Buna dimineata intr-o zi de miercuri, 22 aprilie! Vremea se va menține rece pentru această dată, mai ales dimineața și noaptea. Cerul va fi variabil în regiunile estice și sudice, precum și la munte și mai mult senin în rest. Vântul va sufla slab și moderat, cu ușoare intensificări în special în estul, sud-estul țării și în zona de munte. Temperaturile maxime vor fi cuprinse între 11 și 20 de grade, iar cele minime se vor situa, în general, între -4 și 6 grade. Pe arii restrânse, îndeosebi în nord-vestul și centrul teritoriului se va produce brumă. In Bucuresti, vremea se va menține ușor mai rece decât în mod obișnuit la această dată. Cerul va fi variabil, iar vântul va sufla slab și moderat. Temperatura maximă va fi de 17…18 grade, iar cea minimă de 2…5 grade.
Ioan Stanomir: „Propunerea lui Streinu-Cercel este monstruoasă și neconstituțională. Trebuie demis” ….Contactat de Newsweek România, profesorul Ioan Stanomir, specialist în Drept constituțional, a spus, referitor la proiectul propus de doctorul Adrian Streinu-Cercel, proiect denumit „Vacanța Mare”, că acesta este neconstituțional și că este periculoasă chiar și simpla punere în circulație a unei astfel de propuneri.„În România, segregările pe bază de gen, de rasă, de religie ori de vârstă sunt strict interzise” Ioan Stanomir mai arată că proiectul asumat de șeful Institutului Național de Boli Infecțioase, dacă ar fi aplicat, ar aduce atingere demnității umane, libertății individuale, dar și altor drepturi garantate de Constituție. „Domnul Streinu Cercel, cu ideile domniei sale, aparține unui timp istoric care poate fi fie al lui Adolf Hitler, fie al lui Nicolae Ceaușescu. Domnul Streinu Cercel, cu siguranță, nu aparține unui timp al democrației. Pentru că domnia sa ar fi trebuit să cunoască faptul că într-o societate democratică, așa cum pretindem că este societatea românească, segregările pe bază de gen, de rasă, de religie ori de vârstă sunt strict interzise. Domnia sa este, practic, susținătorul unei eugenii radicale, care se apropie de o eutanasiere – iertați-mi expresia dură – a unei întregi părți din populația României. Lăsând la o parte faptul că domnia sa are un gust macabru al titlurilor, pentru că am înțeles că a găsit un titlu «inspirat» inițiativei pe care a propus-o: «Vacanța Mare». Pe acest motiv, «Vacanța Mare» ar putea să desemneze încercarea noastră de a-i separa pe bătrâni de restul populației, și folosesc terminologia de «bătrâni» ca să respectăm această monstruozitate semantică, le înmânăm câte o pilulă sau, după caz, câte o bucățică de sfoară și îi invităm să se extermine reciproc, pentru ca restul populației, nu?, să fie puternică și să poată rezista. Simpla punere în circulație a unor asemenea idei și întârzierea cu care s-a dezavuat acest punct de vedere sunt neliniștitoare. Cred că trebuie subliniat faptul că, sub nicio formă, demnitatea umană nu trebuie să fie pusă în pericol pe durata stării de urgență”, a arătat Ioan Stanomir….„Constituția ne apără și în starea de urgență. Constituția vorbește despre egalitatea în drepturi, despre demnitatea umană, despre nediscriminare. Constituția mai vorbește despre libertatea individuală ca imposibilitatea de a fi reținut/arestat fără un temei legal și fără ca anumite proceduri să fie parcurse. Ceea ce domnul Streinu-Cercel propune este nu numai monstruos din punct de vedere etic, dar și neconstituțional. Dacă vă uitați în toate societățile care trec prin încercări similare nouă, veți remarca că acolo se pune accentul pe protejarea, în numele solidarității, nu pe dezbinare, nu pe segregare, nu pe separare în scopul exterminării”…..„Am văzut propunerea domnului Streinu-Cercel de a fi mutați vârstnicii din casele lor, separați de familii, pentru a fi duși, singuri, în alte locuri. Dar să-i trimitem unde? În hoteluri? În căminele de bătrâni care sunt deja focare de COVID-19? Sau să-i scoatem, pur și simplu, pe stradă? Sau să-i ducem pe o stâncă, așa cum îi duceau spartanii pe cei care nu le mai erau de folos? Cred că lucrurile acestea trebuie spuse foarte clar și o spun în calitate de liberal-conservator, atașat ideii de demnitate umană. Toate societățile care, în mod istoric, au pus interesul draconic al colectivității deasupra individului au fost societăți care nu ne pot inspira. De aceea noi admirăm societatea ateniană și nu ne dorim o societate de tip spartan. Poate că unii care au cultură – nu-l bănuiesc pe domnul Streinu-Cercel de exces de cultură -, dar unii din Guvernul României care mai au o urmă de educație clasică și o urmă de empatie în raport cu semenii lor ar trebui să înțeleagă că nici măcar ca idee vehiculată această formulare nu trebuie evocată, pentru că ea strecoară în inimile compatrioților noștri, care și-au făcut datoria față de țară, o umbră teribilă de îndoială și le sugerează, de fapt, că propria lor existență este inutilă. Mi se pare că nu există lucru mai crud, mai îngrozitor și mai inacceptabil decât acesta”. Ce e de făcut, după astfel de derapaje ca cel al doctorului Adrian Streinu-Cercel? Profesorul Ioan Stanomir consideră că acesta ar trebui demis din funcția de șef al Institutlui Național de Boli Infecțioase „Matei Balș”: „Domnul Streinu Cercel ar fi trebuit să fie demis. Domnul Streinu Cercel nu are ce să caute în fruntea unei instituții spitalicești, când viziunea despre societate a dumnealui este una în conflict direct cu valorile noastre constituționale”. Integral: https://newsweek.ro
Singurătatea vârstnicilor în timp de coronavirus ….Filozoful german Martin Heidegger (1889-1976) a observat că ființa este neglijată în detrimentul ființării. Ființarea noastră constă în a face ceea ce facem. Ființa în schimb există. O numea Dasein, faptul-de-a-fi-în-lume. Noi suntem capabili să facem doar ceea ce facem, fiind în același timp într-un proces continuu de devenire, și asta caracterizează existența noastră, propria conștiință. Spre deosebire de cogito-ul cartezian, ‚Cogito, ergo sum‘ (‚Cuget, deci exist‘), care separă eu-l gânditor de lumea înconjurătoare, Dasein-ul lui Heidegger e introdus într-un context socio-istoric temporal. Singurătatea ființei ar putea atunci interveni doar în mijlocul celorlalți, când intersubiectivitatea este deconectată……Immanuel Kant (1724-1804) insista asupra unicității ființei umane, a existenței ei ca scop în sine. E imoral de a trata omul ca mijloc, indiferent de circumstanțe. Fiecare om contează. Pentru Kant, actul moral implică datoria de a face bine, dar această datorie trebuie cuplată cu rațiune și nu cu emoții, care pot fi volatile. Nu toți dispunem de milă, generozitate, empatie în orice moment, și astfel datoria noastră de a face bine ar fi afectată. În schimb, rațiunea ne obligă să acționăm moral în orice situație. Dar ce este binele? E obligată Belgia, de exemplu, să trateze vârstnicii în mod egal cu restul populației? Kant ar zice că da, și introduce imperativul categoric care postulează să acționezi „numai conform acelei maxime prin care poți vrea totodată ca ea sa devină o lege universală.“ Cu alte cuvinte, nu fă altuia ce ție nu ți-ar plăcea. Însă sunt unii care nu preferă să fie tratați la bătrânețe ca persoane demne de respect în situații de criză, clătinând moralitatea kantiană. Deriva lor morală ar putea fi contracarată relativ prin introducerea în ecuația comparativă și a persoanelor dragi lor, nu doar pe ei înșiși. Nu fă altuia ce ție sau celor dragi nu ți-ar plăcea să vi se facă. Atât Heidegger cât și Kant accentuează prezența celuilalt. Nu putem acționa moral față de noi înșine și nu putem trăi într-o lume vidată de alte ființe. Singurătatea intervine când sinele se dezunifică, când lanțul intersubiectiv este rupt. În aceste momente când suntem conștienți de prezența celuilalt, filozoful francez-lituanian Emmanuel Levinas (1906-1995) ar zice că avem o responsabilitate față de el, ce se manifestă în grija noastră față de propria lui existență. Fie că e tânăr ori vârstnic, “numai omul există,” afirma cândva Heidegger, “pentru că el are conștiința a ce reprezintă.” Și anume, o ființă reală. Integral: http://www.contributors.ro
Daniel Dăianu: Până ce nu vom avea un vaccin eficace vom avea o viață tare chinuită/ O întrebare poate naivă mă macină: de ce nu ajuta big data si inteligența artificială la găsirea mai repede a acestui vaccin? ….Daniel Dăianu: Da, am fost surprins. Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) a fost parca retinuta in a sublinia iminenta unei pandemii folosind cateva luni, in mod sistematic, cuvantul epidemie, ceea ce putea sugera un caracter local al fenomenului. Poate si pentru a nu starni panica. Este probabil ca pe canale nu la lumina reflectoarelor sa se fi transmis guvernelor existenta marelui pericol. Remarc ca in februarie, sefii IMF si BCE vorbeau despre schimbarea de clima, distributia veniturilor, mari fluxuri de capital volatile, instrumente de stabilizare in zona euro, ca mari provocari pentru economia globala, pentru stabilitate. In timp ce in martie, parca a cazut cerul peste toti si s-a intrat intr-o spirala a ingrijorarii privind criza sanitara, cu mari implicatii economice si sociale. Am crezut ca epidemia va fi ingradita, cum s-a intamplat cu SARS in 2003 si Ebola in 2014. Avem acum o reconfirmare a pericolului imens pe care un dusman biologic, patogen natural, sau produs in laborator, il reprezinta pentru oameni. Specia umana ramane foarte vulnerabila dupa cum se vede. O intrebare poate naiva ma macina: de ce nu ajuta big data si inteligenta artificiala/AI gasirea mai repede unui tratament, a unui vaccin eficace? Ca tot se vorbeste de pericolul ca AI, robotii, sa ne ia locul…ca omul sa devina o creatura cu insusiri “inferioare”. Drept este ca nu orice se poate face batand din palme. Cand vad oamenii cu masti, medici si personal medical in combinezoane si cu masti speciale, gandul ma duce la un scenariu de science fiction, cand asaltati de virusuri si alti dusmani biologici am fi obligati sa fim imbracati, protejati ca astronautii. Dar pe planeta noastra, ca si cum noi am fi fiinte extraterestre. Ca un destin nedorit, deoarece nu am avut o relatie buna cu natura, nu am controlat porniri de ucenic vrajitor, am subestimat riscuri existentiale. Pana ce nu vom avea un vaccin eficace vom avea o viata tare chinuita. Si chiar si dupa ce vom avea vaccinul viata nu va mai fi aceeasi…..Pana si in vremuri de “razboi cald”, intr-o war economy/Krigswirtschat, factorii de productie se misca, chiar daca distorsiuni mari exista. De aceea, razboiul cu acest virus este atat de neobisnuit. Iar efectul lacat nu poate fi contracarat cu mijloace de politica economica ca intr-o recesiune normala, fie aceasta severa. Estimari ale OCDE, ale altor IFIs, considera ca fiecare luna de inchidere a economiilor duce, in medie, la o scadere cu 2,5-3% din PIB-ul anual, uneori chiar mai mult. De aici rezulta caderi mari de activitate economica. Razboiul cu Covid19 poate fi judecat prin prisma unui ciclu epidemiologic. Cu cat mai eficace este stapanirea pandemiei, cu atat mai repede pot fi relaxate restrictii. Nu poti sta la nesfarsit cu motoare ale economiei turate foarte slab. Dar nu exista harta uniforma de repornire; multe in luarea deciziilor depind de circumstante, de capacitatea sistemelor medicale de a raspunde la efort si de disciplina cetatenilor. Reguli de protectie si distantare sociala se vor mentine pana ce vom avea un vaccin eficace. Vaccinul, vorbind generic, poate fi tragaciul pentru o relansare economica, pentru un rebound purtat si de euforie, ca dupa un razboi castigat. Dar vor fi sechele ale acestei pandemii si economiile vor fi suferinde; convalescenta nu va fi de cateva luni, in opinia mea. Iar unele schimbari vor fi structurale; revenirea la lucru nu va insemna ca totul va fi ca inainte. Privind consecinte, indatorarea multor state si firme, mari si mici, va creste. Faptul ca dobanzile reale sunt foarte joase, frecvent negative, nu poate ascunde ca nu avem o rezolvare de fond la supraindatorare, publica si privata. Dupa 2009, datorii publice si private au crescut in numeroase state. Fragilitatea multor economii se va perpetua. Pietele vor discrimina, vor ataca pe cei mai vulnerabili. De pilda, in zona euro, pana ca BCE sa anunte noul pachet de masuri (de cca 750 miliarde euro), marjele la obligatiunile Italiei iar au luat-o rapid in sus. In unele tari se recurge la tiparire de bani, la “bani din elicopter” pentru a sprijini economia si cetateni. Fed-ul a ajuns un fel de “cumparator de ultima instanta” pe toate pietele financiare depasind gama de operatiuni din timpul Marii Recesiuni; pana si fonduri de risc (hedge funds) pot fructifica noile facilitati ale Fed, mai amplu decat cea implicat salvarea indirecta a fondului de risc LTCM in 1998. Dar asa ceva este posibil unde bancile centrale emit moneda de rezerva, au forta economica iesita din comun. Desi nu este clar cat vor putea sa functioneze astfel. Fiindca nimic nu poate fi vesnic…este pana ce nu mai este. Inflatia este posibil sa creasca in viitor, daca nu va mai exista o preferinta atat de mare pentru lichiditate, pentru cash…. Criza pandemiei va accentua probabil erodarea clasei mijlocii — ceea ce este de rau augur. Mai ales ca tentatii autoritariste, radicalizare politica se intensifica in perioade de criza acuta. Vor fi loviti mai tare cei care au venituri mici si foarte mici. Criza va lovi economic, socialmente si psihic, mai mult pe cei care isi pierd locurile de munca, care au venituri la limita a ce asigura bunuri pentru viata de baza…..Problema Europei, a UE, este insa ca nu are o constructie federala. Si nici nu vad cum poate avea in viitorul prefigurabil. Atunci cum sa rivalizeze cu SUA si China? De aceea, discutia privind viitorul UE este mai importanta ca oricand. Nu vad insa o clasa politica europeana de anvergura celei care dupa al doilea razboi mondial a cladit Uniunea. Adenauer, Schuman, De Gasperi, mai apoi Mitterand , Schmidt, Kohl, raman giganti politici; drept este ca au avut sprijinul american in acei ani, pentru a stavili comunismul…..Revenirea acasa a unor concetateni va exercita o presiune in jos asupra salariilor, mai ales ca vom avea un somaj in crestere ca efect al crizei economice. Somajul va avea mai multa relevanta statistica, desi va fi deformat in continuare de partea subterana, informala a economiei. Dar trebuie sa avem in vedere ca aceasta criza sparge bule speculative si pe piata muncii; va exista o presiune a crizei in sine de diminuare a salariilor, peste tot in lume….. Mari dificultati vor intampina tot ceea ce inseamna aglomeratie de persoane, densitate mare. Nu vad cum industriile HORECA, transporturile aeriene de persoane sa isi revina pana ce nu vom avea un vaccin eficace. Nu vad oameni intrand intr-un restaurant si consumand la mese cu masti pe fata; multi vor fi mefienti si vor opera norme de distantare sociala inca ceva timp. In schimb, tot ceea ce se poate bizui pe telemunca, digitalizare, va merge iute inainte. Ramuri industriale pot recupera mai repede unde lanturi de productie se refac…..Problematica sociala va fi mai acuta unde disparitati sociale (de venituri) sunt adanci. Guvernele vor fi obligate sa tina cont mai mult de protejarea celor mai vulnerabili. Finlanda a experimentat un venit minim garantat. Spania este un herald probabil pentru ceea ce se va intalni in Europa pentru a atenua tensiuni sociale. Va fi greu insa de conciliat aceasta cu nevoia de a controla dezechilibre in bugetele publice nationale. Vor fi transferuri din bugetul UE? Mari semne de intrebare apar daca nu se vor dezvolta mecanisme de stabilizare, fiscale, comune…..Daca industria financiara va cunoaste iar esecuri (falimente) de mari proportii, posibile daca vom avea o criza economica de durata, cred ca vom vedea o noua runda de preluari de catre stat — cum a fost in timpul Marii Recesiuni, cu implicatii pentru bugete publice, probabil coplesitoare in unele cazuri….. Veniturile fiscale (inclusiv contributii sociale) sunt foarte mici in Romania, 26-27 la suta din PIB, cand in UE media este 40% din PIB. Avem un aparat puternic birocratizat, hipertrofiat si clientelar. Umflarea administratiei publice, centrale si locale, trebuie inversata. Dar este foarte greu sa dai cu barda (in aparatul bugetar-n.n) in criza acuta. Una este sa bagi in somaj tehnic o parte dintre bugetari, din considerente de economisire de resurse bugetare si altceva sa duci multi oamenii in somaj efectiv. Integral: https://economie.hotnews.ro
