Buna dimineata intr-o zi de vineri, 31 iulie! Este cod galben de caniculă și vineri, 31 iulie. Noaptea de vineri spre sâmbătă va fi și ea tropicală. De data aceasta, este vizat în principal sudul țării. ”În cursul zilei de vineri (31 iulie), în cea mai mare parte a Olteniei, Munteniei și Dobrogei va fi caniculă, iar temperaturile maxime vor fi de 35…37 de grade. Disconfortul termic va fi accentuat, indicele temperatură-umezeală (ITU) va depăși pragul critic de 80 de unități, iar noaptea de vineri spre sâmbătă (31 iulie/01 august) va fi tropicală, cu temperaturi care, în general, nu vor coborî sub 20 de grade”. Totodată, ANM a emis și o informare meteorologică de instabilitate atmosferică pentru toată țara. Aceasta este valabilă în perioada 31 iulie, ora 12:00 – 01 august, ora 02:00. ”În intervalul menționat în sud-vestul, sudul, estul țării și local în centru, instabilitate atmosferică ce se va manifesta prin intensificări de scurtă durată ale vântului, vijelii averse ce vor avea și caracter torențial, descărcări electrice și izolat grindină. Cantitățile de apă vor depăși 25 l/mp și pe suprafețe mici 40…50 l/mp” Valorile de temperatură prognozate pentru Bucureşti vor fi, în continuare, caniculare şi pot urca până la 38 de grade Celsius pe timpul zilelor, informează ANM. Conform prognozei de specialitate, în intervalul 30 iulie, ora 10:00 – 1 august, ora 2:00, disconfortul termic va fi accentuat, astfel încât indicele temperatură-umezeală (ITU) va depăşi pragul critic de 80 de unităţi. Cerul va deveni variabil şi, din a doua parte a zilei de vineri (31 iulie), va fi în creştere probabilitatea pentru intensificări ale vântului, vijelii, descărcări electrice şi averse.
Panica și apărarea de al doilea val …. Din cifrele existente rezultă că situația românilor tinde să fie mai serioasă decât a majorității națiunilor UE, România ocupând un precar loc 10 între țările Comunității. Care, tot mai alertate și ele, încep să difuzeze avertismente de călătorie. Așa a făcut, de pildă, spre supărarea premierului spaniol, Marea Britanie la adresa unor regiuni iberice. Germania i s-a alăturat Londrei, avertizând împotrivă călătoriilor turistice în trei provincii sau comunități autonome spaniole, în speță în Catalonia, Navarra și Aragon. Sunt justificate aceste avertismente? Sunt expresia fricii, rațional justificate, de un prezumtiv val doi? Sunt manifestări iraționale ale panicii punând iar stăpânire prin presă și rețele de socializare convenabil inflamate pe nu puțini, din pricina unei pandemii izbucnite în China, în noiembrie trecut, care a ajuns în Europa acum șase luni, a provocat un shutdown cu efecte economice devastatatoare și e departe de a fi fost definitiv îmblânzită și îngrădită? La o populație de peste patru ori mai mare decât a României, situația e serioasă și în Republica Federală. În Germania s-au înregistrat săptămâna trecută aproape patru mii de noi contaminări, cu o mie mai mult decât în săptămână precedentă….. În România nu e clar ce parte din dezastrul spre care se îndreaptă țara se datorează deciziei controversate a CCR de a invalida restricțiile impuse de guvern, precum și iresponsabilității PSD și a armatei de conspiraționiști ai socialdemocraților și ai propagandei autohtone, ruse și chineze. Care din motive politice, au ținut să pună cât mai multe bețe în roatele PNL. Cert e că o parte din vină trebuie atribuită unei prese, inlcusiv internaționale, prea puțin adecvate. Alta, exagerărilor unor autorități nepregătite și neconvingătoare în măsura în care oficalii de pretutindeni au tot interesul să întrețină panica spre a-și spori autoritatea și a evita criticile, precum și nonșalanței multor oameni agasați și extenuați psihic de măsurile de lockdown. De la prima ocazie, acești oameni s-au dezbărat cu furie și prostește de orice precauție. Această defulare, care are și o importantă componentă culturală, a atins în anumite zone meridionale și răsăritene ale Europei proporții mai mari decât în nordul net mai sec și mai distant al continentului. Dar ce-ar trebui ca să se frâneze alunecarea spre dezastru? Ce i-ar apăra pe români de-al doilea val? Ar fi nevoie de un nou lockdown? Continuă să răsune glasurile nu tocmai înțelepte ale celor care, în fața pericolului, se arată atât de panicați, încât minimalizează deopotrivă importanța (și inviolabilitatea constituțională) a drepturilor și libertăților civice, și exorbitantele costuri economico-medicale ale unui lockdown, crezând că viața (și sănătatea) ar fi, chipurile, valori absolute….. E sarcina oficialilor să învestească rapid și masiv în capacități medicale, mai ales acolo unde, prea anemice și puține fiind, s-a neglijat criminal extinderea lor. Și tot a guvernanților e misiunea de a convinge segmentele debusolate de propagandă ale națiunii să-și bage mințile în cap, să priceapă că măștile și distanțarea ajută realmente și să exercite presiuni întru ameliorarea comportamentului individual și colectiv, ajutându-i astfel și pe descreierați să se salveze. Integral: https://spotmedia.ro
Portret robot al coronascepticului Nu există un portret robot al coronascepticului. Unii sunt ne-educați, alții sunt experți. Unii sunt excluși social, alții sunt vedete. Unii nu au încredere în explicațiile oficiale… dar cine are? Să ridice mâna cine poate spune, cu sufletul deschis și mintea împăcată: „Eu am încredere în explicațiile oficiale”. Coronascepticismul este mânat de indignare, dar coloana sa vertebrală este romantismul științific: glorificarea cercetătorilor anti-sistem și a demascării puterii. Pe lângă coronascepticii naivi sau machiavelici, trebuie să îi recunoaștem pe cei ce insistă să gândească rebel. Altminteri vom rata nu doar dialogul factual, ci și dialogul politic necesar unui nou contract social. Proprietățile cognitive umane ne dau motorul psihologic, atacurile propagandistice ne dau motorul politic, dar care-i motorul sociologic? Coronascepticismul este susținut tocmai de valoarea pe care o dăm în societate individualizării, nonconformismului și geniului neînțeles. Coronascepticismul prosperă din bucuria gândirii critice, din plăcerea pură a filmelor polițiste cu indicii și vinovați, precum și din fascinația față de omul de știință excepțional și preferabil persecutat. Coronascepticii au re-descoperit faptul că știința este o construcție socială și nu cade din cer neprihănită, coerentă și neschimbătoare. De aici, o frenezie detectivistică a contestării estimărilor riscurilor COVID-19 și a vânării incoerențelor, văzute ca simptome de manipulare. Dacă abordarea științifică încearcă detectarea semnalului din spatele zgomotului, abordarea coronasceptică transformă zgomotul într-un psuedo-semnal, o poveste a conspirațiilor din umbră. Ingredientele principale ale acestei alchimii sunt:
