Buna dimineata intr-o zi de marti, 16 iunie! În sudul, centrul şi vestul ţării se vor semnala ploi torenţiale, fenomene electrice şi până la 60 de litri de apă pe metru pătrat, izolat. Administrația Națională de Meteorologie a emis un cod galben de vreme rea, valabil în județe din sudul țării și parțial în Constanţa şi Tulcea, în intervalul 14 iunie, ora 10:00 – 16 iunie, ora 10:00. În aceste zone se vor semnala descărcări electrice, averse torențiale, grindină și vijelii. Cantitățile de apă vor depăși 30 l/mp și, pe arii restrânse, chiar 60 l/mp. In Bucuresti până joi dimineața la ora 10.00 vor fi perioade cu instabilitate atmosferică temporar accentuată. Aceasta se va manifesta prin averse ce vor avea și caracter torențial, descărcări electrice, intensificări de scurtă durată ale vântului și, posibil, vijelii și grindină, anunţă Administraţia Naţională de Meteorologie. Cantitățile de apă ce se vor acumula îndeosebi în intervale scurte de timp, vor depăși 15-20 l/mp, iar cu o probabilitate destul de ridicată luni (15 iunie), 25 l/mp. Temperaturile maxime vor fi cuprinse între 23 și 25 de grade Celsius, iar cele minime între 15 și 17 grade, spun meteorologii. Instabilitatea atmosferică se va menţine accentuată până în 23 iunie.
Scrisoare catre sefa Comisiei Europene: Guvernul tergiverseaza, de 6 luni, proiectul legislativ de desfiintare a Sectiei Speciale Comunitatea Declic a transmis o scrisoare deschisa catre presedintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, si catre reprezentantii europeni responsabili de justitie, in care isi arata ingrijorarea fata de intarzierea nejustificata a finalizarii proiectului pentru desfiintarea Sectiei Speciale. “Ne dorim sa va aducem la cunostinta aceasta situatie, care nu corespunde declaratiilor publice facute de premierul Ludovic Orban si ministrul Justitiei, Catalin Predoiu, care sustin ca vor desfiintarea Sectiei de Investigare a Infractiunilor din Justitie, insa, in realitate, tergiverseaza de 6 luni inchiderea sectiei si reluarea anchetelor care vizeaza posibile infractiuni savarsite de magistratii din intreaga Romanie”, se arata in scrisoarea deschisa care a ajuns la reprezentantii Comisiei Europene. Vin specialistii MCV Scrisoarea a fost transmisa in contextul in care luni, 15 iunie, si marti, 16 iunie, au loc discutii intre reprezentantii Comisiei si cei ai Guvernului, in cadrul Mecanismului de Cooperare si Verificare. Potrivit scrisoriii, prin programul de Guvernare, PNL a prioritizat desfiintarea Sectiei de Investigare a Infractiunilor din Justitie. Ulterior, dupa ce a preluat guvernarea, ministrul Justitiei, Catalin Predoiu, a anuntat public ca va desfiinta Sectia doar prin proiect de lege dezbatut in Parlamentul Romaniei. Declic prezinta si cum a decurs corespondenta cu MJ. In luna februarie, Ministerul Justitiei a comunicat finalizarea proiectului de lege si a programat o dezbatere publica. Apoi, dezbaterea a fost amanata, pana la investirea unui nou Guvern PNL. A urmat pandemia, iar proiectul de lege privind desfiintarea SIIJ nu a mai fost dezbatut public. In data de 29 aprilie 2020, Comunitatea Declic a trimis o corespondenta oficiala catre Ministerul Justitiei, in care a cerut informatii despre reluarea dezbaterii publice. Pe 12 mai, Ministerul Justitiei a raspuns, prin e-mail, ca “proiectul de lege se afla in curs de elaborare si analiza, dezbaterea publica fiind suspendata”. Astfel, un proiect despre care eram informati in luna februarie ca este finalizat, 3 luni mai tarziu se afla in elaborare si analiza. Am fost invitati sa trimitem propunerile prin e-mail, urmand ca dezbaterea sa se reia la o data ulterioara, nestabilita. “In aceste conditii, consideram ca Ministerul Justitiei a tergiversat nejustificat finalizarea si trimiterea proiectului de lege pentru desfiintarea SIIJ catre Parlament. In tot acest timp, conform declaratiilor oficialilor din Ministerului Public, 1.400 de dosare sunt nelucrate la Sectia Speciala, din cauza lipsei de procurori. De asemenea, posibile infractiuni pe care judecatorii si procurorii le-ar fi savarsit in tot acest timp nu sunt anchetate, pentru ca doar SIIJ are competenta in acest caz”, acuza Declic. Tergiversarea Potrivit sursei citate, in data de 11 iunie, Comunitatea Declic a lansat o campanie in presa online, in care a aratat public ca PNL nu respecta propriul program de guvernare si mentine in viata Sectia Speciala. In aceeasi zi, dupa amiaza, au fost contactati de reprezentantii Ministerului Justitiei, care i-au informat ca “in cursul saptamanii viitoare va fi anuntata data unei dezbateri publice avand ca obiect proiectul sus-mentionat.” “Suntem extrem de ingrijorati ca acest anunt va fi folosit, in discutiile de 15 si 16 iunie, de catre Guvern, pentru a pretinde ca s-au inregistrat progrese atunci cand in realitate s-a intamplat contrariul. Integral: https://ziare.com
PNL cere introducerea pe ordinea de zi a Camerei Deputatilor a proiectului care prevede imposibilitatea eliberarii criminalilor: Daca era adoptat, situatia din Mehedinti nu s-ar fi intamplat PNL solicita Camerei Deputatilor introducerea pe ordinea de zi a unui proiect de lege care a trecut de Senat in urma cu opt luni si care nu a fost dezbatut pana acum in Camera Deputatilor, proiect care prevede ca cei condamnati pentru crima nu pot fi eliberati. Liderul deputatilor liberali, Florin Roman, afirma ca, daca acest proiect ar fi fost votat, situatia din Mehedinti nu s-ar mai fi intamplat. “Daca saptamana trecuta acest proiect ar fi fost adoptat, situatia de la Mehedinti, unde un criminal in serie a mai produs o drama incendiind o tanara pe care a santajat-o si pe care a amenintat-o nu s-ar fi intamplat. Parlamentul Romaniei este obligat sa voteze in procedura de urgenta acest proiect de lege care, in principiu, inseamna interzicerea liberarii conditionat pentru criminali, pentru cei care ucid cu sange rece, pentru cei care ucid copii, pentru cei care ucid femei insarcinate, pentru cei care au mai omorat, iar odata iesiti din penitenciare continua sa omoare si sa puna in pericol viata oamenilor”, a anuntat liderul deputatilor liberali, Florin Roman, luni, intr-o declaratie de presa. Acesta a adaugat ca, daca nu se va adopta urgent proiectul care sa interzica liberarea conditionata a celor care se fac vinovati de crime, “nimeni nu ne poate garanta ca maine, poimaine, cei care au ucis o data nu vor mai face si a doua oara”. Roman a mentionat caproiectul ar putea fi votat chiar luni dupa amiaza sau cel tarziu miercuri. Acesta a facut un apel catre toate formatiunile politice sa dea dovada de responsabilitate si sa voteze urgent proiectul care a trecut de Senat in urma cu opt luni. De asemenea, Florin Roman a precizat ca a solicitat Comisiei Juridice din Camera Deputatilor sa dea vot de respingere proiectului de lege care prevede amnistierea celor care se fac vinovati de evaziune fiscala si sa voteze proiectul de lege care interzice participarea la licitatii publice a societatilor al caror actionariat nu este public. Integral: https://ziare.com
Mai multe ONG-uri cer măsuri urgente pentru prevenirea violenței împotriva femeilor, după cazul Colo și cel al tinerei incendiate Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor, formată din mai multe ONG-uri, îi cere ministrului de Interne Marcel Vela măsuri urgente în acest domeniu. Scrisoarea deschisă vine după ce o tânără de 17 ani a fost incendiată de un bărbat condamnat pe viață și eliberat condiționat, împotriva căruia fata făcuse plângere la poliție, și după cazul vloggerului Colo, după ce tânăra care l-a denunțat a primit amenințări.Rețeaua cere atât responsabilizarea celor direct implicați în cazurile de violență, cât și prin campanii de educare a cetățenilor. „Larga răspândire în societate a cazurilor de violență de gen demonstrează celeritatea cu care trebuie asumate și adoptate astfel de măsuri la nivel guvernamental”, se amintește în scrisoarea deschisă. Rețeaua arată că una din 4 femei din România a fost agresată fizic sau sexual de partenerul său cel puțin o dată în viață, că în 2019, au avut loc aproximativ 25 000 de cazuri de loviri sau alte violenței în familie, majoritatea agresorilor fiind bărbați (91%), iar a victimelor, femei (70%), și că mai mult de jumătate dintre români (55%) consideră violul justificat în anumite circumstanțe, ca de exemplu pe fondul consumului de alcool sau pentru că o femeie poartă „haine provocatoare”. „Solicităm adoptarea de urgență a legislației pentru sistemul de supraveghere a agresorilor folosind sisteme electronice”, se arată în scrisoarea deschisă, amintind de cazul femeii din localitatea Chitila, ucisă anul acesta de partener în ciuda ordinului de protecție pe care îl deținea. „De asemenea, solicităm și formarea continuă a personalului din subordinea Ministerului Afacerilor Interne care lucrează cu cazuri de femei victime sau supraviețuitoare pentru combaterea prejudecăților acestora legate de etnia, statutul social, apartenența religioasă sau orientarea sexuală a femeilor pe care au datoria să le ajute. Mai mult, susținem și înființarea unei echipe mixte femeie-bărbat de agenți de poliție care să instrumenteze aceste cazuri, având în vedere atitudinile conservatoare existente în societatea românească și, implicit, printre profesioniștii care gestionează cazurile de violență în familie”, se mai arată în document. Printre propunerile Rețelei se mai află:
- modificarea Codului Penal astfel încât cercetarea agresorilor să continue chiar dacă victima își retrage plângerea,
- bugetarea adecvată a programelor de prevenție, conștientizare și educație în rândul copiilor, tinerilor și adulților privind egalitatea de gen,
- alocarea de fonduri pentru înființarea centrelor specializate pentru cazurile de violență sexuală cu personal specializat care să acţioneze în interesul victimelor, prin consiliere psihologică şi consiliere legală. Integral: https://www.digi24.ro
Cum a fost posibilă eliberarea criminalului care a incendiat fata din Mehedinți? Judecător: „Avem o problemă mare” ….. Judecătorul mai spune că suntem „impotenți instituțional”, iar cazul Caracal nu a schimbat nimic în sistem, în ciuda impactului emoțional mare pe care l-a avut. „Paradoxul pe care îl trăim în sistemul nostru de drept este că eliberarea condiționată a unor astfel de indivizi este legală”, a subliniat judecătorul. E nevoie de o schimbare de legislație, dar și de mentalitate, de o anumită educație, de o pregătire specială a polițiștilor, a magistraților și chiar a populației, a declarat Cristi Danileț la Digi24…. Cristi Danileț a explicat când și cum se face, pe ce criterii, o eliberare condiționată a unui deținut, fie el și condamnat pe viață pentru cinci crime. „În momentul în care este îndeplinită o fracție, deținutul a executat o perioadă importantă din pedeapsă, pentru bună purtare, se face o analiză a situației sale de către o comisie specială din cadrul penitenciarului și se face apoi o propunere de eliberare condiționată către judecătorul de la Judecătorie și insist aici, pentru că astfel de cauze, deși sunt extrem de serioase, se duc direct la judecătorii cei mai tineri, la judecătorii. Acolo, judecătorul se uită puțin în dosar, se uită la lege și trage de multe ori o concluzie, uneori formală: sunt îndeplinite condițiile, îi dăm drumul deținutului”, a explicat Danileț. „Aș vrea să spun că avem o problemă mare, și de natură legislativă, dar și de aplicare a legii, pentru că astăzi, cumva, eliberarea condiționată a devenit oarecum formală și mai degrabă o regulă, adică noi am fost cumva obligați, din cauza legislației imperfecte, să punem în libertate foarte mulți deținuți atât în perioada cât a fost în vigoare acea lege oribilă a recursului compensatoriu, cât și în prezent”, a spus Cristi Danileț. Legislația trebuie schimbată. Eliberarea condiționată trebuie să fie o excepție „Practic, judecătorii nu au niște criterii foarte clare, obiective: cum anume își pot da seama că o persoană s-a îndreptat? Noi nu suntem ghicitoare, să ne uităm într-un glob de sticlă: s-a îndreptat, nu s-a îndreptat, va mai face sau nu va mai face infracțiuni. Cred că legislația trebuie schimbată, trebuie înțeles odată că dacă judecătorul a stabilit ca o persoană să stea în detenție un anumit număr de ani, este cumva inechitabil ca după două treimi din executarea pedepsei să ne gândim deja la eliberarea lui. Până la urmă, de aceea a stabilit judecătorul pedeapsa: ca respectivul să se îndrepte. Din nefericire, undeva între 50 și 80 la sută dintre cei eliberați din penitenciar recidivează. Iar agresiunile întotdeauna încep cu persoanele tinere, în acest fel, pe Facebook.”, a arătat Danileț. „Eliberarea condiționată trebuie să fie o excepție, adică omul ăla deținut trebuie să fie nu știu, un adevărat savant, să descopere leacul la COVID, să scrie nu știu ce lucrare importantă, să ajute la reformarea țării, și atunci să-i dăm drumul din penitenciar, nu pentru faptul că a ieșit la muncă, a spălat două vase, a avut două recompense că l-a salutat pe gardian sau nu i-a înjurat pe colegii lui să-i dăm drumul! E mult prea formală în momentul de față eliberarea condiționată” – a punctat judecătorul. El spune că orice caz de gravitatea celui din Mehedinți ar trebui să treacă prin două instanțe și în cazul eliberării, ca și în cazul condamnării – pe la tribunal și la curtea de apel . De asemenea, poate ar fi bine să se înființeze un registru al infractorilor periculoși care să fie monitorizați atent. „Cred că ne-am hazardat în momentul când în Codul de procedură penală s-a făcut această competență (a judecătoriilor), cred că s-a gândit prea superficial. În al doilea rând, când ești la a doua sau a treia faptă cu violență, cum ar fi viol, tâlhărie sau omor, este cumva nedrept. După ce ai beneficiat deja de două ori de eliberare condiționată, a treia oară, în continuare, judecătorul să ia în discuție cazul tău? Practic, legislația ar trebui să închidă dreptul tău la eliberare condiționată, or legislația noastră nu distinge dacă faptele sunt cu violență ”, arată Cristi Danileț.„Nu cumva ai căzut pe scări?” „Paradoxul pe care îl trăim în sistemul nostru de drept este că eliberarea condiționată a unor astfel de indivizi este legală. Dar judecătorul nu poate garanta că o persoană, odată aflată în libertate, va fi de-acuma sfânt și nu va mai săvârși nicio faptă”, spune Danileț. Pe de altă parte, și serviciul de probațiune în România este strict formal și subfinanțat. Ofițerii – angajați civili (sociologi, psihologi) – sunt în număr insuficient…..Întrebat cum este posibil ca fata să fi depus plângere de o săptămână pentru agresiune și viol și totuși să ajungă victimă, Danileț spune că „uneori, din păcate, incompetența unor polițiști sau a unui procuror au ca rezultat respingerea unor astfel de plângeri. Chiar am avut o rudă în familie care s-a prezentat la un moment dat la o secție de poliție, toată vânătă în urma unui viol, și a fost întrebată nu cumva ai căzut pe scări, de ești așa neagră la față?”, a povestit judecătorul. Poate să fie incompetență, dar poate să fie și o supraîncărcare a organelor de poliție și se ajunge ca astfel de cazuri să nu fie tratate cum ar trebui. „Ar trebui să ne pese mai mult de cei din jurul nostru. Integral: https://www.digi24.ro
Până să ajungem să consumăm cele 33 de miliarde de euro încă netipărite, tocmai am pierdut 4 miliarde de euro România va pierde, de la anul, 4 miliarde de euro și nimeni nu zice nimic. Nici Puterea, nici Opoziția. Nici comisarul european pentru Transporturi Adina Vălean, nici cei 33 de europarlamentari care ne reprezintă la Strasbourg și Bruxelles. Nu a zis nimic nici fostul guvern sau fostul comisar Corina Crețu. Piața liberă este și ea distrusă de bariere artificiale. Marii vânzători de iluzii de la Putere și din Opoziție au ascuns subiectul de propriii lor votanți. Totul pentru a proteja aparențele unei Uniuni Europene generoasă și solidară. De fapt, pentru a proteja somnul de frumusețe a 33 de europarlamentari, plus un comisar european, plus un guvern și un președinte. Am ajuns, astăzi, la un moment în care România trebuie să alegă între iluziile vândute de politicieni cu discursuri demagogice și realitatea luptei pentru interesul național. Astăzi avem de ales între comoditatea de a asculta povești despre miliarde care, deși nu sunt tipărite, ni se promit în mod populist și curajul de a ne lupta pentru drepturile noastre, pentru economia noastră și pentru păstrarea unei piețe libere în Uniunea Europeană. Una dintre bolile cele mai cumplite de care suferă economia României este deficitul comercial, faptul că importăm mult mai mult decât producem. Mai precis, anul trecut am cheltuit pe importuri de bunuri cu 17 miliarde de euro mai mult decât am încasat pe bunurile exportate. Și ca și cum asta nu ar fi fost de ajuns, statul nostru a mai consumat și el încă aproape 10 miliarde de euro în plus față de cât a apucat să strângă. Și, cu toate acestea, noi am continuat să trăim, am continuat să consumăm, politicienii au continuat să prospere, pensiile speciale și achizițiile cu dedicație au continuat să curgă „fără număr” și economia a continuat să crească. Cum a fost posibil un asemenea miracol? Simplu: investitorii străini au continuat și ei să aducă bani în țară, românii plecați la muncă în străinătate au continuat și ei să trimită bani în țară, bancherii au continuat să împrumute Guvernul (chiar dacă foarte scump). Dar, mai important decât toate, exportatorii români de servicii au reușit să aducă în țară cu 8,5 miliarde de euro mai mult decât au cheltuit importatorii de servicii. Un adevăr spus de prea puține ori este acela că supraviețuirea economiei noastre se datorează, în primul rând, celor care exportă servicii. Aceștia reușesc să compenseze și risipa făcută de guvernanți și consumul excesiv de mărfuri străine al românilor. Cine sunt deci salvatorii noștri? …. Din excedentul total al comerțului extern cu servicii, în valoare de 8,55 miliarde de euro, mai mult de jumătate se datorează transportatorilor (4,34 miliarde de euro). Și încă o treime vine din excedentul vânzărilor de IT și comunicații (3 miliarde de euro). Se putea mai bine, dar și la servicii avem o sursă majoră de deficit și aceea este turismul, acolo pierdem anual peste 2 miliarde de euro reprezentând vacanțele pe care românii și le petrec în Bulgaria, Grecia sau Turcia, neavând bani de Mamaia sau Poiana Brașov……Categoria cea mai puțin vizitată de politicieni în campaniile electorale, șoferii de camioane, sunt cei care contribuie cel mai mult la sănătatea financiară a națiunii noastre. Spre comparație, cel mai mare exportator al României, industria auto (cu exporturi de 32,5 mld. euro), are și importuri de 32 de miliarde de euro. Soldul pozitiv, prin urmare, pentru cea mai galonată ramură a comerţului exterior de bunuri a fost, anul trecut, de doar 500 mil. euro, de aproape 9 ori mai puțin decât aduc serviciile de transport!!! Nu există, așadar, ramură economică mai importantă pentru echilibrul economiei și monedei noastre decât transporturile, nu există contributor net mai mare la veniturile națiunii noastre. Și, cu toate astea, oamenii care realizează această performanță nu au parte de nicio laudă, de nicio recunoaștere publică. Nu primesc pensii speciale, nici nu se fac reportaje TV despre ei. Ei bine, politicienii români au reușit performanța de a-și îngropa cea mai importantă sursă de finanțare a deficitului de cont curent în tăcere, fără a avea măcar demnitatea de a se lupta pentru conaționalii lor, care echilibrează un cont curent găurit de o administrație suprapopulată. Pe 8 iunie 2020, europarlamentarii din Comisia pentru Transport și Turism a Parlamentului European (TRAN) au adoptat un pachet normativ, intitulat pompos Pachetul de mobilitate nr.1, care va înjumătăți veniturile transportatorilor români. România va pierde, așadar, 4 miliarde de euro și nimeni nu zice nimic. Integral: https://spotmedia.ro
