiție. Rechizitoriul în care sunt acuzați pentru infracțiuni contra umanității Ion Iliescu, Gelu Voican-Voiculescu și fostul comandant al Aviației Militare, generalul în rezervă Iosif Rus, a fost retrimis la ÎCCJ în august anul acesta, după ce în 2021 Înalta Curte l-a pus din nou în brațele procurorilor pentru administrarea de noi probe. Rechizitoriul Parchetului General reține faptul că „inculpatul civil Iliescu Ion a determinat, în mod direct şi nemijlocit, instaurarea psihozei securist-teroriste la nivel național şi crearea premiselor care au stat la baza numeroaselor situaţii de foc fratricid între cadrele MApN (…), Gărzile Patriotice și civilii înarmați“. Soldați neinstruiți, care abia depuseseră jurământul, s-au împușcat între ei sau au tras în civili despre care li s-a spus că sunt „teroriști“. Așa se explică faptul că au fost omorâți oameni în apartamentele lor, pentru că au avut nefasta curiozitate de a se uita pe fereastră. Multe blocuri din fața fostului minister al Apărării sunt și acum ciuruite de gloanțe. Probatoriul Parchetului General arată că între 22 și 30 decembrie ’89 forțele MApN „au tras aproximativ 12.600.000 de cartuşe plus sute de obuze trase cu blindatele (tancuri), numeroase lovituri cu aruncătoarele de grenade (AG) şi grenade de mână (ofensive şi defensive)“. Judecat pentru infracțiuni contra umanității. Faptele nu se prescriu Iată cum Iliescu inducea panică în rândul maselor într-un discurs din 23 decembrie: „Teroriștii nu sunt în uniformă. Ei sunt civili. De multe ori caută să creeze confuzie, și-au pus și banderole ca să fie confundați cu oamenii din formațiunile de apărare. Împușcă din toate pozițiile.“ …. „Revoluția în direct“ la TVR a fost una dintre cele mai mari diversiuni ale secolului trecut. Speța nu a făcut obiectul unei anchete serioase a procurorilor. Manipularea populației nu ar fi fost posibilă fără implicarea Securității lui Ceaușescu. Rămâne și azi de actualitate una din armele crimelor din decembrie: „Gărzile muncitoreşti care au armament în dotare sunt rugate să vină în sprijinul armatei de la televiziune, ceilalţi, care nu au, să-şi procure şi să vină aici în ajutor“ (23 decembrie 1989, Studioul 4 al Televiziunii). Printre cei care au primit arme au fost și adolescenți. ….” Integral: https://spotmedia.ro
“Cum și când în Schengen? Boicotul antagonizează, lucrurile se fac fără trompete, nu ne permitem o Bulgarie nemulțumită. Nu a existat performanță la Bode și Aurescu, e nevoie de strategie – Interviu video cu Dragoș Tudorache …. Dragoș Tudorache a criticat sever scrisoarea trimisă de ministrul Bode omologului austriac: “Nu se lucrează cu declarații publice, cu scrisori deschise. Îmi pare rău, un ministru nu poate trimite o scrisoare deschisă unui alt ministru, n-am mai văzut așa ceva de 15 ani.“ Fostul ministru de Interne a povestit în premieră felul în care România a obținut în 2016 ridicarea vizelor pentru Canada: “Nu se face cu trompete. A știut cineva că noi, România, am blocat acordul CETA cu Canada? O spun azi pentru prima dată. A știut cineva în țară că noi am folosit acest argument pentru a obține ridicarea vizelor pentru Canada? Premierul Trudeau a stat câteva ore pe aeroport, așteptand să vădă ce decizii luăm noi, românii.” … Este foarte important să continuăm să punem presiune pentru că riscăm să ieșim din ceea ce a fost o fereastră de oportunitate în această toamnă pentru o decizie politică. Dar a venit “Qatargate” și mare parte din atenția publică la nivel european s-a dus în acea zonă. Din ce se aude urmează încă să mai avem noi persoane implicate și inculpate. Și de unde dezbaterea legată de Schengen România-Bulgaria urma să fie singurul punct extra cerut pe agenda plenarei din această săptămână, a apărut această nouă situație. …. Se poate foarte ușor imagina, nu neapărat se poate ușor obține, o discuție care președintele Consiliului European să ceară statelor care încă au rezervă, Olanda și Austria, să își regândească poziția creând cât mai repede un dialog cu România și Bulgaria și împreună cu CE, cu un calendar și un orizont de timp clar, să găsească o formulă care să rezolve acest blocaj. Asta nu cere cancelarului austriac să-și schimbe poziția acum, ci să înțeleagă seriozitatea consecințelor veto-ului pe care ministrul său de Interne l-a dat săptămâna trecută. Îi cere premierului olandez să înțeleagă consecințele nealinierii de calendar între România și Bulgaria, având în vedere că sunt în același tratat de aderare la Uniune, ceea ce ne leagă cumva politic, juridic. Sunt soluții pentru decuplare între cele 2 state, dar nu simple, riscante juridic. De aceea și Olanda ar trebui să-și schimbe poziția, iar dacă Austria ar pierde acest punct de sprijin, cred că i-ar fi mult mai dificil să rămână izolată. …. Ceea ce nu cred că ne putem permite este să avem o Bulgarie nemulțumită de un calendar diferențiat, care să facă un contra-joc față de jocul pe care îl vom face noi, împreună cu o CE de bună credință, cu o președinție de bună credință. Chiar dacă noi vrem să trecem cât mai repede, chiar lăsându-i pe bulgari în urmă, trebuie să înțelegem că de partea cealaltă, sentimentele nu sunt împărtășite și ne putem aștepta la o adică la o reacție din partea Bulgariei. Asta nu ar face decât să alimenteze și să dea Olandei sau Austriei ocazia să spună: dacă nici măcar nu sunteți aliniați pe strategia pe care vreți să o urmați, noi nu putem să ieșim din poziția noastră de veto. ….” Integral: https://spotmedia.ro