- Acuzarea unei distorsionări grosolane și intenționate a fatalității noului coronavirus, actualmente estimată în România la 5,4% din cazurile confirmate (vezi intervențiile dr. Constantinescu, dr. Astărăstoaie, dr. Pop, dr. Beliș) (desigur, cu ignorarea oricărei discuții privind sursele de sub-estimare a fatalității);
- Contestarea persistentă a numărului de cazuri; testarea excesivă este portretizată ca sursa principală a creșterii infecțiilor, preluând retorica președintelui american Donald Trump și adaptând-o la suspiciunile românești (vezi și analiza de tip corelație = cauzalitate a dl. Munteanu);
- Interpretarea malițioasă a incoerențelor temporale ale politicilor publice: OMS și-a schimbat recomandările despre măști (errare humanum est, perseverare diabolicum); România a reacționat la pandemie înainte de a declara propria epidemie; pe logica „te-am prins cu mâța-n sac”, orice contradicție sau revenire devine culpabilă;
Cheia interpretării coronasceptice constă în refuzul opiniilor științifice dominante, preferând excepțiile eroice, experții care fac senzație. Astfel, platformele coronasceptice compun, ca un Frankenstein modern, o Creatură din povești și cifrese inspiră din știință, întorcând-o pe dos. Această Creatură coronasceptică se hrănește din incertitudinea pandemiei pentru a respira certitudinea unei conspirații a elitelor. Câteva proprietăți specifice ale virusului, pandemiei și practicii științifice reale creează crăpăturile în care se înfig argumentele negaționiste. Printre aceste specificități aș include:
- Variabilitatea mult mai mare a simptomelor COVID-19 față de alte infecții, cu riscuri care merg de la nimic la moarte, după cum observă Anthony Fauci; pentru copii și tineri statisticile spun că-i un fel de gripă sezonieră (dar în lipsa oricărei imunități), în timp ce pentru vârstnici este ruletă rusească;
- Întârzierea de câteva săptămâni dintre începutul creșterii infecțiilor și declanșarea morților și haosului, decalaj care invită tot felul de speculații despre cum virusul ăsta nu (mai) e mare lucru;
- Diferențele vizibile de gravitate ale pandemiei în spațiu și timp, care fac riscurile să fie imense undeva cândva, și neglijabile altundeva sau altcândva;
- Incertitudinile în cronologia pandemiei și imunitatea populațiilor: când a apărut primul caz? Câți au fost infectați?
- Incertitudinile persistente și greu de acceptat subiectiv privind numărul de cazuri, numărul de morți și ratele mortalității;
- Creșterea absurdă, pentru intuiția umană, a funcției exponențiale ce stă la baza proiecțiilor COVID-19, funcție despre care poate am învățat în clasa a X-a, dar pentru care tot legenda boabelor pe tabla de șah este mai educativă; Integral: https://www.contributors.ro
Pandemia la români: datoria supunerii Că Guvernul României acuză cetăţenii acestei ţări pentru eşecul propriilor sale politici destinate să limiteze efectele pandemiei nu este suprinzător: în definitiv, în România asumarea erorilor comise reprezintă un tip de conduită inimaginabilă şi inacceptabilă. Decalajul dintre România şi alte ţări central- europene în materie de siguranţă sanitară este, însă, cu mult prea dramatic pentru ca el să poată fi expediat prin declaraţiile oficialilor de la Bucureşti. Criza pe care statul român nu pare în măsură să o administreze altfel decât prin ameninţări şi noi interdicţii dezvăluie, dincolo de retorica propagandei, modul de a fi şi de acţiona al autorităţii în patria noastră. Statul român nu s-a întemeiat şi nu s-a revendicat de la o logică a contractului civic şi a consimţământului. Maniera sa de a se raporta la cei care îi erau supuşi pornea de la premiza fondatoare a supunerii: rezerva, îndoiala, critica erau tot atâtea chipuri ale nesupunerii. Timp de treizeci de ani, statul român a dus mai departe logica autocratică ce vine din propriul său trecut. Fesenismul a recuperat şi a transmis mai departe acest filon al despotismului : dialogul civic, comunicarea, încercarea de a explica sunt privite ca simple mofturi, ca instrumente irelevante în ordinea exercitării puterii. Pandemia a întărit acest instinct care nu a dispărut din genomul statului român. Privilegiile sunt, întotdeauna, ale celor care conduc şi ordonă. Vina este, inevitabil, a celor care sunt conduşi , a celor care trebuie mânaţi, de la spate, asemeni unei turme decebrate. Acolo unde alte state au preferat, istoric, să construiască încrederea, statul român a rămas fidel vocaţiei sale de a fi stăpânul de necontestat al pământului şi al sufletelor de pe întinsul său. Apărător al elitei care îl parazitează, statul român este nemilos şi indiferent cu cei care nu înseamnă nimic în ochii săi. Memoria traumei de la “ Colectiv” face parte din acest şir de neglijenţe criminale. Respectarea legii nu este, într-o democraţie constituţională, un act unilateral de abandonare al propriilor drepturi. Respectarea legii nu este, într-o democraţie constituţională, oarbă şi automată, ca într-o comunitate de sclavi…… Dincolo de criza sanitară, ceea ce trebuie să reafirmăm este necesitatea de a regândi, o dată pentru totdeauna, relaţia dintre stat şi cetăţeni. Libertatea trebuie să devină reperul în jurul căruia putem construi un viitor al demnităţii umane. Integral: https://www.contributors.ro