Pandemia și iar pandemia Aș fi scris azi despre cu totul altceva, de exemplu, despre felul cum privesc românii relația lor cu credința și cu biserica, evident, tot în contextul acestui atât de mediatizat virus, cel mai cunoscut virus din câte au fost pe lume. Dar am aflat cu stupoare că ministrul sănătății vrea „să carantineze” toate persoanele trecute de 65 de ani, „într-un hotel”, „într-o cameră cu tot confortul” etc. Mi se pare halucinant și cred, deocamdată, că acestea sunt metafore de jurnalist dornic de publicitate. Nu zic nimic, momentan, despre asta, dar atrag atenția că verbul „a carantina” nu există în limba română și, prin urmare, el nu este prezent în niciun dicționar. Acțiunea respectivă se exprimă corect printr-o locuțiune verbală, de genul „a pune în carantină”, „a plasa în carantină”, „a trimite în carantină” etc. Dar cum substantive ca „pandemie” sau „virus” fac epocă, de să nu se impună și acest sinistru verb? Mai aflu, cu speranță, că guvernul Elveției a anunțat acum două zile un plan în trei trepte de revenire treptată spre normalitate sau, mai exact, de ușurare a restricțiilor, fapt ce se va petrece în lunile aprilie, mai și iunie. Între magazinele care se vor deschide în prima etapă (finele lui aprilie), apar florăriile, cele pentru auto-decorarea și auto-repararea a caselor și pentru grădinărit. Evident, primul gând care ne vine în minte este că Elveția s-a descurcat mult mai bine decât România în combaterea pandemiei, că nu va fi avut nici cazuri prea multe de îmbolnăviri și nici de morți (închisă fiind în munții ei), cu spitalele ei supradotate cu medici, cu aparatură și echipamente. Și ce aflăm? Elveția are circa 28 000 de cazuri de îmbolnăviri și 1400 de morți, la o populație de 8,5 milioane de locuitori. Să ne reamintim că România are aproape 9 000 de cazuri de îmbolnăviri și 460 de morți, la circa 20 de milioane de locuitori. Recurgând la proporții, dacă Elveția ar avea populația României, atunci numărul infectaților ar fi cam de 65 000, iar al decedaților de 3300. Prin urmare, simplificând lucrurile, numărul de oameni bolnavi și de oameni decedați este în Elveția cam de 7 ori mai mare decât în România (nu ca numere absolute, ci ca proporții). Și atunci cum de Elveția își permite să anunțe relaxarea măsurilor, iar România anunță noi posibile restricții și chiar restricții discriminatorii? Hai să zicem că, noi, oamenii de rând, nu avem toate datele și că autoritățile române știu mai bine pericolele care ne pândesc și nu vor să ne alerteze. Pe de altă parte, să presupunem că autoritățile elvețiene au modalități secrete de combatere al pandemiei, inaccesibile nouă, românilor…..Românii nu au luat cu asalt bisericile, nu s-au înghesuit unii în alții ca să ia Sfinte Paști și Sfântă Lumină, ci au stat amărâți pe la casele lor, în așteptarea marii vești, a marii noutăți a mântuirii noastre. Am văzut bărbați tineri cu bărbiile tremurânde și femei însingurate, cu lacrimi curgându-le cătinel pe obraji, mulțumind Domnului că au mai putut rosti o dată „Hristos a înviat!”. Nici cei de departe nu au mai venit în anul acesta la marele praznic cu rudele lor. Au venit, desigur, cei cu slujbe sezoniere, cei care munceau la negru, cei care nu-și făcuseră încă un rost, pentru că nu aveau bani și adăpost acolo, printre străini și nu era nimeni dispus să-și facă milă cu ei, când ajunsese cuțitul la os chiar și pentru gazdele lor. Ce să fi făcut și unde să se fi dus, dacă nu acasă? Vorba aceea: „Fie pâinea cât de rea …”….. Ce bine ar fi ca, în loc să ni se spună mereu că ne vom izola strașnic bătrânii până la anul, că vom purta mască toată viața, că nimic nu va mai reveni la normal, că vom trece printr-o criză economică mai mare ca aceea din 1929-1933, că vom trăi mai rău ca în război etc., să ni se și îndulcească un pic starea de disperare. Fie și cu mărunte și dulci amăgiri! Ce-ar fi ca și guvernul nostru, pe fondul respectării stricte a restricțiilor și al pedepsirii abaterilor de la ordonanțe, să anunțe un plan de redresare treptată a țării? Să ne spună cum va sprijini – precum văd că anunță Germania – agricultura și pe agricultori prin împrumuturi avantajoase, prin scutiri de taxe, plăți în avans etc….Oamenii sunt ființe sociale, trăiesc unii cu alții, unii lângă alții, se ating și se îmbrățișează. Acesta este datul firii. Haideți să nu încercăm noi să-l schimbăm, ci să dăm oamenilor dramul de speranță necesar continuării vieții!”, e mesajul lui Ioan-Aurel Pop. Integral: https://www.stiripesurse.ro
Daniel P. Funeriu: Au devenit vizibile bombele sociale în cartiere în care s-au întors populații care au stat 10-20 de ani în alte țări UE. Aceste țări UE ne dădeau, adesea deranjant, lecții de integrare. Atât de deranjant încât soția mea, franțuzoaică get-beget, era să-l ia la palme pe un ministru francez pe Stade de France în urma unei discuții despre români, iar fiică-mea, care avea 7 ani atunci, i-a spus direct că e un mare idiot. Iată că acești cetățeni români, de diverse etnii, după ce au stat 10-20 de ani în țările din UE care ne dădeau lecții, pun astăzi probleme mai mari odată întorși decât cei rămași acasă. Observația mea, bazată pe o bogată experiență în Franța, este că și-au perfecționat tehnicile de victimizare în contact cu serviciile sociale și poliția revoltant de… permisive. E clar că strategiile celor care ne dădeau lecții nu funcționează. Asta ne arată că altă soluție în afară de aplicarea necruțătoare a legii nu există, și că toate strategiile psihopupu și mângâiatpecreștetcăsărăcuțuevictimăadiscriminării nu funcționează. Când eram în funcție eram de-a dreptul dezgustat de câți bani erau tocați de zeci de oengeuri care, în afară de blablauri pe la conferințe și achiziții dubioase, nu făceau altceva decât să fie niște grețoși traficanți ai mizeriei propriei comunități. În același timp, puținii oameni remarcabili, care chiar făceau ceva concret, erau blocați în primul rând de constelația de oengeuri-căpușă, primii în furtul propriei comunități. Furau și la licitațiile pe sandwichuri pentru copilași, oameni buni. A venit momentul realismului: în aceste politici, ca în viața de zi cu zi, funcționează un singur mod de a rezolva problema: încurajarea celor buni și sancționarea legală, dar necruțătoare, a celor care greșesc. Fără excese, fără ură, fără rasism. Nicio cutumă de clan, nicio lege nescrisă, niciun obicei ilegal nu are întâietate în fața legilor țării, în fața interesului suprem al copiilor, în fața colectării impozitelor și justificării averilor cerute de lege. România este una dintre țările care a făcut cel mai mult în Europa în domeniul respectării drepturilor minorităților, trebuie să continuăm calea aceasta, dar primul drept al minorităților este să trăiască în liniște și prosperitate. Iar pentru asta statul trebuie să fie puternic și egal, tot timpul, atât în răsplată cât și în pedeapsă pentru toți cetățenii săi. Și, by the way: în viața mea, în nicio țară liberă în care am trăit, nu am văzut vreun om care respecta legea să fie discriminat. Ba chiar am văzut numeroase cazuri în care, străin sau minioritar fiind, ți se treceau cu vederea anumite chestii iar majoritarii chiar te ajutau. De ex. când, în Japonia, m-au prins la radar cu permis de conducere californian (habar nu aveam că nu e valabil în Japonia), dacă nu era Masato Miyake să negocieze cu polițiștii spunând că deh, sunt gaijin, și merg imediat să îmi fac permisul japonez, o pățeam rău de tot. Așa am scăpat cu o amendă strașnică.PS: când eram în funcție, un apropiat prieten suedez, mare profesor universitar, căsătorit cu o admirabilă româncă, mă sună furios și mă ia la ceartă că din cauza guvernului în care eram, Lund, orașul său, e invadat de cerșetori din România. Eu îl întreb: Ken, e ilegal cerșitul în Suedia? Candid, Ken al meu îmi răspunde: ”NU”. Păi și atunci, dragă Ken, la cine e problema, la legiuitorul suedez sau la guvernul român? Sursa: https://www.facebook.com
Iohannis: Klaustrare, nu relaxare Am petrecut și primul Paște în izolare. Doamne ajută să fie și ultimul Paște în pandemie. Și de Paște, deținuții, pe care izolarea deplină i-a ferit de COVID, au primit mâncare mai bună decât bolnavii din spitale. Poate și fiindcă mulți conducători au simptome de infractori. Și acum în plină contaminare, politicienii de moravuri ușoare (Ponta, Tariceanu) au votat împotriva prelungirii stării de urgență întrucât vor relaxare și relansare. Mersi! Toți am vrea să dispară COVID, să duduie economia, să curgă banii și să ne distrăm. Dar ne punem pofta-n cui. Deficitul bugetar a ajuns la 6,7% – fără a egala însă deficitul record stabilit de Tăriceanu în plină creștere economică (în 2008). Asta l-a și dezechilibrat pe Tăriceanu: “Iohannis să nu mai critice opoziția, că nu e fuhrer” a zis el după ce președintele, criticând PSD fiindcă a votat starea de urgență “punând condiții imposibile”, a anunțat că “după criză va trebui să separăm clar lucrurile”. Nu să le reparăm? Simțindu-se separat Tăriceanu l-a acuzat pe Iohannis că împarte politicienii în buni și răi. Când ei se împart în nebuni și în mișei, vorba poetului. Dacă PSD și faliții săi (ALDE, PRORO) vor să se afirme ar puteau să voteze reducerea numărului de parlamentari la 300 (cum a cerut electoratul) – fiindcă tot e criză. Și acum chiar ar fi momentul. Lovitura cea mai dură a primit-o însă Iohannis chiar de la ministrul Vela (și tu, guvernul meu?) și exact când nu trebuia. Arafat ne avertizase să facem Paștele acasă fiindcă ne paște pandemia iar Tătaru confirmase că “ne apropiem de vârful epidemiei”. Abia apoi coborâm – dar nu fără griji: greu la deal și rău la vale. Dar vorba ceea, să faci ce zice guvernul nu ce face guvernul. De bine ce a tot dat ordonanțe militare cu amenzi usturătoare, Vela a anunțat brusc un acord între MAI și BOR care permitea credincioșilor să meargă la biserică după pâinea sfințită urmând ca patrulele MAI să-mpartă lumina pe străzi. Mă rog, acordul între MAI și BOR nu e ceva nou. Colaborau de pe vremea Securității. “Așa zisul acord” l-a enervat pe Iohannis. Klaustrare, nu relaxare: “nici vorbă de relaxare, am cerut să se revină asupra acordului”. Vela a făcut repede alt acord eliminând drumurile credincioșilor la biserică și ale polițiștilor care și-o căutau cu lumânarea prin oraș. Nu e singurul exemplu de încălcare a propriilor ordonanțe: guvernul a permis câtorva mii de români (inclusiv din zonele carantinate) să plece în Germania la cules de sparanghel…..Supărat fiindcă site-ul i-a fost blocat de cum a anunțat credite fără dobândă pentru IMM-uri, Cîțu a acuzat un sabotaj al opoziției. Or fi fost niște viruși cu tulpini feminine: COVIDELE (gen Vio și Carmen). Luptând (în felul lui) cu COVID, Aladin Georgescu (PCJ Mehedinți) a angajat la spitalul județean juriști, economiști, ingineri – dar nu și medici. Lampa lui Aladin filează rău. Se vede că lumina n-a ajuns pentru toți: dr. Streinu Cercel propunea ca toți cei peste 65 de ani să fie mutați (în carantină) la hotel – acolo unde-și ține el creierul ca să nu-l încurce când spune aberații. Și totuși, Hristos a înviat! Deci se poate. Integral: https://revista22.ro
Lupta noastră cu coronavirusul, pe scurt: „Eram români și nu știam” ….În tot vacarmul mi-a rămas în minte un titlu din presa spaniolă: „Éramos felices y no lo sabíamos” (Eram fericiți și nu știam – n.r.). Și ce succes a mai avut acest text în rândurile poporului iubitor de telenovele și seriale turcești. Încă îl mai văd în aceste zile distribuit de oameni care ajung la o concluzie extrem de inutilă: iată ce bine ne era (chiar dacă e vorba de Spania) și ce proști am fost că n-am profitat, că nu ne-am bucurat fiecare de propria bătătură și îmbucătură. …Nici nu s-a așezat bine pasca peste miel și peste drob c-a și venit Adrian Streinu Cercel, care conduce Institutul „Matei Balș”, cu un „proiect” genial. Aș vrea să ți-o rezum, dar înainte trebuie să-i afli numele: „Vacanța mare”. Scopul? Prevenirea îmbolnăvirii mai ales în rândul bătrânilor. Printre măsuri se numără separarea bătrânilor de familii pentru o perioadă de trei luni şi izolarea totală în categoria de vârstă 40 – 65 de ani, în cazul activităţilor de serviciu neesenţiale pentru funcţionarea în caz de pandemie. Proiectul lui Cercel, aruncat pe masă cam cum pui un digestiv în păhăruț, presupune „izolare totală” acolo unde este posibil şi decalarea programului de lucru, astfel încât să înceapă munca la 7.30 ….. Mai e însă o nuanță. E foarte posibil ca Streinu Cercel și colegii săi să fi aruncat în spațiul public teoria, imposibil de aplicat, ca Ministerul Sănătății și Guvernul cu totul să vină cu alta pe care oamenii s-o accepte mai ușor…..În ciuda stării de urgență și-a pericolului considerabil pentru cei mai mulți credincioși, unii reprezentanți ai bisericii nu s-a ținut chiar departe de scandal. De exemplu, în martie, preotul Irimiță Marga, care slujește la o parohie din Sibiu, a fost filmat în timp ce își împărtășea credincioșii direct cu mâna. Subiectul a devenit celebru în prima săptămână de stare de urgență. Mai recent, un preot din Târgu Frumos a băgat 200 de persoane în izolare, că n-a ținut cont de toate avertismentele și le-a împărtășit. Ceea ce poate n-ar fi fost o problemă, dacă n-ar fi fost dovedit infectat cu virusul. Însă niciun moment dintre cele de mai sus nu poate concura cu ce-a zis Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al BOR: „Coronavirusul nu se ia prin rugăciune, ci, în primul rând, prin ignorarea normelor de igienă elementară, așa cum spun și autoritățile medicale. Cei declarați bolnavi stau oricum acasă sau în carantină. Biserica nu intră în carantină, pentru că ea aparține lui Hristos, nu vreunei autorități pământești”, a spus Vasile Bănescu. Și nu, n-au nicio relevantă comparațiile între ortodocși și catolici, între Patriarhul Daniel și Papa Francisc. În ciuda plăcerilor carnale cu băieți în floarea vârstei la care se dedau unii preoți catolici, Biserica respectivă se descurcă excelent la comunicare, iar Francisc a devenit o portavoce excelentă a smerenie. Dovadă aici și toată euforia de după slujba de Paște. ….Există minuni în lume. Miracol mai mare decât cel din martie nu există. O bucătăreasă din Giurgiu a reușit să câștige un contract de 12 milioane de euro pentru măști de protecție. Și minunea apare aici: contractul a fost încredințat firmei Romwine&Cofee, fondată în urmă cu un an și care are drept obiect principal de activitate următoarele: „comerț cu produse alimentare, băuturi și produse din tutun, efectuat prin standuri, chioșcuri și piețe”. Reporterii care au căutat-o pe Mioara Cristian să afle cum s-a făcut minunea n-au găsit-o. Dar au găsit o vecină cu chef de vorbă care a spus următoarele: „Nu e om de afaceri, ea lucrează ca bucătăreasă la han, la Călugăreni. Acum hanul s-a închis și lucrează cu ziua, împreună cu mai multe fete de aici, de la noi, la o firmă de lângă han.” Antreprenori români, luați aminte! Minunile, pentru că trăim în România, nu se întâmplă doar la Giurgiu. De exemplu, Suceava, unde patroana unei pensiuni din Pojorâta a fost implicată, alături de alții, în modernizarea spitalului. Au fost contracte de peste 7,5 milioane de euro cu firma femeii. Sigur, acolo miracolul s-a mai împărțit. Uite, a fost implicat chiar și un constructor din Iași la firma căruia a lucrat Mihai Chirica, primar Iași, și care i-a făcut edilului una dintre vile. Starea de urgență prevede și o nuanță importantă: contractele pentru echipamente medicale pot fi date fără licitație. Și până acum ți-ai dat seama deja că lucrurile pot patina foarte ușor pe-o pantă ciudată: panta supraprețului. De exemplu, Unifarm care a cumpărat din China 2,2 milioane de măști cu trei pliuri la un preț dublu decât cel cu care au sosit în România. Firma Ministerului Sănătății a făcut afacerea prin două firme intermediare, care nu și-au asumat nici un risc, de vreme ce tot statul le-a achitat și un avans consistent. Situația e miraculoasă și aici: Camelia Sas a cumpărat printr-o firmă niște măști, care au ajuns la altă firmă și, în final, la Unifarm. Pe drum prețul – sau costul pentru deranj – a crescut. În fine, încă o minune, că nu mă pot abține și ar fi păcat să țin lucrurile incredibile doar pentru mine. Dintre companiile care au luat bani de la stat de la începutul anului pe „coronavirus”, 34 au zero angajați. Până pe 31 martie erau 258 de firme. La nivelul ultimei raportări, din 2019, referitoare la anul 2018, nu mai puțin de 162 din aceste 258 de firme nu aveau mai mult de cinci angajați. ….Ocazie cu care poți afla că la Întreprinderea Tehnică Medicală din București s-a pus lacătul pe ușă. Cei 11 angajați au fost trimiși acasă. Fabrica era considerată de importanță strategică și a fost fondată în urmă cu un secol, după gripa spaniolă. În aceeași cheie, e bine să mai știi că 82 de aparate Real Time PCR pentru testare zăceau nefolosite în laboratoare și centre de cercetare. Asta în timp ce România prelucra doar 185 de teste pe zi. ….Nici cu bine, nici cu rău, dar Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă a reușit probabil cel mai stupid demers din perioada asta. Exagerez, nu e cel mai stupid demers, e într-o concurență acerbă cu zeci de astfel de cazuri. Dar ANOFM a reușit să dea un absurd. 