“Henry Kissinger: După încheierea războiului, Ucraina trebuie neapărat să devină parte integrantă a NATO …. Fostul secretar de stat american Henry Kissinger consideră că pentru început, Federația Rusă ar trebui să-și retragă trupele din teritoriile pe care Ucraina le controla înainte de invazia rusă din 24 februarie. În plus, procesul de pace trebuie neapărat să lege Ucraina de NATO, scrie fostul diplomat pentru The Spectator. Potrivit lui Kissinger, după încheierea războiului, Ucraina trebuie neapărat să devină parte integrantă a sistemului de securitate NATO, deoarece neutralitatea Kievului nu mai are sens. Potrivit fostului diplomat, armata Ucrainei este în prezent una dintre cele mai puternice de pe continentul european. Kissinger este convins că premisa primordială pentru procesul de pace ar trebui să fie restabilirea stării de fapt care exista între Rusia şi Ucraina înainte de 24 februarie. El crede că Federația Rusă ar trebui să renunțe la planurile sale agresive, dar înțelege că Putin nu va renunța la zona ocupată din Donbas și Crimeea. Fostul secretar de stat presupune că negocierile pe aceste teritorii pot fi începute după încetarea definitivă a focului. În plus, el propune să se organizeze acolo referendumuri sub supravegherea observatorilor internaționali în cazul în care o întoarcere la granițele care existau înainte de 24 februarie nu se poate realiza în alt mod. ….” Integral: https://ziare.com
“Ucraina și umbra războiului din Coreea (Financial Times) Războiul început printr-o invazie a Rusiei s-ar putea încheia printr-un armistițiu mai degrabă decât printr-un tratat formal de pace. …. Dar, în timp ce războiul din Ucraina se apropie implacabil de intrarea în al doilea an de conflict, o analogie mai puțin obișnuită a început să fie vehiculată – Coreea. Ideea centrală a comparației e că Războiul din Coreea nu s-a încheiat vreodată în mod formal. A fost oprit de un armistițiu în 1953, care a dus la încetarea luptelor fără semnarea vreunui tratat formal de pace. În schimb a persistat vreme de decenii acest armistițiu care, în esență, a înghețat conflictul. Speranța că un armistițiu ar putea constitui calea către sfârșitul ostilităților din Ucraina se bazează pe trei idei. În primul rând, nici Rusia și nici Ucraina nu se află în poziția de a obține victoria totală. În al doilea rând, pozițiile politice ale celor două țări sunt mult prea îndepărtate pentru a face posibil un acord de pace. În al treilea rând, ambele țări suferă pierderi grele, fapt care ar putea face atractiv un armistițiu. …. Aproximativ 100.000 de militari ruși au fost uciși ori răniți – iar cu fiecare săptămână pier și mai mulți într-un război brutal de tranșee. Neputința lui Putin de a admite amploarea dezastrului pe care tot el l-a provocat propriei țări, precum și crimele de război comise de Rusia în Ucraina, constituie acum marile obstacole din calea păcii. …. Dat fiind că nu se poate lăuda cu câștiguri teritoriale ori politice, e improbabil ca Putin să fie în măsură să anunțe sfârșitul războiului. Dar el ar putea fi în măsură să accepte o încetare a luptelor – care poate fi deghizată drept acceptare a unui sfat militar ori drept un gest de bunăvoință. Dar de ce ar accepta ucrainenii vreodată așa ceva? Ei au puternice argumente morale, politice și existențiale pentru a continua lupta. Mersul războiului favorizează acum Ucraina. Președintele Volodimir Zelenski a promis că va recupera fiecare centimetru de teritoriu ocupat, inclusiv Crimeea, anexată de Rusia în 2014. După atrocitățile la care a fost supusă Ucraina de Putin, ideea oricărui tip de relație „normală” cu o Rusie nereformată le pare de neconceput multor ucraineni. Și mai este apoi și teama justificată cum că Rusia pur și simplu se va folosi de un armistițiu pentru a se reînarma și ataca Ucraina din nou. Totuși, mai există și alte considerații – cu siguranță mult mai dificil de exprimat – care ar putea face un armistițiu îndelungat, după modelul coreean, atractiv pentru Ucraina. La fel ca rușii, ucrainenii continuă să sufere pierderi grele. Ei trebuie totodată să facă față unei tactici rusești brutale dar eficiente – distrugerea deliberată a infrastructurii ucrainene. Pierderea aprovizionării cu apă și curent electric face iarna mult mai dificil de suportat și îngreunează extrem de mult revenirea acasă a milioane de refugiați ucraineni. …. Există ucraineni care, în privat, vor recunoaște că a recupera Crimeea va presupune chiar și mai multe lupte brutale pentru un teritoriu ai cărui locuitori, printre care ofițerii în retragere dar nicidecum numai ei, îi sunt loiali Rusiei în număr mare. Așadar și ucrainenii au unele motive pentru a accepta înghețarea conflictului – fără a renunța însă la cele mai importante țeluri politice. Pentru ei marele obstacol este lipsa deplină de încredere în intențiile Rusiei. …. Un armistițiu ar permite totodată prietenilor Ucrainei să reverse asupra ai ajutoare financiare care să faciliteze reconstrucția țării. Coreea de Sud a fost complet devastată după războiul coreean, însă acum este o țară avansată și prosperă. Din contră, o Rusia condusă în continuare de Putin și care ar refuza să se căiască pentru crimele ei din Ucraina, s-ar putea aștepta la un viitor de izolare internațională persistentă și de sărăcie tot mai mare. ….” Integral: https://www.hotnews.ro