Naștere în pandemie. ”Am născut în garderoba spitalului, așteptând să-și pună medicii combinezoanele anti Covid” …. Totul a început în dimineața zilei de 1 Mai, când fetița a vrut să ne cunoască. Durerile au început pe la ora 4, însă erau niște dureri foarte ușoare, cum mai avusesem. Pe la ora 6 s-au intensificat și atunci am decis să ma îmbrac și să mergem la spital. În 20 de minute am ajuns, iar pe drum mi se rupsese și apa! Când am ajuns în sala de primiri urgențe, am simțit că îmi vine să împing. Atunci m-am panicat și i-am spus soțului că o să nasc! A rugat-o pe doamna de acolo să mă ducă în sala de nașteri, că o să nasc! Și de aici începe distracția! Doamna, foarte calmă, îi răspunde soțului: Stați liniștit, domnule, că acum o duce colegul! M-a pus pe un cărcucior și m-a dus fix lângă salonul de primiri urgente, unde m-a pus să stau la 3 metri de ei și să răspund la chestionare….Și, stai, că nu aveam testul pentru Covid…Iar eu împingeam pentru a doua oară! O imploram pe doamna care mă chestiona să mă ducă să nasc, pentru că efectiv simțeam că o să iasă bebe! Dar, se pare că vorbeam singură, doamna doctor nu ma trata ca pe o Urgență, ci ca pe un posibil caz de Covid! Așa ca eu o rugam să mă ducă să nasc, ea îmi spunea: Taci, nu mai tot zbiera, că nu naști!….. ”Doamnă, împing, înțelegeți!???”, i-am zis. Răspunsul ei a fost calm: ”Nu nașteți, stați să vină colegii!” Am ajuns în garderobă, unde am împins pentru ultima dată și am urlat ”Nascccc!” Și uite așa, acolo, jos în garderobă, se năștea pitica mea! Căpușorul l-am apucat eu cu mâinile mele, apoi au venit medicii care mai devreme fugeau de mine! Integral: https://www.totuldespremame.ro
Analiza unei clasări rușinoase. Cum s-a transformat un procuror DIICOT în avocatul Jandarmeriei în dosarul 10 August: Jandarmii au împiedicat protestatarii, al căror activism civic s-a manifestat preponderent prin violență, să greșească fundamental în demersul lor de ocupare a sediului Guvernului ….Soluția de clasare este nelegală, au explicat pentru G4Media.ro mai mulți specialiști în drept, iar procurorul a comis mai multe erori. Ordonanța, o pledoarie înverșunată în favoarea intevenției în forță a Jandarmeriei, trebuia infirmată de șeful ierarhic superior, în acest caz de șefa DIICOT, Georgiana Hossu. G4Media.ro a analizat cele 235 de pagini ale ordonanței de clasare, din care rezultă că procurorul DIICOT, care este șeful secției de combatare a Infracțiunilor de Terorism și Crimitalitate Organizată, s-a comportat ca un veritabil avocat al Jandarmeriei. Procurorul nu a administrat și pare că nici nu a căutat probe, nu aflăm din ordonanță pe ce dovezi și-a fundamentat convingerea că n-a existat niciun aranjament politic cu jandarmeria pentru evacuarea în forță a Pieței Victoriei. Cele 235 de pagini par mai degrabă o răfuială cu procurorul militar Bogdan Pârlog, dar și cu protestatarii din 10 august, pe care procurorul îi ceartă pe totul parcursul anchetei sale, acuzându-i între altele de ”spirit gregar”, ”nerafinat”. Ceea ce frapează orice specialist în drept penal din capul locului este faptul că procurul Doru Stoica se contrazice singur atunci când clasează acuzațiile pe numele șefilor jandarmeriei, dar își declină competența în cazul acuzațiilor de purtare abuzivă, abuz în serviciui și neglijență în serviciu aduse jandarmilor care au lovit protestatari pașnici în Piața Victoriei…. Procurorul citează cu mâna lui din Codul de procedură penală la pagina 234 din ordonanță: ”Avînd în vedere dispozițiile art. 56 alin.4 Cod de procedură penală, potrivit cu care: ”urmărirea penală în cazul infracțiunilor săvârșite de militari se efectuează, în mod obligatoriu, de procurorul militar” și apreciind asupra faptului că prorogarea de competență, după calitatea persoanei (…) nu a fost preluată corespunzător și nu e aplică în ipoteza reglementată de art.11 alin 3 din OUG nr.78/2016 din Codul Penal (…) dispun: declinarea competenței de efectuare a urmăriri penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de purtare abuzivă, abuz în serviciu și neglijență în serviciu cu ocazia mitingului organizat în zona Pieței Victoriei (…) în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Parchetelor Militare.”Același procuror DIICOT nu a mai ținut însă cont de Codul de Procedură Penală invocat mai sus când a clasat acuzațiile aduse șefilor jandarmeriei Laurențiu Cazan, Cristian Sindile și Gheorghe Cucoș. Și ei sunt militari și ar trebui anchetați de aceeași secție a parchetelor militare. De ce procurorul DIICOT a avut competență în clasarea acuzațiilor pe numele șefilor, dar pretinde că n-are competență să continue ancheta împotriva executanților? Este poate cea mai flagrantă eroare și o cauză clară de infirmare a ordonanței de clasare. Ori avea, ori nu avea competență pentru a soluționa acest dosar. Nu poti avea competență să clasezi pentru șefii Jandarmeriei, și să te speli pe mâini în cazul executanților invocând tocmai lipsa de competență în cauzele cu militari….. Procurorul nu-și bate capul cu prezența galeriilor de fotbal în piață, le evocă doar în treacăt, deși în presă au apărut informații că au fost dirijate de lideri PSD tocmai pentru a justifica intervenția în forță pentru evacuarea pieței. În schimb, procurorul alocă spații largi unor protestatari gen Mălin Bot sau Marian Ene, indicați în mod aiuritor drept principalii vinovați pentru violențe sau chiar responsabili pentru recurgerera la gaze lacrimogene. Or, nici Bot, nici Ene, oricât de mult s-au agitat în piață, n-au determinat intervenția în forță și nici nu reprezentau vreun mare pericol pentru Guvern…..Soluția de clasare pare mai degrabă o analiză filozofico – juridică a soluțiilor date de Secția Parchetelor Militare, o critică a procurorului Bogdan Pârlog și a protestatarilor adunați în Piața Victoriei la 10 august 2018. Procurorul scoate în evidență câteva declarații exaltate ale protestatarilor Mălin Bot și Marian Ene pentru a justifica ulterior toate acțiunile Jandarmeriei, deși cauza principală a violențelor trebuia căutată și investigată în cu totul altă parte: galeriile de fotbal. Integral: https://www.g4media.ro