60 mii de șomeri care primesc ajutor de șomaj și 200 mii de șomeri care nu primesc acest ajutor, ci ajutoare sociale de primării înregistrați în evidențele Agenției sunt obligați prin legea 76/2002 să se prezinte lunar sau semestrial la sediile din teritoriu ale instituției pentru a dovedi că au încercat să se angajeze sau ca să primească consiliere pentru angajare. Sigur, Guvernul n-a modificat legea, dar nici ANOFM n-a zis nimic. Scuze, am greșit absurdul de la ANOFM era altul: 1,4 milioane de euro din fonduri UE pentru „informare și publicitate”. Instituția a suspendat însă procedura de achiziție, când cazul a ajuns în presă. ….Circula un zvon răutăcios înainte de pandemie care zicea cam așa: Poliția are plan de amenzi și, din când în când, își scoate personalul pe stradă să facă record frumos. Ei bine, zvonul a fost spulberat zgomotos în plină pandemie, când a venit dovada: da, o parte (mai mică sau mai mare) lucrează la plan, că șefii cu deprinderi comuniste încă lucrează pe raportat mai sus. Și nu, nu vom afla cu adevărat niciodată cât de răspândită e practica planului de amenzi, dar sper doar că o să fii mai circumspect când o să auzi că „Poliția scoate radarele pe străzi”. Și, da, iată, are nevoie de zile speciale în care să scoată radarele. Probabil și ele sunt ca moaștele – la ocazie. A, dar să nu uit una bună cu Poliția: declarații pe proprie răspundere, cu date personale, fotografiate cu telefoane din dotarea personală. Între timp, polițiștii au fost sfătuiți să nu mai facă asta, că încalcă legea. Așa arată ironia. Dacă nu erau destule neclarități în declarații. Integral: https://www.hotnews.ro
GRECO avertizează asupra riscurilor crescute de corupție în perioada pandemiei și invită autoritățile la transparență maximă Grupul de state împotriva corupţiei (GRECO), organism al Consiliului Europei, a publicat marţi liniile directoare adresate celor 50 de ţări membre, prin care avertizează asupra riscurilor crescute de corupţie în contextul urgenţei sanitare provocate de epidemia de COVID-19, potrivit unui comunicat GRECO, preluat de AFP. „Apariţia epidemiei de COVID-19 creşte riscurile corupţiei”, iar sectorul sănătăţii este expus îndeosebi „din cauza urgenţei necesităţilor imediate de echipamente medicale şi a simplificării regulilor referitoare la achiziţiile publice, a serviciilor medicale supraîncărcate şi a personalului medical surmenat”, avertizează GRECO, invitând la maximum de transparenţă. Conjugarea unei situaţii de urgenţă cu o concentare a puterii, cu derogări în materie de drepturi şi libertăţi şi cu injectarea unor sume considerabile în economie pentru a atenua criza constituie un cocktail de risc pentru corupţie, a atras atenţia preşedintele GRECO, croatul Marin Mrcela. Practicile de corupţie pot afecta sectoarele public şi privat şi pot lua diferite forme: mită în serviciile conexe sectorului medical, conflicte de interese şi rolul lobby-ului în cercetarea şi dezvoltarea unor noi produse (R&D), comercializarea produselor medicale contrafăcute etc. În acest context, GRECO invită autorităţile centrale, dar şi pe cele regionale şi locale, la maximum de comunicare şi transparenţă în deciziile lor şi aminteşte că ele trebuie să poată fi supuse controlului. Statele trebuie de asemenea să protejeze avertizorii de alertă în sectorul sănătăţii…..„Necesitatea unei informări regulate şi fiabile din partea instituţiilor publice este crucială în perioada stării de urgenţă. Aceasta priveşte propagarea şi riscurile pandemiei ca atare, dar şi măsuri de urgenţă luate pentru a-i răspunde. Nu trebuie să permitem COVID-19 să compromită valorile şi standardele noastre, inclusiv transparenţa şi responsabilitatea”, a subliniat Marin Mrcela, conform comunicatului citat. „Platformele de informaţii digitale, cum ar fi portalurile dedicate transparenţei, sunt instrumente preţioase pentru prevenirea corupţiei şi utile pentru protejarea statului de drept”, a continuat el. Integral: https://www.g4media.ro
Elicopterul cu IPS Pimen nu se poate ridica de la sol! Episcopul are 250 kg de aur pe el Muncă grea pentru pilotul elicopterului care îl duce pe Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor la Bucureşti! Acesta se plânge că nu reuşeşte să ridice aparatul de la sol, de vină fiind greutatea încărcăturii. “Toată stima pentru IPS Pimen, dar numai costumul majestăţii sale are 250 de kg de aur şi vreo 300 de epoleţi”, spune nea Vali, pilotul Arhiepiscopiei. “A trebuit să mai eliberăm din balast, inclusiv uşile şi scaunele elicopterului. Chiar şi aşa, va trebui să oprim din 10 în 10 minute, să se odihnească elicea.” Restul aurului şi epoleţilor, care nu erau esenţiale pentru activitatea înaltului prelat, vor fi aduse în Bucureşti la o dată ulterioară, cu trenul. Integral: https://www.timesnewroman.ro
Media zilnică a românilor decedați din cauza coronavirusului o egalează pe cea a deceselor din cauza diabetului și o depășește pe cea din cauza tuberculozei În fiecare an, în România mor puțin peste un sfert de milion de persoane. Între 250-260.000 de mii mai exact. Cei mai mulți mor din cauza tumorilor, urmați de boli ischemice ale inimii și de cele cerebro-vasculare. HotNews.ro a luat datele oficiale, a făcut media pe ultimii 3 ani a deceselor zilnice după cauza morții, introducând și datele deceselor din cauza Covid-19 (luând intervalul de referință 16 februarie-19 aprilie 2020). Calculele arată că în prezent numărul mediu zilnic al decedaților de coronavirus îl egalează pe cel al celor morți ca urmare a diabetului și depășește ca frecvență alte 4 cauze de deces. E drept, lucrurile trebuie nuanțate pentru că în cazul unui pacient de 90 de ani suferind de diabet și hipertensiune dar care a contractat și Covid-19, e greu de spus dacă doar Covid-ul i-a provocat decesul, deși el apare în acte ca decedat din cauza coronavirusului. ….. Mențiuni suplimentare: –
Statul ignorant Istoricii ideilor din ultimele decenii au vorbit adeseori de faptul ca lumea moderna s-ar afla intr-o epoca a biopoliticii. Termenul a fost consacrat de catre filosoful francez Michel Foucault, dar el este prezent inca din anii 1920-1930. …Spus foarte simplu, incepand din secolul al XIX-lea si pana aproape de noi, puterea politica si stiintele vietii (biologia, medicina, chiar si psihologia sau economia) au lucrat mana in mana intarindu-se si legitimandu-se reciproc, for the best and the worst: pe de o parte, progrese extraordinare in ingrijirea sanatatii si eradicarea unora dintre bolile cele mai letale; pe de alta parte, politici criminale de exterminare a unor forme umane de viata, in numele unor fantasme delirante ale superioritatii rasiale….Divortul dintre stat si cunoasterea stiintifica Dar se pare ca s-a intamplat ceva in ultimele doua-trei decenii, care ar corespunde unui sfarsit al biopoliticii, adica unei diminuari a preocuparii statului si puterii politice pentru viata, sanatate individuala si publica. Asta se petrece in momentul in care puteri non-statale ocupa piata cunoasterii, a stiintei si a tehnologiei in folosul oamenilor, bunaoara in momentul in care Big Pharma ajunge sa dispuna de fonduri superioare tuturor statelor pentru a sustine cercetarea medicala si farmaceutica. Statele nu numai ca pierd monopolul cunoasterii, dar par sa se si debaraseze cu oarecare bucurie de grija ei, lasand in grija privatului producerea si utilizarea cunostintelor privitoare la viata oamenilor, iar, in caz de amenintari grave la adresa sanatatii populatiilor, folosind organizatii internationale sau non-guvernamentale pentru a le face fata (OMS, Crucea Rosie, Medecins sans Frontieres etc.). De cel putin 20 de ani incoace, statul este un actor secundar in domeniul sanatatii. Iar sanatatea a devenit o afacere a firmelor de medicamente, a laboratoarelor private, a industriilor starii de bine si a ideologiilor vindecarii individuale prin terapii din cele mai fanteziste. Efectul divortului dintre stat si cunoasterea stiintifica este dublu: pe de o parte, cercetarea stiintifica nesupusa intereselor comerciale, de interes public, este subfinantata si abandonata in niste laboratoare cu echipamente vetuste. Pe de alta parte, statul isi imagineaza fudul ca isi poate produce propria cunoastere a societatii, adica nu are nevoie de stiinta, nu are nevoie de universitati, nu are nevoie de experti altii decat de cei cu carnet de partid. Statul devine literalmente ignorant si prost (fara vreo nuanta peiorativa, daca pot spune asa):
Încă 10 tone de echipamente medicale pentru spitalele din Bihor: Al treilea transport a aterizat sâmbătă pe Aeroportul din Oradea (FOTO / VIDEO) Încă 10 tone de echipamente medicale destinate spitalelor din lupta împotriva coronavirusului din Bihor au ajuns, sâmbătă seară, pe Aeroportul din Oradea. „Cel de-al treilea transport de materiale sanitare din Shanghai a sosit în această după-masă la Oradea, cu un avion Boeing 737 al companiei Tarom. Fiecare dintre cele trei avioane a adus câte 10 tone de materiale de protecţie – combinezoane, măşti etc. Este ultimul transport în cadrul unui contract de import din care au mai fost aduse la sfârşitul săptămânii trecute 37 de tone de materiale sanitare pentru spitalele din Oradea şi judeţ”, a anunțat Primăria Oradea. Avionul a aterizat în jurul orei 18. În cadrul achiziţiei, au ajuns în total în Oradea 75 de tone de echipament, suficiente pentru „încă două luni – două luni și jumătate”, după cum preciza dr. Gheorghe Carp, coordonatorul spitalelor din Bihor. Achiziţia s-a făcut de către municipiul Oradea în competiţie cu alte state, Oradea reușind să le cumpere, potrivit spuselor oficialilor locali, fără intermediari și la preţuri mai mici decât au făcut-o reprezentanţii unor state. Integral:
Peste 36% dintre primării nu acordă burse pentru elevi, iar 55% dau burse mici și foarte mici – analiză Consiliul Național al Elevilor Aproape 37% dintre primării nu acordă burse pentru elevi, iar 55% dau burse mici și foarte mici,
Mihai Copaciu, BNR: Trăim deja din nou într-o lume bipolară. E curios cum o expansiune a influenței Chinei va fi contracarată de SUA și UE/ Ce învăță individual din aceasta criză? Îmi e teamă că nu multe Semnalarea unor vulnerabilități în funcționarea statelor (de exemplu, sistemul medical) îl văd ca pe un punct pozitiv al acestei crize și sper ca măsurile necesare să fie luate. Similar pentru multe firme, scurtarea lanțului de aprovizionare va fi o prioritate, spune într-un dialog cu HotNews.ro despre cum va fi România și lumea de după coronavirus, Mihai Copaciu,
Pandemia: cum să evităm ce e mai rău
Estimări oficiale: Europa are nevoie de încă cel puţin 500 miliarde euro de la instituţiile UE pentru redresare / Regândirea fondurilor europene ar contribui la menţinerea unităţii Uniunii Europene Europa va avea nevoie de încă cel puţin 500 de miliarde de euro de la instituţiile financiare ale UE pentru a finanţa redresarea economiei după pandemia de coronavirus (Covid-19), a afirmat Klaus Regling, directorul Mecanismului European de Stabilitate (ESM), transmite Reuters, citată de Agerpres. Cel mai uşor mod de a organiza astfel de fonduri ar fi prin intermediul Comisiei Europene şi prin bugetul UE, a explicat Klaus Regling, într-un interviu acordat duminică publicaţiei italiene Corriere della Sera. „Aş spune că pentru a doua fază avem nevoie de încă cel puţin 500 de miliarde de euro de la instituţiile europene, dar suma ar putea fi mai mare. Pentru asta, trebuie să discutăm cu mintea deschisă despre noi instrumente dar şi să utilizăm instituţiile existente, deoarece este mai uşor, în special prin intermediul Comisiei Europene şi prin bugetul UE. Regândirea fondurilor europene ar contribui în mare măsură la menţinerea unităţii Uniunii Europene”, a afirmat directorul Mecanismului European de Stabilitate. În 9 aprilie, miniştrii de Finanţe din UE au pus la punct un pachet de măsuri în valoare de 540 miliarde de euro. Printre măsuri se numără împrumuturi de la Mecanismul European de Stabilitate, garanţii pentru împrumuturi de la Banca Europeană de Investiţii şi o schemă pentru finanţarea programelor de şomaj parţial ale statelor membre. Cu toate acestea, miniştrii europeni de Finanţe au lăsat nerezolvată problema împărţirii poverii financiare din cauza lipsei unui acord cu privire la emiterea de obligaţiuni comune. Fondul Monetar Internaţional (FMI) a avertizat că economia zonei euro ar putea înregistra o contracţie de 7,5% în acest an din cauza crizei provocate de pandemie. Şi vicepreşedintele Comisiei Europene, Valdis Dombrovskis, a apreciat săptămâna trecută că Uniunea Europeană ar putea avea nevoie de un fond de relansare economică în valoare de 1.500 miliarde de euro care să fie finanţat cu obligaţiuni garantate de statele membre. Într-un interviu publicat în cotidianul german Handelsblatt, Valdis Dombrovskis a explicat că că Executivul comunitar lucrează la un nou instrument de finanţare, dincolo de contribuţiile naţionale care ajung în mod normal la bugetul UE pe şapte ani. Întrebat despre posibilitatea finanţării unui astfel de fond de relansare cu emisiuni de obligaţiuni în valoare de până la 1.500 de miliarde de euro, Dombrovskis a răspuns: „Pot să îmi imaginez un astfel de cadru financiar. Dar nimic nu a fost decis încă”. Oficialul CE a adăugat că fondul de relansare ar putea fi finanţat prin obligaţiuni susţinute de garanţii oferite de statele membre. Integral:
Un sfert din locurile de muncă din Europa sunt în pericol din cauza coronavirusului – Raport Peste un sfert din locurile de muncă din Europa ar putea fi afectate de către căderea economică pe fondul pandemiei de coronavorus, potrivit unei analize realizare de McKinsey, relatează
Pentru unii, mumă și pentru alții, ciumă?



