Consiliul Fiscal avertizează ca banii din Fondul de rezervă se duc pe orice, dar nu pe urgențe. Care e soluția Consiliul Fiscal atrage atenția cu privire la utilizarea banilor din Fondul de rezervă bugetară (FRB) pus la dispoziția Guvernului, în ultimii doi ani. În mare parte, alocările la nivel local și central au vizat cheltuieli previzibile, se arată în raportul anual al Consiliului Fiscal. Asta în condițiile in care, potrivit Legii finanțelor publice, Fondul de rezervă bugetară se repartizează unor ordonatori principali de credite ai bugetului de stat și ai bugetelor locale, pe bază de hotărâri ale Guvernului, pentru finanțarea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute în timpul exercițiului bugetar. În 2019 se poate constata o deteriorare la nivelul utilizării Fondului de rezervă, suma totală a cheltuielilor angajate anul trecut reprezentând maximul perioadei analizate (2007-2019). Potrivit Consiliului Fiscal, deteriorarea apare atât din perspectiva totalului cheltuielilor angajate, cât și din cea a numărului hotărârilor de guvern adoptate în vederea alocării unor sume din acest fond. Astfel, în anul 2019, au fost alocați din Fondul de rezervă bugetară aproximativ 5,2 mld. lei (1,4% din cheltuielile totale), din care aproximativ 4,3 mld. lei către administrația centrală și 0,9 mld. lei către cea locală. Comparativ cu anul precedent, alocările din Fondul de rezervă au crescut cu aproximativ 2,5 mld. lei, practic s-au dublat, ca urmare a majorării transferurilor către administrația centrală cu 2,8 mld. lei. Sumele redirecționate către autoritățile locale au fost mai mici cu aproximativ 0,3 mld. lei. Consiliul Fiscal cere modificarea legislației Consiliul Fiscal consideră astfel că este necesară modificarea legislației care reglementează modul de utilizare a Fondului de rezervă. Mai exact, instituția atrage atenția că în cadrul legal se precizează doar generic tipul de alocări permise din Fondul de rezervă (respectiv pentru situații „neprevăzute sau urgente”). Nu sunt stabilite, însă, explicit categoriile de cheltuieli care pot fi angajate sau cuantumul sumelor alocate, ceea ce oferă spațiu pentru alocări discreționare și netransparente. În acest sens, Consiliul Fiscal cere o clarificare a destinațiilor alocărilor permise din Fondul de rezervă bugetară și a modului de utilizare, precum și asigurarea unui grad înalt de transparență și control public al acestuia. Avertizări asupra ordonanțelor de urgență și a hotărârilor de guvern Totodată, Consiliul Fiscal avertizează asupra ordonanțelor de urgență emise de Guvern, prin care se stabilesc utilizări ale sumelor din Fondul de rezervă dincolo de cadrul statuat în Legea finanțelor publice. Integal: https://spotmedia.ro
Cum ar fi să rămânem peste câteva zile și fără primari, și fără consilieri locali? Augustin Zegrean arată cum e posibil …. Când expiră mandatele aleșilor locali? ”Părerea mea este că mandatul lor expiră la 4 ani de la data alegerilor, nu de la data depunerii jurământului, așa că, după părerea mea, s-a cam încheiat … Dar văd că unii au altă teorie. Am auzit că 21 iunie ar fi ultima zi, pentru că aceea a fost data când s-au validat mandatele aleșilor locali. Eu mă tem că nu e așa, eu cred că e data la care ei au fost aleși în funcție. Hai să zicem că aici au dreptate și e 21 iunie. Am îndoieli, dar după această dată, dacă nu se prelungește legea, primarul nu mai poate să meargă la serviciu. A căzut ghilotina, gata! Pentru că mandatul lui e de 4 ani, iar în Constituție scrie că parlamentarii rămân în funcție până la depunerea jurământului de către noul Parlament, dar la aleșii locali nu avem o astfel de dispoziție în Constituție. Și, în mod normal, legea de prelungire a mandatelor trebuie făcută înainte de data de expirare a lor. Deci să zicem că data e 21 iunie. Dacă până în 21 iunie nu există lege promulgată și împlinit termenul acela de 3 zile de intrare a legii în vigoare, de a doua zi nu îi mai lasă portarul pe primari să intre în primărie”, ne-a declarat Augustin Zegrean…. ”În legătură cu prelungirea, lucrurile s-au cam lămurit, pentru că la CCR s-a spus cine și cum o poate face. Prima propunere a fost o OUG care tocmai a fost declarată neconstituțională pentru că (minune!) scrie în Codul Administrativ cine și cum poate să facă prelungirea mandatului aleșilor locali: Numai prin lege! Și acolo scrie și motivele pentru care se poate face, durata, că se poate face pe întreaga țară sau nu etc., iar acum, în situația asta cu pandemia, se făcea prin lege și pentru toată țara. Astăzi suntem deja în criză de timp. Trebuie urgent făcut proiect de lege și aprobat de Parlament, pentru că aleșii locali nu mai pot să lucreze dacă legea nu intră la timp în vigoare. Aici nu-i de joacă, așa cum a fost când s-a introdus starea de alertă și 3 zile n-a știut nimeni ce e de făcut! Aici, din momentul în care i-a expirat mandatul, s-a terminat! Nu mai poate veni primarul peste 3 zile să își reia mandatul”, ne-a mai explicat fostul presedinte al CCR. Cine stabilește data alegerilor locale? Ca și când n-ar fi fost de ajuns, Parlamentul (puterea legislativă) s-a trezit că vrea să stabilească data alegerilor, luandu-i această atribuție Guvernului (puterea executivă). ”În legătură cu data stabilirii alegerilor, de 30 de ani încoace ea s-a stabilit de către Guvern. Așa scrie în toate legile electorale care s-au succedat din 1991 încoace. Și este normal să fie așa, pentru că Guvernul este cel care organizează alegerile. Guvernul stabilește secțiile de votare, face tot calendarul și il parcurge. Ei răspund: Autoritățile locale stabilesc secțiile, comisiile, totul este pe mâna autorităților locale, a Guvernului prin prefecturi și așa mai departe. Ce să caute Parlamentul în stabilirea datei pentru aleșii locali?! Nu văd care e sensul și care e rostul. Dar știu că este o luptă politică, pentru că fiecare își calculează șansele în funcție de anumite evenimente. Parlamentul vrea să stabilească el data, pentru că acolo e o majoritate care poate să facă asta. Sigur, ei pot să facă orice, pentru că aici nu avem text în Constituție care să spună cine stabilește data alegerilor, așa că nu mai poți să spui că legea ar fi neconstituțională. Dar eu zic că, totuși, vor ține cont de toate argumentele astea și vor lăsa Guvernul să facă ce are de făcut. Și nu e bine deloc că se amestecă lucrurile. În alte cazuri s-ar zice că este conflict juridic de natură constituțională… Integral: https://spotmedia.ro
Cât de mare e diferența dintre vorbă și faptă în ministerul lui Anisie: Una am vorbit și alta am fumat! – Interviu Educația din România este politizată ”1 milion la sută”, iar cele mai tari sinecuri sunt în inspectorate și directorate, spune Marian Staș, expertul care a demisionat din echipa ministrului Monica Anisie, după ce a constatat cât de mare poate fi ”diferența dintre vorbă și faptă” la nivel înalt, dar și cum pedalează în gol, de 5 ani, proiectul ”România Educată”, al președintelui Iohannis….. Două lucruri importante s-au petrecut, specifice și măsurabile. Peste primul am trecut, iar pe al doilea l-am așteptat, să văd cum se întâmplă. Primul – ”una am vorbit și alta am fumat”. La început, când am decis că mergem împreună și am bătut palma (discuția a fost între ministrul Educației și mine), am stabilit elementele tehnice. Am spus așa: Ca să facem treabă și lucrul să iasă bine, e important să îți creezi o structură pe care să o pui în subordine și pe care să o institui cu autoritate formală maximă….. In două săptămâni documentele esențiale erau gata, după care … S-a făcut februarie, apoi martie, aprilie, mai și consultare publică – nimic, minister-nimic. Toate, amânate. Am spus enough is enough. Am vrut să dau semnalul că pedalează în gol procesul. Iar gestul ca atare a generat reacții publice. Eu pe 14 mai am plecat.(…) În zece zile au și pus pe site-ul ministerului propunerea de dezbatere publică. Am vrut să atrag atenția….. E posibil să nu își fi propus să facă cine știe ce mari transformări – ”avem pandemia, o ducem la bun sfârșit”. Da, numai că notific faptul că în momentul de față proiectul prezidențial ”România educată” pedalează în gol, pentru că nu are organ efector. Iar proiectul nostru așa se cheamă ”România educată pusă în fapt” (…) Evident, rezistența este încă puternică. Am zis: ”Înțeleg, dar nu veți muri dacă facem o breșă de genul ăsta cu 7-8-10 școli, cu directorii care sunt de acord”. Și sunt! Am intrat, am văzut că există aceste limite (probabil și politice, și de politici publice, și de interese cu care nu am niciun fel de legătură) pe care proiectul si gestul meu le-au dat în fapt. Pentru că arată-mi tu altă hotărâre de guvern care a stat 3-4 luni și nu au dus-o rapid la aprobare. Sunt două pagini, 5 articole, le faceau rapid!…. Sincer, dle Staș, cât de politizată e Educația din România? 1.000%. Ba nu, 1 milion la sută! Primele sunt inspectoratele. Zic că le desființează… Aiurea! Sunt cele mai tari sinecuri. Acolo se mânărește jocul ”big time”. Dar sunt multe altele – directoratele și o întreagă pletoră de sinecuri. Le știu și le-am văzut…..De pierdut pierdem toți, dar cine și ce câștigă de pe urma acestui ”joc” care se mânărește, cum spuneți? Bani, putere, influență politică? E o chestie de recompensă, sigur că da. Și, în al doilea rând, de pregătire a alegerilor viitoare. Asta a fost, de fapt, problema mea cu articolul 14 din OM, pentru că l-am suspectat: Acum nu mai dăm făină și ulei, ci dăm așa ”Nu mai lăsăm copiii corigenți, mergem pe blat și o să fie bine, n-o să fie rău, și voi ne votați”. Am și scris asta. Dar, atenție! E un teritoriu care nu e închis. E un sextet acolo, sunt 6 oameni care au puterea să facă proiectul acum, printre care premierul Orban, vicepremierul Turcan, ministrul Anisie (…). Dar ca să se întâmple treaba asta mai e nevoie de un moment politic important: finalizarea procesului și aprobarea hotărârii de guvern. După care, ordinul de ministru care să reglementeze cadrul normativ. Aceștia sunt pașii acum….. O ultimă întrebare: Este adevărat că ceea ce nu vrem noi să facem nici măcar acum au făcut deja frații din R. Moldova? Da, acum 10 ani! Iar asta a picat greu: ”Cum adică, să ne luăm noi notițe de la alții? Știm noi mai bine!” Am zis: Asta e… Iar rezultatul lor e dublu. În primul rând, modelul e validat de 7-8 ani, iar în al doilea rând l-au generalizat la scara învățământului de peste Prut. Deci se poate. ntegral: https://spotmedia.ro
La ce sunt bune examenele? Probabil, când lucrurile se vor mai aşeza, ne va fi dat să vedem că acest straniu virus a acţionat într-o măsură mai mare – şi cu rezultate mai grave în extensie (din fericire nu şi în intensie) – asupra sistemului nostru nervos decât asupra celui respirator. După ce, la un moment dat, se vehicula ideea suspendării – în acest an – a Evaluărilor Naţionale (de la finele clasei a VIII-a) şi a Bacalaureatului (de la finele Liceului), acum aflăm că un grup de năzbâtioşi din Parlament vrea ca tot soiul de “domenii conexe” (Drept, Filosofie, Teologie- de ce nu şi Poliţie?) să capete drept de practică în psihologie, dacă fac un masterat în domeniu. Parcă şi vedem cum se umplu toate “privatele” de masterate în Psihologie! N-am putea oare să profesăm în orice domeniu – inclusiv ca medici – pe baza unui masterat făcut unde vrem şi când vrem? Sau să încheiem orice etapă de studii fără nici un examen, cu o simplă adeverinţă, care să bată orice diplomă? Asta s-ar chema cu adevărat “lumea tuturor posibilităţilor” pentru că – doar pe bază de înscriere (şi, nu uitaţi, taxă!) – fiecare “şi-ar putea realiza visul” său cel mai ascuns. Astrologii şi parapsihologii ar deveni cu toţii psihologi acreditaţi, ba n-ar fi exclus ca şi mătuşile atotştiutoare (trecute prin “şcoala vieţii”) să se îndure de un master pentru a-şi putea oficia sfaturile “din perspectivă ştiinţifică”. “Mobilitatea socială” ar creşte spectaculos, universităţile (mai ales cele de la marginea “sistemului”) ar prospera ca-n anii lor de glorie (1990 – 2005), piaţa muncii ar dudui de “experţi”, s-ar deschide “cabinete” fără număr şi clientul “ar avea de unde să aleagă”. Şi nu doar clientul particular, ci – mai ales – firmele care au nevoie de tot soiul de testări pentru muncitori, Poliţia în căutare de profiler-i, şcolile (cu bullying-ul lor), puşcăriile, sistemul social – adică o mulţime de entităţi de stat şi private pentru care se întrevăd fonduri pe viitorul exerciţiu bugetar al Uniunii Europene. Dacă vin bani (prin diverse hocus – POCUs-uri “la nivel înalt”), nu-i mai bine să-i luăm – indiferent cum – decât să-i lăsăm să se piardă? Ce-o să facem cu ei? Pliante şi “studii de pre-fezbilitate”. Şi, evident, o groază de vile, călătorii în străinătate şi taxe de studii pentru copiii aflaţi deja pe acolo. Reţetă verificată! M-a uimit şi lipsa de reacţie a Colegiului Psihologilor. Acceptând o asemenea escrocherie girată de Parlament, oamenii de meserie vor fi puşi – inevitabil – în faţa acceptării faptului că profesia lor nu e una ştiinţifică. Nu te poţi face inginer constructor, avocat, chirurg sau pilot de avion pe bază de masterat (la fără frecvenţă, ca majoritatea masteratelor de la noi), tocmai pentru meseriile respective necesită o competenţă clară şi, implicit, validată ca atare de o instanţă profesională (inclusiv prin examene serioase). Denumirile pompoase care presupun cunoştinţe vagi şi în care criteriul de bază e acela că eşti “o persoană comunicabilă” (!) sunt destul de generos înzestarte cu titluri domeniale (căci, adesea, nici nu e prea limpede care le e domeniul) şi – onest vorbind – cam la limita a ceea ce putem accepta ca fiind ştiinţific. Gargara impresionantă, cu titluri spectaculoase din “autori americani” a “speaker-ilor motivaţionali” e “ştiinţă” cam în acelaşi fel în care e şi “purificarea aurei” sau “vindecarea arborelui genealogic”. Pentru astfel de preocupări nu-ţi trebuie decât o încredere candidă în eficacitatea lor universală, eventual nişte “cursuri on-line” sau vreo conferinţă cu intrare plătită şi o diplomă lucioasă ce se dă tuturor participanţilor. Ar fi trist să trecem de la statura şi cărţile unui Nicolae Mărgineanu la asemenea giumbuşlucuri retorice. De aceea mă aşteptam să văd o reacţie fermă a Colegiului Psihologilor care să spună răspicat că limitele unei ştiinţe nu pot fi modificate prin vot în Parlament, iar dreptul de practică îl doar comunitatea profesională, nu Camera Deputaţilor. Faptul de a produce inflaţie de personal într-un domeniu – oricare ar fi el – înseamnă a-l destabiliza pe termen scurt şi a-l discredita pe termen lung…..A-i cere d-nei Anisie să aibă o opinie clară asupra a ceva cred că e, pur şi simplu, un act de inumanitate. Din păcate asta e şi de la Minister nu vom primi – în acest mandat – nimic mai mult decât aceste valuri de vorbărie afectată….Gândiţi-vă la un examen tip: un elev trebuie să înveţe pe de rost o grămadă de absurdităţi (pe care, cel mai adesea, nu le înţelege şi al căror rost îi rămâne opac). De ce trebuie să le înveţe pe de rost? Pentru că, în ciuda a ceea ce spune, noi nu trăim într-o cultură a memorării, ci într-una a recitării. Nu a ţine minte (lucrurile importante, la care se raportează fiecare generaţie) contează, ci în a recita lecţia învăţată – cu acel vibrato pasional al comentariului de şcoală generală – atunci când vine şeful în inspecţie. Tătucului trebuie să i se servească întotdeauna meniul lui preferat, pentru că el vrea să se vadă reconfirmat peste tot şi în toţi. De aceea în faţa lui – fie că e o persoană, fie că e ceva difuz ce-i sperie pe şefii noştri direcţi – stăm cu toţii încremeniţi (de frică) şi rostim, la unison, cu vocea întretăiată, aceeaşi poezie. Ea e “mitul nostru naţional”. Ea şi frica. Din frica de-a nu greşi, din frica de-a nu face suficient de şablonard, din frica de-a nu supăra tătucul (părinte sau profesor) se copiază în majoritatea cazurilor. Pentru că idealul şcolii noastre e şablonul, reluarea monotonă a marelui arhetip. Integral: http://www.contributors.ro