10 august, dosarul „bine făcut” Ceea ce a revelat clasarea dosarului 10 august este faptul că în parchete, în speță în DIICOT, lucrează destul de multe personaje dubioase, adevărate vestigii alte totalitarismului. Pentru un președinte care a promis în campanie că va livra „România lucrului bine făcut”, clasarea parțială de către DIICOT a dosarului 10 august ar trebui să fie cel puțin stânjenitoare, pentru că ordonanța de clasare este semnată de un procuror- șef care a fost, potrivit presei, „pus cu mâna” de Klaus Iohannis, la propunerea ministrului justiției, Cătălin Predoiu, deși avertismente cu privire la doamna Hosu fuseseră destule: de la modul în care a condus ancheta în cazul Caracal, pe care era să-l rateze, până la vulnerabilitatea prezentată de soțul ei, un fost polițist trimis în judecată de DNA pentru mai multe infracțiuni, printre care trafic de influență și dare de mită. Domnii Iohannis și Predoiu nu manifestă însă nicio jenă: unul vrea să ne impresioneze cu fondurile europene pe care le-ar fi „obținut” pentru România, iar celălalt ne aruncă praf în ochi cu proiectul lui de lichidare a clanurilor interlope. Îi urăm succes, dar ne îndoim de reușită, din moment ce tot cu DIICOT trebuie să rezolve chestiunea, iar DIICOT a lăsat fenomenul să se dezvolte, după cum vedem cu toții, chiar dacă nu suntem specialiști în drept. Tăcerea celor doi vulpoi politici este ajutată din plin de dezinteresul televiziunilor, care, bine hrănite de zecile de milioane de euro alocate de guvern chipurile pentru campanii de informare anti-COVID, au îngropat subiectul. Doar organizațiile civice, aceleași din ianuarie 2017, au inițiat o campanie pentru anularea ordonanței de clasare. Putem fi încurajați de faptul că procuroul general, Gabriela Scutea, care poate invalida ordonanța, i-a primit pe delegații ONG-urilor și ar fi spus chiar că unele formulări din text sunt „discutabile”. Ne abținem însă de la orice concluzii până la decizia ei finală, suspectând că ordonanța DIICOT a fost dictată de o frăție la nivel înalt, bine disimulată și protejată politic, între unii procurori, șefi din Poliție și Jandarmerie și, probabil, personaje din serviciile secrete. Altfel nu se înțelege de ce nu a returnat DIICOT dosarul către Parchetul Militar, de unde l-a cerut insistent, după ce a constatat că acuzația privind o tentativă de lovitură de stat nu avea niciun temei, și nici de ce a trebuit să-i scoată de sub urmărire penală pe șefii Jandarmeriei, inclusiv pe colonelul Paraschiv, „omul în alb” (prieten cu familia Hosu), lăsând doar câțiva jandarmi mai zeloși să fie trimiși în judecată pentru abuz. Va rezista procurorul general Gabriela Scutea presiunilor cărora șefa DIICOT probabil nici nu a încercat să le reziste? Nu ne rămâne decât să sperăm, cu prudență, pentru că tot ceea ce a revelat clasarea dosarului 10 august este faptul că în parchete, în speță în DIICOT, lucrează destul de multe personaje dubioase, adevărate vestigii ale totalitarismului. Astfel, ordonanța de clasare redactată de procurorul Doru Stoica este un adevărat eseu literar de condamnare a protestatarilor pașnici și a procurorului militar Bogdan Pârlog, care a deschis dosarul și apoi a fost anchetat de Inspecția Judiciară, în scopul justificării violențelor din partea jandarmilor și a exonerării celor care au condus represiunea în stradă. Aflăm astfel că nu jandarmii sunt vinovați că l-au lovit cu sălbăticie pe Vlad Gheorghe, cel pe care o lume întreagă l-a văzut ridicând mâinile în fața forțelor de ordine, ci Vlad Gheorghe însuși pentru că… jandarmii erau atacați încontinuu, iar protestatarul a refuzat să iasă din piață. Procurorul Stoica consacră cazului Vlad Gheorghe 17 pagini de ficțiune (205-222) ilustrate cu capturi video întunecate, din care cu greu se poate înțelege ceva, dar pe care zelosul magistrat le tălmăcește astfel încât să scoată victima vinovată de agresiunea jandarmilor. Și tot sub pana procurorului Stoica, acest scriitor ratat, protestatarii se prezintă ca o „cultură iremediabil compromisă” care trebuie „întoarsă la stadiul de brazdă”. Integral: https://revista22.ro
Nu vă bateți joc de București și de alegerile generale! ….În principiu, ar fi trebuit să fie simplu. Obiectivul alegerilor – definit clar: dislocarea PSD din cât mai multe localități și consilii locale și județene în perspectiva obținerii unei majorități clare la alegerile generale și a formării unui guvern stabil non-PSD, ALDE, Pro România și eventual UDMR. Mijlocul principal, după eșecul legiferării alegerilor în două tururi de scrutin –, crearea unei alianțe la nivel central și de alianțe locale între PNL, USR-PLUS și PMP care să propună candidați comuni la alegerile uninominale (primării, consilii județene) și să încheie pacte de neagresiune la votul politic. Mijloacele tactice – negocierea unor compromisuri rezonabile în fiecare caz în parte. De exemplu, ar fi nerezonabil ca USR-PLUS să propună un contracandidat la Cluj și este nerezonabil ca PNL să vină cu un candidat compromis și controversat precum Chirica la Iași. Oricine se plasează în afara obiectivului compromisului rezonabil ar trebui să fie exclus de la negocieri. Pentru a maximiza voturile și pentru a-i scoate din casă pe cetățenii blazați, alegătorilor trebuie să li se ofere o perspectivă limpede privind mizele pentru administrația locală și centrală. Ce câștigă dacă merg la vot și aleg candidații alianței numite, din lipsa unui termen mai bun, „de dreapta”?