Medicul Virgil Musta: Trecem printr-o perioada foarte inselatoare. Suntem inca pe panta ascendenta a imbolnavirilor si a deceselor Medicul Virgil Musta, de la Spitalul de Boli Infectioase Victor Babes din Timisoara, a facut un apel la ratiune in aceasta perioada despre care spune ca este “inselatoare”, avand in vedere vremea frumoasa de afara, punctand ca “suntem inca pe panta ascendenta a imbolnavirilor si a deceselor”. “Am o mare neliniste in suflet cand vad ce se intampla zilele acestea. Trecem printr-o perioada periculoasa, foarte inselatoare. Afara este frumos si toti avem tendinta de a ceda si a slabi masurile de distantare sociala si de izolare. Ne pregatim multi de sfintele sarbatori de Paste, mergem prin magazine si piete sa ne aprovizionam. Acestea sunt aglomerate, iar cozile sunt mai mari. Am vazut multe persoane care poarta masca si respecta distanta si asta e foarte bine, dar am vazut si destui care nu mai poarta masca si nu pastreaza distanta de 2 m. Am observat persoane care sunt multumite de faptul ca epidemia la noi in tara este inca sub control si considera ca asta este ceva firesc. Omit insa faptul ca acest lucru s-a realizat greu, in special prin efortul colectiv sustinut de distantare sociala, izolare si respectarea regulilor de igiena. Sunt multi care nu inteleg faptul ca suntem inca pe panta ascendenta a imbolnavirilor si a deceselor!”, a scris pe Facebook medicul Virgil Musta….. “Sunt deja destui oameni in jurul nostru care au virusul, unii asimptomatici sau cu simptomatologie minora, ceea ce creste riscul sa luam oricare dintre noi infectia si nu stim cum va evolua boala la fiecare dintre noi. Multa lume nu stie ca sunt tot mai multi pacienti in stare grava internati, iar sectiile de terapie intensiva dedicate COVID-19 sunt aproape pline, chiar si la noi la Spitalul Victor Babes din Timisoara este aproape plin. S-au creat spitale suport si se iau masuri de crestere a capacitatii, dar chiar si asa locurile pot deveni insuficiente daca numarul cazurilor creste mult si continuu. Nici nu vreau sa ma gandesc unde putem ajunge si noi in Romania daca zilele acestea nu respectam cu strictete toate regulile pe care sunt convins ca deja le stiti foarte bine!”, mai scrie Musta. Virgil Musta spune ca este foarte important sa ramanem rationali, in aceasta perioada. “Nu vreau sa va intristez acum, dar chiar este foarte important sa ramanem foarte rationali zilele acestea, zile care pot ajuta la depasirea mai rapida si mai usoara a epidemiei sau pot duce la o situatie foarte grea ulterior. Suntem intr-un razboi in care niciunii dintre noi nu am mai fost, iar acest lucru impune schimbarea modului de a gandi, de a ne comporta si de a actiona. Impune renuntari si sacrificii materiale poate, dar nu imi doresc deloc ca aceste sacrificii sa insemne chiar viata noastra sau a persoanelor dragi noua. Cu intelepciune, rabdare, intelegere si curaj vom trece cu bine aceasta incercare!”, mai scrie medicul. Musta a indemnat romanii sa ii urmeze exemplul si sa petreaca Pastele in familie, acasa. “
Fantasmagoria “Lumea nu va mai fi la fel” Pe unde te uiţi, pe unde întorci capul, mai nou, auzi vorbele acestea care se vor încărcate de misterul unei grave şi oarecum catastrofice profeţii. Suge fiecare din ele, după cum îi vine la îndemînă. Ba într-un interviu, ba într-o declaraţie, ba într-un articol, ba într-o bine simţită intervenţie la televizor, ba pe youtube, ba prin piaţă şi, iaca, zilele trecute chiar şi-n uliţa mea de mahala…..Buuuun! Să zicem, deci, că ne-am imunizat cu toţii, am trecut peste hopul epidemiei, iar, acum, ne îmbolnăvim din nou, fiecare pe contul lui; nu comunitar, care va să zică! Fiecare de ce vrea el şi cît vrea el! Şi, ne facem bine, tot aşa, fiecare de capul lui, dacă nimerim la timp doctorul şi medicamentul potrivit şi, mai ales, dacă o vrea Cel de Sus! Doar de-aia e democraţie! Ei, ce se va schimba? Credeţi că într-o lună, un an sau zece va inventa cineva vaccinul universal capabil să ne schimbe instantaneu răspunsul imunitar, după ultima variaţiune a celui mai pervers virus pe care l-am putea întîlni vreodată? Eu nu cred! Nu pentru că nu ar putea fi inventat, ci pentru că nu este deloc economic să fie inventat, ori dacă totuşi îl inventează cineva, e anti-economic să fie produs şi pus pe piaţă. Păi, vă daţi seama cîte trilioane vor trebui şterse din coloana de profituri a maşinăriei de fabricat prafuri care nu fac nici cît o ceapă degerată şi care apar de mii de ori sub alte şi alte nume, deşi nu fac nimic mai mult decît cele cu numele de origine? Păi, dacă după o sută de ani de ştiinţă a virusologiei, în plin secol al triumfului ştiinţei, din China pînă în America şi din Rusia pînă în Balucistan lumea se luptă cu fiara Cov N exilîndu-i cetăţenii în propriile case, apartamente, garsoniere, sau adăposturi stradale şi somîndu-i cu puşca la vedere să se spele pe mîini cu apă şi săpun, de ce ar arăta altfel lucrurile peste încă o sută de ani? Ori, poate crede cineva că oamenii politici şi cei care fac afaceri de pe urma bolilor, (nu a însănătorişirilor cum cred naivii!) se vor scufunda cu toţii ca prin minune în apa Rîului Înţelepciunii şi vor ieşi de acolo puri şi unşi din cap pînă-n picioare de înalte idealuri umaniste? Dar, să lăsăm virusurile în pace şi să vedem cum stăm cu instituţiile noastre de sănătate publică. Nu doar în România, ci peste tot, inclusiv în capitalele Marilor Puteri ale lumii, care nu se sfiesc să cheltuie cîteva sute de miliarde în fiecare an pentru “securitate şi apărare”, spitalele şi asistenţa medicală sunt în suferinţă. De personal, de dotări, de ştiinţă, de organizare, de resurse pentru situaţii de urgenţă… etc. Crede cineva că după ce trece această primejdie rea, tot bugetul apărării se va duce la sănătate? Ori că se va apuca cineva de o “reorganizare din temelii” a sistemului de asigurări, asistenţă medicală, gestiune a crizelor de sănătate publică şi altele asemenea? Eu nu cred… nici în ruptul capului! În sfîrşit, să ne uităm, olecuţă, la politica şi politicienii noştri. Că doar ei sunt ai noştri şi de aceea ne sunt atît de dragi… pe unii i-am băga şi în sîn, da nu prea încap de urechi! (Nu întîmplător, ideea genială a străveziei parabole a jurnalului din ţara măgarilor s-a născut în România!!!!) Aşadar ce credeţi că vor face aceşti ipochimeni în secunda unu, după ce se risipeşte presiunea nebuniei coronavirusiene? Nu vă mai osteniţi cu imaginaţia, că nu are nici un rost: or să o ia din nou de la capăt, exact de acolo de unde au lăsat-o. Mai precis au lăsat-o doar un piculeţ mai moale, că şi în timpul crizei au făcut tot ceea ce ştiu ei să facă: mai nimic şi ceva învîrteli de partid şi de gaşcă. Integral:
Cum ar putea fi anulate amenzile date in baza ordonantelor militare. Opinia lui Augustin Zegrean Fostul presedinte al Curtii Constitutionale Augustin Zegrean, sustine ca amenzile date in baza ordonantelor militare ar putea fi anulate. Zegrean a spus la Digi 24 ca acest lucru ar fi posibil daca CCR ar da dreptate Avocatului Poporului care a formulat exceptie de neconstitutionalitate referitor la prevederi din doua OUG privind regimul starii de urgenta, mentionand ca exigentele statului de drept impun ca garantiile juridice ale drepturilor prevazute de Constitutie in beneficiul cetatenilor sa fie utilizate potrivit scopului pentru care au fost instituite. “S-a exagerat, este specific romanesc, s-a sarit calul. Sunt mult prea mari amenzile raportat la castigul populatiei, nu cred ca populatia va putea sa le plateasca. De unde bani, mai ales in perioada de criza! Pe o parte statul le da bani oamenilor ca sa poata supravietui, prin somaj tehnic, pe de alta, le da amenzi de nu se pot incadra in niciun fel sa le plateasca. Probabil ca de data asta CCR va fi de acord cu Avocatul Poporului si atunci ma intreb cine va mai plati aceste amenzi”, a spus Zegrean. Practic, fostul sef al CCR a explicat ca “daca obiectiile privind amenzile vor fi declarate de CCR neconstitutionale, toate amenzile care se aplica vor fi anulate, pentru ca vor fi date in baza unei legi declarate neconstitutionale”. Integral:
The Guardian scrie despre romanii care culeg sparanghel in Germania: Sunt mai importante recoltele din Vest ca sanatatea lucratorilor din Est? Amenintarea coronavirusului cu care se confrunta culegatorii de fructe si legume veniti in Occident din Romania carantinata scoate in evidenta inegalitatile din Europa: Sunt mai importante recoltele din Europa de Vest ca sanatatea lucratorilor din Est?
INTERVIU VIDEO Vlad Soare, președinte AMBI: Atât de multe unități administrativ-teritoriale nu fac nimic altceva decât să reprezinte o risipă a banului public ….Despre organizarea administrativ-teritorială
Bucureștiul, când a fost gândit, a fost gândit în baza unei organizări teritoriale care corespundea și cu o anumită ordine politică. Noi suntem în continuare organizați pe unități administrativ-teritoriale, după o lege comunistă, o lege care este încă în vigoare, o lege din 1968. Și de aici și problema: dacă va uitați în București și în Ilfov, veți observa că de fapt este o mare concentrare urbană în București-Ilfov. Mai mult, dacă va uitați pe evoluția dezvoltării comunității București-Ilfov, veți observa că nu mai există micro-comunități separate și e de fapt o mare comunitate. Foarte mulți din București s-au mutat în afara orașului, foarte mulți dezvoltatori imobiliari au construit cartiere întregi în afara orașului și foarte mulți din Ilfov lucrează în București. Și practic, avem o singură comunitate. Din păcate, din punct de vedere juridic au rămas 50 de administrații la nivelul București-Ilfov. Și asta generează o serie de probleme, de la probleme juridice, până la probleme economice. Criza în care ne aflăm astăzi, cea generată de acest virus, ne demonstrează că există o lipsă de coeziune între serviciile publice locale, dintre aceste unități administrativ-teritoriale, care au rămas din punct de vedere juridic pe hârtie și realitatea care este în teren – și anume faptul că noi suntem o singură comunitate.
Reorganizarea administrativ-teritorială (nu doar a regiunii București-Ilfov, ci a României) face parte dintr-un master plan, pe care noi ar fi trebuit să-l punem în aplicare de foarte mult timp și anume cel al revoluției administrative, pe care o propunea România de foarte mult timp. Faptul că noi suntem în momentul de față atât de multe unități administrativ-teritoriale (adică comune, orașe și județe) nu face nimic altceva decât să reprezinte o risipă a banului public și o subfinanțare a unităților administrativ-teritoriale. Motivul pentru care noi suntem atât de divizați din punct de vedere administrativ este unul pur politic. Ăsta este adevărul. Practic, organelor politice le convine această administrație, această împărțire administrativ-teritorială pentru că permite o gestionare a mai multor bugete și când gestionezi mai multe bugete automat poți să creezi sau să influențezi și anumite lucruri. Dar realitatea din teren este alta. Foarte multe comune, orașe și municipii din România nu-și mai permit să mai gestioneze acele comunități pentru că bugetul lor este mai mic decât ceea ce ele au de gestionat: competențele pe care le-au primit prin descentralizare nasc și niște obligații și vedeți foarte mulți primari care se duc înapoi spre guvern și solicită bani. În fiecare an este aceeași poveste. Asta arată că în realitate noi ar trebui să regândim această împărțire administrativ-teritorială. Iar cel mai ușor de implementat un nou model (model care nu e inventat de noi, ci pe care l-au implementat deja foarte multe alte țări) este în jurul Bucureștiului, pentru că e normal. Este cea mai dezvoltată zona urbană și este cel mai ușor de implementat acest model pentru moment.