“Sistemul de plăți Raiffesen a picat când au încercat să bage pensiile speciale mărite …. Sistemul este unul automat și nu a luat în calcul că șmenurile de la noi din țară pot fi făcute inclusiv de entități ale statului și s-a blocat. În mod normal, dacă cineva primește mai mulți bani decât e normal se trimite o sesizare către instituții ale statului dar, în cazul de față, exact acele instituții livrau banii, așa că computerul a intrat într-un loop infinit. Conducerea Raiffeisen a comunicat Guvernului României situația și a cerut ca, atunci când e vorba de un șmen, să dea un telefon înainte, cum se face de obicei. „De-a lungul timpului am arătat că suntem un partener de încredere în orice manevră dubioasă a statului și vom rămâne și pe viitor”, a anunțat președintele Raiffeissen România, Schpagen von Groningen. …” Integral: https://www.timesnewroman.ro
“CCR: Plata contribuţiilor de sănătate pentru pensii mai mari de 4.000 lei este neconstituţională Curtea Constituţională a decis că sunt neconstituţionale mai multe prevederi din OUG nr. 130/2021 prin care a fost instituită obligativitatea plăţii asigurărilor de sănătate pentru persoanele care obţin venituri din pensii mai mari de 4000 de lei lunar. …. În esenţă, Curtea a reţinut că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.130/2021 a diminuat cuantumul pensiei prin instituirea unei contribuţii la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
“Despre bugetarea participativă în România. Și de ce este ignorată de primari Discutăm de (prea) mulți ani despre creșterea implicării cetățenilor în procesele de decizie și despre opacitatea administrațiilor locale din România. Pur și simplu, primarii și majoritățile politice din multe orașe românești, mai mari sau mai mici, cred că știu mai bine decât cetățenii ce vor aceștia. Ce investiții, ce tipuri de proiecte, probabil și ce tipuri de borduri și pavele. …. Ce este bugetare participativă? Pe scurt, este unul din multele (foarte multele) instrumente de implicare prin care cetățenii pot avea un cuvânt de spus în investițiile decise de administrații locale, primării în cazul nostru. Principiul este destul de simplu. Administrațiile locale pot aloca o parte a bugetului de investiții pentru proiecte propuse și votate direct de cetățeni, la nivel de oraș, cartier sau școală. Iar bugetarea participativă este utilă acolo unde consultările și dezbaterile publice privind investițiile (multi)anuale sunt mai degrabă formale, un dialog real între comunitate și administrația locală lipsește. Adică fix așa cum este cazul multor administrații locale din România. …. În 2022, numai 13 reședințe de județ (nu am inclus Bucureștiul) au derulat programe de bugetare participativă în 2022. Bugetul total a fost de 33.65 milioane RON (poate părea mult, dar reprezintă numai 0.2% din veniturile reședințelor de județ).Și putem sta fără griji, este vorba de o alocare maximală, multe dintre aceste proiecte votate nu se vor implementa niciodată. În 2021, bugetul a fost de puțin sub 16.5 milioane RON, iar în 2020 3 milioane RON. Progresăm. În București, tot în 2022, numai Primăria Sector 1, Primăria Sector 6 și Primăria Capitalei au desfășurat programe de bugetare participativă. Cu un buget teoretic de 7.2 milioane RON (1 milion la Primăria Capitalei, 1.2 milioane la Primăria Sector 6, 5 milioane RON la Primăria Sector 1). Cum scriam mai sus, aceste alocări sunt mai degrabă teoretice, căci Primăria Sector 1, de exemplu, deși a lansat programul, l-a pregătit atât de prost încât e deja abandonat. Din 7.2 milioane, rămân deci 2.2 milioane RON. …. Să ne uităm și repartiția per partide politice. La nivel de reședințe de județ (fără București), 2 din 4 administrații USR (Timișoara, Alba Iulia) au desfășurat programe de bugetare participativă în 2022, cu Brașov având noul regulament în dezbatere publică (anterior, municipiul a lansat programul și în 2020, și în 2021). 6 din 15 (40%) administrații cu primari PNL au implementat bugetarea participativă în 2022 (Bistrița, Cluj-Napoca, Constanța, Oradea, Suceava, Tulcea). Numai 2 din 15 administrații PSD (Pitești, Baia Mare) au avut un program similar. 1 din 3 administrații UDMR a implementat un program de bugetare participativă în 2022 (Miercurea-Ciuc). Primăria Târgu Mureș, condusă de un primar independent, are bugetare participativă de anul acesta. Primăria Râmnicu-Vâlcea (primar PER) a introdus bugetul participativ tot în 2022. …. Subliniem din nou lipsa de transparență a multora dintre administrațiile publice locale cu privire la prezentarea datelor privind programele de bugetare participativă. Această opacitate afectează toate etapele programului, dar în special etapele de implementare a proiectelor votate de cetățeni, respectiv de monitorizare și evaluare a acestora. ….” Integral:
“În fața eșecului Schengen, corupția de la frontiere este uitată de români În dosarul Schengen nu trebuie puse la zid doar deciziile Austriei și Olandei, mai mult decât discutabile, ci și politica internă și externă a României calibrate după chipul și asemănarea unei clase politice corupte. Politica externă a României a stat mereu sub semnul unei lipse de viziune în ceea ce privește oportunitățile de care statul român ar fi putut să profite. A ratat consecvent alianțe care ar fi putut să ne plaseze pe orbita câștigătoare a drumului spre Europa. Doar un exemplu. La 15 februarie 1991, Cehia, Polonia, Slovacia și Ungaria au constituit Grupul de la Visegrád, prin care cele patru state din fostul lagăr comunist s-au angajat să se sprijine reciproc pentru aderarea la Uniunea Europeană, obiectiv care va fi atins în 2004. În principal din cauza mineriadelor din 1990 și a conflictului interetnic de la Târgu Mureș, România va rata apartenența la această organizație. Două luni mai târziu, Iliescu și Gorbaciov au semnat Tratatul bilateral de colaborare, bună vecinătate și amiciție între România și URSS, care la Articolul 4 stipula că „România și URSS nu vor participa la nici un fel de alianțe îndreptate una împotriva alteia“. Pe mâna lui Iliescu și a camarilei proruse, orientarea spre Vest a României nu a avut nici o șansă. Relațiile dintre state nu se clădesc pe prietenii Descurajarea sistematică a investitorilor străini de regimul neocomunist de la București în favoarea clientelei politice ne-a ținut de la începutul anilor ’90 departe de porțile Europei. Am pierdut enorm și nu ne-am deșteptat prea mult nici după ce mediul de afaceri european a început să investească în România. ….
“Dacian Cioloș la RFI: Ar fi catastrofal dacă nu am intra în Schengen până în 2024 .… ”Aceste probleme nu se rezolvă altfel decât prin diplomație, pentru că aici nu-i vorba de Austria ca popor care s-a opus, ci un cancelar care reprezintă un partid cu înclinații naționalist-populiste, care folosește tema migrației ca o temă de campanie electorală și practic, el s-a folosit în mod cinic de acest vot legat de România și Bulgaria, ca să încerce să câștige puncte acasă. Deci nu cred că e cazul să ”pedepsim” întreg poporul austriac. Ca să nu mai vorbim de faptul că acele companii împotriva cărora vor să se răzbune mulți sunt companii românești care acționează în economia din România și noi am fi primii afectați”. Eurodeputatul Renew Europe crede că o eventuală separare a României de Bulgaria în dosarul Schengen nu ar ajuta prea mult: ”Nu cred că ne-ar folosi, pentru că în primul rând, ar fi o procedură destul de complexă. România și Bulgaria au aderat la UE pe baza aceluiași tratat, de aceea a și fost votul separat între Croația, pe de o parte, România și Bulgaria, pe de altă parte, pentru că Croația a aderat la UE separat, singură, România și Bulgaria au aderat împreună. Teoretic, se poate face această separare, dar din punct de vedere juridic ar fi o procedură destul de lungă, Bulgaria ar putea s-o conteste. Așa că din punctul meu de vedere, se poate lua o decizie politică pentru ambele țări să adere la Schengen și se poate modula momentul în care cele două țări aderă, printr-un calendar tehnic de aderare”. …. Dacian Cioloș consideră că ”e important ca acest Consiliu European la nivel de șefi de stat și de Guvern să dea cât mai clar posibil un semnal că o decizie rapidă trebuie luată și să ceară Consiliului de Miniștri să se reunească și să caute soluția pentru o aderare rapidă. Consiliul European nu poate să ia decizii cu putere juridică, însă poate să dea orientări politice care devin apoi obligatorii pentru consiliile de miniștri”. Eurodeputatul spune că ”ideal ar fi să avem o decizie în primul semestru al anului viitor pentru aderarea României la Schengen, chiar dacă această aderare se va face etapizat”. …. Dacian Cioloș afirmă că ”
“Parlamentul lacunelor: De ce scandalul Qatar era inevitabil. Fără reguli de integritate, parlamentari cu 20 de joburi în paralel Acuzații de corupție și spălare de bani au trimis o vicepreședintă a Parlamentului European (PE) după gratii, iar birourile sigilate de poliție și valizele burdușite cu bani au făcut de râs unica instituție UE aleasă în mod direct. Poate că detaliile în sine nu erau predictibile, dar acest moment al socotelilor era: activiștii pro-transparență avertizează de ani și ani cu privire la regulile laxe din PE și la aplicarea lor chiar și mai laxă. …. Din nou și din nou membrii PE s-au opus propunerilor de a se face mai multă lumină asupra muncii lor și au ridicat din umeri la acuzațiile că regulile în vigoare nu se aplică – iar asta în timp ce profitau de avantaje și privilegii care l-ar face să roșească chiar și pe un membru al familiei Borghese [aristocrați italieni extrem de influenți în epoca modernă – n.trad.].