…. USR-PLUS vine cu candidaturi neeligibile, iar PNL preferă să arunce principiile de integritate pe fereastră și să recupereze candidați în funcție ai PSD acolo unde nu face direct blat cu PSD. La Iași, e război fățiș. PNL a recuperat un fost pesedist, USR, un fost penelist, iar penelistul-șef, ucigașul limbii engleze, Costel Alexe, scrie editoriale anti-USR găzduite generos de website-ul Digi 24. La Ploiești este, de asemenea, conflict deschis, deși mai puțin mediatizat. La fel și la Constanța, oraș care ar putea, în sfârșit, să scape de blestemul roșu al rețelei Mazăre dacă PNL și USR ar reuși să se înțeleagă. Cea mai proastă situație este însă la București. Nu mai este clar că Bucureștiul și-a păstrat importanța simbolică în fixarea direcției în care se îndreaptă alegerile generale, dar riscul de a pierde Bucureștiul rămâne prea mare pentru ca vreun lider politic responsabil să și-l asume. Altfel spus, dacă alianța PNL-USR-PLUS pierde Bucureștiul, există șanse mari să piardă alegerile generale. Și totuși. Săptămâna aceasta este ultima în care se mai pot stabili candidaturi comune. Orban a anunțat deja că sâmbătă PNL își va nominaliza candidații. În pofida optimismului afișat de lideri, lucrurile sunt departe de amintitul compromis rezonabil. Avem patru partide și șase candidaturi. De un eventual acord cu PNL depinde împărțirea candidaturilor între USR și PLUS…. Dacă fiecare joacă strict pentru propriul partid și Băsescu candidează, atunci ar obține cel puțin 15%, dacă nu mai mult și va trage partidul după el, așa cum a făcut-o întotdeauna. Scad voturile împărțite de PNL și USR la Consiliul General. Nicușor Dan, favorit în acest moment în contextul apariției alianței Ponta-Negoiță, are șanse mari să piardă. USR păstrează șanse să câștige sectorul 1, iar la PNL, nefrecventabilul Dan Cristian Popescu susținut de Rareș Bogdan, are șanse să câștige sectorul 2. În rest, câștigă PSD. Altfel spus, un dezastru politic și administrativ. Consecința va fi că alegătorii vor rămâne cu convingerea că PNL și USR-PLUS, adică tot ceea ce ar trebui să constituie nucleul viitoarei majorități, sunt incapabile de cooperare și incapabile să câștige voturi. Și dacă nu au fost în stare să câștige Bucureștiul atunci când au avut șansa să o facă, nu li se poate încredința nici guvernarea țării. Și de ce? Pentru că grupuri de interese corupte îl vor pe Popescu la 2, iar doamna Ciceală ține morțiș să candideze la 3. Infantilismul stupid al USR-PLUS și jocurile îndoielnice și meschine ale PNL riscă să compromită niște alegeri care anul trecut păreau ca și câștigate. Integral: https://revista22.ro
Contaminări Iohannis s-a întors mulțumit de la Bruxelles: „M-am bătut pentru bani europeni, pentru restartarea României”. Iar România a primit 80 de mld euro în urma acestei bătălii în care Iohannis nu și-a cruțat fața: la unele confruntări n-a purtat mască deși recomandă insistent folosirea acesteia. Președintele a scăpat totuși cu fața curată: „acum avem bani pentru dezvoltare”. De fapt, nu-i avem. O să-i avem dacă depunem la timp proiecte serioase. CE îți dă bani dar nu ți-i bagă în traistă – cum crede Ciolacu: „acum aveți bani să dublați alocațiile și să măriți pensiile”. Așa o nerozie nici măcar Dăncilă n-ar fi spus. După mintea lui Ciolacu, președintele a venit cu valizele umplute cu euro. Așa știe el de la Vâlcov care umbla cu sacoșele pline cu bani prin cimitire. Firește și el a șters-o din țară înainte de a fi condamnat. Cam ăsta e nivelul politicii noastre: până la genunchiul broaștei. De la această înălțime amețitoare, Ciolacu, Tăriceanu, Vosganian și Ponta au descoperit leacul băbesc (la îndemâna oricui) pentru COVID: nu crede în cifre, nu crede în suferințele semenilor tăi și nici în moartea lor, nu purta mască și nu gândi nimic. Mănâncă, distrează-te, lovește. Gândesc alții pentru tine. S-a ajuns până acolo cu anularea rațiunii și abandonarea compasiunii încât atunci când prezentatoarea tv Andreea Esca a evocat suferințele cumplite îndurate de soțul ei, a fost acuzată că a primit bani pentru asta. Inuman. Curat murdar. Tot astfel Vela s-a trezit contrazicându-l pe Arafat care declarase că nu mai sunt paturi la ATI în capitală după avalanșa de contaminări. „Ba sînt, cine a zis ca nu sînt?” s-a mirat Vela. Kakaia daravela? Și cică nu s-au contrazis. Așa colaborează ei. Pandemia se simte bine însă după relaxare, după hore și după chefuri – și face zilnic peste o mie de victime. Iar câinii latră a pustiu: „e un bișon bine hrănit de Firea” a mârâit Negoiță despre viceprimarul Bădulescu, care a lătrat imediat la Negoiță: „este o potaie care a dat bac-ul la 30 de ani”. Mondo Cane. Maidanezi. Turbat la vremea lui, procurorul Negulescu Portocală a ajuns în sfârșit în arest preventiv – după ce a compromis multe dosare de corupție prin comportamentul său deviant. Provenit și el din arest preventiv, Vanghelie candidează „peste tot” și știe cum se fac partidele: „Maior a făcut ProRo iar Coldea a făcut USR” drept care „o să apară dovezi și poze legate de Ponta și de Barna”. Să fie primite. Ponta s-a și aliat cu Negoiță refăcând astfel grupul TSD care se distra cândva cu minore. Acum se distrează cu partide minore…..Violența a pătruns însă și la PNL: Brigitte (fosta soție a lui Ilie Năstase) actualmente Pastramă, pe care soțul ei tocmai a bătut-o făcând-o una cu numele, „s-a alăturat” (cu bătăuș cu tot) liberalilor din sectorul 2. Ce achiziție! Integral: https://revista22.ro