Ruptura culturală și impasul democrațiilor occidentale …. Nu numai democrația americană este ruptă în două opțiuni culturale fundamental opuse, exagerate și ireconciliabile. Nici Uniunea Europeană, sau cel puțin o parte din democrațiile ei componente – chiar dacă într-o formă atenuată în comparație cu cea din SUA, datorită sistemului electoral proporțional – nu este scutită de ruptura culturală bipolară, care a adâncit falia ideologică pre-existentă și a radicalizat în ultimii 15-20 ani taberele politice, în special după atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001. O vedem peste tot, augmentată în ultimul deceniu de rețelele sociale mobilizatoare, de fake news și platforme online dubioase, de la Washington la Londra și de la Paris la Roma, Berlin, Viena, Budapesta, Varșovia sau București. Recunoști imediat „fenotipul politic” al celui cu care stai de vorbă (patternul de cultură politică) și ştii cărei opțiuni îi aparține, după primele fraze rostite. Tot mai puţini rămân indivizi autonomi, cu capul pe umeri, în afara „cutiilor ideologice”. Ba mai mult, cei neînregimentați de poliţia gândirii încep să aibă probleme, fiind criticaţi şi atacaţi şi dintr-o parte, şi din cealaltă, că nu sunt suficient de „ortodocși”. Ceea ce părea a fi „convergența doctrinară” centripetă și plictisitoare a anilor ‘50-‘60, descrisă de Daniel Bell în Sfârșitul ideologiei (1960), s-a încheiat lamentabil printr-o reideologizare intensă și dramatică a spațiului politic occidental. Istoria ne spune că perioadele de ideologizare puternică sunt în general semne premonitorii ale marilor confruntări, revoluțiilor, războaielor civile, sau pur și simplu indiciul unor crize îndelungate, care atrag declinul sistemelor respective. Sperăm să nu fie cazul și acum. Distanța între cei doi poli ideologici este însă în creștere accelerată, controversele devin tot mai virulente, iar punțile de legătură se rup, una după alta. Progresiștii devin tot mai progresiști, conservatorii tot mai conservatori. …. Când Statul Islamic distrugea monumentele istorice din Siria și Irak, acum câțiva ani, civilizația occidentală era ultragiată. Acum, când în spiritul corectitudinii politice, protestatarii fac același lucru, se găsesc tot felul de scuze și circumstanțe atenuante. Niciuna din cele două opțiuni ideologice nu este rezonabilă. Ambele sunt exagerate și nu e de mirare procentul mare al celor care nu votează. Dacă mai adăugăm numeroasele surse media occidentale din ultima săptămână, care indică implicarea masivă a Chinei și Rusiei[1] (după alte surse, și a Iranului[2]) în propaganda protestelor anti-discriminare de pe rețelele sociale, poate înțelegem și mai bine direcția anti-americană a întregii mișcări. Radicalii de dreapta și de stânga se urăsc unii pe alții profund, visceral, alimentându-și propriile umori și convingeri ideologice în interiorul unor bule care se radicalizează pe zi ce trece. Dar soluțiile oferite? Cu câteva luni înaintea confruntării electorale gigantice din 3 noiembrie, doi vârstnici epuizați și erodați, politicieni neconvingători, plini de vulnerabilități și cu niveluri culturale discutabile, mergând binișor spre 80 de ani, pe nume Donald Trump și Joe Biden, încearcă să aducă speranța de mai bine națiunii americane nevrozate. Numai pe ei i-au putut găsi marile partide americane să-i trimită în luptă, numai pe ei… Dar unde este liberalismul centrist şi echilibrat de care ar avea nevoie clasa mijlocie pentru a salva democrația și ordinea politică occidentală postbelică? Nu mai există. Pentru că l-a acaparat demult stânga post-marxistă (sau neo-marxistă?), după ce comunismul/socialismul s-a compromis în timpul Războiului Rece ca urmare a demascării crimelor, falimentului și înfometării populației din Uniunea Sovietică și Europa de Est, reinventându-se însă după 1968 sub masca ipocrită a așa-zisului liberalism „progresist” anglo-american de nouă generație. Cineva spunea că stânga neo-marxistă a schimbat clasa cu rasa și s-a redenumit „liberalism”, ca să-și piardă urma. Știm că este aproape imposibil de realizat în democrația americană bipolară tradițională, dar apariția unei mișcări politice liberale autentice, poziționată între Partidul Democrat și Partidul Conservator, care să se adreseze clasei mijlocii prin proiecte și valori liberale clasice precum libertate (în sensul de libertăți „negative”, definite ca absența constrângerilor, nu „pozitive”, definite ca egalitarism și discriminare pozitivă din partea statului), egalitate de drepturi, non-discriminare (nici discriminare pozitivă, nici discriminare negativă), respectul pentru lege/statul de drept, ordine și proprietate privată, pentru muncă (nu asistență socială) şi meritocrație, cred că ar putea reactiva apetitul pentru politică al clasei mijlocii. Un partid care să elibereze societatea americană de exagerările corectitudinii politice și în același timp să o țină departe de excesele dreptei….. Donald Trump și Boris Johnson, în primul rând, dar și personaje derizorii, din liga a doua sau a treia, precum Viktor Orbán, Matteo Salvini, Marine Le Pen, care se pretind conservatori în esență, sunt astfel de exemple triste ale radicalizării și glisării conservatorismului spre naționalism și extrema dreaptă. O lungă serie de platforme anti-liberale și anti-occidentale crescute chiar în sânul culturilor euro-atlantice au vărsat otravă anti-sistem în ultimele decenii. Fiecare, cât, unde și cum a putut. De exemplu, grupările Occupy, Antifa, Vestele Galbene, Tea Party, UKIP, „Mișcarea” populistă a lui Steve Bannon, denumită pompos Dignitas Humanae Institute, stabilindu-și cartierul general într-o mănăsire cartusiană de secol XIII din Italia, perorațiile anti-occidentale ale lui Viktor Orbán, care vrea să scoale împărații și regii maghiari din morminte, crezându-se un Miklós Horthy redivivus, dar nereușind să-i impresioneze decât pe partizanii lui unguri, socialismul radical al lui Bernie Sanders sau Jean-Luc Mélenchon, care vând din nou tinerilor iluziile egalitarismului și gratuității educației și sănătății, populismul naționalist, xenofob și eurofob al Ligii lui Salvini, exaltarea puerilă a tinerei democrate Alexandria Ocasio-Cortez, care pendulează între tragic și comic, încruntările fetiței Greta care vrea să trecem Atlanticul cu corabia cu pânze (așa cum spune că a făcut ea, călătorind două săptămâni spre Adunarea Generală a ONU) și să oprească motoarele lumii, incendiile și jafurile din marile orașe americane, ale așa-zișilor „protestatari anti-rasism” (nu mă refer la protestele pașnice), în fine, toate acestea la un loc au zdruncinat fundamentele lumii capitaliste euro-atlantice în versiunea de succes de acum câteva decenii, care triumfase în Războiul Rece și eliberase Europa de comunism. Modelele care ni se propun în schimb miros de la distanță a autoritarism și canoane ideologice, în timp ce beneficiile sunt incerte. Principiile de la care pornesc fiecare dintre aceste mișcări pot fi corecte, dar exagerările fundamentaliste strică totul. Integral: https://spotmedia.ro
A nu se uita: Miron Cozma are pensie de victimă a mineriadei. L-au bătut niște studenți cu capul în bâtă și a rămas cu sechele Cel puțin asta pretinde el pe la emisiunile TV, că CEDO ar fi decis să i se dea pensie de victimă: “Pentru mine, e o mare realizare, și pentru mineri. Faptul că ani de zile Miron Cozma și minerii și-au atras oprobriul public și nimeni nu a făcut nimic… iată că Curtea Europeană de la Strasbourg a decis acceptarea mea ca victima în dosar. Vreți să vă arăt că am o pensie de 1.489 lei?” – declarație de la B1TV. Informația nu prea se verifică la CEDO, dar mergem pe încredere, că doar n-o fi luat-o omul razna de la țestele alea de intelectuali pe care le-a încasat în bâtă. Iar dacă nu e adevărat, atunci statul român are datoria să repare situația cu de la sine putere. Și să-i dea pensie specială. Integral: https://www.kmkz.ro
Revolta unui asimptomatic, dus cu forţă la spital: „Domnule Arafat, sunt sănătos!“ …..Potrivit datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), 80 la sută dintre cei infectaţi cu noul coronavirus n-au nevoie de nicio îngrijire medicală şi trebuie, pur şi simplu, izolaţi, dacă se poate la domiciliu. România e însă de altă părere. …. Autorităţile române ne-au tot avertizat că sistemul sanitar de la noi n-ar face faţă, dacă vom avea o explozie de cazuri de coronavirus. Cum acest scenariu apocaliptic nu s-a adeverit din fericire, se pare că acum încercăm cu orice preţ să umplem spitalele! Inclusiv cu preţul internării unor oameni care sunt bolnavi de COVID-19, însă fiind asimptomatici, n-au nevoie de spitalizare, după cum reiese şi din recomandările OMS. Ei pot fi izolaţi la domiciliu, dacă există această opţiune. În luna aprilie, „Adevărul“ a scris despre cazul fostului fotbalist al Timişoarei, Miroslav Giuchici, care, asimptomatic fiind, a refuzat, iniţial, internarea. Ulterior însă, chiar dacă n-a avut probleme, a fost forţat să meargă la spital, unde a primit medicamente cu pumnul. Sâmbătă, a ajuns în presa şi cazul magazinerului clubului Dinamo, de asemenea asimptomatic, care a semnalat că a fost internat cu forţă în spital şi pus într-o cameră cu un pacient grav bolnav. Articolul publicat de „Adevărul“ a stârnit un comentariu grobian din partea lui Dan Noel, director executiv la Direcţia de Sănătate Publică Ialomiţa! După ce „Adevărul“ a semnalat derapajul medicului, acesta, speriat, şi-a şters repede comentariul! Acum, a ajuns în presă şi cazul unui alt pacient asimptomatic, care printr-un mesaj public adresat lui Raed Arafat se plânge de intenarea sa cu forţă în spital. Vorbim despre Gabriel Mirceoiu, fost director general la FC Braşov. Mesajul său, publicat de brasov.net, nu acuză izolarea sa, ci faptul că, în loc să fie lăsat să se izoleze la domiciliu, Mirceoiu a fost dus sub ameninţare la spital! Ce a spus Gabriel Mirceoiu? *Sunt un pacient al unui spital din România, testat pozitiv în urmă cu 16 zile, fără a prezenta NICI UN FEL DE SIMPTOM DE BOALĂ, ameninţat cu deschiderea unui dosar penal dacă nu urc în dubă. *Sunt considerat asimptomatic, nu mi-a fost dat nici un medicament, sunt ÎNCĂ sănătos, noaptea şi ziua uşa este încuiată şi nu am dreptul să ies din „celulă” / „baracă” la o plimbare! *PROTESTEZ!!! Am auzit că mâine vom face duş!!! Mesaj adresat d-lui Arafat! Integral:
Achiziții în vremea pandemiei: Primăria Sectorului 2 a atribuit prin achiziție directă 10 contracte în valoare de circa jumătate milion lei, într-o singură zi, unei firme de apartament Primăria Sectorului 2, prin Administrația Domeniului Public, a atribuit unei firme de apartament, proaspăt înființată, prin achiziție directă, într-o singură zi, 10 contracte în valoare de aproape 500.000 lei, pentru proiectarea lucrărilor de modernizare a mai multor străzi. De la începutul anului, firma a încheiat cu instituția 20 de contracte, în valoare totală de circa 1 milion de lei, toate prin achiziție directă. Deși era logic ca, dacă instituția avea nevoie în mod repetat de aceste servicii, să facă licitație și să încheie un acord-cadru sau un contract mare, aceasta este o practică des folosită de administrațiile locale pentru a evita licitațiile prin spargerea contractului mare în zeci de contracte mici care se înscriu în plafoanele pentru achiziții directe, potrivit experților în achiziții publice. Chiar dacă licitațiile durează mai mult, avantajul în cadrul acestor ultime proceduri este că sunt mai transparente, participă mai mulți operatori economici, sunt mai vizibile și, fiindcă se iau mai multe produse, nu la bucată, se obține un preț mai bun în majoritatea cazurilor. Firma Way Research a primit primele 3 contracte prin achiziție directă pe 5 februarie 2020, pe 11 februarie a primit încă 7 contracte, iar pe 2 iunie încă 10. Acestea totalizează circa 1 milion de lei. Contractele au avut ca scop realizarea documentației de avizare pentru lucrări de intervenție, studii de teren, expertiză tehnică pentru mai multe străzi din Sectorul 2: Soltuzului, Niceta, Scheiul de Jos, Pargarilor, Județului, Ispravnicului, Banul Scarlat, Vagonului, Scheiului, Ghinea Brătășanu, Lacul Amara, Nistor Răileanu, Laviței, Valer Dumitrescu, Spinului, Poeziei, Brădești, Barbu Brădescu și Albatrosului, parcare reședință Sechelarie Visarion 10. Potrivit datelor de pe platforma de verificare a firmelor
Scandalul fotovoltaicelor: AFM nu îşi respectă promisiunile şi respinge jumătate din dosare Scandalul fotovoltaicelor continuă. Deşi mai-marii AFM au promis că cei care solicită 20.000 de lei prin Casa Verde Fotovoltaice nu vor fi afectaţi de suspendarea înscrierilor, documentele deja depuse rămânând valabile, acum a respins de la finanţare jumătate din dosare. Concret, în toamnă, după suspendarea înscrierilor din cauza unor suspiciuni de fraudă, AFM a anunţat că documentele deja depuse, a căror valabilitate urma să expire în 30 de zile, vor fi considerate valabile şi după această perioadă, nemaifiind nevoie ca oamenii să facă alte drumuri la primării sau la Fisc şi să şi plătească pentru obţinerea unor adeverinţe noi Acum, după mai bine de 9 luni de la înscriere, AFM a aprobat doar jumătate din dosare, cea mai mare parte nemaiavând documentele necesare. În plus, şeful AFM a anunţat că va iniţia o nouă sesiune de înscriere în toamnă, cel mai probabil cei rămaşi necheltuiţi acum. „Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM) a finalizat evaluarea cererilor de finanţare depuse în cadrul Programului Naţional Casa Verde Fotovoltaice, declarând în total doar 12.718 solicitări eligibile pentru finanţare. Mai mult de jumătate dintre aplicaţiile cetăţenilor (13.339) au fost respinse, în proporţie mare din cauza termenului depăşit al documentelor depuse. Acest motiv contravine flagrant declaraţiilor anterioare ale instituţiei. După numeroase solicitări venite din partea societăţii civile, Administraţia Fondului pentru Mediu a publicat astăzi ultimele liste cu cererile admise sau respinse în programul Casa Verde Fotovoltaice. Peste jumătate dintre cetăţenii interesaţi de program au fost respinşi, motivul principal fiind termenului depăşit al documentelor depuse de către instalatori în aplicaţia informatică a AFM. Deşi motivul respectă, teoretic, litera ghidului de finanţare (AFM nu poate acorda finanţare dacă documentele nu sunt în termenul de valabilitate), instituţia omite să ia în calcul comunicările anterioare, oficiale, emise de AFM pe acest subiect”, se arată într-un comunicat al Greenpeace România, ONG care a ănfiinţat o asociaţie de protecţie a prosumatorului. Mai precis, după ce a suspendat prima sesiune de înscrieri din 10 septembrie 2019, în urma unei aşa-zise fraude informatice, AFM a comunicat că pentru următoarea sesiune de înscrieri, desfăşurată începând cu 6 noiembrie 2019, nu este necesară obţinerea de către cetăţeni de noi documente: „Toate documentele înregistrate cu succes în aplicaţia informatică, precum şi cele înregistrate în registrul instalatorilor care nu au fost încărcate în aplicaţie până la momentul suspendării accesului în aplicaţia informatică, sunt acceptate de Administraţia Fondului pentru Mediu ca fiind depuse în termen, în vederea analizării.” Declaraţia AFM nu a fost respectată în evaluarea dosarelor şi, prin urmare, cetăţenii nu pot beneficia în această fază de finanţare, iar 284 de milioane de lei rămân, cel puţin pentru moment, nealocaţi. Integral:
Se apropie apocalipsa dolarului Era „privilegiului exorbitant“ al dolarului american ca principala monedă de rezervă a lumii se apropie de final. Pe atunci ministrul francez al finanţelor Valery Giscard a inventat această construcţie de cuvinte în anii ‘60, în mare parte din frustrare, el lamentându-se că SUA au atras nestingherite restul lumii pentru a le susţine nivelul de trai extins artificial. Timp de aproape 60 de ani lumea s-a plâns, dar nu a făcut nimic în această privinţă. Zilele acelea s-au terminat, scrie într-o opinie pentru Bloomberg Stephen Roach, profesor la Universitatea Yale şi fost preşedinte al Morgan Stanley Asia. Deja evidenţiat de impactul pandemiei de COVID-19, nivelul de trai din SUA este pe punctul de a fi supus unor presiuni mai mari ca niciodată. În acelaşi timp, lumea are îndoieli serioase cu privire la prezumţia cândva larg acceptată a excepţionalismului american. Monedele stabilesc echilibrul între aceste două forţe – fundaţiile economice interne şi percepţiile străine despre puterea sau slăbiciunea unei naţiuni. Echilibrul se schimbă, iar un declin al dolarului este posibil. Seminţele acestei probleme au fost semănate de un deficit profund în economiile gospodăriilor, firmelor şi sectorului public din SUA care a fost evident şi înainte de pandemie. În primul trimestru al anului 2020, economiile nete, care includ economiile ajustate la depreciere ale gospodăriilor, afacerilor şi sectorului guvernamental, au scăzut la 1,4% din venitul naţional. Este cel mai slab rezultat de la sfârşitul anului 2011, reprezentând o cincime din media de 7% din perioada 1960 – 2005. În lipsa economiilor, dar dorind să investească şi să crească, SUA au profitat foarte mult de rolul dolarului ca monedă de rezervă primară a lumii şi au atras foarte mult din surplusul de economii din străinătate. Dar a plătit şi un preţ. Pentru a atrage capital străin, SUA au înregistrat un deficit în contul său curent – care este cea mai cuprinzătoare măsură a comerţului deoarece include investiţiile – în fiecare an din 1982 încoace. COVID-19 şi criza economică pe care pandemia a declanşat-o amplifică tensiunea dintre economisire şi contul curent până la punctul de rupere. Vinovatul: explozia deficitelor bugetare. Conform Biroului bipartizan pentru buget al Congresului, deficitul bugetar federal este estimat să crească până la recordul din perioada de pace de 17,9% din PIB în 2020, pentru a se reduce la 9,8% din PIB în 2021….. Deocamdată, moneda americană este puternică, beneficiind de o cerere tipică pentru perioadele de goană după adăpost. Faţă de o gamă largă de monede ale partenerilor comerciali ai SUA, dolarul s-a apreciat cu aproape 7% în perioada ianuarie-aprilie, ajungând la un nivel care se situează cu 33% peste minimul din iulie 2011. Dar prăbuşirea economiilor va duce la o lărgire accentuată a deficitului de cont curent, probabil la mai mult de -6,3% din PIB, cât este recordul anterior stabilit la sfârşitul anului 2005. Monedă de rezervă sau nu, dolarul nu va fi economisit în aceste circumstanţe. Întrebarea cheie este ce va provoca declinul? Pentru a găsi răspunsul nu trebuie căutat mai departe de administraţia Trump. Politicile comerciale protecţioniste, retragerea dintre stâlpii de rezistenţă ai globalizării, cum ar fi Acordul de la Paris privind clima, parteneriatul Trans-Pacific, Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi alianţele tradiţionale atlantice, gestionarea greşită a răspunsului la COVID-19 împreună cu agitaţia socială nemaivăzută de la sfârşitul anilor ‘60, toate sunt manifestări dureroase ale declinului puternic al leadershipului global american.. Când criza economică va începe să se stabilizeze, să sperăm că până la sfârşitul acestui an sau la începutul anului 2021, efectele vor ajunge în SUA chiar când economiile interne sunt în plin picaj. Dolarul ar putea testa cu uşurinţă minimele sale din iulie 2011, depreciindu-se cu până la 35%. Prăbuşirea dolarului va avea trei consecinţe importante: va fi inflaţionistă – un tampon binevenit pe termen scurt împotriva deflaţiei, dar care, în combinaţie cu ceea ce este probabil să fie o redresare economică post-Covid slabă, va reprezenta încă un motiv de îngrijorare pentru debutul stagflaţiei „ combinaţie toxică de creştere economică slabă şi inflaţie în accelerare care provoacă ravagii pe pieţele financiare. Integral:
De ce exista teste pentru COVID cu rezultate false. Cazul medicului din Iasi cu rezultat fals pozitiv: “Nu exista un test perfect”
Patru instituții și prognozele de creștere economică într-o
Costel Alexe face cinste: un milion de drujbe ultimul răcnet pentru defrișarea pădurilor! Ministrul Mediului, Costel Alexe, se asigură că firmele care lucrează în domeniul exploatărilor forestiere vor avea la dispoziție în continuare cele mai eficiente utilaje și cele mai bune condiții de „lucru”. În cadrul unei dezbateri desfășurate zilele trecute, Costel Alexe a declarat că firmele mici din domeniul forestier vor dispune în viitorul exercițiu financiar european 2021-2027, de un sprijin financiar asigurat de Ministerul Mediului în valoare de 200 milioane euro. Suma va permite acordarea de granturi de până la 200.000 de euro fiecare, peste 1.000 de firme urmând să beneficieze astfel de generozitatea ministrului. Fondurile pot fi utilizate de exemplu pentru achiziționarea a un milion de drujbe, la un preț de 200 euro bucata. Practic, se dau fonduri europene pentru cei care taie pădurile, pentru a stimula și susține defrișările. ….„În fiecare an, numai în Oltenia peste 1.000 ha de terenuri fertile se transformă în deșert, deși ar putea fi ușor transformate în păduri. În județul nostru avem identificate punctele în care prin înființarea de perdele forestiere s-ar elimina riscul înzăpezirii unor artere importante. Dacă ministrul nu știe la ce să folosească banii europeni, poate întreba autoritățile locale din țară sau să cheme la discuții organizațiile neguvernamentale de protecție a mediului. Nu mă mai miră nimic la Alexe. Mă aștept să cumpere cu fonduri europene arme de vânătoare pentru cei care ucid caprele negre. Integral:
Melania Cincea. Viesparul anti-NATO, deranjat de noua Strategie Naţională de Apărare ….. În documentul actual există însă un element de noutate de importanţă majoră, care a stârnit deja nervozitate în cercurile anti-americane, şi anume tratarea Federaţiei Ruse ca ameninţare la adresa statului, Strategia denunţând oficial comportamentul agresiv al Rusiei şi acțiunile sale de militarizare a regiunii Mării Negre și cele de tip hibrid: „Atitudinea şi acţiunile Federaţiei Ruse, de încălcare a normelor dreptului internaţional, generează perpetuarea şi extinderea divergenţelor cu unele state occidentale şi NATO, constituind obstacole serioase în identificarea soluţiilor viabile de asigurare a stabilităţii, predictibilităţii şi securităţii.” (SNAp 2020-2024, punctul 66). Noua Strategie de Apărare a iritat regimul de la Kremlin. Canalul său oficial de propagandă în limba română menţionează că acest document „trece în prim planul preocupărilor Rusia – nu la capitolul posibil parteneriat, ci la toate formulele de amenințare” şi îl acuză pe preşedintele Klaus Iohannis că “dizolvă” interesele României “în obsesiile militarist-imperialiste ale NATO”. Răbufniri anti-NATO se aud, însă, şi în spaţiul public din România. În preambulul intrării la vot în Parlament a Strategiei Naționale de Apărare 2020-2024 – având în fundal războiul informaţional dus de regimul de la Kremlin, ale cărei reflexe expansioniste sunt evidente, şi protestele din SUA care ameninţă să vulnerabilizeze ordinea politică occidentală –, fostul premier PSD Adrian Năstase publică pe blogul său un articol despre extinderea NATO prin inducerea în eroare a sovieticilor/ruşilor. O acuză voalată faţă de extinderea Alianţei. Dl Năstase – care îşi arogă eforturile de integrare a României în NATO și UE – aduce în atenţia publică, înainte deci ca Strategia de Apărare să intre la vot în Parlament, nişte documente de acum 30 de ani, declasificate între timp, care “arată asigurări de securitate împotriva extinderii NATO”, pe care Alianţa le-a încălcat. “Aceste documente arată că numeroși lideri luau în calcul și respingeau, la începutul lui 1990 și chiar în 1991, aderarea țărilor din Europa Centrală și de Est la NATO, că discuțiile privind Alianța Nord-Atlantică, în contextul unificării germane, nu se limitau strict la statutul teritoriului est-german și că, prin urmare, acuzațiile sovieticilor și rușilor ulterioare de a fi fost induși în eroare erau justificate, ele regăsindu-se în memorandumuri și teleconferințe ale epocii, la cele mai înalte niveluri”, scrie Adrian Năstase. Propaganda rusă a fost, cum era de aşteptat, în extaz după acest articol: “Adrian Năstase, demers fulminant: demonstrația minciunii uriașe a Occidentului și NATO!”, titra, la câteva ore după aceea, canalul oficial de propagandă al Kremlinului în limba română. Stranie concordanţa temporală între apariţia acestui articol semnat de un politician care, oficial, îşi arogă eforturile de integrare a României în NATO și UE şi momentul votării în Parlament a Strategiei Naţionale de Apărare care indică Federaţia Rusă ca ameninţare a statului român! Stranie în aparenţă, dacă ne gândim că, totuşi, Adrian Năstase, cel lăudat de propaganda rusă ca fiind „diplomatul și liderul politic cu cel mai important rol în istoria de după 1990”, este politicianul care, în aprilie 1991, în calitate de ministru de Externe, a parafat, alături de preşedintele de atunci, Ion Iliescu, Tratatul de colaborare, bună vecinatate şi prietenie între România și URSS, act care prevedea ca „România și Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste nu vor participa la nici un fel de alianțe îndreptate una împotriva celeilalte”. Adică, stipula blocarea aderării României în NATO. Fostul premier, între timp dublu condamnat pentru fapte de corupţie, nu este singurul care lansează torpile înspre noua Strategie Naţională de Apărare. Sunt mai mulţi care îndeamnă la respingerea ei în Parlament. O retorică anti-NATO, dar cu argumentaţii diferite, este adoptată, în spaţiul public, de foşti sau actuali moguli media, unii trecuţi prin puşcărie pentr fapte de corupţie – desigur, ca „victime ale statului paralel” –, foşti turnători la Securitate, rămaşi, în democraţie, în sfera de influenţă a unor foşti generali de Securitate, generali de armată în rezervă transformaţi în editorialişti ai unor site-uri cu politică editorială anti-occidentală, site-uri închinătoare de ode ultimului şef al Securităţii, dar şi politicieni declaraţi pro-occidentali la care însă adversitatea faţă de preşedintele Klaus Iohahnis e mai puternică decât raţiunea etc. Nu ar fi prima Strategie Naţională de Apărare nevalidată de Parlament: în situaţia aceasta a fost cea emisă de preşedintele Traian Băsescu în 2010. ATunci era preambulul iraţionalei şi toxicei epoci USL, cu Victor Ponta, Crin Antonescu şi Daniel Constantin vârfuri de lance şi Dan Voiculescu starteg al ei. Integral:
Pompierii-incendiatori ai erei digitale: despre noul chip al pasiunii totalitare Secolul XX a fost veacul pompierilor-incendiatori din istoria profetica a lui Ray Bradbury. Ei au ars, au vandalizat, au decapitat, au epurat, au terorizat, cu gandul la sanatatea omenirii in fine eliberate de inamicii ce-i ameninta seninatatea ei ideologica. Ei au fost gardienii cunoasterii, cei care, in numele partidului-stat, au exercitat nobila opera de ecarisaj a gandirii si a oamenilor. Prezentei lor le datoram spectacolele macabre ce au marcat, in Germania national-socialista sau in URSS si democratiile populare, triumful cenzurii si al barbariei asupra libertatii creatoare. Insa varsta pompierilor-incendiatori nu este una trecuta, caci in era digitala pasiunile totalitare par a renaste, cu terifianta ubicuitate. In revolutionarii urbani de astazi preotii religiilor totalitare de ieri regasesc spirite afine. Deceniile au trecut, dar patima cu care gandirea unica este impusa ca solutie menita a mantui umanitatea nu a scazut in intensitate. De la inaintasii lor, de la camasile negre si de la garzile maoiste, radicalii contemporani preiau scenariul de o simplitate terifianta al reeducarii prin intimidare si actiune directa. Agresivitatea lor este justificata prin arogarea superioritatii morale a cauzei lor. Brutalitatea simbolica este calea prin care egalitatea este, in cele din urma, instaurata. Radicalismul care sta la temelia revolutiei culturale de acum vine din acest teren ideologic al veacului trecut si in el se poate recunoaste ambitia de a institui discursul unic care sa le excluda pe toate celelalte: tot ceea ce nu se incadreaza in norma decretata ca salvatoare este denuntat, interzis, epurat, caci nuantele nu mai au loc in acest moment al actiunii revolutionare. Traditia este, in integralitatea ei, acuzata ca fiind o ramasita reactionara. Orice distinctie este abandonata in favoarea elanului ce se hraneste din propria sa retorica. Radicalismul care intra in scena, spre a ocupa spatiul public si impune noile reguli ale jocului, are ca scop asumat reeducarea ca prim pas in nasterea unei lumi curatite de pacatele trecutului. Vandalismul nu este niciodata inocent sau intamplator. El este premeditat si raportat la telul ce vizeaza remodelarea societatii. Fanatismul pompierilor-incenditori din veacul XX – gaseste in emulii erei digitale un nou detasament de avangarda. Gandirea unica, in forma simplificata a retelelor de social-media, revine, pentru a reprima, inhiba, descuraja. Pasiunea totalitara se serveste de noile instrumente globale: mutatiile tehnologice nu fac decat sa ii accentueze potentialul de contaminare…..Unanimitatea gandirii unice poate domni doar acolo unde spiritul critic si luciditatea democratica sunt amutite. Unanimitatea gandirii unice poate triumfa doar acolo unde ignoranta agresiva este pretuita ca reper unic al conduite umane. Intr-o asemenea lume, indoiala devine o crima ideologica. Intr-o asemenea lume, portavocea propagandei rasuna, victorioasa. Glasurile timide ale moderatiei au disparut si mandra lume noua poate incepe sa se nasca. Integral:
Manual de navigat în apele tulburi ale lui 2020
Le Figaro: Trumpofobia, această boală care împiedică gândirea critică ….Toată lumea este de acord că Trump oferă singur o mulţime de motive pentru a fi criticat, cum ar fi tweet-urile sale compulsive şi adesea contradictorii. Este acesta un motiv care ne permite să spunem orice la adresa lui ? Şi să nu retractăm niciodată „ştirile false” care îl au ca subiect ? Să trecem sub tăcere unele fapte care pledează categoric în favoarea sa şi care dovedesc că poate acţiona şi în mod corect ? Sfârşitul lunii februarie. Începem să înţelegem că virusul corona este foarte periculos, că pendemia se extinde rapid şi că nici un tratament nu reuşeşte să vindece bolnavii. Un zvon circulă şi este preluat de către mass-media serioasă: preşedintele Trump ar fi plătit 1 miliard de dolari unui laborator german, CureVac (Tubingen) pentru a beneficia de exclusivitatea unui tratament sau a unui vaccin împotriva virusului. Casă Albă şi laboratorul au dezminţit categoric. De atunci, nici o ştire despre acest miliard şi despre aceste vaccinuri … Începutul lui martie, mai multe instituţii mass-media revin la atac: Casă Albă şi preşedintele Trump ar fi ordonat confiscarea a milioane de măşti sanitare în mai multe aeroporturi europene. Reluată la nesfârşit, această „informaţie”, care a pus multe paie pe foc, era falsă … La jumătatea lunii aprilie: testarea coronavirus ar fi suferit o întârziere enormă în Statele Unite, din cauza administraţiei. De fapt, pentru a grăbi procesul, a fost pusă în practică o descentralizare: Statele au primit din partea FDA (Food and Drug Administration) autorizaţia de a organiza teste pe teritoriul lor folosind laboratoarele locale, fără nici o altă formalitate. În acel moment, America era ţara care folosise cele mai multe teste în cifre absolute (în jur de 5 milioane). 24 aprilie. Ştirea se răspândeşte cu viteza luminii, iar mass-media se distrează: preşedintele Trump ar fi afirmat într-o conferinţă de presă că „americanii trebuie sau ar trebui să-şi injecteze hipoclorit şi să se expună la UV pentru a scăpa de cornavirus”. Îl putem chiar auzi, într-un videoclip de 20 de secunde, postat pe Internet ca dovadă. Unii oameni de ştiinţă şi politicieni îngrijoraţi, din SUA, Marea Britanie şi nu numai, au implorat populaţia să nu bea hipoclorit. Foarte mulţi s-au repezit cu capul înainte la ceea ce a fost prezentat ca aberaţiile „doctorului Trump”. Fără să facă efortul de a verifica sursa informaţiei. Aceasta era, pur şi simplu, conferinţa de presă integrală a lui Donald Trump, nu doar cele douăzeci sau treizeci de secunde care circulă. Directorul pentru ştiinţă şi tehnologie al Departamentului pentru Securitate internă, Bill Bryan, a vorbit despre diverşi dezinfectanţi care pot să omoare, în treizeci de secunde, virusul de pe suprafeţe. Trump pune atunci o întrebare: este oare posibil să găsim o modaliate de a introduce în corp ceva care ar acţiona, din punct de vedere medical, ca un produs de curăţare ? La sfârşitul conferinţei de presă, jurnalistul Jonathan Karl, de la ABC News, este cel care întreabă am putea injecta dezinfectant sau hipoclorit în corpul unui pacient contaminat. Bill Bryan şi Donal Trump au repins categoric această idee. Dar a fost atat de tentat, şi de comod – era suficientă o traducere un pic tendenţioasă – pentru a tranforma în aberaţii o afirmaţie scoasă din context…. Suntem critici fără încetare la adresa lui Trump, dar cei mai mulţi dintre comentatorii americani sau străini, este adevărat că nu toţi, sunt mult mai indulgenţi când vine vorba despre democraţi. Cine a râs de Nancy Pelosi, preşedinta Camerei reprezentanţilor, atunci când s-a plimbat prin ChinaTown, la San Francisco, invitând pe toată lumea să facă la fel, susţinând că virusul nu este deloc o problema? Trump a interzis, de la 1 februarie, zborurile care veneau din China, ceea ce probabil că a salvat California. Pe 25 februarie, democraţii încă participau la o dezbatere în cadrul alegerilor primare în California de Sud, fără să fie îngrijoraţi de coronavirus. Câţi corespondenţi străini în SUA au menţionat acuzaţiile de agresiune sexuală făcute împotriva candidatului democrat Joe Biden? Chiar şi în America, New York Times a aşteptat 19 zile pentru a vorbi despre acest subiect. Amintiţi-va că, în septembrie 2018, pentru acuzaţii similare, judecătorul Kavanaugh a fost, imediat şi peste tot, pus la stâlpul infamiei. Joe Biden a spus atunci că „pentru o femeie, chiar dacă nu îşi aminteşte totul, esenţa a ceea ce spune nu poate fi decât adevărată”. Astăzi, el vede în afirmaţiile femeii care îl acuza „alegaţii complet fanteziste”. Aşa cum Hillary Clinton a vorbit, în septembrie 2016, despre „jumătate dintre suporterii lui Trump” că ar trebui puşi în „coşul cu mizerabili”, Joe Biden împarte alegătorii negrii în „buni” (cei care votează pentru el) şi „răi”. Putem paria, fără nici un risc că, dacă astfel de afirmaţii ar fi fost făcute de Trump, mass-media s-ar fi emoţionat până la cea mai puternică indignare. Dar Biden a făcut doar o gafă, conform ataşaţilor de presă ai candidatului democrat, pe care un mare număr de comentatori au vrut să ii creadă, adăugând chiar că era vorba despre o glumă (ca în sketchul celor de la des Inconnus cu „vânătorul cel bun şi vânătorul cel rău” ?) şi că „adevăratul rasist” este preşedintele Trump. Între altele, cine a vorbit despre Cares Act (Coronavirus Aid, Relief and Economic Security) ? Cine a subliniat suprimarea de norme şi de reguli, de ordinul a câteva sunte în aproximativ două luni, pentru a facilita lupta contra virusului ? Integral:
De ce este nevoie de prelungirea stării de alertă / PSD, ALDE și Pro România vor fi responsabile pentru un eventual val doi de infectări și pentru fiecare deces dacă votează împotrivă Prelungirea stării de alertă permite Guvernului să intervină în continuare prin măsuri de restrângere a unor drepturi și libertăți dacă este cazul, fără a risca un atac la Curtea Constituțională. Starea de alertă permite în mod explicit adoptarea de măsuri extraordinare, cum ar fi limitarea libertății de circulație, impunerea stării de carantină etc. Orice restricție impusă în afara stării de alertă este perfect vulnerabilă juridic. Restrângerea de drepturi și libertăți prin proiect de lege votat în Parlament sau prin alt tip de decizie administrativă ar fi pur și simplu neconstituționale. Pică la primul atac la CCR și astfel se instalează haosul, așa cum s-a întâmplat în cazul amenzilor. Liderii PSD, ALDE și PRO România au anunțat deja că vor vota împotriva prelungirii stării de alertă după 15 iunie, în ciuda apelurilor lansate de președintele Iohannis, de guvernul Orban, dar mai ales ignorând total realitatea din teren și argumentele specialiștilor din sănătate. PSD pare să fi dat puțin înapoi, anunțând înaintea ședinței de azi, prin vocea lui Robert Cazanciuc, că partidul vrea un raport din partea guvernului cu argumente. Nu este nevoie de nimic din toate acestea pentru a te manifesta responsabil. Puțin realism ar fi suficient pentru a înțelege că suntem încă expuși, că epidemia n-a trecut și că este nevoie de maximă prudență. Experiența altor țări (China, Coreea de Sud, Germania) arată că după relaxare a crescut numărul cazurilor de infectare. În condițiile apariției unor noi focare de infecție, orice guvern are nevoie de pârghii largi de intervenție. Opoziția susține că, sub pretextul epidemiei, guvernul Orban vrea prelungirea starea de alertă pentru a face în continuare achiziții directe în contul clientelei de partid, ocolind astfel regulile licitației. Dacă așa stau lucrurile, opoziția n-are decât să ceară eliminarea achizițiilor publice din viitorul act administrativ sau lege prin care se va prelungi starea de alertă, dar și aici trebui să-și asume niște riscuri. Dacă un spital sau mai multe vor avea nevoie urgentă, de pe azi pe mâine, de anumite materiale sau echipamente medicale în cazul izbucnirii unor focare, atunci trebuie spus că din cauza PSD, ALDE și PRO România aceste achizții rapide care ar putea salva vieți nu se pot face. La fel cum trebuie spus clar și repetat la infinit că, dacă PSD, ALDE și PRO România nu vor vota în Parlment prelungirea stării de alertă și nu-i vor oferi Guvenrului un cadru legal cu ajutorul căruia să poată interveni în situații critice, atunci un eventual val doi de îmbolnăviri și decese trebuie pus în mod apăsat în contul opozției iresponsabile. Fiecare nou caz, fiecare deces va trebui trecut în contul celor trei partide care azi se cațără pe exasperarea legitimă a unei părți din societate pentru o mână de voturi. Integral:
Avocatul Poporului explica de ce a inceput sa monitorizeze spitalele “impotriva torturii si a tratamentelor inumane” Avocatul Poporului,
Esec in serie pentru Inspectia Judiciara, condusa de Lucian Netejoru: CSM anuleaza actiunile disciplinare in cazul a trei procurori celebri Sectia pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii (
Dl. Goe, în anul pandemiei
COMENTARIU Marius Oprea Corectitudinea politica, o politie a gindirii care rescrie istoria. Rescrierea istoriei e primul pas spre dictatura E de înţeles ca moartea violentă a unui om să fie atît deplînsă, cît şi pedepsită. Dar ea să ajungă să rescrie istoria prin prisma corectitudinii politice, numai pentru că el era afro-american şi străbunii săi au fost aduşi ca sclavi pe plantaţiile Sudului american, asta deja depăşeşte orice limită. Nici nu mai este nevoie de o “politie a gindirii” ca in “1984”, romanul lui George Orwell (care se va afla si el cu siguranta pe lista neagra, daca nu se afla deja), pentru ca, de teama incriminarii ca rasisti, xenofobi, intoleranti s.a.m.d., autocenzura functioneaza deja mult mai eficient. Reteaua HBO a retras de pe site-ul sau filmul clasic “Pe aripile vintului”, pentru ca opera cinematografica ar leza sensibilitatea celor al caror trecut tragic in sclavie este prezentat idilic si edulcorat. Nu s-a tinut seama de faptul ca in 1938, la premiera filmului, a fost decernat pentru prima data Oscarul pentru un rol secundar unei acrite afro-americane, care a interpretat-o pe slujnica lui Scarlett O’Hara. Nu sint singurele capodopere “expuse”. La Hollywood s-a propus mai demult ca “Alba ca zapada” sa fie interzisa, pentru ca sarutul printului prin care o trezeste pe aceasta din somnul vrajit este “neconsensual”, iar o alta capodopera a casei Walt Disney, “Cenusareasa” ar avea un mesaj pervers: ,,asteapta ca un tip bogat sa o salveze. Gresit! Salveaza-te singura!”, sustine actrita care a propus scoaterea desenului animat de pe ecrane. Corectitudinea politica isi doreste sa elimine total discriminarile. Dar natura insasi este discriminatorie. Asta, se pare, nu conteaza, iar inlaturarea discriminarii cu orice pret ia uneori forme aberante. La noi, in Romania, la Scoala de agenti de politie din Cimpina se admit cadidati in functie de inaltime. Pentru inscrierea la examenul de admitere la Scoala de politie “Vasile Lascar”, candidatii trebuie sa aiba o inaltime minima de 165 de centimetri fetele si de 170 de centimetri, baietii. O candidata din Arges a facut plingere la Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, dupa ce nu a indeplinit acest criteriu, aprobat prin ordin al ministrului de Interne. Colegiul director al CNCD a stabilit, cu unanimitate de voturi, ca a conditiona inscrierea la examenul de admitere la Scoala de politisti in functie de inaltimea candidatului constituie o fapta de discriminare si a sanctionat Ministerul Afacerilor Intene, cu o amenda de 1.000 de lei. Cum ne vor proteja in fata infractorilor politisti de un metru jumate si chiar mai putin, ramine de vazut; nici nu conteaza, atita vreme cit ei sint selectati nediscriminatoriu, “corect politic”. De ceva vreme, acest imperativ care impune noi standarde comportamentale s-a extins, cum am aratat, de la formule de adresare si tratament al celor minoritari etnic, sexual sau pentru persoanele cu handicap, la o forma de cenzura a actului cultural si a patrimoniului creatiei omenirii din trecut. Practic, din perspectiva corectitudinii politice, nicio opera literara sau cinematografica nu este imuabila, nu mai prezinta garantia ca transimte un mesaj care este “in regula”. Literatura si cinematografia sint in prezent cele mai vulnerabile la supunerea cenzurarii lor, in functie de rigorile acestei corectitudini politice, dar este doar un inceput. Si Iisus Cristos a fost cenzurat. Postul de televiziunea renuntat la utilizarea termenilorBefore Christ (BC)siAnno Domini (AD), pentru ca i-ar putea leza pe cei cu altadecit cea, cu termenii ‘inaintea erei noastre” si “era noastra”, pe care ii folosea si profesorul meu de istorie, in anii comunismului. are si el in vedere inlocuirea termenilor care indica starea civila a unei femei (Miss si Mrs in engleza, Madame si Mademoiselle din franceza, Frau si Fraulein din germana precum si Senora si Senorita din spaniola), spre a nu ofensa domnisoarele batrine. Si aceastea nu sint glume. Modificarea vocabularului este primul semn al impunerii unei noi orinduriri. Revolutia franceza a introdus termenul de cetatean, in vreme ce nobilii, exponentii “vechiului regim” erau decapitati, in numele egalitatii si fraternitatii…..In aceste noi conditii, nici nu mai e necesara o “politie politica”, pentru identificarea “dusmanului de clasa”. El se autodemasca imediat, dupa primele cuvinte, apoi ceea ce a citit, ceea ce ii place il poate plasa imediat in rindurile celor care “practica discriminarea”. Sanctiunile care decurg de aici sint drastice. Ele incep cu pierderea locului de munca, urmeaza actionarea in justitiei si se incheie cu marginalizarea sociala. Ne asteapa deci, din perspectiva corectitudinii politice care a luat avint peste tot, sub presiunea miscarilor sociale din Statele Unite, extinse si in Europa occidentala (exact ca in 1968), “vremuri interesante”. Formula e in ghilimele pentru ca apartine liderului comunist chinez Deng Xiaoping. In plina revolutie culturala maoista, el a fost intrebat la ce se asteapta de la aceasta. Prudent, a raspuns: “traim vremuri interesante”. Si a adaugat apoi: “dar sa te fereasca Dumnezeu sa traiesti vremuri interesante”. Asa a fost. Integral:
Daniel P. Funeriu: Având în vedere că sunt botezat creștin și că creștinii sunt minoritari pe mapamond, cu doar 31% dintre credincioși, mă declar minoritar. Având în vedere că sunt născut român și am soție franțuzoaică, mă declar în minoritatea celor căsătoriți mixt. Având în vedere că am o înălțime sub medie, mă declar în minoritatea celor scunzi. Având în vedere că sunt chimist, mă declar în minoritatea chimiștilor. Am un accent lejer ardelenesc, mă declar în minoritatea ardelenilor.
Vandalismul cultural şi apusul libertăţii în apus Când talibanii au aruncat în aer giganticele statui budiste la Bamyan s-a auzit un prelung vaiet. Pe drept oripilată, lumea civilizată s-a unit intr-un răsunător protest universal. Talibanii credeau că fac „bine“, în raport cu propria credinţă, rău ultragiată de orice semne de presupusă idolatrie. Când protejaţii lor, teroriştii al Quaida, au demolat cu deturnate avioane pline de pasageri turnurile gemene de la New York, comiţând şi alte crime, soldate cu mii de morti, superputerea şi-a schimbat din temelii politica internă şi externă. Prelungi tăceri politic corecte însoţesc azi, în mediile care ar trebui să protesteze, evacuatul din cetate al unor cărţi sau filme clasice, precum “Pe aripile vântului”. Dărâmatul public de monumente şi distrusul de opere de artă, de lăcaşuri religioase și vestigii de cultură, de repere ale memoriei şi ale istoriei nu sunt fărădelegi noi. Şi n-au fost mereu opera unor islamişti. Spre a-şi eterniza numele, scăpându-l de condamnarea la veşnică uitare, Erostrat s-ar fi fixat, potrivit legendei, în memoria culturii universale, printr-un act de un catastrofal iconoclasm. În anul 356 înaintea erei noastre, egolatrul ins ar fi incendiat și distrus templul zeiţei Artemis, imolându-se, potrivit unei legende, împreună cu una din cele şapte minuni ale lumii. Vandalii contemporani Azi, nimicitul de cultură, de artă, de istorie şi de memorie nu mai are loc undeva departe, la adăpost de fotografi şi la distanţă de postmodernitatea “iluminată”. În numele progresului şi al combaterii unor revoltătoare tare, maladii, ideologii și teorii ca antisemitismul, sau rasismul, se revendică în talk-showuri, se reclamă în curţi de justiţie, se cere în docte intervenţii la radio şi tv şi se propune în sofisticate articole de presă. Ori se execută, pur și simplu, în vest, în văzul lumii, sub ochii cameramanilor amatori și profesionişti, fiind opera unor gloate compuse nu în ultimul rând din “millennials” și “postmillennials”, tineri abulici, sau, după caz, furioşi, de regulă născuţi, crescuţi şi educați, teoretic, în civilizaţia iudeo-creştină. În state de drept. Şi în democraţie. Oare ce-i mână la astfel de fapte? Cât de justificate sunt ele? Cât de greu să fie oare să li se înlocuiască “fructele mâniei” cu poame ale înţelegerii faptului că e net mai greu, mai dureros şi mai bine să lupţi, să construieşti şi să creezi, decât să vandalizezi. Mobilul agresiunilor Ne repugnă azi, din adâncul sufletului, negoţul de sclavi. Urâm pe drept, dacă nu suntem pervertiţi moral, degradarea omului prefăcut in marfă, de către oameni care se degradează şi pe ei inşişi ori de câte ori îi tratează pe alţii ca şi cum n-ar aparţine umanităţii, ci regnului animal, sau ar fi, pur şi simplu, obiecte. Ne indignează pe bună dreptate disprețul sau ura generate de diferenţe de culoare ale pielii. Rasismul ne apare azi ca o enormitate intelectuală şi ca o abjecţie morală, ca o lezare a ceea ce e mai sfânt şi mai înălţător în om. ….Nici statuia învingătorului nazismului n-a scăpat de obscenităţile unora din demonstranţii britanici. S-au găsit protestatari să urineze pe statuia londoneză a celui rămas ani la rând singurul lider apusean dotat cu temeritatea şi capacitatea de a-i ţine piept lui Hitler. Sinistrul erou suprem al naziştilor, iar azi al suprematiştilor albi, al rasiştilor și antisemiţilor radicali, s-a şocat văzându-şi gripată mândra Luftwaffe şi eficienta maşinărie de război care cucerise, anterior, Europa. Le-a venit de hac Royal Air Force a lui Winston Churchill, în Bătălia Angliei, prima victorie aliată înaintea înfrângerii definitive a liderului totalitar german….E, ca atare, inutil, probabil, să li se explice iconoclaştilor – în mare parte tineri rău dezorientaţi și millenials perpetuu ofensaţi – de ce e bine să se coboare de pe piedestal statuile unor lideri totalitari, ucigaşi în masă şi figuri de proră ale câte unui cult al personalităţii. Şi de ce e totodată rău să se nimicească, oricât ar părea de detestabile, valori şi opere de artă, vestigii de cultură, repere ale memoriei şi monumente religioase. Ori, vorba lui Orwell, să se rescrie istoria, întru satisfacerea intereselor de moment ale unor dictatori. …. Despre limite O întrebare e: unde ne-am opri? Am ajunge să luăm barosul să distrugem statuia lui David pentru că biblicul rege şi-a trimis soldatul credincios la moarte, ca să-i fure soţia? Aruncăm în aer Roma? Sau Florenţa, doar pentru că, aşa doldora de artă cum este, a fost cetatea unor sângeroşi tirani? Să fim serioşi. …. Dar tocmai cea din urmă îi deranjează pe tirani. Şi pe cozile lor de topor. Sunt convins că, la lucru, în darâmarea pasămite spontană, în fapt premeditată, ilegală şi nedemocratică, de statui, nu e antirasismul. Care nu e avantajat defel de pângărirea monumentului consacrat unui promotor al democraţiei (şi al Europei unite) de anvergura lui Winston Churchill. Se manifestă, în schimb, în asemenea vandalizări, un impuls nihilist inoculat unor tineri dezabuzaţi şi perplecşi, înfricoşaţi de complexităţile lumii moderne, prostiţi de un secol de educaţie inadecvată şi transformaţi, ca atare, în pradă uşoară pentru newspeak-ul extremist al tuturor ideologiilor totalitare. Între ele se numără şi doctrina extremei stângi, “salvaţionistă”, ca stalinismul creator de Gulag. Ca islamismul. Şi ca nazismul care, înainte de genocid, obişnuia, în numele salvării neamului, să ardă cărţi pe rug. Integral:
Cum a găsit criza COVID-19 diaspora românească
200 de pompieri vor fi audiati in zilele urmatoare in dosarul inregistrarilor ascunse privind interventia la Colectiv Aproape 200 de
Consiliul Concurenței amenință cu investigații dacă furnizorii de gaze nu scad prețurile după liberalizarea pieței de la 1 iulie Consiliul Concurenței anunță într-un comunicat de presă că prețul gazelor naturale furnizate consumatorilor casnici după liberalizarea pieței din 1 iulie trebuie să scadă și amenință cu investigarea cazurilor de abuz de poziție dominantă și a înțelegerilor anticoncurențiale dacă furnizorii de gaze vor avea un comportament incorect. Instituția avertizează că atât pe palierul angro cât și pe cel cu amănuntul (client casnic), ”trebuie să se manifeste un mediu concurențial normal, astfel încât preţurile să se formeze liber pe baza cererii şi ofertei, în condițiile în care există doar doi mari producători interni, iar doi furnizori mari asigură aproximativ 90% din consumul clienților casnici”, potrivit unui comunicat de presă. Operatorii economici mari trebuie să acționeze responsabil atât în relația cu concurenții lor mai mici, cât și cu clienții și să nu folosească abuziv poziția dominantă sau să nu realizeze înțelegeri anticoncurențiale, arată Consiliul Concurenței. În același timp, este foarte important pentru evoluția piețelor concurențiale ca la sursa internă de gaze naturale să aibă acces furnizorii (atât mai mari, cât și mai mici) și consumatorii care (prin cantitățile consumate și parametrii tehnici de funcționare) au potențialul de a realiza achiziții direct de la această sursă. ”Ne dorim ca procesul de liberalizare să asigure cliențiilor casnici condițiile pentru a-și modifica contractele de furnizare a gazelor naturale astfel încât să obțină cel mai bun preț și cele mai bune servicii asociate. Consumatorii trebuie să aibă încrederea că pot schimba în mod liber furnizorul, fără ingerințe din partea furnizorului actual al operatorului sistemului de distribuție. În acest fel, consumatorii pot genera o presiune concurențială care se poate transmite pe lanțul producție-furnizare și poate determina obținerea unor condiții contractuale mai favorabile”, a declarat Bogdan Chirițoiu, președintele Concurenței. Integral:
Domnule Băsescu, iar vă fracturaţi logica într-o acrobaţie deloc marinărească de a încerca marea cu degetul? …. Noi, cetăţenii oneşti, suntem la fel de preocupaţi ca şi dumneavoastră de acest subiect şi am fi apreciat dacă aţi fi prezentat şi ceva cifre oficiale din rapoartele poliţiei naţionale care să ne permită să ne îngrijorăm ca şi dumneavoastră de această presupusă creştere explozivă a infracţionalităţii. Dar ştim de ce nu ne daţi aceste date… pentru că, vă citez: „(…) în acest timp, poliţia şi jandarmeria nu acţionează pentru că pur şi simplu nu au informaţii”. Să îmi fie cu iertare, dar nu ştiu ce anume ar trebui să mă îngrijoreze mai tare: creşterea ratei infracţionalităţii sau că fostul preşedinte este mai bine informat decât poliţia şi jandarmeria? Vă cunoaştem celebrul discurs: „sunt omul cel mai bine informat din ţară”, dar asta nu înseamnă că noi, ceilalţi, mai puţin informaţi decât dumneavoastră, suntem şi proşti. Este cert că mafioţii şi clanurile lor ne afectează pe noi, cetăţenii oneşti şi de bună credinţă, şi de aceea aceste grupări trebuie anihilate. Şi este la fel de cert că aceleaşi clanuri sprijină diverşi oameni politici şi de aceea, probabil, nu le-aţi anihilat în zece ani cât aţi fost preşedinte şi încă mai există şi azi. Domnule preşedinte, ştim că sunteţi un jucător, dar chiar atât de jos coborâm miza? Şi la ce joc, la Popa Prostu’? Pentru câteva potenţiale voturi de la câtiva rasişti vă fracturaţi logica într-o acrobaţie deloc marinărească de a încerca marea cu degetul? După logica dumneavoastră „clan ţigănesc” este egal cu „grup mafiot” şi grupurile mafiote din România au legătură cu romii. Dubioasă abordare, mai ales că luna trecută aţi fost amendat de CNCD fix pentru astfel de derapaje (controlate, le spun eu, căci sunteţi un profesionist şi ştiţi ce faceţi). În fond, e matematică pură. Cu 6 000 de lei (amenda de la CNCD) nu aţi fi putut să vă câştigaţi nici pe sfert din popularitatea pe care aţi câştigat-o în rândul simpatizanţilor de extremă dreapta. Deci, aţi văzut că e rentabil, recidivismul la acest capitol nu se pedepseşte, moralitatea nu vă împiedică deci nu aveţi nici un motiv să vă opriţi. Dar sper să o facă alţii! Păi cum, domnule preşedinte jucător, vă jucaţi ultima carte mizând pe rasismul românilor pentru a vă depăşi nivelul de 5% al partidului dumneavoastră? Deşi vă înţeleg disperarea, căci sunteţi în prag de a ieşi din cărţi – politic vorbind, nu pot să nu vă atrag atenţia că sunteţi penibil chiar şi numai dacă analizăm logica discursului dvs. Citez: „Oare grupările de crimă organizată acţionează proporţional cu puterea victimei (…) când ocupă fără aprobare spaţiul public pentru a-şi desfăşura reţelele de cerşetorie?” Păi cui să ceară aprobare aceste grupări de crimă organizată pentru a obţine şi ei un spaţiu public pentru cerşetorii exploataţi? Aveţi dumneavoastră cunoştinţă sau cunoştinţe? Totuşi, sper ca şi simpatizanţii dumneavoastră de extremă dreapta să se prindă că nici măcar rasist adevărat (de calitate) nu sunteţi. Dovadă sunt colaborările, horele şi înrudirile dumneavoastră cu Bercea Mondialul. Oare şi atunci aţi fost la fel de oportunist ca şi acum? Aproape că ne induceţi în eroare, sper că nu sunteţi şi jucător de teatru. Era cât pe ce să mă alătur dumneavoastră în lupta cu infractorii, dar noroc că m-am întrebat ce sunteţi dumneavoastră atât timp cât încălcaţi o lege cu bună ştiinţă şi pentru a cărei încălcare aţi mai fost sancţionat de CNCD de cel puţin trei ori până acum. Domnule Băsescu, nu ştiu ce consilieri aveţi, dar credeţi-mă că nu sunteţi politicianul care ar trebui să vorbească despre furturi într-o ţară în care sunteţi celebru pentru numărul dumneavoastră de magie cu flota. Şi nici despre clanuri, „ţigani” şi grupuri mafiote, cu un frate înrudit cu Bercea şi condamnat pentru trafic de influenţă şi complicitate la trafic de influenţă. …. Domnule Băsescu, atât timp cât aveţi beneficii în calitate de fost preşedinte de pe urma statului român, şi dumneavoastră aveţi obligatia să nu îi (mai) aduceţi acestuia prejudicii de imagine. Şi da, statul român trebuie să pedepsească toţi infractorii, indiferent de etnie, clasa socială sau culoare politică. Integral:
Banca Mondială prevestește cea mai gravă recesiune economică la nivel global din ultimii 150 de ani Economia mondială se va contracta cu 5,2% în 2020, potrivit unei estimări a Băncii Mondiale. Estimarea emisă luni subliniază că pandemia de COVID-19 a avut un impact “rapid şi masiv”, în ciuda măsurilor de asistenţă financiară fără precedent, potrivit AFP şi Reuters. Banca Mondială vorbește despre “cea mai profundă” recesiune de la al Doilea Război Mondial. Numărul de state ale căror economii vor avea de suferit în acest an prefigurează cea mai gravă criză economică din ultimii 150 de ani, potrivit instituţiei. Numărul persoanelor ameninţate de
Politică şi dezastre O sete apocaliptică bîntuie lumea de astăzi, mai ales lumea liderilor politici şi a instituţiilor care le înlesnesc exerciţiul necenzurat al unui pantagruelic exces de putere: setea de dezastru. Politica şi marile instituţii ale puterii economice, militare, poliţieneşti, administrative, ale controlului mediatic etc., toate se comportă ca şi cînd singurul lucru important, singurul care contează cu adevărat, este doar următorul dezastru. Catastrofa cea nouă. Dacă nu vine singură, ori se lasă prea mult aşteptată, este ajutată, moşită sau provocată, pur şi simplu. Nu trebuie să privească cineva prea mult în zare pentru a se convinge de stringenţa acestui adevăr. Uniunea Europeană a avut nevoie doar de două decenii pentru a epuiza faza “roză” a erei post război rece, începută cu desfiinţarea barierelor politice şi economice dintre estul şi vestul continentului, pentru a fi încheiată cu procesul expansiunii instituţionale. După aceea, s-a intrat direct în blocaj, unul care a cotit-o repede, abrupt, spre catastrofă. N-a ajuns încă la destinaţia finală, dar nici departe nu este! Blocajul a început cu decizia arbitrară a unuia dintre cei mai îmbătaţi de măreţia propriei persoane preşedinţi ai celei de A Cincea Republici Franceze. Unul care a vrut cu tot dinadinsul să îşi ridice statuie din cimentul Constituţiei Europene, cea care avea şansa să transforme radical Europa. Mai aştepta doar votul, ca şi adjudecat, în Consiliul Uniunii Europene. Referendumul din Franţa nu a fost, însă, nici despre Constituţia Europeană, nici despre viitorul Europei, ci despre lehamitea şi sastiseala francezilor provocate de una dintre cele mai găunoase şi corupte preşedinţii, cea a lui Chirac. Proiectul a căzut şi căzut a rămas pînă în ziua de azi. Au urmat alte fracturi şi tensiuni, mai mici sau mai puţin vizibile, pe faliile clasice nord-sud, iar mai nou est-vest. După care a urmat catastrofa numită brexit. În loc de răspunsuri la întrebările despre dezvoltarea instituţională şi politică a Uniunii Europene, despre deschiderea următoarei faze a construcţiei capabile să ne ancoreze în viitor, ne-am trezit în faţă cu întrebări din categoria: va rezista proiectul european la şocul rupturii britanice? Ce prefix va avea următorul exit: italian, olandez, polonez, maghiar? Cîtă vreme poate rezista o instituţie care, teoretic, este menită să asigure unitatea politică a continentului, dar a cărei coloană vertebrală a fost fracturată, ale cărei valori sunt mai incerte ca niciodată, ai cărei lideri promovează soluţiile cooperării selectiv-restrictive, în locul celor inclusive? Întregul comportament politic al liderilor Europei a fost doar o lungă invocare şi pregătire a acestui dezastru. Nimic care să-l prevină, nimic care să-l înlăture… totul ca să îl precipite. Cu un decalaj de circa un deceniu, NATO a urmat acelaşi traseu. Alianţa menită să sudeze definitiv în istorie legătura strategică, peste Atlantic, dintre Europa şi Statele Unite, confundînd armistiţiul declarat de Kremlin la încheierea războiului rece, cu proiectul kantian al păcii eterne, a început să abereze “concepte strategice” care nu numai că au implicat-o în zone şi conflicte complet dincolo de litera şi spiritul tratatului fondator, dar au contribuit la dereglarea totală a busolei politice în privinţa obiectivelor fundamentale ale organizaţiei. După care, exact ca şi în cazul Uniunii Europene, a urmat cotitura bruscă spre catastrofă. Proaspăt revigorată după căderea Zidului Berlinului, istorica obsesie britanică a “puterii germane” asupra Europei şi-a exportat cu succes temerile la Washington. Triumful reunificării Germaniei, ca victorie a politicii aliate, a Statelor Unite şi a Europei, a cedat locul resentimentelor privind creşterea necontrolată a puterii noii Republici de la Berlin…..Trump nu a făcut decît să precipite cursul evenimentelor, hrănind fondul relaţiilor transatlantice cu animozitatea din relaţia sa personală cu Merkel. Recentul anunţ al retragerii SUA din acordul multilateral “Cer deschis” urmat la cîteva zile de decizia privind retragerea unui însemnat contingent din componenţa trupelor americane staţionate în Germania, adînceşte simţitor prăpastia dintre Europa şi SUA. Spre bucuria Rusiei, desigur. Cu Donald Trump încă patru ani la Casa Albă nu e deloc nerezonabil să crezi că la Kremlin cineva şi-a pus deja întrebarea: cînd vom putea constata că şi prevederile Tratatului Atlanticului de Nord au devenit caduce?….De oriunde ai privi lucrurile, de la Moscova sau de la Beijing, de la Washington sau de la Londra, setea oamenilor politici, a decidenţilor la vîrf, care cheamă dezastrul, pare de neostoit. Întrebarea este, de ce au ei nevoie, atît de neapărat, de nenorociri revărsate în valuri peste capul nostru? Răspunsul simplu şi direct, într-o anume măsură deconcertant, este, cred eu, următorul: pentru că nu au nici un fel de soluţii la problemele structurale pe care au fost puşi să le gestioneze şi să le rezolve. Societăţi proiectate într-o accelerată buclă de schimbare pentru care nu sunt pregătite, societăţi marcate de o gravă şi periculoasă fragilitate structurală, de nesiguranţă şi riscuri greu sau prea puţin controlabile. Integral:
O lege privind vânzările de terenuri agricole lovește industria petrolieră Parlamentul a adoptat săptămâna trecută un proiect de lege privind vânzările terenurilor agricole în România, aceasta urmând să fie trimisă spre promulgare. Legea instituie noi condiții pentru tranzacțiile cu terenuri agricole, însă lovește puternic industria petrolieră. Asociația Română a Companiilor de Explorare și Producție Petrolieră (ROPEPCA) spune că este o chestiune care afectează securitatea energetică națională și duce companiile în imposibilitatea de investi în proiecte de producție și dezvoltare a resurselor energetice, dar și de transport sau furnizare de energie…. Printre altele, legea adoptată impune ca terenurile agricole să fie vândute numai companiilor și persoanelor fizice care pot demonstra că au desfășurat în ultimii 5 ani preponderent activități agricole. Mai mult, odată cumpărat, terenul trebuie folosit numai pentru activități agricole. Companii românești cu alt obiect de activitate, dar care au nevoie de teren în extravilan pentru activitatea lor, cum sunt companiile petroliere, nu îl vor putea achiziționa ori închiria pentru derularea de operațiuni petroliere, conform legii adoptate. Cu alte cuvinte, companii active în România care, conform obligațiilor asumate față de Statul român, trebuie să obțină folosința unui teren pentru forarea unei sonde, ori pentru construirea unei facilități de producție, nu vor putea respecta acordurile de concesiune pe care le-au semnat cu Guvernul României. În acest moment, Legea Petrolului oferă titularilor de acord petrolier drept de folosință pentru terenurile incluse în perimetrul petrolier aferent acordului. Astfel, titularul negociază cu proprietarul terenului respectiv, iar, în urma căderii la o înțelegere cu acesta din urmă, titularul poate fie cumpăra, fie închiria terenul respectiv pentru o perioadă mai lungă, proprietarul terenului având posibilitatea de a negocia și primi prețul pe care îl consideră corect. Astfel, titularul desfășoară operațiuni petroliere, în vederea fructificării subsolului țării, a livrării de energie românilor, în interesul Statului român. Legea adoptată va schimba complet modul în care acest drept este exercitat, ducând Statul în imposibilitatea de a exploata resursele în beneficiul consumatorului, dar va priva și proprietarul privat de dreptul său constitutional de a dispune cum dorește de proprietatea sa și de posibilele beneficii financiare, arată ROPEPCA. Atragem atenția asupra faptului că nu numai companiile petroliere sunt afectate de această lege! Orice companie care nu desfășoară activități agricole și dorește să investească în teren agricol se află în aceeași situație. Legea adoptată impune aceleași restricții și pentru persoanele fizice, români, europeni sau non-europeni, cu domiciuliul sau reședința în România de cel puțin 5 ani, care doresc să întreprindă activități agricole, cu excepția tinerilor fermieri ori a celor care au domiciliul în comuna în care vor să cumpere terenul. Cu alte cuvinte, românii nu vor putea cumpăra un teren agricol decât dacă lucrează de 5 ani în agricultură la momentul în care doresc să cumpere acel teren. Integral:
Incertitudine în Parlament cu propunerea ca românii cu
Învățământul românesc – pași în context
România, singura ţară a Uniunii Europene în care durata estimată a vieţii profesionale a scăzut în ultimele decenii Durata estimată a vieţii profesionale, pentru populaţia adultă în vârstă de cel puţin 15 ani din Uniunea Europeană, a fost în medie de 35,9 ani în 2019, cu 3,6 ani mai mare decât era în 2000, însă România este singurul stat membru al UE unde durata estimată a vieţii profesionale a scăzut în ultimele două decenii, cu 2,2 ani, până la 33,8 ani, arată datele publicate marţi de Eurostat, relatează Agerpres. În rândul statelor membre, Suedia şi Olanda aveau în 2019 cea mai lungă durată a vieţii profesionale, 42 de ani, respectiv 41 de ani. În contrast, cea mai scurtă durată estimată a vieţii profesionale se înregistra în Italia (32 de ani), urmată de Croaţia (32,5 ani), Grecia (33,2 ani), Belgia şi Polonia (ambele cu 33,6 ani) şi România (33,8 ani). În 2019, comparativ cu 2000, durata estimată a vieţii profesionale a crescut în toate statele membre, cu excepţia României, cele mai mari progrese fiind înregistrate în Malta (7,6 ani), Ungaria (6,9 ani) şi Estonia (5,6 ani). Repartiţia pe sexe arată că, în 2019, se estima ca bărbaţii să lucreze mai mult decât femeile, respectiv 38,3 ani versus 33,4 ani în cazul femeilor. Integral:
În plica cotului, scuzați cacofonia, 2+2=5 ….. În elanuri ascendente și revărsări orizontale, dreptul contemporan, virusat și el de isteria covidului, își trăiește o majoră criză de epilepsie: legi de alertă care se suprapun peste ordonanțe de urgență și se calcă pe bombeu reciproc, proceduri concepute în miez de noapte așteptându-și nașterea după juma’ de ceas de gestație, ordine administrative care-s instrucțiuni în zilele cu soț și recomandări în cele impare, norme de trimitere la reguli inexistente și referințe la ziceri intraductibile în limba vorbită de oameni, revocări de abrogări și abrogări de revocări, cacofonie de babilonie și babilonie de cacofonie. Toate servite ca Drept, Drept întru restrângerea ori anihilarea drepturilor oamenilor și decretarea principiului că libertățile dăunează grav sănătății. Deșeuri normative toxice și pestilențiale care put a neconstituționalitate ori a ilegalitate, după caz, și care fac din dreptul marțial al covidului-19(84) un set de instrucțiuni scrise mărunt pe cutia cu somnifere și pe eticheta verde de Paris. Dar nu despre tentativele de suicid ale emo-dreptului țin să vociferez. Ci despre pornirile lui maniacale de amestec în treburile interne ale altor „jurisdicții” (1) și de control absolut asupra derizoriului (2). 1. Ca sistem de norme și reglementări, dreptul făcut de oameni prin legiuitorii lor e menit să adecveze raporturile sociale cu etica timpului și funcționarea cvartetului persoană fizică-persoană juridică- comunitate-stat în acord cu principiile echității, egalității și binelui public. Cam ăsta-i teritoriul pe care funcționează și nu-și poate aroga competențe dincolo de granițele „telurice” ale misiunii lui. Mai pe scurt, dreptul nu-și poate asuma arogant misiunea exorbitantă de a interveni în spațiile ori relațiile care nu-s ale oamenilor, entităților și instituțiilor de ei create. El n-are ce căuta nici în regatul științelor exacte și nici în Împărăția Cerurilor. Întâi, el nu poate intra în domeniul fizicii să rescrie legea gravitației, n-are cum să decreteze că molecula apei are trei atomi de hidrogen în loc de doi și nici cum să normeze contactul miraculos al spermatozoidului cu ovulul. (Ficțiunea că un copil conceput e considerat născut când e vorba de drepturile lui înseamnă – dincolo de minunăția etică a prezumției – una dintre acele formidabile recunoașteri ale separării domeniului dreptului de „jurisdicția” biologiei.) Pe urmă, deși se vrea „matematică”, dreptul primește această recunoaștere doar cu titlu metaforic și doar când respectă în mod autentic rigorile logicii și cartezianismului. Altminteri, dreptul nu poate legifera mâine că 2+2=5 decât dacă am accepta că suntem – suntem, cumva, evrika!, asta-i confirmarea?…- în lumea distopică a lui Orwell unde acest „adevăr” decretat de Big Brother era asumat și aplaudat de supușii lui…..În lumina premiselor de mai sus, ca slujitor al dreptului și iubitor al științei lui, mie mi-e rușine că, în aceste vremi de restriște, când e nevoie de calm, rigoare, justă măsură și echilibru (exact „luminile” și „înțelepciunile” unui adevărat Legiuitor), dreptul intervine despotic să scrie ecuații pe care n-are cum a le scrie și să cotropească teritorii pe care n-are cum a le stăpâni. Întâi și-ntâi, el își arogă competența supremă, a monarhului absolut și despotic, de a defini însăși viața supușilor, de a decreta care sunt drepturile lor esențiale și care-s secundare, de a decide ierarhia importanței libertăților ca adevăr cu valoare de dogmă, universal valabil și aplicabil și, din cauza unei viroze, fie ea context sau pretext – prefabricat sau nu – de a-și alinia subordonații la distanța regulamentară ca ei să aplaude și să mulțumească tătucului pentru măsurile de ocrotire și protecție împotriva inamicului. Pe urmă, în numele acestui deziderat, dreptul își pierde capul și firea și se agită isteric în toate direcțiile: își aranjează pedant boneta asistentei medicale ca să ne ia temperatura și decretează că, dacă ocaua lui zice 37,4 (plus-minus „marja de eroare din prospectul dispozitivului”), suntem prezumați în mod absolut infectați de păcatul suprem și, ca atare, suntem expropriați pe loc, despăgubireless, de șansa de-a cumpăra pâine; își ia chiloții arbitrului de fotbal și-și scoate de la brâu spray-ul de colorat terenul, ne trimite în zid și ne măsoară distanțele amplasamentelor pentru ca loviturile statului să fie cât mai libere; își pune apoi repede pe el halatul de medic și reglează simptomele asimptomaticilor și regimul lor de tratament; iar, după ce a dereticat urgențele zilei în materie de biologie, geometrie și chimie, își trage sutana peste bonetă, chiloți și halat și dă o raită pe la biserică, să dezinfecteze normativ icoanele și să dea linguriței de împărtășanie o folosință unică. După care, se bagă-n pijamale-nspre-culcare, liniștit că și-a făcut treaba, nu înainte de a ne transmite ultimele indicații și instrucțiuni pentru ziua de mâine, la douășpe fără cinci. 2. Vă jur că, până mai ieri, nu știam ce-nseamnă „plică”. A fost nevoie de o normă de drept, emisă de Ministerul de Interne și Ministerul Sănătății, în codevălmășie, ca s-o iau din loc înspre DEX și să mă documentez (3). Deși dicționarul îmi zice că „plica” este o „cută a pielii sau a mucoasei pereților anatomici”, norma cu pricina pare să dea plicii sensul metaforic al îndoiturii (asta admițând – în contra tuturor prescripțiilor de tehnică legislativă – că o regulă juridică s-ar putea scrie și-n figuri de stil). Așadar, ordinul în discuție mă obligă să urmez „precauțiunile universal valabile” (sic!) și să-mi mențin „igiena respirației” (sic!) prin „tuse și/sau strănut în plica cotului sau în șervețel de unică folosință” (sic!) (sublinierea mea) cu mențiunea capitală că, „după utilizare, șervețelul de unică folosință va fi aruncat în recipientul de colectare a deșeurilor și se va efectua imediat igiena mâinilor (sic!)” (nu mi-e clar dacă doar a palmelor sau a membrelor superioare din vârful degetelor până-n umăr) (4). Prin urmare, da, regula strănutului în „plica cotului” se vrea o normă de drept. Cum norme juridice se doresc și instrucțiunile adoptate în ultima vreme ca să ne ordoneze viața în cele mai amănunțite detalii, de la portul botniței și „termometrizare” pân’ la „evitarea atingerii” și „carantinare”….. Citesc, mă minunez și nu-mi vine să cred… Carevasăzică, Ministerul Culturii (deci nu orice minister, ci acela „al Culturii”) adoptă reglementări care-și propun să „termometrizeze” oamenii, să „restricționeze activitățile culturale și de educare în biblioteci”, să „carantineze cărțile” („atunci când dezinfecția lor nu e posibilă”), să „elimine formarea de aglomerări de cititori” și să forțeze scenariștii să-și scrie scriptul cu ruleta în mână ca nu cumva pantomimele actorilor să se ia la trântă ori la sex cu virusul „ucigaș”. Sunt norme care mă lasă stupefiat și perplex în fața întrebărilor fără răspuns. Le iau în ordine… Întâi, cum își permit niște reguli girate de forul suprem al culturii naționale să maltrateze, să „termometrizeze noncontact” și să „carantineze” limba română? Nu exclud ca, în evoluția limbii, barbarismele astea lingvistice să fie în viitor adoptate, dar de când și până când -mă întreb- are prescripția juridică asemenea inițiative revoluționare, când este de notorietate că ea ar trebui să lucreze doar cu sensuri clare și consacrate? (Sau poate asemenea reglementări referitoare la „carantinarea” și „dezinfecția” lucrărilor din bibliotecă să fie oare un prim pas spre etapa de demarcație între cărți curate și septice și cărți spurcate și eretice?!). Pe urmă, ce înseamnă să „elimini formarea de aglomerări de cititori”?! „Eliminarea formării de aglomerări”…Uau, uau, uau! Dar „triaj observațional zilnic”?! Dar „mâini neigienizate”?! La limită, pot pricepe că frica a fost recent încoronată ca regină a tuturor virtuților, da’ să fie împărăteasa asta atât de puternică încât să aibă un efect paralizant asupra bunului simț lingvistic și asupra corzilor vocale ale limbii materne?! Sau cumva asemenea simptome de cancer lingvistic sunt semnul dispariției a însăși comunicării verbale dintre oameni, prognozată de Elon Musk (6)?