“„Cetățenii Reichului”, tensiunile latente ale „lumii germane” suprapuse peste delirul „lumii ruse” și viitorul complicat al Europei …. În Germania au fost arestați 25 de membri ai grupării Reichsbürger (Cetățenii Imperiului), care se înarmaseră și plănuiau o lovitură de stat prin atacarea Parlamentului, răsturnarea regimului republicii parlamentare de la Berlin și reinstaurarea Imperiului German. În fruntea Reichului urma să fie numit „prințul Heinrich VIII”, un individ confuz și radicalizat, adept al conspiraționismului, de 71 de ani, provenind dintr-o veche familie aristocratică. Acestea sunt informațiile oficiale, destul de sumare, care încearcă imposibilul – să spună în același timp adevărul și să minimalizeze problema, închizând astfel subiectul în spațiul public, pentru a nu face și mai multă reclamă facțiunii respective, în care se pare că se înscriu din ce în ce mai mulți cetățeni germani care contestă autoritatea statului democratic actual. …. …8-9 noiembrie 1923, München, puciul de la berărie. Adolf Hitler și acoliții săi organizează un marș pentru răsturnarea Republicii de la Weimar și instaurarea celui de-al Treilea Reich, care să facă dreptate poporului german (nu mai intrăm acum în toate detaliile programului inițial al lui Hitler). …. Pe 30 ianuarie 1933, la mai puțin de 10 ani de la puciul de la berărie, același Adolf Hitler depunea jurământul în calitate de cancelar al Germaniei, numit în funcție de președintele neputincios Paul von Hindenburg (nu, nu repetați clișeul că „Hitler câștigase alegerile din noiembrie 1932” – Partidul Național-Socialist a fost votat doar de o treime din germani, în ușoară scădere față de alegerile din iunie 1932, repetate din cauza imposibilității formării unei majorități – deci două treimi din alegători nu l-au dorit! – dar partidele tradiționale democratice nu s-au înțeles între ele pentru formarea unui guvern de coaliție). Pe 2 august 1934, imediat după moartea lui Hindenburg, Adolf Hitler a desființat Republica de la Weimar, a proclamat Al Treilea Reich și pe el însuși Führer. …. În Germania și Austria se coace un curent periculos pentru UE Nu vreau să sugerez în acest articol, de bună seamă, că Heinrich VIII ar putea vreodată ajunge cancelarul Germaniei. Istoria nu trebuie privită în acest sens, mecanic, prin replicarea identică a unor modele luate ad litteram. …. Dar de ce includem și Austria în povestea aceasta? De ce vorbim tocmai acum de „lumea germană”, taman când Putin ne explică idealurile criminale ale „lumii ruse”? Pentru că semnele care apar în cele două țări vecine, de limbă germană, ne obligă să vedem suprapunerea nefericită a celor două distopii imperialiste – cea rusă, aflată deja în plină desfășurare militară (am mai spus-o, Rusia este atât de înapoiată încât trăiește abia acum delirul nazist al Germaniei anilor ‘30
“Până să „naționalizeze” Petrom, statul ar putea să se „încălzească” puțin cumpărând un pachet de 3% …. Acum, când furia împotriva Austriei a atins cote înalte, au apărut din nou temele care acuză privatizarea Petrom și o așteptare din partea unei părți a publicului privind naționalizarea companiei. Poate că unii își imaginează că Petrom ar putea să se întoarcă la stat pe modelul comunist. Este, evident, o naivitate. Anul 2022 nu seamănă deloc cu anul 1948. Mai interesant este că statul român nu a fost deloc preocupat de păstrarea sau consolidarea participației la Petrom. Toată lumea omite astăzi că, de fapt, privatizarea Petrom nu a fost o privatizare în toată regula, ci doar o vânzare a unui pachet semnificativ de acțiuni, de 33% urmată de o majorare de capital care a transformat OMV în acționar majoritar. De-a lungul timpului, însă, statul român a făcut tot ce a putut pentru a-și micșora participația în Petrom. În anul 2010, atunci când compania austriacă pregătea o nouă majorare de capital, reprezentanții Executivului, explicând că statul nu are bani pentru a participa la subscripție, au emis o hotărâre de guvern prin care statul român urma să vândă 12% din capital pentru aproximativ o jumătate de miliard de dolari. În cele din urmă, tranzacția nu a avut loc, dar,
“
“
“Contracararea crizei energetice și măsurile luate de Uniunea Europeană Decuplarea Uniunii de gazul rusesc costă peste
„Puțini oameni au făcut la fel de mult rău justiției cum a făcut Daniel Morar”. Lansarea cărții fostului judecător al Curții Constituționale și anunțul USR că va cere o comisie de anchetă după acuzațiile lansate de Daniel Morar în volumul său de memorii au stârnit reacția jurnalistei Ioana Ene Dogioiu de la Spotmedia. „Puțini oameni au facut la fel de mult rău justiției cum a făcut Daniel Morar. Toate deciziile CCR ticăloase de distrugere a legilor penale, de destabilizare a ICCJ și DNA au fost luate cu votul lui, eu suspectez că la inițiativa lui. Îmbibat de frustrări, a scos o carte în care aruncă cu rahat în oamenii care chiar au contribuit la bătălia pentru justitie. LCK (Laura Codruța Kovesi – n.r.) și Livia Stanciu, cea care a luptat singură în CCR cu majoritatea care distrugea justitia, cea care l-a bagat la pârnaie pe Năstase, în timp ce alții se suiau pe valul de luminițe și ură împotriva lui Dragnea”, a scris, pe Facebook, Ioana Ene Dogioiu. Integral pe