Suntem campioni în UE la categoria ”mame minore”. De ce nu avem un număr la fel de mare de tați condamnați la închisoare? România e campioană în UE la capitolul ”mame minore”, cu aproape 23% dintre mamele sub 18 ani înregistrate în statisticile oficiale, și, deși în Codul Penal sunt pedepsite infracțiuni precum agresiunea sexuală, actul sexual cu un minor sau coruperea sexuală a minorilor, autoritățile române fac prea puțin pentru a-i pedepsi pe cei care lasă însărcinate copilele care fac copii. În fiecare an, constatăm cu stupoare că în România mii de fete devin mame prematur, dar nu facem aproape nimic pentru a stopa acest fenomen și, mai ales, pentru a sancționa comportamente stabilite de legiuitor ca fiind ilegale, nu doar imorale. ”Fenomenul mamelor minore s-a cronicizat în România de-a lungul anilor, cu consecințe care privesc atât siguranța și bunăstarea celor doi copii – mama adolescentă și nou-născutul – cât și societatea în ansamblul ei”, sublinia recent Gabriela Alexandrescu, președintele executiv al Organizației Salvați Copiii România. În urmă cu o lună, Parlamentul a modificat Codul Penal, înăsprind pedepsele pentru cei care comit infracțiuni sexuale față de un minor. Noua lege nu a putut fi promulgată, deci nu a intrat în vigoare, deoarece Guvernul Orban a contestat-o la CCR, dar chiar și actualul Cod Penal prevede condamnarea la închisoare a celor care întrețin raporturi sexuale cu un minor…. În 2017, din totalul de cazuri de act sexual cu un minor, pe rolul judecătoriilor, doar 42,17% cazuri au sfârșit prin condamnări definitive, conform datelor furnizate de Ministerul Justiției. Dintre acestea, 50% au reprezentat executare cu suspendare și doar 25,77% dintre cazuri s-au finalizat cu executare în detenție. Dintre persoanele condamnate la executare în detenție, aproximativ 78% au primit pedepse mai mici de cinci ani (datele complete AICI). Mai mult decât atât, o altă serie de date furnizate de Direcția de Probațiune din cadrul Ministerului Justiției arată că, începând cu anul 2014, au existat peste 4.500 de cazuri în care persoane condamnate pentru fapte de natură sexuală asupra minorilor au primit decizia de a presta muncă în folosul comunității, cel mai adesea în școli, centre educaționale sau alte locuri unde puteau interacționa cu persoane vulnerabile”, a explicat deputatul independent Oana Bîzgan, inițiator al legii prin care se schimbă Codul Penal si care a expus astfel de situații în mai multe articole publicate pe site-ul său. Pe de altă parte, deputatul PNL Adriana Săftoiu, membru al Comisiei de anchetă pentru copii dispăruți, a făcut dezvăluiri de-a dreptul șocante pe Facebook. ”La cea de-a treia audiere, ONG-urile invitate la audieri au relatat că există DGASPC-uri (ne-au fost nominalizate judeţele în cauză) care furnizează ’marfă’ pentru reţelele de trafic de persoane, respectiv prostituţie şi/sau cerşetorie. Reţelele sunt aproape imposibil de destructurat, fiind o încrengătură între ’instanţe, poliţie, politicieni’, conform afirmațiilor de la audieri. Ne-au fost prezentate cazuri concrete, unde dosarele sunt fie dosite, fie clasate pe motiv că minora a consimțit sexul”, a scris pe Facebook Adriana Săftoiu. Integral: https://spotmedia.ro
Educația nu mai e nici măcar o temă de campanie Amatorismul, nepăsarea, incompetența, interesele strict electorale vor îngropa ce a mai rămas din ce nu a distrus corupția. Anul școlar 2020-2021 pare deja condamnat. A mai rămas o lună și jumătate până la începutul anului școlar 2020-2021, iar în România pandemia este în creștere. Fără să fii epidemiolog, văzând fie și numai scenele de pe litoralul românesc din ultimele zile, se poate lesne presupune că vor crește cifrele raportate zilnic. În aceste condiții, cum se pregătește școala să-și primească elevii la 14 septembrie? Planurile Ministerului nu par încă foarte clare. Evident, nu se poate pretinde cu bună credință existența de pe acum a unei strategii bătute în cuie, pentru simplul motiv că situația însăși este fluidă. Dar, pe de altă parte, tocmai incertitudinea viitorului apropiat ar trebui să determine autoritățile competente să elaboreze nu unul, ci mai multe planuri alternative de reluare a școlii. Or, deocamdată strategiile par a fi suspendate la nivelul unor discuții în conferințe online. În cadrul programului „România educată” a Administrației prezidențiale, World Vision a organizat pe 15 iulie o dezbatere online în jurul problemei învățământului rural. Egalitate de șanse, ameliorarea infrastructurii, prevenirea abandonului: sunt teme perene, dar care rămân la stadiul de dezbateri. Ministerul Educației, pe de altă parte, pare ușor depășit de obiectul activității lui. Pe 22 iulie, la examenul de definitivat, în loc să reducă timpul de așteptare în spații închise, organizatorii i-au lăsat pe candidați să aștepte două ore până la comunicarea subiectelor. Pentru examenul de titularizare programat pe 29 iulie, Ministerul a comunicat vineri, 24 iulie, că devansează cu o oră începerea examenului scris, prevăzut pentru ora 10. Motivele invocate sunt „meteorologice”. Ca și cum temperaturi de 32-35 de grade la sfârșitul lui iulie ar fi o mare surpriză în România, un caz de forță majoră cu neputință de prevăzut la data anunțului inițial al orei de începere. În interval de o săptămână, cu toate datele și calendarele pe masă, cu toată rutina unor examene anuale, autoritățile de resort nu au fost capabile să se organizeze de la bun început. Și nu criza sanitară e responsabilă, după cum se vede, ci revelații de tipul „iarna nu-i ca vara”, incongruențe organizatorice flagrante, incompetență, amatorism. La concursul din acest an sunt înscriși 29 de mii de candidați, pe un total de aproape 4000 de posturi, mai puține decât în anii precedenți și în condițiile unei crize cronice de cadre didactice calificate care devine cu atât mai evidentă în condițiile crizei sanitare. Ce încredere mai poți avea în capacitatea reală a ministerului și a guvernului, în ansamblul său, de a gestiona responsabil începutul anului școlar (pentru că există un grup interministerial constituit în acest scop), dacă acum, la sfârșitul lunii iulie, singurii care au venit în întâmpinarea autorităților cu propuneri concrete sunt reprezentanții Federației Asociațiilor de Părinți? Există cel puțin trei scenarii posibile de începere a anului școlar. Toate implică pregătiri intense care ar trebui să se producă acum, sub ochii noștri: reconfigurarea programei școlare în ipoteza