Valentin Naumescu: ASALTUL IDEOLOGIC ASURZITOR AL STÂNGII AMERICANE, ipocrită şi plină de clişee, mascată de câteva decenii în hainele unui fals “liberalism”, scandată sufocant de CNN şi de celelalte media care practică “ortodoxia” corectitudinii politice împinsă la paroxism, este CAPCANA ÎN CARE A CĂZUT LUMEA LIBERĂ. Mă tem că se va întoarce ca un bumerang şi va lovi năpraznic America şi democraţiile liberale occidentale peste faţă, spre satisfacţia Chinei şi a Rusiei. Noi, aici în România şi
OP-ED) Mai poate fi salvată guvernarea 2020-2024? Câteva soluții Perioada 2020 este pierdută pentru modernizarea României din pricina crizei coronavirusului. Riscul de a pierde perioada 2020-2024 este în acest moment uriaș și doar o acțiune rapidă poate să îl evite. Suntem în ceasul al douăsprezecelea pentru salvarea perioadei 2020-2024. În care România are nevoie de modernizări majore și radicale, nu doar de ”reforme” sectoriale. Explic de ce anume acest risc e uriaș și, mai ales, cum poate fi el evitat. 1) De ce riscăm să pierdem perioada 2020-2024? În acest moment sunt trei scenarii pentru guvernarea 2020-2024: a) Guvernare PSD+sateliți: acest lucru este foarte posibil. Dacă imediat după alegeri PSD+UDMR+ALDE+PRORO reușesc să încropească o majoritate, vor ataca la CCR orice altă numire făcută de președinte, CCR le va da câștig de cauză și… game over. Nimic bun nu se va întâmpla, clientela de partid va pune mâna pe toate pârghiile puterii, funcțiile și miliardele de euro din fonduri UE, totul fără agresiuni de tip Dragnea asupra justiției și se va așterne o liniște de mormânt. b) Guvernare PNL+USRPLUS: această variantă pare cea mai probabilă, dar, la cum arată lucrurile acum, e sortită eșecului. Când spun eșec nu mă gândesc la catastrofe de tip pesedist, ci mai degrabă la ratarea saltului uriaș pe care îl punem face (și trebuie să!), iar în loc de o posibilă variantă maximală să avem o guvernare prea cuminte pentru adevăratele nevoi. Pentru a înțelege de ce acest risc e mare, trebuie să vă spun că o majoritate în Parlament nu e doar aritmetică. Existența unei majorități nu garantează că o lege va trece fără să fie alterată de interesele ilegitime ale unor membri ai acelei majorități. Vă spun din experiență că adesea dubioși ai majorității torpilează legile bune mai rău ca cei din opoziție. Or, la ora actuală, atât PNL cât și USRPLUS au un număr semnificativ de mega-dubioși. Natura dubioșilor, însă, e fundamental diferită: Dubioșii PNL sunt blatiștii cu PSD, iar ei sunt mulți și cu mușchi pe ei. Adepții modernismului par mai degrabă firavi și marginalizați. De fapt se vede cu ochiul liber că odată la guvernare PNL tinde să devină un PSD cu față umană (de fapt toate partidele ajunse la guvernare devin așa) iar dinamica internă e de asemenea natură acum încât pe listele de la parlamentare vor avea loc dubioșii cu mușchi, nu cei bine intenționați dar firavi. USRPLUS are și niște ciudați mesianici cărora nici bicicleta nu le-aș lăsa-o pe mână, darmite țara. În cazul lor există totuși o mică licărire de speranță: nu au fost niciodată în guvern, iar guvernarea, ca toate lucrurile, se învață. În concluzie, o alianță între PNL+USRPLUS în formația actuală va fi o alianță care va conține o cantitate uriașă de pesediști vopsiți în galben și ciudați mesianici. c) Guvernare PNL+PSD+sateliți dar fără USRPLUS: nu aș neglija deloc această variantă. Între politicienii celor două partide există legături trainice, consolidate prin afaceri vechi de 30 de ani. Sigur, se ceartă în public, dar când vine vorba de făcut un ban… frați de cruce, nu alta… E limpede că o asemenea majoritate va face… fix nimic. Mai sus am vorbit doar despre guvernare, să vedem ce poate face un președinte bine intenționat. Din experiență vă spun că până la numirea premierului, în decembrie, poate tot ceea ce dorește. La 1 minut după… mai nimic. De ce? Simplu: după ce va numi premierul rezultat din alegerile legislative, adică decembrie 2020, președintele nu va mai avea niciun instrument de putere reală. Partidele, nici măcar PNL, nu vor mai ”asculta” ceea ce vrea președintele pentru că la următoarele alegeri din 2024 președintele nu va mai avea niciun cuvânt de spus la alcătuirea listelor. Președintele nu poate da jos premierul numit în decembrie 2020, deci masculul alfa al politicii va fi premierul, nu președintele. Dacă aveți dubii, credeți-mă pe cuvânt. Am fost lângă un președinte al României pe final de mandat și cam știu cum merge treaba cu adevărata sa putere. Celui de care vă vorbesc i-au luat partidul, i-au luat guvernul și i-au arestat fratele pe final de mandat, deci e clar câtă putere avea….. Într-un singur domeniu -cel mai important în perspectiva guvernării 2020-2024- Ludovic Orban nu a demonstrat ceva consistent: nu a demonstrat că știe, că vrea și că poate opri pesedizarea PNLului. În USRPLUS e limpede că la ora actuală singura persoană cu care se poate construi e Dacian Cioloș. Asta în pofida faptului că lucrurile nu sunt total limpezi nici între USR și PLUS: nu au trecut cu succes de locale (nici măcar de facerea listelor la locale), fuziunea e doar la nivel declarativ și, sunt absolut sigur, există un curent, mic dar nu neglijabil în PNL care ar prefera să apropie PLUS de PNL, iar USR să coboare sub 10%. Barna, care are meritul de a fi ținut USR împreună, e incapabil să își gestioneze eșecul de la prezidențiale și e clar că nu are anvergură pentru mai mult decât a fi un parlamentar onorabil. Ceea ce nu e puțin lucru. Algoritmul pentru a reuși guvernarea 2020-2024 este, inevitabil, următorul: 1) Președintele să decidă pe cine vrea să numească premier în decembrie 2020. Dacă acela este Ludovic Orban, atunci să îi impună acestuia, ca o condiție sine qua non, curățenie generală în PNL. Greu, foarte greu. Dacă premierul ales de președinte nu este Ludovic Orban atunci să îi spună acestuia verde în față, discutând cu el limpede despre ce poziție politică să primească după alegeri. Președinte al senatului, al camerei sau orice altă dorință a lui trebuie satisfăcută pentru că o merită. 2) Președintele să îi strângă, încă de mâine, pe premierul său preferat după 2020, pe Ludovic Orban și pe Dacian Cioloș și să facă trei lucruri: a) să stabilească, om cu om, oamenii care vor fi în noul Parlament. PNL să elimine blatiștii cu PSD (în general foști apostoli ai uselismului), iar Dacian Cioloș să renunțe la ciudații și ciudatele mesianice din USRPLUS. Să îi ofere lui Dan Barna un post onorabil, șef de cameră de exemplu. b) Să stabilească un program de guvernare ”la milimetru”. Cu calendar de aprobare a legilor cheie, cu resursele financiare necesare (programarea banilor europeni), etc. c) Să stabilească garnitura/garniturile de miniștri, dar și numele celor din eșaloanele 2 și 3 ale puterii și liderii deconcentratelor, astfel încât în 30 de zile de la preluarea guvernării toate posturile politice să fie acoperite cu oameni pregătiți și de calitate. Integral:
EXCLUSIV Cum a populat PNL două instituții-cheie cu neamuri, prieteni, parteneri de viață și clientelă politică. Noii șefi de la la Fondurile de Garantare și Contragarantare O promisiune a premierului Ludovic Orban de la începutul mandatului – ”Să terminăm cu pilăraia şi nepotismul” –, este contrazisă flagrant de realitatea din două instituții esențiale pentru piața financiară. G4Media.ro prezintă cazurile Fondului Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii (FNGICMM) și al Fondului Român de Contragarantare (FRC). De la vârf și până la Filialele din Craiova, Sfântu Gheorghe sau Focșani, ambele instituții aflate în subordinea Ministerului de Finanțe au devenit baze ale clientelismului politic liberal, printre cei propulsați în funcții aflându-se și reprezentanți din partidele aliate. Premierul Ludovic Orban a depus jurământul de învestitură pe 4 noiembrie 2019. Începând cu luna decembrie 2019, în Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și în Fondul Român de Contragarantare, la nivel central și local, au fost numiți, în diverse funcții (membri în Consilii de Administrație, președinți de Consilii de Administrație, membri Consiliul de Supraveghere, membri Directorat) 19 persoane care fac parte din PNL sau din formațiuni aliate ale acestuia. Cei mai mulți dintre cei numiți au mandate de 4 luni, care pot fi prelungite până la 6 luni. Iată lista acestora: 1. Sorin Alexandru Afloarei (30 de ani, PNL Iași, consilier județean, finul ministrului Mediului, liberalul Costel Alexe). Membru în Consiliului de Administrație al Filialei FNGCIMM Focșani. 2.300 de lei net/lunar. După venirea liberalilor la guvernare, a câștigat un concurs pentru un post foarte bine plătit, de economist, la ANCOM Iași….. 2. Gheorghe Pecingină (42 de ani, vicepreședinte PNL Gorj). Membru al Consiliului de Administrație al FNGCIMM la nivel central. Indemnizație lunară brută de 12.062 lei. Anterior a fost numit secretar de stat în Ministerul de Finanțe. 3. Alexandru Ștefan Părduț (32 de ani, Președinte TNL Vâlcea, Consilier Județean Vâlcea, Vicepreședinte TNL România). Administrator executiv Filiala FNGCIMM Craiova. Remunerație lunară 15.870 lei/brut…. 4. Alexandru Florian Gătejescu (43 de ani, PNL Dolj). Președinte Consiliul de Administrație la Filiala FNGCIMM Craiova. Remunerație lunară 2.500 de lei net. Alexandru Florian Gătejescu, despre cum a ajuns la FNGCIMM și dacă a contat faptul că partidul său se află la Putere: ”Am experiență în avocatură. Am fost la București și am fost acceptat de directorul Fondului. Nu știu exact” 5. Robert Eugeniu Ciocioi (41 de ani, vicepreședinte PNL Gorj). Membru Consiliul de Administrație Filiala FNGCIMM Craiova. Remunerație lunară 2.500 de lei net….6. Ioana Gabriela Ciobanu (30 de ani, consilier personal al ministrului de Finanțe Florin Cîțu, foto jos). Este membru în Consiliul de Administrație la Filiala FNGCIMM Focșani. Indemnizație netă 2.300 lei lunar. În timpul documentării acestui articol, după ce am contactat-o, și-a închis contul de Facebook în care distribuia intens materiale despre șeful ei….. 7. Brândușa Nicoleta Miron (51 de ani, director comunicare PNL 2005-2010, în prezent expert relații publice PNL). Membru în Consiliul de Administrație la Filiala FNGCIMM Sfântu Gheorghe. Indemnizație netă 2.300 lei lunar. 8. Lucian Jugrin (36 de ani, PNL Iași). Până de curând consilier local Municipiul Iași; conform
Zdrobitorul “triumf” asupra corupției românești Corona, vandalismul din SUA și tensiunile româno-maghiare au umbrit “triumful” trecut sub tăcere al României lui Iohannis. Care a “zdrobit” magic corupția, eliminând-o, ca pericol, din strategia națională de apărare….. Nefăcutele americane sunt dublate de altele, similare, vesteuropene. Noroc cu știrile “bune” parvenind din România. Unde președintele Iohannis nu se mulțumește să-l emuleze pe Sfântul Gheorghe. Pare să-l fi întrecut. Legenda pretinde că mucenicul, fost militar în armata imperială, martirizat de Dioclețian in secolul IV, ar fi izbutit să salveze în Libia o fecioară, străpungând cu sulița nesătulul balaur exalând duhori pestilienţiale, care urma s-o devoreze pe prințesă. Sfântul Gheorghe, patronul armatei romane, a avut nevoie de ditai lancea și de o sabie ca să-i vină de hac monstrului. Președintelui Iohannis aproape că nici pix nu i-a mai trebuit ca să se impună în fața corupției intoxicând în ultimii 30 de ani România postcomunistă. Ca șef al CSAT, Iohannis a completat acțiunea CCR de evacuare a serviciilor secrete românești din lupta anticorupție eliminand aproape integral, din misiunea lor, ca şi din strategia de apărare națională, sulfurosul subiect al corupţiei. Dupa cum semnala G4Media.ro, au mai rămas între altele, în strategia cu pricina federaţia rusă şi ispitele iliberale, o aluzie la Ungaria lui Viktor Orban. Mai figurează niște probleme mai mici. Dar corupția? Ca pericol, ca “vulnerabilitate” cum a fost cotată pană acum şi ca prioritate, corupția s-a evaporat, practic, din strategie. În care a rezistat doar ca o referință stingheră din capitolul minor și neglijabil al “riscurilor”. De parcă sute de mii și milioane de români n-ar fi ieșit în stradă ori stat la cozi interminabile, la vot, în ultimul deceniu, ca să combată răul structural numit “cleptocraţie”. Ca si cum cea din urma n-ar fi încercat să refeudalizeze statul român. Ca și cum penalii pesedistului regim dragniot ar fi fost un simplu vis urât, din care ne-am fi trezit, odată cu instalarea tartorului șef al “ciumei roșii” după gratii, într-o realitate și o țară în care corupția românească nu mai are niciun pic de loc, iar legile strâmbate ale justiției ar fi fost de mult şi in corpore îndreptate. Ca și cum șpaga și bacșișul sunt neologisme de care românii n-au auzit niciodată. De parcă tentativele de a blinda legislativ și juridic fărădelegile oligarhiei și hoțiile mafiei securiste și postcomuniste în fața DNA nu mai “vulnerabilizează statul”, nu mai “generează prejudicii economiei” și nu mai “afectează potențialul de dezvoltare a tării, buna guvernanță, …folosul cetațenilor și comunităților …și încrederea în actul de justiție”, cum se reliefa în 2015, în precedenta strategie națională de apărare. Reiese că, eliberată de sulița lui Iohannis, de pixul și deciziile lui magice care au răpus pe negândite si nedezbătute monstrul toxic, exhalând otrava corupției, numit cleptocrație, România se va bucura de acum încolo, ca fecioara salvată de mucenic, de binefacerile unor instituții ce vor rămâne garantat intacte. De acum încolo aceste instituţii vor înflori la adăpost de orice furt, de orice luări și dări de mită, de abuzuri, de trafic de influență. Iar imaginea și credibilitatea României, restabilite (şi salvate de MCV) de acțiunea președintelui și ale autorilor minunatei sale strategii naționale de apărare, ca bastion etern al anticorupţiei, nu vor mai fi niciodată deranjate sau șifonate. Curios pare doar că acest uriaș “triumf” al actualei Românii “postpenale” și “postcorupte” a rămas (ca și scandaloasa inactivitate a DNA de după Laura Kövesi, ori neîndreptarea legilor justiției) aproape neobservat în presă. Nu tu declarații vexate, nu tu interviuri contondente, nu tu editoriale fumegânde, nu tu comentarii furioase și cu atât mai puțin proteste, demonstrații, mitinguri. Integral: 
Piața Universității – de 30 de ani, kilometrul 0 al democrației românești …..Acum 30 de ani, studenți și profesori ai Universității din București au fost printre aceia care au cerut ca România să fie „zonă liberă de neocomunism”. Din Piața Universității – „km 0 al democrației”- studenții și profesorii noștri au fost cei care, alături de alte zeci de mii de români, au dat viață zile la rând celei mai ample mișcări anticomuniste din Europa de Est, după căderea Cortinei de Fier. Balconul Universității din București a fost locul de unde lideri ai mișcării din Piață- studenți și intelectuali ai vremii – au vorbit mulțimii aflate la Universitate, dar și României de atunci, despre libertate, democrație, elite politice și adevăr. Prin valorile și principiile clamate în aprilie 1990, România de astăzi rămâne profund legată de Fenomenul Piața Universității. Democrația e un bun câștigat de aproape 31 de ani, dar ea trebuie protejată împotriva oricărui derapaj antidemocratic. Libertatea de gândire și libertatea de expresie sunt principii de la care nu poate abdica niciunul dintre noi. Lupta împotriva xenofobiei, a rasismului, a discriminării cere și astăzi măsuri și acțiuni concrete din partea noastră, a tuturor. Apărarea demnității umane și egalitatea în drepturi rămân în continuare probe ale valorilor noastre comune. Fidelă tuturor acestor principii și valori, Universitatea din București continuă să educe și să formeze noi generații de tineri cu dorință de dreptate și adevăr, cu deschidere pentru cunoaștere și știință. Universitatea rămâne loială misiunii sale istorice de a contribui la o Românie mai bună, la o societate cu un solid fundament democratic. Iar Balconul dinspre Piața Universității va fi mereu locul simbolic de întâlnire și simbioză între spiritul Universității din București și energia creatoare a unei societăți dornice de libertate, dreptate, demnitate și adevăr. Integral: 
Statistici ingrijoratoare: 600 de milioane de oameni se imbolnavesc in fiecare an din cauza alimentelor neconforme. Sute de mii mor Siguranta alimentara presupune absenta riscurilor alimentare care ar putea afecta sanatatea consumatorilor. Aceste riscuri pot fi de natura microbiologica, chimica sau fizica si adesea nu pot fi observate cu ochiul liber. Bacteriile, virusurile sau reziduurile de pesticide sunt doar cateva exemple, noteaza ONU. Siguranta alimentara detine un rol esential in mentinerea hranei in starea adecvata la fiecare etapa din lantul alimentar: de la productie, recoltare, procesare, depozitare, distributie pana la preparare si consum. Siguranta alimentara reprezinta o responsabilitate comuna a guvernelor, producatorilor si consumatorilor. Fiecare joaca un rol, de la ferma pana la masa. Prin intermediul Zilei mondiale a sigurantei alimentare, Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) si Organizatia Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agricultura (FAO) isi continua eforturile pentru integrarea sigurantei alimentare in agenda publica si pentru a reduce povara toxiinfectiilor alimentare la nivel mondial. Astfel, OMS lanseaza urmatoarele apeluri la actiune: 1. Asigura-te ca e sigur! – Guvernele trebuie sa asigure alimente sigure si nutritive pentru toti; 2. Cultiva-le in siguranta! – Producatorii din agricultura si sectorul alimentar trebuie sa adopte bune practici; 3. Pastreaza-le in siguranta! – Operatorii trebuie sa se asigure ca mancarea este sigura; 4. Mananca in siguranta! – Toti consumatorii au dreptul la mancare sigura, sanatoasa si nutritiva; 5. Uniti-va pentru siguranta! – Siguranta alimentara este o responsabilitate comuna. Cu o statistica de
D. P. Aligica: Economisti nu fiti tristi, tot epidemiologii stau mai mai rau