Nu desființezi orașul Otopeni, Unitatea Administrativ-Teritorială Otopeni. O lași să existe. Singurul lucru pe care îl faci este să găsești soluția astfel încât să transferi din competențele unei astfel de unități administrativ-teritoriale, competențe care ar putea fi aplicabile la nivelul întregii comunități, către o structură centrală și lași lucrurile mai mărunte, cele de interes local, să fie gestionate în continuare de către un aparat administrativ. În momentul de față, de exemplu în București, noi avem 7 ADP-uri – și la nivel de sector și la nivelul Primăriei Generale. La fel, avem încă 42 de ADP-uri la nivelul unităților administrativ-teritoriale din Ilfov. În momentul de față, aceste ADP-uri au toate câte un director, au toate o structură care realizează, practic, aceleași atribuții prin intermediul aceleiași comunități. Să fim corecți și transparenți până la capăt: dacă vă uitați pe istoria acestor ADP-uri o să vedeți că în principiu foarte multe partide politice și-au servit clientela politică prin astfel de structuri. Dacă am face o singură structură, un singur ADP la nivelul regiunii, nu înseamnă că rezolvăm situația, dar în mod clar vom avea o structură care poate să coordoneze, să ofere un serviciu public integrat și o structură care ne costă mult mai puțin și care e mai ușor de controlat și de verificat, pentru că inclusiv autoritățile care efectuează controlul o vor face direct acolo. Practic, noi nu vorbim despre un oraș mamut, noi vorbim despre o singură comunitate – cea din București și din Ilfov – și care, vrem sau nu vrem, ea se va dezvolta uniform. Nu avem cum să controlăm asta, nu avem cum să spunem oamenilor “Nu vă dezvoltați în direcția aia!”. Este clar că Ilfov și București la un moment dat, din punct de vedere urban, vor reprezenta o singură comunitate. Din punct de vedere mental, pentru cetățean este o singură comunitate. N-ai cum să-l convingi pe cel care s-a mutat în Voluntari, în Pipera, Chiajna sau Bragadiru că el nu e bucureștean. În primul rând, marea majoritate sunt oameni care s-au mutat din București în zonele astea și în al doilea rând, ei lucrează în București, își duc copiii la școală în București, se folosesc de serviciile publice locale din București și automat au și așteptările pe care le aveau în București și anume să aibă servicii publice integrate. Despre impozitare
N-am fi prima comunitate urbană, prima zona metropolitană care ar avea o impozitare diferită. Impozitarea în comunitățile acestea, în zonele metropolitane europene se face în cercuri concentrice: cu cât stai mai în afara zonei centrale, cu atât impozitarea scade. Nu o să putem să facem o uniformizare totală și ar fi și o greșeală să faci o uniformizare totală. Dar în timp, trebuie să iei în considerare faptul că Bucureștiul și Ilfovul (și aici nu e vorba doar de București și de Ilfov, putem să ne imaginăm foarte multe alte zone urbane din România) se vor dezvolta și practic, ceea ce noi avem scris pe hârtie din punct de vedere juridic – și anume împărțirea asta administrativ-teritorială – nu va mai corespunde unei realități, iar asta va genera și deja generează o sumedenie de probleme. Vă dau un exemplu foarte simplu: știți câți “bucureșteni” au vize de flotant în București? Sunt peste 50.000 de astfel de oameni cu viza de flotant în București, dar care locuiesc în Ilfov. ….Despre metrou
Totul pleacă de la modul în care avem reglementate legile care ne oferă posibilitatea de a ne dezvolta din punct de vedere administrativ. Bucureștiul are buget să facă metrou, are un buget foarte mare. Dacă mai și aplică pentru fonduri europene, își face metrou singur. De asemenea, sunt orașe în jurul Bucureștiului care au și ele bugete să intre într-un parteneriat cu Bucureștiul și să facă linii comune. Nu se poate din punct de vedere juridic. De ce? Pentru că metroul e la Ministerul Transporturilor și acolo o să rămână. Pentru că așa scrie în lege…..Despre fondurile europene
A fost un mare scandal acum un an și jumătate cu Euro 2020, că am hotărât să-l organizăm și trebuia să facem o linie de metrou. Și îmi aduc aminte o declarație a directorului Metrorex care a zis “Dar ce, am semnat eu contractul sau am vrut eu să organizez Euro 2020? N-am nicio obligație să construiesc metroul”. Bun, trecem peste chestiunea aceasta, care este o declarație mai mult decât nefericită. Au făcut un proiect de metrou și în loc să-l facă așa cum am gândi oricare dintre noi (de la Aviatorilor linie dreaptă până la Otopeni) ei îl făcuseră undeva pe Sisești, prin Bucureștii Noi, legau magistrala aceea din Străulești de trebuia să schimbi 3 linii ca să ajungi la Gara de Nord și încă o linie că să ajungi la Victoriei. Și au aplicat pentru fonduri europene. Și dacă vă aduceți aminte, autoritățile europene au spus foarte clar că linia nu-și are sensul, proiectul nu este bun și trebuie să fie drept. Motiv pentru care au zis că îl vor face în regie proprie. N-au mai făcut nimic, evident, dar ce vreau eu să spun este că nici banii ăștia europeni nu mai vin cum veneau odată….Despre poluarea din Bucuresti Uitați, vă pun în următoarea situație: sunteți primar în orice localitate din jurul Bucureștiului și după cum vedeți, poluarea nu se oprește la șoseaua de centură. Poluarea e în toată comunitatea. Și eu vin, municipalitate din București, și va spun: Domnul primar, aș vrea să fac o groapă mare de gunoi și un sistem de ecologizare foarte performant care să îmi deservească Municipiul București. Am banii, va rog să mă ajutați cu un teren și o să va fie bine și dumneavoastră, că va deservește și dumneavoastră. Dumneavoastră o să-mi spuneți, Foarte bine, te ajut, dar o să fie o mare problema. Oamenii, oare, care vă votează, vor fi de acord să aibă acolo acea groapă de gunoi și acel incinerator, modern de altfel? E o problema reală, motiv pentru care, eu nu pot s-o fac în București, că nu poți să faci o astfel de structura în oraș. Dar e nedrept să o fac și lângă dumneavoastră, motiv pentru care singura soluție este să se facă astfel de centre care să deservească mai multe comunități în zone care sunt destul de îndepărtate de acele localități și din punct de vedere juridic, că să poți să faci asta, ai nevoie de o cupolă comună, pentru că se pune probema inclusiv cine dă terenul, cum dăm terenul, al cui este? Integral:
Dr. Ciungu Mircea: Noaptea minții : polțiști purtând lumânari în antemergător, politicieni cu cădelnițe , de-a dreapta Convenția Democrată, de-a stânga USL, apoi preafericitul Daniel călare pe un măgar, urmat de un sobor de preoti de la SRI. În urmă , un cârd de babe având pungi cu sigla PSD. Prin balcoane, atei furioși, agitând poze cu Marx si Lenin, iar unii , chiar seringi cu vaccin anti SARS cov2. Totul sub atenta supraveghere a reporterilor de la A3. Geaba vă ofticați pe BOR, Daniel poa’ să
Inspectorul pădurii a fost repus în funcțiune/ Cetățenii pot verifica online dacă tăierile dintr-o zonă forestieră au aviz Ministerul Mediului a început să repună în funcțiune portalul www.inspectorulpadurii.ro, iar cetățenii pot verifica din nou dacă tăierile de arbori dintr-o pădure se fac legal sau nu. Instituția lucrează în paralel la o nouă platformă, mai avansată, iar cetățenii vor putea verifica în timp real transporturile de lemne și tăierile. ”Începând de ieri, am reușit să #deblocăm multe din funcțiile vechiului portal www.inspectorulpadurii.ro inclusiv cea mai importantă, respectiv căutarea după numărul de APV. Astfel, dacă oricine întâlnește un panou în pădure pe care scrie partida care este în curs de exploatare, poate să verifice ce avize au plecat din acea pădure. La fel, de azi publicul are acces la date istorice legate de aceste tăieri și poate verifica cine și ce a făcut acolo. Această măsură îi ajută, pe de o parte, pe cei care fac o muncă cinstită și legală, fără să aibă nimic de ascuns. În același timp, îi încurcă pe cei care se ascund în spatele birocrației pentru a ocoli legea. Reamintim că în anul 2017, în mod inexplicabil, o parte din funcțiile publice ale portalului au fost blocate, accesul cetățenilor la informație fiind, din păcate, restricționat”, a anunțat Ministerul Mediului pe pagina de Facebook. Astfel, cetățenii au din nou acces, prin www.inspectorulpadurii.ro, la istoricul pe zile al avizelor emise, datele publice de identificare ale operatorilor economici, iar căutarea în funcție de actul de punere în valoare și seria avizului sunt din nou disponibile. Integral:
Pensia de serviciu, interzisă condamnaţilor definitiv pentru fapte de corupţie Proiectul legislativ privind instituirea interdicţiei beneficiului la pensie de serviciu pentru persoanele remunerate din fonduri publice, condamnate definitiv pentru fapte de corupţie, a primit un punct de vedere favorabil din partea guvernului Orban. Avizul pozitiv acordat de Executiv este însoţit de câteva observaţii şi propuneri pe care miniştrii de resort le aduc în atenţia parlamentarilor. Guvernul arată că sistemul public de pensii din România este un sistem de tip redistributiv bazat, în principal, pe principiile contributivităţii, solidarităţii şi egalităţii de tratament pentru toţi participanţii la sistem. Pensiile de serviciu au fost instituite prin dispoziţii derogatorii de la dreptul comun în materie de pensii, de natură să instituie un regim juridic special de pensionare în raport cu ceilalţi asiguraţi ai sistemului public de pensii. Prin modul de constituire, pensia de serviciu se constituie pe două componente, respectiv componenta contributivă a fiecărui asigurat la bugetul asigurărilor sociale de stat, reflectată în pensia de asigurări sociale care se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat şi componenta necontributivă, care se adaugă la partea contributivă şi se suportă, pe toată perioada de acordare a pensiei de serviciu, din bugetul de stat. Ca urmare, singurul drept câştigat îl reprezintă pensia de asigurări sociale reflectată în partea contributivă, care, în opinia Guvernului, nu poate fi suprimată nici în condiţiile în care titularul ei se află în situaţiile prevăzute la art. 289-294 Cod penal (infracţiuni de corupţie). Cu privire la nota de fundamentare a respectivei iniţiative legislative, Executivul atrage atenţia parlamentarilor care au formulat acest proiect de lege, că ea trebuie să includă referiri la insuficienţele şi neconcordanţele reglementărilor în vigoare, impactul socioeconomic, impactul asupra sistemului juridic, consultările derulate în vederea elaborării proiectului de act normativ, organizaţiile şi specialiştii consultaţi, precum şi activităţile de informare publică. În punctul de vedere al Guvernului se mai arată: “Considerăm necesară completarea cu prevederi care să atragă excluderea de la beneficiul pensiei de serviciu nu numai pentru intervenţia unei condamnări definitive, ci şi pentru situaţiile în care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, deoarece şi în acest caz persoana se face vinovată de săvârşirea infracţiunii, diferenţa fiind dată de modalitatea represiunii penale. Corelativ, semnalăm necesitatea extinderii ariei de incidenţă a decăderii, în sensul includerii şi a altor infracţiuni de corupţie, asimilate infracţiunilor de corupţie sau infracţiuni în legătură cu acestea. De asemenea, adaptat modelului invocat, este necesară includerea şi a altor categorii de infracţiuni, specifice fiecărei categorii de funcţionari care beneficiază de pensie de serviciu (spre exemplu, infracţiunile cuprinse în titlul IV din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, < < Infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei > >, infracţiuni săvârşite de militari ori cele la regimul aviaţiei, etc.)”…..De asemenea, Guvernul arată că proiectul de lege nu reglementează situaţia beneficiarilor de pensii militare de stat care au fost condamnaţi definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni de corupţie, anterior intrării în vigoare a acestui demers legislativ, şi nici metodologia sistării plăţii acestui drept (data de la care încetează plata, cine are obligaţia înştiinţării casei de pensii sectoriale despre existenţa unei asemenea situaţii). Integral:
ÎN CIUDA RAPOARTELOR ANI,
ANAF va avea un Registru pentru identificarea rapidă a persoanelor fizice și firmelor care controlează conturi bancare indentificate prin IBAN (proiect) România trebuie să transpună o directivă pe zona combaterii spălării banilor, așa că Ministerul Finanțelor a pregătit un proiect în acest sens. Practic, se asigură înființarea Registrului central electronic, care permite identificarea, în timp util, a tuturor persoanelor fizice sau juridice care dețin sau controlează conturi de plăți și conturi bancare identificate prin IBAN.
România, Bulgaria și Polonia resimt dureros consecințele epidemiei în plan economic, dar pe termen lung ar putea avea de câștigat / O serie de producători și-ar putea muta activitatea din Asia în Europa de Est State precum Bulgaria și România vor resimți dureros consecințele economice ale crizei coronavirusului, subliniază câteva publicații germane. Milioane de cetățeni din statele din Europa Centrală și de Est lucrează, sau cel puțin au lucrat până de curând, în țările mai bogate din Europa de Nord-Vest, transmite postul de radio Deutsche Welle, citat de Rador.
Suntem in top 10 al tarilor cu cel mai mare risc de extindere a infectiilor cu coronavirus (Infografice) Deep Knowledge Group, un consortiu de organizatii comerciale si non-profit, a facut o analiza ampla despre pandemia COVID-19. Intre altele, studiul releva tarile cu cel mai mare risc de extindere a pandemiei, dar si cele mai sigure state din acest punct de vedere. Potrivit
Când BOR dă ordine şi domină MAI, când populaţia riscă o creştere a infectării COVID Cum protejezi populaţia când permiţi credincioşilor să meargă la biserică, poliţiştilor prin spitale, centre sociale ? Cum explici unui poliţist neortodox (fie catolic, baptist, penticostal, evreu, musulman, agnostic sau ateu) că în atribuţia lui de serviciu trebuie să fie implicat în acţiuni religioase poate contrar libertăţii sale de conştiinţă ?…. Există câteva probleme: 1) Până când BOR poate dispune de acţiunea cadrelor sub coordonarea MAI (poliţişti, jandarmi, pompieri, acum şi militari) după cum doreşte? Am înţeles că pentru ordine şi linişte sunt implicaţi în pelerinajele mari precum Parascheva sau Dimitrie, dar acum? Cine răspunde de faptul că într-o Românie aparent democratică, statul nu este separat de biserică (principiul laicităţii), statul însuşi încalcă acest principiu semnând astfel de protocoale? 2) Cum ar fi povestea aceasta într-un stat precum Germania, Franţa sau Marea Britanie? Regina Elisabeta respectă Biserica Anglicană, Familia Regală este apropiată de biserică, frecventează des dar nu văd mii de poliţişti londonezi pe London Bridge cu pâine bisericească şi lumânări în braţe. 3) Cum explici unui poliţist neortodox (fie catolic, baptist, penticostal, evreu, musulman, agnostic sau ateu) că în atribuţia lui de serviciu trebuie să fie implicat în acţiuni religioase poate contrar libertăţii sale de conştiinţă ? La punctul 10 din Protocol impui poliţistului de frontieră să ofere lumină celor aflaţi în trafic !!! Unde este prevăzut în fişa postului poliţistului de frontieră? 4) Cum continui să protejezi populaţia când dai liber la plimbare milioanelor de credincioşi la biserică, poliţiştilor prin spitale, centre sociale şi de carantină, preoţilor şi voluntarilor? Crimă! Cine îşi asumă peste câteva zile explozia de cazuri infectate şi din păcate eventualele sute de decese? Ar putea fi acuzaţi ei înşişi de zădărnicirea combaterii bolilor şi încălcarea prevederilor ordonanţelor militare. 5) Cum poţi expune mii de poliţişti, militari, pompieri la un risc de infectare cu COVID 19? 6) Cum explici mesajul constant de câteva săptămâni de ”Staţi în casă” cu liber la Sf Lumină ? 7) Cum explici ca ministru discriminarea pe criterii religioase şi implicarea statului în activitatea unui cult (BOR) încălcând Legea nr.486/2006, când fix în urmă cu 7 zile cetăţenii români ai aceluiaşi stat, romano-catolici, peste 1 milion (5,5% din populaţia României) au fost obligaţi să rămână în casă de Paşte? (2) Cultele sunt egale în faţa legii şi a autorităţilor publice. Statul, prin autorităţile sale, nu va promova şi nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminări faţă de vreun cult…..