“Proiectul imobiliar mamut al Elenei Udrea de la Cluj a fost preluat de un fost condamnat la închisoare și inculpat din nou de DNA, patronul Realitatea TV. Va fi asistat de un fost ambasador al SUA în România Alături de familia lui Maricel Păcuraru și de Adrian Zuckerman s-au anunțat în acest proiect omul de afaceri Bobby Păunescu, Cozmin Gușă și foștii miniștri PSD Miron Mitrea și Gabriel Oprea. ….. Omul de afaceri Maricel Păcuraru a fost condamnat în 2014 la patru ani de închisoare cu executare într-un dosar care viza Poșta Română. Păcuraru a ieșit din închisoare în 2017 și este cercetat și în alt dosar privind prejudicierea Loteriei Române. În acest dosar, Păcuraru este acuzat de DNA de participație improprie la abuz în serviciu, complicitate la spălare de bani, spălare a banilor, prejudiciul Loteriei Române în acest caz fiind de circ 5 milioane de euro. Trimis în judecată în decembrie 2015, dosarul a ajuns la cel de-al 57-lea termen de judecată, potrivit site-ului G4 media. …. Un alt nume de pe lista investitorilor, fostul ministru PSD al Transporturilor, Miron Mitrea a fost condamnat definitiv la închisoare cu executare în februarie 2015 și a ieșit în 2016. Mitrea a devenit în ultimii ani invitat permanent la postul lui Maricel Păcuraru și a fost coleg de partid cu alte nume de pe lista investitorilor: Cozmin Gușă și Gabriel Oprea. Fostul pedelist Adrian Gurzău a fost și el condamnat la doi ani şi opt luni de închisoare cu suspendare în 2017, în dosarul Carpatica Asig, fiind acuzat de trafic de influență. … Fostul ministru de Interne Gabriel Oprea este judecat pentru ucidere din culpă pentru moartea polițistului Bogdan Gigină, potrivit ziare.com. Tragedia a avut loc în 2015. …. Același post patronat de Maricel Păcuraru a anunțat pe site, marți, 13 decembrie, cooptarea în proiect a fostului ambasador al Statelor Unite ale Americii la București Adrian Zuckerberg, în calitate de avocat. ….
“Daniel Funeriu: Opriți nebunia cu „eliminarea dreptului de veto al unei țări în Uniunea Europeană” …. Fără a intra în detalii: 1) țările membre, după ce (multe dintre ele) au luptat secole pentru independență, au renunțat la o mare parte din suveranitate în favoarea Bruxelles-ului tocmai pentru că au siguranța dreptului de veto! 2) Dacă se elimină dreptul de veto, țările membre ar lăsa la mâna unor conțopişti decizii capitale, inclusiv în „domeniile regaliene”. Nu trebuie să fii laureat Nobel pentru a înțelege că acest lucru va duce urgent la creşterea sentimentului anti-UE de fiecare dată când ceva nu „merge” la nivel național. 3) Nu mai mergeți după fentă, ascultându-i pe cei care nu înțeleg mare lucru despre ce este democrația şi citiți Tratatul privitor la Uniunea Europeană. O să înțelegeți exact ce document fantastic este şi de ce dreptul de veto e central construcției Uniunii Europene*. 4) De la Descartes încoace, deci de vreo 4 secole, ştim că „cu cât o problemă e mai dificilă, cu atât mai puțini oameni sunt capabili să o înțeleagă şi să o rezolve”. Da, oameni buni, majoritățile vă spun ce măsuri sunt acceptabile, nu ce măsuri sunt optime! Menirea Uniunii Europene este să facă, împreună, mai mult decât ar putea să facă fiecare țară. Uniunea Europeană încurajează diversitatea opțiunilor şi nu are vocația să aplatizeze cultural, ideologic şi politic aspirațiile țărilor membre. Uniunea Sovietică avea această vocație, iar Uniunea Europeană nu este Uniunea Sovietică, este exact opusul! În concluzie: cei care – unii bine intenționați, dar neştiutori – cer eliminarea dreptului la veto vor, cu bună ştiință sau nu, să transforme Uniunea Europeană în uniunea sovietică. Iată ce ni se spune, foarte înțelept, în Articolul 31: „În cazul în care un membru al Consiliului declară că, din rațiuni vitale de politică națională pe care le prezintă, are intenția să se opună adoptării unei decizii cu majoritate calificată, nu se trece la vot. Înaltul Reprezentant caută, în strânsă consultare cu statul membru implicat, o soluție acceptabilă pentru acesta. În absența unui rezultat, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate solicita Consiliului European să se pronunțe cu privire la chestiunea în cauză, în vederea adoptării în unanimitate a unei decizii.” ….” Integral:
“România fără lideri: De ce nu se bat Iohannis și Ciucă pentru țară? România rămâne în urmă, pentru că liderii ei sunt slabi și pentru că sistemul politic actual încurajează o contraselecție programatică. Nu doar poarta Schengen trântită din nou în nasul Bucureștiului i-a enervat pe români, ci și neimplicarea politicienilor autohtoni, absența lor din peisajul internațional, accesul lor de optimism inițial, neînsoțit de un efort ulterior, incapacitatea lor de a negocia de la egal la egal cu Occidentul. De ce-ar fi liderii români mai slabi decât cei din Vest? Fiindcă se tem să pună interesele țării pe tapet? Fiindcă nu știu cum să se bată pentru obiectivele României? Sunt doar slab pregătiți sau, poate, le lipsește cumva și vâna națională? Nu au anvergura necesară, se pierd cu firea în divanurile europene, sunt prea timizi și se lasă luați de val sau pur și simplu au alte interese? Poate că e vorba despre toate aceste lipsuri comasate, care converg în cele din urmă către un eșec total. Marii lideri ai României nu și-au schimbat programul standard, nu au făcut nicio fandare în plus, niciun efort suplimentar în lunile care au precedat decizia referitoare la lărgirea Schengen: președintele Klaus Iohannis a părut să se consoleze destul de repede cu semnalele primite din cancelariile vestice, premierul Nicolae Ciucă nu e destul de pregătit să se ocupe de politică externă iar liderul PSD, care se încălzește pe margine pentru preluarea fotoliului de șef de guvern, a părut să ignore subiectul. Niciunul dintre aceștia nu a debordat de energie și entuziasm în încercarea de a demonstra că România aduce cu ea o plus-valoare importantă în Schengen. Niciunul nu a transpirat schimbând avioane, costume, cămăși și cravate în întâlniri nesfârșite, care ar fi putut influența rezultatul final. Cu toții s-au lăsat în seama fatalității, ca și cum n-ar avea idealuri naționale, ci doar mici obiective personale. Klaus Iohannis se apropie de finalul celui de-al doilea mandat și nu are încă nicio realizare de anvergură. Președintele și-a pregătit o trambulină personală, dar nu a lucrat prea mult la azimutul țării, mai ales că a fost nevoit ani de zile să-și rezolve
“Operațiunea Schengen fără cap. Cu toată viteza în două ziduri. Vinovații neasumați Liberalii au declanșat operațiunea marea răzbunare pentru ca valul dezamăgirii pentru ratarea Schengen să nu se prăvălească asupra lor și a președintelui Iohannis. Era necesar să redirecționeze emoția negativă spre un dușman extern, comun, iar sentimentul de nedreptate să acopere orice discuție rațională despre felul în care a fost, mai precis, nu a fost pregătită operațiunea Schengen. Pasa perfectă pentru AUR. Și, potrivit tuturor informațiilor, amatorismul părții române a fost de neimaginat Dosarul Schengen a avut cap? Prima întrebare fără răspuns este cine a coordonat dosarul Schengen, dus la nivel de obiectiv național. A existat un coordonator central pentru toate instituțiile implicate, Interne și Externele în primul rând, dar nu numai? Un asemenea coordonator trebuie să aibă pe masă toate informațiile despre fiecare dintre factorii de decizie care trebuie convinși, despre orice modificare de poziționare, despre orice modificare de temperatură în politica internă a unei țări decidente. Deci ambasade, dar și SIE ar fi trebuit să fie puse să adune și să aibă unde livra. Iar în baza acestor informații de detaliu, acest centru de comandă să decidă și să aplice mișcările inteligente proactive, nu doar reactive. Un asemenea coordonator nu poate fi un mărunt funcționar, ci un demnitar cu anvergură europeană certă, după cum are, spre exemplu premierul croat, Andrej Plenkovic, unul dintre politicienii foarte influenți în UE, spre deosebire de români. Putea fi președintele Iohannis, putea fi ministrul Aurescu, teoretic premierul sau ministrul de Interne, dar nu dl Bode care nu vorbește limbi străine și dă cu legitimația de masa JAI precum Hrușciov cu pantoful, după cum relatează surse apropiate JAI. Ce era de făcut? Când ne-am lovit de zid? Asemenea operațiuni se pregătesc cu cel puțin un an înainte, cu un exercițiu diplomatic de ansamblu în care se știe și ce parfum folosesc interlocutorii. Se stabilesc relații personale, este captat un val de simpatie și susținere care să fie foarte greu de întors, ca în cazul Croației. Inclusiv diplomație economică, dar nu istericalele cu amenințări de acum, ci așa cum a precedat premierul croat. Andrej Plenkovic ar fi cerut sprijinul Camerei de Comerț austriece care, în numele bunei colaborări, să sune acasă și să facă lobby pentru Croația. În România nu s-a vorbit serios despre Schengen până la vizita cancelarului Scholz, care a anunțat susținerea pentru aderarea României. Din acel moment, partea română a simțit că sacii sunt în căruță și că războiul din Ucraina ne va purta în zbor în spațiul de liberă circulație. Liberalii și Klaus Iohannis aveau nevoie ca de aer de un succes politic major care să îi scoată din picajul accelerat. Deja începuseră să se gândească unii dintre ei la ruperea de PSD, la anticipate. Zburau sus. ….” Integral:
“Riscuri și provocări macroeconomice – perspective pentru 2023 Economia globală continuă să se confrunte cu multiple provocări la adresa stabilității și predictibilității, amplificate de inflația record, precum și de implicațiile economice și de securitate ale războiului din Ucraina. Probabil că traversăm perioada cu cea mai mare densitate în materie de crize din ultimul secol, care își vor pune amprenta, profund, pe evoluțiile din următoarele decenii. …. Redresarea economică post-pandemie și-a pierdut avântul la nivel global, iar cele mai recente prognoze macroeconomice indică perspective mult mai rezervate. …. Inflația persistă și este principala provocare la adresa stabilității economice, afectând substanțial puterea de cumpărare a categoriilor sociale cu venituri reduse. De aici și nevoia imperativă a măsurilor de sprijin, cât mai bine țintite și dozate corespunzător, astfel încât să nu perpetueze spirala creșterii prețurilor. …. Datoriile publice acumulate puternic în ultimii ani reprezentă o altă consecință directă a politicilor din pandemie. Limitele acestor datorii vor deveni tot mai rigide în privința accesului la finanțare și a capacității finanțelor publice de a face față unor noi șocuri. …. Economia României a înregistrat o creștere semnificativă în perioada post-pandemie, inclusiv în anul curent. Datele statistice ne arată o creștere economică robustă, de 5% pe primele 9 luni ale anului, în ciuda unui context economic fragil la nivel mondial, dar mai ales în plan regional, pe fondul războiului declanșat de Rusia împotriva Ucrainei. …. Motorul creșterii economice rămâne în continuare consumul, în detrimentul investițiilor, cu precădere în prima jumătate a anului. Însă, în cel de-al treilea trimestru, prin creșterea de 13%, investițiile au înregistrat un reviriment important. Cu toate acestea, creșterea economică este bazată în continuare pe avansul consumului, care conduce la adâncirea dezechilibrelor externe către valori record, pe contrasens cu evoluțiile din regiune. Prioritățile investiționale din proiectul de buget pentru 2013, prin alocarea programată de 7,2% din PIB, constituie premise pozitive pentru inversarea contribuției factorilor la creșterea economică în favoarea investițiilor – bazate în special pe fondurile europene. Dezechilibrele externe
“Stocarea energiilor „verzi” – călcâiul lui Ahile pentru politicile Net Zero Guvernele unor țări cu economii avansate din Europa, ale unor state din SUA, precum și cele din Canada, Australia, Noua Zeelandă ș.a. s-au îmbarcat într-o cursă ambițioasă de a atinge obiectivul climatic numit Net Zero sau ceea ce am numit recent
“Moartea dosarului cu şină, o dramă cu prea multe acte Zice lumea, eu nu am făcut socoteala, că sunt peste 800 de legi active prin care statul ROmân solicită copii după acte pe care tot statul român, prin diverse entităţi, le-a emis. Prin aceste legi guvernează tirania hârtiei, a copiei după CI şi a dosarului cu şină. Tehnologia şi digitalizarea ne-au adus o licărire de speranţă şi de atunci, cetăţeni şi antreprenori în geala măsură, tot aşteptăm să se întâmple o minune. România suferă la propriu sub greutatea hârtiei, gândiţi-vă că primăria Sectorului 1 foloseşte anual
“Efectele embargoului și plafonarea prețului petrolului rusesc (analiză) …. Chiar dacă aparent producția de țiței rusesc exportată este de doar 8% din producția mondială totală, aceasta va afecta cererea și implicit va genera efecte economice și sociale. Cum diferă acest șoc de alimentare cu țiței de șocurile anterioare? În analiză se arată că în mod tradițional, șocurile aprovizionării cu petrol au apărut din cauza Războiului de Iom Kipur dintre țările Arabe și Israel (1973, 1979) sau din cauza conflictului militar din 1990 care a dus la distrugerea instalațiilor de producție a petrolului la invazia Kuweitului de către Irak. În schimb, astăzi, exporturile rusești de țiței și produse rafinate sunt supuse embargoului din cauza invaziei Rusiei. În plus, tarifele de transport al țițeiului rusesc pentru diferite destinații au crescut la niveluri record, reflectând presiunea publică asupra companiilor petroliere pentru a evita achiziționarea de petrol rusesc, teama de sancțiuni oficiale asupra exporturilor rusești de energie, dar și atacurile asupra navelor din Marea Neagră. ….
“România și Schengen: Ce vrea Austria? Tainul? Oricine se uită pe hartă știe că România nu se află pe “Ruta Balcanică” a migrației. Oficialii austrieci știu și fără să se uite, dar au nevoie de un motiv pentru a respinge candidatura României pentru Schengen. …. În toamna anului 2004, premierul Adrian Năstase avea două obiective majore: să câștige alegerile și să încheie negocierile pentru aderarea la UE, într-o perioadă în care României i se cerea tot mai insistent „să prindă marii pești ai corupției”. Fiindcă alegerile depindeau și de succesul sau eșecul aderării, Năstase a făcut tot ce a putut folosindu-se de tradiția autohtonă. Aflat în opoziție,
“Comisia pentru relații externe a Senatului SUA a recunoscut acțiunile Rusiei împotriva Ucrainei drept genocid Comisia pentru relații externe a Senatului SUA a adoptat o rezoluție în care acțiunile Rusiei împotriva Ucrainei sunt calificate drept genocid al poporului ucrainean. Documentul a fost propus de senatori atât din partidul democrat, cât și din cel republican și solicită guvernului american să impună sancțiuni rușilor implicați în război, ca parte a Legii Magnitsky, potrivit 