România nimănui: Ministerul român al Muncii spune că doar 300 de români lucrează în industria alimentară în Europa, pe când Ministerul român de Externe anunţă că 300 de români dintr-un singur abator din Germania au fost infectaţi cu COVID-19. Niciun guvern nu poate lua decizii bune dacă nu are date corecte Ministerul român al Muncii spune – sau atât ştie – că doar 284 de oameni lucrează în industria alimentară în străinătate. Publicaţia germană Deutsche Welle a scris recent că mii de români lucrează în industria prelucrătoare a cărnii din Germania. Iar Ministerul de Externe de la Bucureşti a anunţat că 300 de români dintr-un abator din Germania au fost infectaţi cu COVID-19. Administraţia din România a uitat că a avea date exacte nu înseamnă nici control, nici supraveghere a populaţiei, cu „profilaxie socială“. În ultimii 20 de ani din România au plecat la lucru în Europa între 3 şi 4 milioane de români, o cincime din populaţie. Sunt, pe de o parte, „creierele“ („brain drain“), dar mulţi merg pentru joburile pe care cetăţenii ţărilor din Vest nu le mai vor: sunt prost plătite, sunt chinuitoare. ….. Dar Germania a crescut puternic în ultimele două decenii, aşa că munca prost plătită este pasată altora – de bine, de rău, este un aranjament de tip „win-win“. Aşa că în Germania sunt astăzi 700.000 de români la muncă, majoritatea lucrând pentru salariile pe care germanii le refuză. În industria alimentară, prost plătită peste tot, este aceeaşi poveste. Doar că România nu are niciun fel de date la zi despre românii care muncesc în alţe ţări, deşi aceste date ar trebui să facă obiectul unor studii atente.Integral:
Nicușor Dan, despre troleibuzul în flăcări: Preocupările STB și ale doamnei Firea sunt să mă saboteze …. „Troleibuzul în flăcări ilustrează perfect incompetența administrației Firea și în privința transportului în comun. Solicit explicații publice de la Primarul General, Gabriela Firea, și de la directorul STB! Vă reamintesc că directorul STB a fost trimis de doamna Gabriela Firea la conferința mea de presă de vineri pentru a mă sabota, alături de viceprimar și alți angajați ai STB și ai Primăriei. Acestea sunt preocupările STB și ale doamnei Firea, nu modernizarea parcului auto al STB!”, spune Nicușor Dan, duminică, pe pagina de Facebook. „Este inacceptabil ca viața oamenilor să fie pusă în pericol pentru că parcul auto al STB este învechit, troleibuzele, autobuzele, tramvaiele sunt absolut mizerabile, iar toate achizițiile făcute de doamna Firea sunt cel puțin dubioase”, a adăugat el. Anterior,
USR, dupa scandalul cu Badulescu:
Nicușor Dan: „Aducându-ne aminte câte lucruri a făcut Bădulescu, inclusiv 10 august, reacția nu pare ieșită din context” ….„
Birchall sustine ca seful CCR declara neconstitutionale acte semnate chiar de el, cand era presedintele Camerei Deputatilor Fostul ministru al Justitiei Ana Birchall a publicat pe o retea sociala cateva exemple de acte normative declarate neconstitutionale de catre CCR, condusa de Valer Dorneanu, semnate tot de el pe vremea cand era presedinte al Camerei Deputatilor. “Cu siguranta CCR este o institutie esentiala, iar cei care i-au distrus credibilitatea in acesti ani trebuie sa faca un pas in spate! In tabelul de mai jos sunt exemple de acte normative adoptate si semnate in mandatul domnului Valer Dorneanu, in calitatea dumnealui de presedinte al Camerei Deputatilor. Aceleasi acte normative au fost declarate neconstitutionale culmea, de cine credeti?? Ati ghicit… tot de Valer Dorneanu, de data aceasta in calitatea dumnealui de presedinte si judecator al CCR!”, a scris
Politica PSD de subordonare a Justiţiei, confirmată oficial La mai bine de un an de la demiterea din funcţie şi de la încarcerarea şefului său de facto, într-un dosar de corupţie, fostul ministru al Justiţiei, Tudorel Toader, confirmă presiunile pe care le Liviu Dragnea și camarila PSD le exercitaseră pentru modificarea legislaţiei penale în interes personal. Încercarea de subordonare a Justiţiei nu e o meteahnă nouă la vârful PSD. Să ne uităm în urmă. În epoca Iliescu, a fost dictată o continuitate a sistemului comunist, fiind ţesute reţele de legături subterane între exponenţi ai aparent noii Puteri şi oameni din Justiţie, multe din aceste legături dovedindu-se indestructibile şi făcându-şi simţită toxicitatea şi după 30 de ani. Printre dovezi se numără două mari şi importante dosare în care nu există o sentinţă definitivă nici azi: dosarul Revoluţiei şi dosarul Mineriadei. În epoca Năstase – ulterior, dublu condamnat de drept comun, pentru fapte de corupţi, căruia partidul îi aşezase o vreme aura de martir, dedeţinut politic – deschiderea de dosare penale și arestările importante se decideau la sediul PSD. Aceea fusese perioada în care s-a consolidat oligarhia, iar baronii de partid au primit bani și putere de la stăpânii României de atunci, legându-se unii de alții printr-un sistem de complicități perfide, prin îndatorare și tolerare reciproce. Aceea a fost perioada în care corupția devenise, indubitabil, endemică. În epoca Ponta, cauţionarea baronilor de partid pușcăriabili fusese ridicată la rang de politică de stat. Era de notorietate atitudinea amical-protectoare a lui Victor Ponta faţă de corupţii din partid. În 2012, PSD se aventurase până la punerea în scenă a unei lovituri de stat doar pentru a-și scăpa de problemele din Justiție penalii și pe acoliții acestora. Premierul viitor prezidenţiabil dădea de înţeles, sfidător, că baronii săi puşcăriabili sunt mai importanţi și decât UE, şi decât partenerii strategici ai României. În epoca Dragnea, PSD a devenit avocatul unui singur om cu probleme penale. Misiunea principală era de a-l scăpa pe Liviu Dragnea de pușcărie. Și, colateral, și pe alții. Din 2016, de când revenit la putere, până în mai 2019, PSD i-a dat mână liberă lui Liviu Dragnea să-și numească premieri de paie, care să emită la comandă ordonanțe de urgență pentru a schimba Codurile Penale în funcție de interesele lui personale. I-a dat mână liberă să-și docilizeze o majoritate parlamentară care vota doar ce îi cerea stăpânirea. I-a dat mână liberă să-și pună la picioare Guvern, Parlament și o serie de instituții ale statului. I-a dat mână liberă să dicteze schimbarea legislaţiei penale în funcţie de propriile interese, “joc” oprit în mai 2019, după încarcerarea lui Liviu Dragnea într-un dosar de corupţie. Confirmarea oficială a abuzurilor lui Liviu Dragnea şi camarilei sale de partid a venit ieri din partea fostului ministru al Justiţie, Tudorel Toader, care a dezvăluit parte din presiunile pe care le exercitau Liviu Dragnea și camarila PSD pentru modificarea Codurilor Penale: “Ălea două decizii ale CCR vizând Codurile Penale, Codul de Procedură Penală, care au declarat multe soluţii neconstituționale în controlul apriori, deci înainte de a intra legea în vigoare, deci niciuna din soluţiile acelea nu au plecat de la ministerul Justiţiei. Au plecat din alte centre din astea (centre de reflecţie numeşte Tudorel Toader grupurile din PSD implicate în acţiuni de subordonare a Justiției – n.r.) sau din Comisia specială (Comisia Iordache – n.r.), chiar din Parlament. O dată am avut o întrevedere de patru ore şi jumătate, la vârful vârfului. Eram patru din ţara asta, din care era şi doamna prim-ministru, şi mi se cerea să promovez OUG pentru modificarea Codului Penal Procedură Penală.” La câteva ore după declaraţia lui Tudorel Toader, informaţia a fost confirmată şi de fostul premier Viorica Dăncilă care a admis că întâlnirea pe tema amnistiei şi graţierii a avut loc la sediul PSD, unde Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu au pretins emiterea unei ordonanţe de urgenţă în acest sens. …..Este așteptat și fostul premier, mai nou “apoliticul” Sorin Grindeanu să dea detalii din culisele episodului #noapteacahoţii. La începutul lui 2017, alături de Liviu Dragnea şi Florin Iordache, a fost artizan al OUG 13, aceasta fiind, de altfel, prima mare grijă a Guvernului Grindeanu, la început de mandat. Cei trei au făcut, la unison, declaraţii neconforme cu realitatea, pentru a favoriza interesul unui inculpat şi al unei găşti politico-penale – de la modul în care au invocat în mod fals aglomeraţia din penitenciare, pentru a o justifica legal, la ținerea sub tăcere a ordinii de zi a şedinţei de Guvern în care urma să fie trecută. Integral:
Ministrul Sănătății, despre vaccinarea anti-Covid: A introduce obligativitatea, fără a avea o perioadă de testare, o perioadă de evaluare pe 2-3 sezoane, e un lucru dificil Ministrul Sănătății, Nelu Tătaru, spune că vaccinul anti-Covid, atunci când va exista, ar trebui să fie recomandat, ca și vaccinul antigripal și nu să fie obligatoriu. „Am trecut printr-un prim moment al pandemiei, poate vom trece și prin al doilea. Suntem o rată dintre noi care se imunizează. Imunizarea noastră se poate face în două feluri: trecând prin boală sau vaccinându-ne. Deocamdată, vaccinul nu-l avem. Un posibil vaccin toată lumea îl dă ca posibil în a doua jumătate a anului viitor. Dacă privim acest lucru, posibilitatea ca, odată apărut acest vaccin anti-Covid la un an și jumătate după, nu știu dacă vom mai fi atât de acerbi încât să-l credem obligatoriu”, a spus Nelu Tătaru, invitatul emisiunii „În fața ta”, la
Cine sunt epidemiologii care sfătuiesc Guvernul Orban? Informația este publică și ușor de găsit pentru alte țări europene, precum
BCE se asteapta la o recesiune severa in 2020 si la o redresare partiala in 2021
Frica si pedeapsa Educatia cu bata este una dintre bolile de care nu ne-am vindecat. Iar sfichiuirea biciului planeaza nestingherit deasupra catalogului. Printre cele mai nefaste efecte ale violentei impotriva copiilor sunt instapanirea fricii, a frustrarilor, a umilintei, a insingurarii ori a pierdererii increderii in sine, chiar daca vorbim despre copii “normali”, bine dotati intelectual si afectiv. Pedepsele fizice, dar si verbale, aplicate acasa sau la scoala, ii fac sa devina violenti sau sa se alature unor grupuri de elevi, de regula de bani gata sau, dimpotriva, proveniti din familii defavorizate, care isi exercita suprematia prin violenta fizica sau verbala in clasele in care invata. Elevii “slabi”, care isi vad de treaba lor, sunt loviti, injurati, porecliti de colegii lor din aceste grupuri. Studiile arata ca peste 30% dintre parinti recunosc ca isi agreseaza fizic copiii, iar peste 60% dintre copii spun ca uneori sunt batuti acasa. Violenta impotriva copiilor din familiile din mediul rural si din cele de etnia rroma este cu mult mai mare decat in mediul urban. Nu numai diferenta in ceea ce priveste educatia contribuie la aceasta realitate, ci si mostenirea ancestrala a obiceiului instapanit in mediul rural cum ca “bataia e rupta din Rai”. In celalalt sens, aplicarea bataii e insotita de incitarea la violenta a copiilor: “Vreau sa scot om din tine, nu un papa-lapte”. Nu vorbim aici numai de barbatii abrutizati de alcool, de cei care se considera nu capii, ci stapanii familiei, ci si de faptul ca ei insisi au fost crescuti prin agresiune fizica de parintii lor. Unii dintre ei nu au devenit neaparat violenti fata de copii de-a lungul vietii, ci au mostenit violenta, asa cum au mostenit pamantul, casele, vitele si toate cele. In plus, si multe dintre femei le calca pe urme.
La Cluj, violența domestică începe de la două palme în sus. Victima: “Procurorului nu-i era clar câte palme sau câți pumni am primit”. Agresorul a fost iertat Un bărbat din Cluj a fost iertat de procurori după ce și-a lovit soția pe motiv că (1) femeia a declarat un număr mai mare de lovituri decât agresorul și (2) oamenilor legii nu le este clar locul în care s-a întâmplat actul de violență. Iar, în motivarea lor, procurorii folosesc o frază care poate intra în antologia nonjustiției. “Din declarația persoanei vătămate, rezultă că amenințări au fost proferate cu ocazia unui conflict dintre cei doi soți, în care aceasta a fost agresată fizic, împrejurare care permite reținerea unei absorbții naturale a actelor de amenințare în cele de agresiune fizică pentru care sunt valabile argumentele expuse mai sus. Din motivarea procurorilor de clasare a cazului:” Povestea Cameliei începe de la această frază. Femeia a primit decizie de clasare după trei ani de la depunerea plângerii de violență în familie împotriva fostului soț și este obligată să plătească cheltuielile judiciare. Camelia a avut o căsnicie de șase ani, din care cinci au fost extrem de chinuiți, din cauza violenței și alcoolismului. …. „M-a bătut și în mașină, și în casă. Și ei m-au chemat foarte des la audieri și polițiștii mi-au spus că procurorului care ancheta cazul nu-i era clar câte palme sau câți pumni am primit. Asta nu îi era clar. Procurorul care a anchetat cazul a plecat la pensie și a fost preluat de altcineva. Și eu m-am gândit că pe drum s-au pierdut probe, informații. Poate e doar o neglijență”. Camelia, victima abuzului domestic Camelia a obținut atunci și ordin de restricție împotriva bărbatului. Susține și că a dus la poliție mesajele de amenințare cu moartea pe care le-a primit și fotografii cu casa devastată de fostul soț. ….Anchetatorii spun că n-a existat nicio probă a amenințărilor și că pentru distrugeri trebuia să facă o plângere separată. Formularea anchetatorilor este amețitoare: “Din declarația persoanei vătămate rezultă că amenințări au fost proferate cu ocazia unui conflict dintre cei doi soți, în care aceasta a fost agresată fizic, împrejurare care permite reținerea unei absorbții naturale a actelor de amenințare în cele de agresiune fizică pentru care sunt valabile argumentele expuse mai sus.” Integral:
Educația sexuală și porcii Îmi e silă de decizia de a nu permite introducerea educaţiei sexuale în şcoli. Când am întâlnit-o prima oară pe Mădălina la metrou, am crezut că bebeluşul cu care cerşea în braţe era închiriat. Sau în cel mai bun caz, că era o surioară. Nu se putea ca o copilă aşa de fragedă, slăbuţă tare, să fie mama care pretindea ea că este. M-a săgetat inima şi mi-a stat mintea în loc. Dar la 16 ani, Mădălina nu doar că era mamă, dar era mamă a doua oară! Una din zecile de mii de copile din ţara asta care nasc înaintea vârstei de 18 ani. Uneori de două sau chiar de trei ori. Copii cu copii. Copii cu copii care nu au ce mânca nici ei înşişi, darmite să mai hrănească, îngrijească şi şcolească încă o generaţie, fără ajutorul nimănui, pentru că desigur statul nu se sinchiseşte. Când am început să o ajutăm pe Mădălina, autorităţile locale ne-au spus sec că e vina ei pentru situaţia în care e află şi că ei nu se bagă. O anchetă (sau ce-o fi fost) desfăşurată de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, în urma sesizărilor noastre cu privire la abuzurile existente ca urmare a activităţii unei reţele de proxeneţi şi traficanţi în zonă, ne-a spus (într-o scrisoare cu antet) că totul e ok şi că asistenţii sociali ţin lucrurile sub control. Într-adevăr, în urma intervenţiei unei prietene deputat, la casa Mădălinei au venit două doamne de la ‘judeţ’ care i-au vorbit stingher despre contracepţie şi i-au adus un cărucior second-hand pentru copii. Mare minune şi asta cu intervenţii “de la Bucureşti”! Am întrebat-o: „Mădălina, dar ai vrut tu să faci doi copii la o vârstă aşa de fragedă?”. „Nu doamnă, dar nu am ştiut cum se întâmplă. Cu mine n-a vorbit nimeni despre asta. Mama mea mi-a spus să fiu cuminte, dar nu am ştiut… “. „Să fii cuminte!”. Asta li se spune – dacă li se spune şi asta – celor mai vulnerabile copile din ţara asta. Nu ştim, nu putem sau nu dorim să vorbim deschis despre faptul că dacă un penis pătrunde într-un vagin şi lasă înăuntru spermă, acel act poate duce la venirea pe lume a unui copil. Că aşa se “întâmplă” de când lumea. Că nu e niciun mister, niciun secret. Nu ştim, nu putem sau nu dorim să vorbim deschis despre faptul că există metode contraceptive. Despre faptul că fetele au dreptul să spună “Nu” dacă nu doresc să spună “Da”. Despre faptul că nimeni nu are dreptul să atingă pe nimeni într-un fel în care nu îi face plăcere. Despre faptul că există legi care protejează copiii de prădătorii sexuali. O dăm înainte cu puritatea şi fecioria, deşi ştim bine că preocupări sexuale există de la cele mai fragede vârste, pentru că aşa e fiziologia şi anatomia. Nu îmi fac iluzii că educaţia sexuală, chiar dacă ar fi introdusă în şcoli, ar ajuta multe dintre aceste copile. Nu de alta, dar ele nu mai sunt la şcoală. 1 din 4 dintre copiii de vârsta pubertăţii lipsesc din sistemul de învăţământ românesc, care e gratuit şi obligatoriu doar pe hârtie. In fapt, el a devenit un mecanism bine uns şi pus la punct de excluziune socială a celor care nu au bani…. Dar nu, noi îl lăsăm pe Colo să facă educaţie sexuală. Acest „influencer” urmărit de mai mult de 800.000 de copii şi adulţi, care declamă că fetele se cer violate. Că e vina lor dacă sunt violate pentru că se îmbracă provocator. Într-o ţară normală, Colo ar fi pus imediat sub acuzaţie pentru instigare la violenţă sexuală. Dar la noi nu! Noi suntem ţara în care zeci de procurori decid în favoarea violatorilor, dând pedepse cu suspendare (în cel mai bun caz), pentru că fetiţele de 12-13-14 ani pe care le-au violat, ar fi consimţit asupra actului sexual, prin faptul că nu au spus nimănui despre el. Nu vorbim despre „mici accidente”. Ups, am băut un pic mai mult şi nu mi-am dat seama ce fac. Vorbim despre fapte repetate şi sistematice. Fetiţe de 12-13 ani, violate în grup sau pe rând, de câte 5-6 bărbaţi. Nişte porci aceşti bărbaţi şi acei procurori care nu îi bagă la închisoare conform legii? Integral:
Biserica se delimiteaza de preotul pe care PMP il propune in Consiliul pentru Combaterea Discriminarii Biserica Ortodoxa Romana nu a facut si nu face propuneri de candidati pentru nicio functie intr-o institutie publica, preotul Ionut Mavrichi fiind exclusiv propunerea PMP pentru Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD), a precizat, vineri, Patriarhia Romana. Pozitia Patriarhiei survine nominalizarii din partea PMP pentru pozitia de membru in CNCD a preotului Ionut Mavrichi. “Propunerea de a deveni membru al CNCD a fost una informala, venita din partea mai multor parlamentari crestini apartinand mai multor partide. Ionut Mavrichi este, asadar, un candidat propus de mai multi parlamentari crestin-democrati si asumat oficial de PMP”, precizeaza sursa citata. Potrivit comunicatului, Ionut Mavrichi este un cunoscut teolog ortodox cu doctorat in sociologie, cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti, intens preocupat de tema drepturilor omului. Integral: 