reducerii numărului de ore predate față în față și, în paralel, instructaje destinate cadrelor didactice; reabilitarea și mărirea spațiilor de învățământ, în ipoteza micșorării numărului de elevi dintr-o clasă (în conformitate, de altfel, cu Legea Educației Naționale, care nu este, actualmente, respectată); instructajul profesorilor pentru învățământ digital, în scenariul unui val pandemic extrem de sever care ar face imposibilă revenirea elevilor în clase. În toate aceste scenarii, e vorba de un efort conjugat al ministerului și al altor instituții de resort, inclusiv administrațiile locale, care să se ocupe de formarea formatorilor, de dotarea școlilor cu instrumente indispensabile menținerii continuității pedagogice (în on-line) – tablete, conexiune internet – și/sau de amenajarea corespunzătoare a spațiilor de învățământ, mai cu seamă în zonele unde supraaglomerarea claselor ori absența unor condiții de igienă satisfăcătoare este notorie. Realitatea ne arată cu totul altceva: profesori, mai cu seamă în mediul rural, care nu au ei înșiși minime competențe digitale pentru desfășurarea cursurilor on-line, dacă va fi cazul; condiții mizerabile pentru educație în multe zone rurale; absența unor cursuri organizate de inspectorate, pentru eventuala reorganizare a programei, o reflecție publică, măcar, pe această temă, care să depășească stadiul unor declarații politice găunoase cu iz electoral. Integral: https://revista22.ro
Strănepotul lui Otto von Bismarck a investigat tăierile ilegale de păduri din România. Ancheta apare în filmul documentar LEMN. LEMN, documentarul semnat de Monica Lăzurean-Gorgan, Michaela Kirst și Ebba Sinzinger despre lemnul care dispare constant din păduri și despre oamenii care trăiesc din comerțul cu lemn, va avea premiera națională în cadrul celei de-a XIX-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (31 iulie – 9 august)….. Filmul urmărește investigațiile desfășurate în România, Peru, Rusia și China de Alexander Von Bismarck, stră-strănepot al cancelarului Bismarck și fost membru în Marina Americană, activist și șef al Environmental Investigation Agency din Washington DC, care reușește să urmărească, sub acoperire, mașinațiunile comerțului internațional cu lemn. Scopul lui principal este acela de a promova o schimbare în conștiința societății politice și civile, ajutând la crearea un nou cod de conduită pentru economia globală și consumatorii din lumea întreagă. LEMN vorbește despre corupție, politică și indiferența autorităților, dar și despre așa-zisele sisteme de control și felul în care aceste sisteme pot preveni situații în care interesele unor indivizi devin mai importante decât interesul comunității. România este una dintre țările cu cele mai mai rezerve forestiere. În ultimii 20 de ani, acestea au fost substanțial reduse, fără nicio reacție din partea autorităților. Țara noastră nu este, însă, un caz izolat. Regizoarea și producătoarea Monica Lăzurean-Gorgan a semnalat în urmă cu aproximativ șapte ani ONG-ului american Environmental Investigation Agency (EIA) problema tăierilor ilegale de lemn din România. Insistența ei l-a adus în România pe Alexander von Bismarck, directorul EIA. Monica a participat activ, timp de mai mulți ani, la documentarea activiștilor de mediu de la EIA în România, filmând alături de echipele din Austria și Germania. „Mi-am dorit să înțeleg și să documentez o muncă importantă, aceea a luptei împotriva tăierilor abuzive și ilegale de lemn. Numeroase afaceri locale legale au dat faliment în încercarea de a ține pasul cu companiile străine care au venit în România. O mulțime de activiști au tras semnale de alarmă asupra comerțului ilegal cu lemn.
Prin intermediul acestui proiect documentar, Alexander von Bismarck a venit prima dată în România și de atunci echipa lui luptă împotriva tăierilor abuzive sau ilegale de la noi din țară. După realizarea acestui film s-au schimbat multe lucruri. Integral: https://culturaladuba.ro
Institutul Balș testează acum și pepeni. În 24 h afli dacă e de Dăbuleni! În goana după fonduri, Institutul Matei Balş a găsit un nou filon de exploatat! Începând de azi, oricine îşi poate aduce pepenele la analize pentru a afla dacă acesta e sau nu un pepene adevărat de Dăbuleni. “De-a lungul timpului, foarte mulţi români ne-au sunat să întrebe dacă testăm pepeni. A trebuit să-i refuzăm pentru că singurul nostru aparat de testat pepeni, de provenienţă sovietică, era defect de mai bine de zeci de ani. Astăzi inaugurăm noul nostru pepenometru, cu sprijinul Uniunii Europene, prin Programul sectorial pentru controlul cucurbitaceelor”, spune dr. Jean Protopopeanu, cercetător la Institutul Matei Balş. “Sunt disponibile două feluri de teste: cel cu anticorpi olteneşti, care îţi arată dacă pepenele a fost vreodată la Dăbuleni, şi cel spectrografic, care analizează prezenţa izotopilor de dăbulenium în zeama pepenelui. Acesta din urmă e cel mai de încredere, pentru că îţi garantează că pepenele a crescut în solul din Dăbuleni”, explică Dimitrie Găurici, pepenar şef. Integral: https://www.timesnewroman.ro
În goana după paturile ATI pentru Covid, Capitala are doar 6%. Moldovan: „Numărul medicilor ar trebui triplat” ….Terapia Intensivă este ultima linie de rezistență anti-Covid 19, iar paturile de la ATI sunt o resursă critică în lupta cu pandemia de Covid-19. Acolo ajung pacienții în stare gravă, care nu mai pot respira singuri, și tocmai de aceea gradul de ocupare a acestor paturi este un indicator imbatabil pentru a determina gravitatea pandemiei într-o țară. În România, până recent, autoritățile fie nu știau exact, fie au comunicat public cifre contradictorii despre câte paturi ATI echipate pentru a putea trata pacienții infectați cu noul coronavirus există disponibile. După ce ministrul de Interne Marcel Vela și secretarul de stat Raed Arafat 