Societatea cu masca de fier si moartea civilizatiei Se vehiculeaza scenarii sanitar si economic salvatoare de iesire din criza. Toate-s problematice. Si mai traumatizanta ar fi insa masca de fier pusa societatii pe figura in numele vietii. Li se zice, pompos, “strategii de exit”. Sunt tot mai multe si mai intens vehiculate in diverse tari ale lumii. Alarmate, pesemne, de starea deplorabila a precarului sistem sanitar si medical romanesc, autoritatile de la Bucuresti tocmai au amanat transpunerea lor. Caci, spre disperarea unora, presedintele Iohannis a prelungit starea de urgenta pe timp de inca o luna. In rastimp, constienta ca economia, societatea si capacitatea ei de rezistenta psihologica risca sa sufere pagube teribile, poate ireparabile, cu fiecare zi de “lockdown” in plus, Austria a si inceput sa-si aplice propria strategie de anulare treptata a restrictiilor draconice impuse in numele combaterii pandemiei de corona, al dreptului la viata si al necesitatii sustinerii capacitatilor de tratament ale spitalelor austriece. Nu mai putin constienta de aceste pericole, Germania dezbatea si ea, la finele sarbatorii pascale, sfaturile de relaxare a restrictiilor avansate de Academia Nationala germana de Stiinte Leopoldina. Marti le discutau intens oficialii federali si regionali ai Germaniei, o tara nu mai putin laudata decat Austria pentru spiritul de ordine si disciplina al cetatenilor ei, care s-au dovedit in genere exemplari in riguroasa aplicare a masurilor de distantare sociala. Aprig hulita pentru prezumtiva ei lipsa de solidaritate cu meridionalii, cerand, disperati, ieftinirea imprumuturilor italo-franco-spaniole pe baza de coronabonds (si riscuri financiare asumate de “prosperii” nemti, olandezi, austrieci si finlandezi), Germania se arata foarte preocupata sa-si pastreze realismul si pragmatismul si sa nu adopte in niciun domeniu decizii precipitate. Si de natura, eventual, sa oblige tara sa revina, dupa un presupus al doilea val de infectii, la un nou “shutdown”. Ca atare, propunerile vehiculate de Leopoldina au ambitia de a se distinge prin realism. Consilierii cancelarei Merkel recomanda redeschiderea “cat mai rapida” a scolilor primare si una ceva mai lenta pentru elevii din clasele mari, mai apti decat cei mici sa invete pe cale digitala. Pentru cazul stabilizarii la nivel redus a noilor infectii si in conditii de igiena, de purtare de masti si, desigur, de prezervare a capacitatilor de functionare ale spitalelor Republicii Federale, Academia germana crede ca ar fi apoi admisibila si redeschiderea magazinelor efectuand comert cu amanuntul, ori a firmelor oferind servicii prin contact direct cu clientii. Cat de justificata e precautia ampla manifestata in aceste recomandari? Dar cea cautionand inchiderea pe timp de cel putin inca o luna a Romaniei? E inutil de subliniat ca dreptul la viata e sfant. Dar nu mai putin sfinte sunt si alte drepturi. De pilda, cel de a nu fi discriminat pe baza de rasa, de etnie, de religie sau de varsta, nici chiar in numele vietii. De pilda, dreptul de a decide daca o viata in recluziune prelungita, care sa distruga propria sanatate psihica, si restrictii indreptand economia spre o recesiune a mileniului, iar societatea si civilizatia spre anihilare, mai merita traita. Or, restrictiile draconice pe timp nelimitat sau prea indelungat impuse prea multora incep sa nu mai fie nici proportionale, nici admisibile. La urma urmei, fac ravagii solitudinea, izolarea si arestarea la domiciliu, violenta domestica, depresia si moartea in singuratate. Or, nu s-ar elimina relativ simplu, oare, riscul contaminarilor cu virusul corona, gratie elementarei protectii prin masti? Care insa nu sunt in numar suficient, pentru ca liderii politici si spitalele din Europa n-au manifestat, spre deosebire de cele taiwaneze si sudcoreene, precautia si prevederea necesara. Doar liderul Frantei, Macron, s-a scuzat, mai nou, cu jumatate de gura, pentru inadecvarea lui. Alti lideri europeni se multumesc sa prelungeasca, trufas, interdictiile, pentru ca le e usor si pentru ca, infricosati ori needificati, oamenii ii sustin fara sa cracneasca. In fond, prea putini inteleg efectiv dezastrul pe care-l va cauza asteptarea pana la calendele grecesti a vaccinului care intarzie.
De ce pandemia e o ocazie unica să ne găsim un loc în Europa chiar dincolo de Spargelzeit
Cei cativa Gica-Contra din Parlamentul Romaniei Abia apucase presedintele tarii sa anunte noul decret pentru prelungirea starii de urgenta si cativa Gica-Contra ai Parlamentului – domnii Ciolacu, Ponta si Tariceanu – au si anuntat ca ei 
Marea bajbaiala in ceata crizei coronavirus Sigur ca am vrea sa stim cu totii cat de rau va fi in aceasta criza actuala, care este si una economica. Doar ca prognozele, inclusiv cea lansata recent de FMI, sunt in vremurile actuale inutile. Este comparabil, oarecum, cu prognoza meteo: nimeni nu este interesat de ea atunci cand afara este soare si vreme buna. Dar cand vremea se strica, brusc vor toti sa afle cand se va imbunatati iar. Cam la fel este acum in criza coronavirus, in care jumatate din populatia globului se confrunta cu restrictii de contact, iar activitatile economice au fost in mare parte inghetate. Si in ceea ce priveste economia, este acum momentul cifrelor uriase. Computerele cercetatorilor nu se opresc din calculat, primesc cantitati interminabile de date, neprevazute pana acum in niciun model de calcul anterior. Pentru ca nimeni nu si-ar fi putut imagina un astfel de soc – cum numesc cercetatorii lucrurile total imprevizibile. Nici macar obisnuitii profeti ai apocalipsei. Cei care mereu vorbesc de urmatoarea prabusire! Dar aceasta nu este vreo arta a predictiei. Cifre nemaivazute Oricine care vrea sa para cat de cat serios recunoaste ca este o situatie fara precedent. Exista multe grafice care arata acest lucru, de exemplu cel privind evolutia pietei muncii din SUA, grafic raspandit pe Twitter la inceputul lui aprilie de politologul Ian Bremmer. Si acela fusese doar inceputul – intre timp, 16 milioane de americani si-au pierdut locul de munca. Nimeni nu ar fi putut prevedea asa ceva – si pentru ca nu a mai existat pana acum in istorie un exemplu similar. Nici in criza financiara globala din 2008/2009, nici macar in recesiunea dramatica de la inceputul anilor 1930. Si tocmai aici este problema: modelele de calcul pentru prognozele economice se bazeaza mereu pe experientele disponibile din trecut. Cu toate acestea, diverse institute si institutii nu renunta la prognoze, prin metoda evaluarii mai multor scenarii considerate posibile. Ceea ce face ca, de exemplu, Organizatia Mondiala a Comertului sa prognozeze o prabusire a comertului global cuprinsa intre 13 si 32 de procente. Alt exemplu: Institutul Ifo din Munchen, care estimeaza o recesiune anul acesta in Germania cuprinsa intre sapte si 20 (!) de procente. Ceva mai concret este Fondul Monetar International, care prevede un recul al economiei mondiale cu 3%, recunoscand insa cu sinceritate in acelasi timp ca prognoza sa s-ar putea dovedi pana la urma buna de aruncat la gunoi. Nevoia de alternative Sigur ca cifrele sunt importante: pe de o parte, oamenii vor sa stie cat de rau va fi; pe de alta parte, guvernele trebuie sa calculeze cate sute de miliarde sunt necesare pentru sprijinirea revenirii economice. Doar ca, asa cum spuneam, in astfel de crize, cifrele de azi nu mai au maine nicio relevanta, cat timp nu se stie cat va dura pana se va reusi oprirea extinderii epidemiei. Iar anumite cifre nu sunt momentan disponibile: pentru calcularea inflatiei, este nevoie de informatii despre preturi de la magazine – dar multe dintre acestea sunt inchise. Greu de crezut de asemenea ca, pentru indicele privind atmosfera de afaceri din Germania, toti cei 7000 de patroni de companii chestionati de regula vor trimite acum raspunsurile, ca si cum nu ar avea alte lucruri mai importante de facut. Asa ca analistii si cercetatorii economici sunt obligati sa caute alternative, unele mai putin precise, dar in continuare de incredere pentru a formula niste concluzii. De exemplu, din biroul meu, vad in continuare cum circula pe Rin vasele de marfa incarcate cu containere. Mai putine decat de obicei, dar oricum. Sau se poate accesa portalul online de rezervari Open Table, unde se observa o prabusire cu 100 % a rezervarilor de mese la restaurante…. Lucruri pe care nimeni nu le poate sti Exista voci publice oneste in aceste zile, care recunosc ca prognozele lor nu prea sunt de baza. Torsten Slok, de exemplu, de la Deutsche Bank din New York, spune ca nu exista nimic de introdus in modelele de calcul actuale la capitolul variabile. Pana si seful bancii centrale americane FED, Jerome Powell, a fost nevoit sa admita, in contextul crizei coronavirus: “Sunt lucruri pe care nimeni nu le poate sti.” Integral:
„Nu cerceta aceste legi că ești prea prost să le-nțelegi”. Despre justificarea normei
Ce este mai important în vreme de incertitudine totală. Guvernul trebuie să ne trateze ca pe adulți și nu să se bată în piept că stăm mai bine ca alții “Nimeni nu are suficiente date încât să știe exact ce trebuie făcut, deci autoritățile au obligația morală și democratică să comunice deschis și să ne trateze ca parteneri responsabili, nu ca supuși într-o dictatură militară“, afirmă Daniel Sandu, sociolog și cercetător la Institutul European Universitar din Florența, într-un editorial pentru Libertatea. Să notăm ce nu știm sigur, conform studiilor făcute de epidemiologi și experți în sănătate publică de peste tot din lume: 1. Nu știm câți oameni sunt infectați în mod real Avem peste 6.600 de cazuri identificate, în condițiile în care testăm doar o parte redusă din cazurile cu simptome clare. Știm că probabil 50% dintre cei infectați n-au simptome clare, deci nici nu se pune problema să fie testați. Mai știm că există politicieni și alți oameni influenți care se testează săptămânal, chiar înaintea medicilor. … 2. Nu știm câți oameni mor din cauza bolii Metodologia din România face ca, de multe ori, oamenii să fie socotiți ca victime ale COVID-19 doar dacă au fost testate și confirmate bolnave înainte de a muri. Pentru că testăm doar puțini dintre cei cu simptome, putem fi siguri și că numărul de morți este mult mai mare decât cel raportat. Pentru că afectează în principal oamenii în vârstă și cu afecțiuni existente, e foarte probabil să subestimăm masiv numărul de morți și în România. Mai mult, pentru că răspândirea inițială a virusului a venit de la migranții reveniți din Spania și Italia, majoritatea în mediul rural, probabil avem multe cazuri despre care nu știm nimic. 3. Nu știm câți dintre cei afectați de boală vor muri Pe lângă procentul de oameni ce mor din cauza bolii pentru că sunt prea fragili, există destui care vor muri pentru că nu vor putea primi ajutorul necesar în spital, de multe ori un ajutor destul de banal. Dacă 100 de oameni au nevoie de spitalizare, iar spitalele nu pot accepta decât 50, mulți dintre cei rămași neinternați probabil vor muri. Dintre aceștia, unii vor fi tineri, probabil. Spre exemplu, spitalele din Italia sunt încărcate până la refuz de multe săptămâni, iar mortalitatea este printre cele mai ridicate din lume. Spitalele din România au, la rândul lor, capacitatea de a ucide, după cum am aflat din investigațiile despre infecțiile nosocomiale din multe dintre ele…. În schimb, în Germania, testarea largă și numărul mare de paturi de spital a făcut ca rata de ocupare să rămână mică, iar mortalitatea lor este printre cele mai scăzute din lume. Ascunderea de informații face coordonarea și mai dificilă ….
Parchetul General a deschis dosar penal în cazul firmei din Giurgiu care a vândut măști de 11 milioane de euro Guvernului Procurorii Parchetului General au deschis dosar penal în cazul firmei din Călugăreni, Giurgiu, care a vândut Guvernului măști medicinale de protecție în valoare de 56 milioane de lei, aproximativ 11,5 milioane de euro, obiectul de activitate al firmei fiind comerţul cu băuturi şi produse din tutun. Într-un răspuns către Europa Liberă, Parchetul General confirmă deschiderea unui dosar penal în cazul achiziției de măști medicinale de la firma SC Romwine & Cofee S.R.L. Aceasta este o societate înfiinţată în martie 2019 în satul Uzunu, comuna Călugăreni, judeţul Giurgiu. „Pe rolul Secției de urmărire penală și criminalistică a fost înregistrat, la data de 30.03.2020, un dosar penal privind vânzarea către Guvernul României a unei cantități de măști medicinale de către o firmă din localitatea Călugăreni”, se arată în răspunsul Parchetului General. Alt dosar, același obiect Anchetatorii au deschis dosarul pe 30 martie, în condițiile în care un dosar similar a fost trimis la DNA după ce procurorul Bogdan Pîrlog de la Parchetul Militar București s-a autosesizat în cazul achiziției de măști medicale de la firma din Giurgiu pe 27 martie. Potrivit
Florin Cîțu neagă că ar exista vreun proiect privind șomajul tehnic la bugetari Ministrul Finanțelor, Florin Cîțu, a negat luni seară că ar exista la guvern vreun proiect privind șomajul tehnic pentru bugetari. Mai mult, Cîțu a spus că nu crede că ar fi momentul potrivit pentru un astfel de proiect. „Nu există așa ceva în discuție în Ministerul Finanțelor Publice și nu este ceva ce eu aș susține în acest moment. Astăzi este nevoie de fiecare om în administrația publică. În ceea ce mă privește nu am discutat așa ceva, nu există un astfel de proiect. Eu știu discuțiile din spațiul public, cred și mereu am susținut o reformă a aparatului administrativ. Spuneam acest lucru în momentul în care România nu era în lupta cu coronavirus. Am auzit discuția din spațiul public, o știu (…). Nu cred că e momentul astăzi pentru așa ceva”, a spus Florin Cîțu. El a precizat că reforma va continua prin informatizare și digitalizarea ANAF, pentru că reforma aparatului administrativ se poate face „dar nu atunci când ne luptăm cu corornavirus”. Premierul Ludovic Orban a anunțat miercuri că intenționează să reglementeze intrarea în șomaj tehnic și a bugetarilor prin reducerea programului de lucru la jumătate pentru 75% din salariul de bază. Proiectul nu a fost adoptat, urmând să fie dezbătut la nivelul guvernului. De prevederile șomajului tehnic ar urma să fie scutiți personalul medical, polițiștii, jandarmii, profesorii și personalul din ministerul muncii. Integral:
Șeful Asociației Oamenilor de Afaceri din România: Guvernul trebuie să pună sectorul privat pe același picior cu sectorul public …. „Până la urmă mediul de afaceri trage în sus economia, creează locuri de muncă și avem o problemă pentru că noi ne trimitem oamenii acasă, iar în sectorul de stat se cheltuie bani și nimeni nu se gândește, sau nu s-a întâmplat asta până acum, să ia măsuri privind reducerea cheltuielilor. În schimb, pentru mediul de afaceri orice afacere care mergea, dar era cumva pe limită, acum o desființăm fiindcă nu avem de unde plăti oameni. Sectorul privat este dezavantajat față de sectorul public. Mă aștept și e de datoria oricărui Guvern să pună sectorul privat pe același picior cu sectorul public. Și la bine și la rău. După care mă aștept ca Guvernul să înțeleagă câteva lucruri urgent și să începem măsuri de restructurare a economiei”, a spus Florin Pogonaru. În opinia președintelui Asociației Oamenilor de Afaceri din România una dintre măsuri ar trebui să vizeze agricultura în sensul în care, prin scurtarea lanțurilor de aprovizionare, producția locală devine tot mai importantă, astfel încât „producția și distribuția locală de alimente să devină o prioritate și să investim în așa ceva”. În al doilea rând, este nevoie de investiții în proiecte mari de infrastructură, pentru a-i absorbi pe cei care au rămas fără locuri de muncă. Florin Pogonaru trage un semnal de alarmă și spune că numărul șomerilor din România, la care se adaugă și cei care s-au întors din străinătate fiindcă au rămas fără un loc de muncă acolo, ar putea ajunge la două milioane de persoane. Există riscul unor probleme sociale, atrage el atenția. „Este neapărat nevoie ca Guvernul să aplice la fonduri europene, la orice mijloace, pentru a asigura ocuparea acestei forțe de muncă disponibile pentru că altfel riscăm să avem probleme sociale. Și riscăm să avem probleme sociale nu doar în România, riscăm ca aceste probleme sociale să se prelingă de la noi și în Europa când vei avea două milioane de șomeri – deși eu sper să fie mai puțini – care nu-și găsesc de lucru în România, pentru că bieții oameni vor lupta pentru supraviețuirea lor”, argumentează Florin Pogonaru. Revenirea la normal nu va avea loc, crede omul de afaceri, până când cei rămași fără job-uri nu își vor găsi o sursă de venit, fie în România, fie, așa cum se întâmpla până acum, din străinătate. „Probabil, va fi de nivelul anilor – un an, doi ani – până când mecanismele europene trebuie să pornească, să funcționeze la normal și vor avea efect de tracțiune și asupra economiei românești. Dar, acest lucru nu scutește România să ia și o serie de măsuri proactive evidente”, a mai punctat președintele AOAR. Integral:
Mic şi rău ….. Dar iată că România pare să meargă din nou în răspărul timpurilor. Prima bănuială am avut-o când am văzut, pe un site de ştiri, o listă de firme abonate la contracte cu statul care acum fac bani cu lopata. Schema este simplă: li se atribuie, profitând de starea de urgenţă, contracte fără licitaţie pentru tot felul de aiureli. O firmă de băuturi alcoolice aduce aparate medicale făcute într-o fabrică de pantofi. Alta zice că asfaltează un drum printre nişte sate. Alta montează iepuraşi din ciment. Întrebarea fundamentală este următoarea: va schimba pandemia de coronavirus regimul din România? Mă tem că răspunsul este negativ. Primele semne sunt că regimul este mai tare decât COVID-19. Asta este uimitor. Puţine regimuri ar rezista la aşa ceva. Putem spune, aşadar, că regimul este “mic şi rău”. Nici o şansă să îşi revină. Priviţi la politicienii zilei. Sunt aceiaşi – absolut aceiaşi! – care cu doar câteva luni în urmă se afişau cu delegaţii din Republica Populară Chineză şi ne explicau ce minuni vor răsări din “relaţia cu China”. Unul dintre cei care ocupă acum ecranele a patronat dezastrul de la “Colectiv”. Au ieşit tot ei în faţă. Încă şi mai mare este rezistenţa la schimbare a “elitelor locale”. Am verificat ştirile chiar înainte să încep să scriu acest editorial. Un manager de spital regional, un fost hoţ de conserve protejat politic, a luat calculatorul din birou şi a fugit. Nimeni nu ştie unde. Alţii şi-au luat concediu medical. Sunt stresaţi, bănuiesc. Ideea este să nu îi schimbe nimeni. Şi, din câte văd, le merge. Nimeni nu se atinge de ei, “servesc Patria”, aşa cum o făceau şi înainte… Actualele partide politice sunt, la rândul lor, bine-mersi. Acesta ar trebui să fie un semnal de alarmă. Într-o criză reală, primele care plătesc preţul sunt partidele politice. Unele sunt măturate cu totul. La noi… Majoritatea parlamentară din jurul PSD face ce ştie de ani de zile: votează de zor măsuri populiste, fără nici o acoperire în Buget. Ai impresia că ţara este condusă de ceva numit, bizar, “Grupul de Comunicare Strategică”. Acesta pare să stabilească dacă ai voie să îţi scoţi căţelul la plimbare sau ce publicaţii vor fi cenzurate. Învăţământul a ajuns… Nu ştiu, nu găsesc termenul. Şi dacă l-aş găsi, nu ar fi publicabil. Nici în această privinţă nu avem de-a face cu vreo schimbare. Învăţământul oricum nu îi interesa pe actualii politicieni. De ce şi-ar bate capul acum? Au închis şcolile şi universităţile. Aşteaptă să facem “cursuri online”. Şi-a pus vreunul întrebarea dacă profesorii din universităţi au primit vreodată măcar un leu pentru calculatoarele de care oricum aveau nevoie şi înainte, la serviciu? Aşa se face în lumea civilizată. Doar la noi profesorii îşi cumpără din propriul salariu laptop, cărţi, abonamente la reviste, programe de calculator, ş.a.m.d. În regimul lui Ceauşescu, românii au răbdat o vreme. Poate prea mult. Dar în cele din urmă, s-au revoltat. Se săturaseră de incompetenţă, de foamete, de întreruperile de curent, de serviciile publice jalnice, de lăudăroşenia conducătorilor. Acum serviciile publice sunt în ultimul hal. Guvernul a luat aproape toate drepturile şi libertăţile oamenilor. Parlamentul este plin de penali. Preţurile cresc accelerat. Milioane de cetăţeni au fugit din ţară. În spitale te alegi cu boli noi. Dar regimul rezistă. Chiar mai mult decât atât. Nu dă nici un semn că ar face măcar schimbări cosmetice. Un exemplu. Votul electronic. Au preferat să amâne alegerile locale şi, probabil, le vor amâna şi pe cele generale. În dispreţul Constituţiei. Sub nici o formă însă nu vor ca cetăţenii să voteze prin Internet. Dar să muncească prin Internet, desigur, câtă vreme plătesc taxe… Precum un patogen care a trecut prin mutaţii care să îl ferească de sistemul imunitar al gazdei sale, tot aşa regimul din România a ajuns la o formă stabilă. Ce fel de regim avem? “Democraţie de tranziţie”? Dictatură “ca în Rusia”? “Sistem hibrid”? Răspunsul este că nimic din toate acestea. Ceva original, un mutant aberant care se lipeşte de orice suprafaţă şi nu iese cu dezinfectanţii politici disponibili pe piaţă. Teoretic vorbind, aceasta este o situaţie interesantă. Problema este că noi suntem subiecţii acestui experiment social. Integral:
Cum a ajuns deputatul Manole să împrumute PSD cu 225.000 de lei. „Eu sunt un om care strânge bani cash, nu doar în bancă” Deputatul PSD, Florin Manole, se află la primul mandat de parlamentar, dar veniturile obținute în această calitate i-au permis să împrumute partidul cu 225.000 de lei la finele anului trecut. Social-democratul susține că economisește până la 10.000 de lei lunar și că veniturile sale provin exclusiv de la stat. El a făcut cel mai mare împrumut în nume personal în campania pentru candidatura Vioricăi Dăncilă la prezidențiale. PSD este un partid cu mulți oameni bogați, potrivit declarațiilor de avere, dar în campania de la prezidențiale puțini au fost cei care au dorit să împrumute partidul pentru susținerea candidaturii fostului premier Viorica Dăncilă. Surse de la vârful conducerii PSD au declarat pentru Europa Liberă că situația financiară de la finalul anului trecut ajunsese dezastruoasă, după ce partidul a cheltuit aproape peste 200 de milioane într-un singur an. Între turul întâi al alegerilor prezidențiale și turul al doilea, staff-ul de campanie al Vioricăi Dăncilă a cerut parlamentarilor să aducă bani de acasă pentru partid. Suma strânsă de social-democrați din împrumuturile acordate de propriii membri a fost de 705.000 de lei. Singurul care a depășit la capitolul împrumuturi bariera de 100 de salarii de bază minime brute pe țară a fost deputatul Florin Manole. Câți bani economisește lunar deputatul Manole Florin Manole a declarat pentru Europa Liberă că din discuțiile interne a aflat că PSD are nevoie de bani în campanie. El susține că nu este un parlamentar bogat, mai ales că singura sa sursă de venit o reprezintă indemnizația de parlamentar și sumele aferente acesteia, dar că este „disponibil” pentru a ajuta partidul atunci când acesta are nevoie. Potrivit lui Manole, a economisit peste 50.000 de euro de când a obținut mandatul de deputat. „Veniturile unui parlamentar sunt destul de mari. Eu nu cred că cheltui mai mult de 1000-1.500 de euro pe lună. Avem 10.000 de lei indemnizația (aproape 2.100 de euro), avem 4.600 de lei banii pentru chirie (circa 950 de euro), 1.400 de lei pentru transport, asta înseamnă deja 16.000 de lei. Avem bani de diurnă, care sunt o sumă variabilă, am avut luni și cu 2.000 de lei. Din 18.000 de lei (aproximativ 3.730 de euro), e foarte ușor să păstrezi și 10.000 de lei”, a fost calculul făcut pentru Europa Liberă de Florin Manole. Acesta precizează că nu are o mașină personală și stă cu chirie într-un apartament din Titan. Integral:
Ipocrizii despre Diaspora …..Nu turismul si foamea de cultura au impins milioane de romani sa isi paraseasca tara si familia, ci saracia si lipsa de viitor dintr-o tara subdezvoltata, aflata la marginea civilizatiei occidentale. Comparatiile din anii ’90 cu clivajul nord-sud de pe continetul american nu erau chiar lipsite de veridicitate – doar ca pe continentul european clivajul era est-vest. Tarile din est, abia iesite din comunism, sufereau toate de sindromul subdezvoltarii si al unei saracii cronice, al incapacitatii de adaptare la noile comportamente sociale occidentale si, de aici, de un complex de inferioritate fata de statele Europei de Vest. In plus, ele inselele se aflau intr-o competitie acerba unele cu altele pentru accesul la resursele economice si de know-how ale Europei Occidentale. Dintre toate statele Europei Centrale si de Est, Romania si Bulgaria erau – si continua sa fie – cele mai inapoiate si sarace, incapabile sa se descurce in minunata lume noua capitalista si democratica. Aflate permanent la coada clasamentului privind democratia, drepturile omului, economia de piata etc. au intrat si in NATO (2004) si in UE (2007) aproape la coada, dupa ani buni fata de vecinele lor foste socialiste. De ce a fost asa este o cu totul alta poveste despre care, poate, vom discuta alta data. Ceea ce ne intereseaza este faptul ca odata cu anul 2002 – anul eliminarii vizelor, desi fenomenul incepuse deja cu cativa ani inainte, milioane de cetateni romani si bulgari au ales sa emigreze in Europa Occidentala.
DSP Vrancea, condusa de 11 ani de stomatologi, are sefi noi pusi de Tataru: Tot dentisti Ministrul Sanatatii, Nelu Tataru, a schimbat, luni, conducerea Directiei de Sanatate Publica (DSP) Vrancea. Cel putin pe perioada starii de urgenta, care urmeaza sa fie prelungita, DSP Vrancea va fi condusa de doi medici stomatologi, scrie
Un centru regional de testare pentru coronavirus a ramas fara reactivi, de cateva zile. Sute de probe trebuie recoltate iar Spitalul de Boli Infectioase Constanta, unul dintre cele sapte centre regionale de testare pentru coronavirus, a ramas, de cateva zile, fara reactivi, adica substantele chimice utilizate pentru detectarea virusului. Astfel, 300 de probe au ramase in asteptare, iar Directia de Sanatate Publica (DSP) a decis sa le trimita la laboratoarele din Capitala. Totusi, cand probele recoltate pacientilor au ajuns in Bucuresti, majoritatea au fost declarate neconforme, scrie
Analiză Frames: Economia României riscă să se prăbușească. Politica pașilor mărunți e păguboasă, e nevoie de un Plan Marshall ….În ritmul în care efectele economice se amplifică, ne vom trezi rapid cu peste 2 milioane de oameni fără joburi și cu o recesiune severă din care ne va fi greu să ieșim. România riscă să piardă cursa pentru competitivitate în fața țărilor din regiune, precum Polonia, Ungaria și Bulgaria, care vin cu măsuri concrete de susținere a economiei, menite să asigure continuarea business-ului dincolo de perioada stării de urgență. România economică arată precum un pacient ajuns la spital în comă, cu multiple traumatisme, căruia medicii, în loc să îl ducă în sala de operație, îi administrează o aspirină și îi pun pansamente, pentru a-i acoperi rănile grave. Fără tratamente medicale de specialitate, pacientul România riscă să moară, iar dacă va fi totuși salvat printr-o minune, va rămâne cu dizabilități care nu îi vor mai permite să ducă o viață normală. Așa arată, potrivit analiștilor, radiografia economiei românești după o lună de ,,coronacriză economică’’….. Estimările Frames, anunțate la începutul crizei, privind numărul de peste 1 milion de persoane ce vor ajunge în șomaj tehnic, considerate la vremea respectivă de politicieni ca fiind hazardate, au fost confirmate de realitate, iar perspectivele sunt, în continuare, din ce în ce mai sumbre. ,,Din mediul de afaceri primim semnale că tot mai multe companii își suspendă activitatea și că blocajul financiar se accentuează. Creditul furnizor, cel care alimenta mare parte din business-ul din România, a înghețat, iar multe companii au ajuns în prag de faliment, astfel că își vor trimite angajații în șomaj sau îi vor disponibiliza în această lună. În acest ritm, vom ajunge rapid la 2 milioane de angajați fără joburi la finalul stării de urgență’’, afirmă analiștii de la Frames. ,,25% dintre IMM-uri sau închis sau se vor închide în următoarea perioadă. Sunt peste 1 milion de oameni trimiși în șomaj tehnic. S-au mai întors minim 1 milion de români în țară. Cum vor fi absorbiți aceștia în campul muncii? Cum vor deveni aceștia contribuabili nu asistați social? Este nevoie de un plan de susținere a IMM-urilor’’, afirmă Cristian Lungu, managerul Agenției de Consultanță pentru Dezvoltarea Afacerilor. POLITICA PAȘILOR MĂRUNȚI, PĂGUBOASĂ Potrivit analizei, România are nevoie de măsuri concrete de susținere a business-ului, pe termen mediu și lung, de un adevărat ,,Plan Marshall’’, dincolo de cele care vizează starea de urgență. ,,În timp ce la noi se vorbește doar de măsurile pe termen scurt, pentru perioada de restricții, în alte țări se pun în aplicare planuri pe termen mediu și lung. Politica pașilor mărunți, pas cu pas, anunțată de Guvernul Orban, generează deja temeri în ochii investitorilor, afectează credibilitatea economică a României. România are nevoie de un plan concret, cu obiective, termene și finanțări asumate, care să creeze încredere pentru cei care vor să investească în România, mai ales pentru cei care vor să își mute facilitățile de producție din China, un fenomen economic pe care autoritățile par să il ignore în prezent’’, afirmă Adrian Negrescu, managerul companiei de consultanță Frames. În timp ce în România, planurile de combatere a crizei vizează doar 2% din PIB și acoperă doar perioada de stare de urgență, în Ungaria, o țară care are o economie cu 40% mai mică decât cea a României, Guvernul alocă 30 de miliarde de euro (20% din PIB) pentru compensarea efectelor crizei, printre care și un fond strategic de 1,3 miliarde de euro pentru investiții în infrastructură…..,,În timp ce alte țări profită de relaxarea restricțiilor Pactului de Stabilitate și se împrumută din piețele externe, își rezervă zeci de miliarde de euro pentru investiții în infrastructură, în susținerea mediului de afaceri intern, în România, autoritățile abia reușesc să adune bani de la băncile locale și trag de urechi firmele care n-au completat cum trebuie cererile de șomaj tehnic. Dincolo de vânătoarea de produse medicale (măști, combinezoane, aparatură specială), ne aflăm într-o cursă acerbă pentru finanțare la care România pare să fi pierdut startul’’, afirmă analiștii. ,,Am fi vrut să vedem, precum în Japonia, un program de obligațiuni pentru construcții, emise de stat. Ne asiguram astfel finanțarea pentru lucrările de infrastructură publică’’, mai spun aceștia. Până în prezent, Guvernul a promis și încă nu a plătit niciun leu din cei 10 mld. lei pentru șomajul tehnic și 15 mld. lei garanții pentru susținerea creditării IMM-urilor. În rest, după o adevărată bâlbâială privind plata taxelor, a oferit o bonificație pentru cei care își plătesc taxele la timp și a anunțat un proiect de tăiere a reducere a salariilor în sectorul public. Potrivit experților, tăierea salariilor bugetarilor este, cel puțin așa cum se prezintă acum, doar o măsură de imagine. ,,Din cei 1,24 milioane de bugetari, sunt aproape 700.000 care nu vor fi afectați sub nicio formă, pentru că activează în domenii esențiale. În conditiile in care statul aloca 102 mld.lei ca fond de salarii pentru bugetari (s-a dublat în ultimii 5 ani), economia estimată de Orban, de 1,5 mld lei, este ridicolă. Tăierea salariilor bugetarilor se dovedeste doar o măsura de imagine, care va avea efecte negative (scăderea consumului, tensiuni sociale etc)….. DE CE EXPORTĂM FORȚĂ DE MUNCĂ? În timp ce alte țări încearcă să își protejeze forța de muncă, să le ofere joburi și să îi țină în țară, România exportă muncitori pe bandă rulantă către Germania și, posibil în lunile următoare, către Italia și Franța, țări care au anunțat, la rândul lor, că vor muncitori români. Potrivit analiștilor, dincolo de încălcarea flagrantă a regulilor privind starea de urgență, această situație arată lipsa de viziune a autorităților române în privința forței de muncă. ,,Continuăm, din păcate, o politică păguboasă, care a afectat economia românească în ultimii 30 de ani. În loc să luăm măsuri pentru a ne conserva forța de muncă, le facilităm plecarea în străinătate. Să nu uităm că, acum câțiva ani, un politician cunoscut spunea că nu avem nevoie de medici….. NEVOIA DE LEADERSHIP România are nevoie, mai mult ca oricând, de leadership, de politicieni care să uite de interesele electorale și care să ia măsuri drastice, chiar dacă nepopulare. ,,De ce nu s-a apelat încă la banii de la Fondul Monetar Internațional? Pentru că un program de finanțare va veni cu condiționalități clare, precum reducerea aparatului de stat – concedierea a sute de mii de bugetari, privatizarea directă sau pe bursă a companiilor de stat căpușate politic, precum Aeroportul Otopeni, Hidroelectrica, TAROM, SNCFR, SNLO, renunțarea la pseudo-programul de dezvoltare locală PNDL. Astfel de măsuri vor afecta capitalul electoral al guvernanților. Din păcate, sacrificăm potențialul de revenire al economiei pe altarul intereselor electorale’’, afirmă analiștii….,Sperăm ca rectificarea bugetară să vină cu altă viziune. Nu mai poți funcționa, ca stat, cu aceleași repere ca în anii dezmățului bugetar. Trebuie măsuri concrete, asumate, legate de cheltuielile statului cu aparatul public, trebuie anunțată decizia anulării creșterii pensiilor cu 40% din septembrie și impozitarea pensiilor speciale. Integral:
Era o senină și friguroasă zi de aprilie și ceasurile băteau ora 13 ….Orwell, chiar el: „Dacă e să definim, până la urmă, libertatea, atunci libertatea înseamnă să rostești adevărul pe care oamenii nu vor să-l audă.” Iar adevărul pe care oamenii nu vor astăzi să-l audă este că, la un moment dat, ei or să moară. Și pentru că acest adevăr este astăzi de neauzit, atunci să-i zicem acestui adevăr fake news. Starea de urgență pe care o trăiesc mi-a dat să trăiesc foarte multe stări. Una dintre ele este nedumerirea în fața modului în care oamenii consimt, de bună voie și de spaimă, să-și abandoneze drepturile. Statistici recente confirmă, de exemplu, că peste 85% din populația Spaniei, Franței și Italiei aprobă restricțiile asociate stării de urgență sau de necesitate (1). Sunt cam surprins de asemenea covârșitoare majoritate a acelora care se cer închiși în casă și uită de mărețele vocații ale libertății și sacralității drepturilor fundamentale, mai ales în jurisdicții servite drept modele democratice atâta vreme. La limita limitelor, aș putea pricepe că oamenii (de la noi sau din alte locuri) acceptă să renunțe la libertatea de mișcare și de întrunire, la siguranța proprietății sau la beneficiul școlii câtă vreme ni se zice că suntem în plin război cu un inamic extrem de pervers și, pe bază de decret, suntem internați la hibernare. Ce nu pricep însă sunt, printre multe altele, capitularea pe două fronturi vitale pentru orice regim care, în ciuda stării de criză, continuă să se auto-definească drept „democratic”: lipsa unor autentice dezbateri, serioase și publice, mai ales la nivel academic și guvernamental, despre justețea măsurilor adoptate și proporționalitatea lor față de agresivitatea inamicului (1) și, pe de altă parte, felul în care-i trimis (ori se auto-exilează) în carantină dreptul la liberă gândire și la liberă expresie (2), cel mai adesea sub pretextul că trebuie apărat de covidul “fake news“(3). 1. Vă amintiți, desigur, de celebre sloganuri ale Pieței Golanilor din ’90, „Libertate te iubim / Ori învingem, ori murim” sau, și mai dramatic, „Vom muri și vom fi liberi”. Ce vremuri, câte speranțe, câtă candoare… Erau timpurile în care și moartea, și libertatea erau încă abstracțiuni și, ca idei, se jucau în lozinci de rime împerecheate sau sentințe mândre de paradoxul lor vivace, figuri literare ludice care voiau să zică, de fapt, că libertatea e absolută, iar moartea nu există. Piața Golanilor e astăzi pustie, iar golanii au ajuns oameni serioși, la și, mai ales, în casele lor. Azi le e frică de moarte sau, mai rău, le e frică de aceia care pretind că-i apără de moarte ori, și mai grav, le e frică să-și omoare confortul de moment, prejudecățile și conformismele. Nu îndemn la răzmeriță, dar mă întreb cum de oare noi, golanii, nu ne mai facem astăzi auziți (măcar la telefon sau în balcon) în rime similare: mai bine haimana decât distanțat, mai bine mort decât izolat? Unde e dezbaterea, unde-s argumentele și contra-argumentele despre Minciuna ori Adevărul care ne-au blocat în casă? De ce atât de puține voci care se întreabă despre logica întregii operațiuni de camuflaj? (2) Unde-s discuțiile profunde și serioase din centrul cetății ori măcar din mass-media „oficială” despre plusurile și minusurile acestei strategii de otrăvire a fântânilor și pustiire a holdelor de grâne? În condițiile unei tot mai vizibile devalorizări culturale a dezbaterii și judecății (3) , unde-s acei mulți cărturari și eseiști care adnotau atunci acele sloganuri cu entuziasm hermeneutic și adicție de libertate și scriau ulterior texte după texte, toate musai filosofice, despre măreția libertății, miza curajului și noblețea dizidenței, care înfierau totalitarismul și „ciuma roșie” și care țineau prelegeri și seminarii despre „valorile” „statului de drept”? De ce nu ies ei azi în agora – fie ea virtuală – să provoace dezbateri despre cât de periculos e dușmanul și cât de gravă este pierderea de libertate? Să fie tăcerea asta, aproape generalizată, expresia fricii de libertatea de expresie, expresia autocenzurii?…2. De unde frica asta? Probabil din experiențele premergătoare coronei (before corona-BC, expresia lui Brendan O’Neill) când, înainte de-a fi transferați la urgență, am fost internați la secțiile de „globalism”, „excepționalism”, „environmentalism” sau „fraternitate și unitate europeană”?… Sau când, diagnosticați ca „vulnerabili”, am trecut prin saloanele de „corectitudine politică”, de „spații sigure”, de „diversitate”, de „incluziune” și de mândre parade?… Ori cumva când, la boli interne, am zăcut și am fost tratați la „anticorupție”? Erau, nu-i așa?, secțiile, saloanele și aripile pavilionului în care totul se prezenta foarte curat și septic, democrația-„democrație”, libertățile-„libertăți”, sensibilitățile-ocrotite, diferențele- cauterizate, genurile-unul și (același) unul, sexualitatea-sterilizată, patriotismul-anesteziat, prezumția de nevinovăție-castrată. Adică secțiile, saloanele și aripile în care limbajul și libertatea de-a vorbi ce gândești au fost, și ele, siliconate și supuse unei intensive terapii de acomodare cât mai corectă la religia post-post-modernismului: ssst-weapons of mass destruction-WMD!, ssst-war on terror!, ssst-toleranță!, ssst-multiculturalism!, ssst-anti-fobie!, ssst-anti-naționalism!, ssst-anticorupție! Sssssssst! Odată aduși la urgență însă, mă așteptam ca, drept compensație pentru paralizia de ambe drepturi și ambe libertăți, măcar dezlegare la limbă să ni se acorde. Să putem ieși în balcoanele carantinei, să ne eliberăm și să strigăm în gura mare ceea ce, până mai ieri, era „incorect” și de nerostit, denunțul împotriva tuturor virușilor care au îmbolnăvit lumea și umanitatea, pacea și dreptul, etica și bunele moravuri. Că, de exemplu, militarismul imperiului a ucis națiuni și oameni, a mutilat milioane de destine, a trimis în pribegie familii și orfani, a distrus case, școli și spitale, a călcat în picioare dreptul internațional și-a comis alte și alte și alte și alte nenorociri numai și numai pentru putere și bani. Sau că ideologia identității de gen și politicile transumaniste au fost o ocară la adresa divinității însăși, a terfelit egalitatea în numele egalității, diversitatea în numele diversității și libertatea în numele libertății și că poate taman aceste ideologii și politici sunt laboratoarele în care a fost meșterit virusul inamic de azi. Că „statul de drept” și „democrația” și „drepturile omului” au ajuns simple lozinci de lemn, că dreapta și stânga se contopesc în același centru și că, în general, ideologiile globaliste se aliniază resemnate pe centrifugă…..Ori să cerem externarea de la „interne” și să scandăm că „anticorupția” nu-i decât un simplu slogan sub care s-au ascuns răfuieli și reglări de patimi și că dreptul la apărare și prezumția de nevinovăție nu-s simple „găselnițe avocățești”. Și că, în general, să strigăm eliberator că a spune ce gândești nu echivalează nicidecum cu “hate speech“. Și câte și mai câte alte și alte și alte adevăruri –„subiective”, sau cum or fi – care ne-au fost interzise de ideologia dominantă a neo-progresiștilor, neo-rezistenților sau neo- …-ziceți-le-cum-vreți. Și, peste toate, să putem ieși în balcoanele carantinei și să-l întrebăm pe domnul Mike Pompeo ce-a vrut să spună când ne-a avertizat că toată această isterie virală nu-i decât un exercițiu (4). Și pe urmă să ne expunem nedumeririle – „subiective”, sau cum or fi – că transferul în congelator al unei întregi planete riscă să ne înghețe toată umanitatea din noi, că demolarea controlată a sistemului economic mondial ar putea face ca oamenii să moară de foame și să-și caute pâinea prin violență, că singura diferență reală dintre covid și ceilalți viruși gripali ar putea fi, cum zicea un faimos biolog, că acest covid are și PR, că „distanțarea socială” este un oximoron orwellian oribil menit să definească programata criogenie sufletească (după cum orwellian-oribile sunt denunțurile încălcării ei de „entitățile raportoare” și „agenții de integritate” (5), că nano-cipurile programate să ne asigure identitate biometrică digitală și portabilă ne transformă-n animale marcate cu fierul roșu, că ne e teamă de vaccinul obligatoriu care ni se va oferi drept împărtășania cu inteligența artificială, că ne e dor de părinții și de bunicii noștri, și că, în general, măsura carantinei este vădit disproporționată față de gravitatea pericolului…..În fine, dacă tot e să vorbim despre „știri false” și nocivitatea lor, stau să mă întreb cum au fost sancționate știrile cu adevărat false conform cărora Saddam Hussein deține arme de distrugere în masă, știri în baza cărora a fost declanșat un război devastator și perpetuu împotriva unei țări suverane și a dreptului internațional? Dar minciunile grosolane livrate la 9/11 conform cărora turnul 7 din complexul WTC s-ar fi prăbușit în 3 secunde din cauza unui incendiu la unul din cele 49 de etaje, minciuni care au contribuit, și ele, la declanșarea unui alt ilegal război? Carevasăzică, minciuni cu adevărat istorice, nu glumă…Dar dacă, Doamne-ferește!, (Doamne-ajută?…), se va dovedi cândva că toate informațiile privind periculozitatea virusului agresor și care au motivat actualul război mondial devastator au fost întemeiate pe date eronate? Întreb doar, nu dau cu paru’… Integral:
Dilema prizonierului și încălzirea globală sau despre ceasuri și nori Pandemia actuală se va termina mai devreme sau mai târziu, după care vor fi reluate bombardamentele mass-media despre incendiile din Australia sau California, avatarurile Gretei, creșterea temperaturilor în paralel cu cea a concentrațiilor de CO2, apocalipsa climatică etc. Anticipând viitoarea campania mediatică, îmi permit să atrag atenția asupra unui eveniment remarcabil, dar care a trecut practic neobservat de aceleași mijloace de comunicare în masă. În decembrie 2019, a avut loc la Madrid cea de-a 25-a Conferință a Părților (COP25), parte integrantă a UN Convention on Climate Change (UNFCCC). După 2 săptămâni + 2 zile de discuții, eșecul conferinței a fost declarat fără echivoc:…Vreme de 25 ani de negocieri, s-au scremut munții și s-au născut doi șoricei: unul deja mort (Protocolul Kyoto) și altul pe moarte (Acordul de la Paris)…. Cine furnizează acele bunuri publice globale? Odată ce ele există, înseamnă că sunt acolo spre beneficiul tuturor. Dar atunci vor apărea și consumatori care vor căuta să se bucure de beneficiile bunurilor globale fără a contribui la producerea lor. În lipsa unui mecanism de acțiune colectivă, ele riscă să fie sub-furnizate. Similar, fără acțiuni colective, opusul bunurilor publice – poluarea, zgomotul, criminalitatea stradală, creditarea bancară riscantă etc. – vor deveni supra-furnizate. Un exemplu: pe 12 aprilie 2020 se împlinesc 65 de ani de când omenirea a primit gratuit formula vaccinului anti-poliomielitic, produs de echipa doctorului Jonas Salk de la University of Pittsburgh. Până atunci, milioane de copii și adulți (președintele F. D. Roosvelt) din întreaga lume fuseseră mutilați pe viață din cauza bolii neiertătoare. Doctorul Salk nu și-a patentat niciodată descoperirea (There is no patent. Could you patent the Sun?) și vaccinul lui a devenit un bun public global fără nicio contribuție din afara Statelor Unite. Astăzi, urmașii doctorului Salk, incluzând pe fiul lui, Peter, lucrează fără răgaz în laboratoarele Universității din Pittsburgh pentru a descoperi formula vaccinului anti-COVID-19. Și în alte laboratoare din lume se accelerează cercetările pentru prioritatea mondială a descoperirii vaccinului. Va fi, fără îndoială, un bun public global. O singură întrebare am: Vor avea acei descoperitori înălțimea morală a doctorului Salk să declare că There is no patent. Could you patent the Sun?… Ce se observă deocamdată este un exemplu perfect al „răului” public global: scăderea pronunțată a costurilor călătoriilor și a comunicațiilor de tot soiul a accentuat propagarea rapidă a virusului COVID-19, un lugubru semnal de alarmă care ne amintește dureros că unele forțe globale nu respectă granițele sau popoarele. În astfel de situații-limită apar, din păcate, și politici non-cooperante, de tipul „vecinul meu cerșetorul”.
Luna degeaba si lectia germana Nu cred ca Romania ar trebui sa fie recunoascatoare Germaniei ca face pentru cateva mii de cetateni romani ceea ce autoritatile romane nu sunt in stare. Si nu numai autoritatile de acum desigur, ci in mod cronic. Ceea ce s-a intamplat in Romania cu 