Domoliți-vă! Al doilea val Corona vine sigur Cu mari eforturi am reușit să menținem la un nivel acceptabil rata infecțiilor corona. Dar dacă acum nu ne mobilizăm, riscăm să pierdem victoria scump dobândită în lupta cu virusul, este de părere Fabian Schmidt….. Situația este acum și mai periculoasă ca-n prima zi – mai ales acolo unde sistemele medicale nu sunt foarte bine puse la punct, unde oamenii sunt mai săraci și locuiesc în condiții precare și acolo unde factorii de decizie nu impun măsuri severe, fiindcă pun interesele economice înaintea sănătății populației. Țările grav afectate ar trebui să fie un avertisment Pe când unele asemenea țări, ca SUA, Brazilia, India, Rusia, Africa de Sud sau Mexic, se confruntă cu primul val corona, ce abia acum atinge punctul culminant, statele care au făcut față primului val sunt amenințate cu revenirea în forță a virusului. În multe țări ale Uniunii Europene, numărul cazurilor COVID-19 este în creștere. Așadar, al doilea val corona vine negreșit. Nu-l putem împiedica, dar măcar îl putem atenua. Or, lucrul acesta este posibil numai dacă oamenii vor fi prudenți și dacă vor renunța, în primul rând, la întâlniri, petreceri și evenimente. Petreceri în cerc restrâns Concediul, acolo unde este din nou posibil, ar trebui petrecut în cerc restrâns. Cei pe care îi mănâncă-n fund și care țin neapărat la distracții în preajma câtorva mii de persoane, la dezmăț cu alcool și droguri, cei care nu păstrează distanța dau dovadă de iresponsabilitate și lipsă de solidaritate. Actuala rată a infecțiilor scăzută ne-a costat scump pe toți. Mulți și-au pierdut rude și prieteni. Alții și-au pierdut locurile de muncă sau afacerile. Lor, dar și nouă înșine, le datorăm o abordare serioasă a pericolului Corona. Relaxarea măsurilor menite să țină sub control răspândirea virusului nu înseamnă liber la anarhie. Integral: 
Unul din cinci condamnați definitiv este de negăsit Potrivit statisticilor Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP) și ale Poliției române, unul din cinci condamnați definitiv dispare de la domiciliu înainte de pronunțarea unei sentințe de închisoare cu executare. În acest moment, 4.514 persoane condamnate definitiv sunt date în urmărire. „Din verificările efectuate la structura competentă a rezultat faptul că, în baza de date urmăriți, figurează un număr de 4.514 persoane condamnate definitiv care se sustrag executării pedepselor și sunt date în urmărire”, se arată într-un răspuns al Inspectoratului General al Poliției Române(IGPR) la solicitarea Europa Liberă. Cei mai mulți sunt plecați din țară, fiind urmăriți internațional. În acestă categorie intră și arestații preventiv în lipsă. În același timp, în penitenciarele din România, la data de 20 iulie 2020, „în sistemul penitenciar se înregistra un efectiv de 20548 de persoane custodiate”, se arată într-un răspuns al Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP) către publicația noastră. Căutați pe banii statului Asta înseamnă că 22% dintre condamnați dispar de la domiciliu și înainte de pronunțarea unei sentințe definitive, ei fiind căutați ulterior de polițiști. Cheltuielile cu căutarea și eventualul lor transport în țară sunt suportate de statul român și nu se adaugă cheltuielilor judiciare. Condamnați notorii au fugit înainte de pronunțarea unei sentințe definitive. Pagina de „
Sotia deputatului PSD, Mircea Draghici, condamnata definitiv intr-un dosar de coruptie: Cum i-a folosit pe studenti in folosul social- democratilor Georgiana Draghici, sotia deputatului
Mai mult de 30% dintre profesori nu au luat examenul pentru definitivare in invatamant. Opt au fost eliminati pentru tentativa de frauda Procentul de promovare examenului national pentru definitivare in invatamant este de 69,17%, inainte de contestatii, potrivit datelor centralizate de Ministerul Educatiei si Cercetarii (MEC), care precizeaza ca 101 candidati au obtinut nota 10. “Au fost declarati promovati, inainte de inregistrarea si solutionarea eventualelor contestatii, 4.176 de candidati cu medii intre 8 si 10”, a informat, marti, MEC. Ministerul aminteste ca, pentru a fi declarat promovat, un candidat trebuie sa obtina minimum media 8, calculata ca medie ponderata a notelor obtinute la toate probele de examen, inclusiv proba scrisa. Nota la proba scrisa are o pondere de 70% in calculul mediei finale. In aceasta sesiune, 6.775 de candidati au avut dreptul de a sustine proba scrisa din data de 22 iulie. Au fost prezenti 6.480 de candidati (95,65%). Dintre acestia, 433 s-au retras, iar opt au fost eliminati pentru
Cristian Grosu / Cum să ne jucăm puțin cu 80 de miliarde
Imposibila dublare a alocațiilor pentru copii. Economist: „Nici dacă nu ar fi fost pandemie, nu erau bani” În România, alocația unui copil înseamnă un euro pe zi. Analiștii economici cred că suma ar trebui să fie mai mare, dar nu peste puterile bugetului și așa împovărat de efectele pandemiei. Guvernul ar urma să ia, în această săptămână, o decizie legată de majorarea alocațiilor pentru copii. Deși Parlamentul a votat o lege prin care aceste beneficii urmau să se dubleze, ministrul Finanțelor, Florin Cîțu, a precizat că nu sunt bani decât pentru o majorare, începând cu 1 august, cu un procent
Zâzanie între DSP-uri și Poliție: Cum își pasează instituțiile “recuperarea” pacienților COVID care au refuzat internarea în cele 3 săptămâni de vid legislativ / Lider sindical: De Paști ni s-a cerut să ducem lumină, acum mai rămâne să facem și pe medicii Zâzanie între Direcțiile de Sănătate Publică și Poliție din cauza procedurii de “recuperare” a pacienților COVID care au refuzat internarea în cele trei săptămâni de vid legislativ.
Avertismentul dur al medicului Virgil Musta: “Riscăm să luăm calea Italiei, în care lumea moare la domiciliu” Virgil Musta, medicul coordonator al Spitalului COVID din Timișoara, spune că impunerea obligativității purtării măștii de protecție în spațiile deschise aglomerate ar putea fi o măsură necesară. El a avertizat, într-o intervenție la B1 TV, că “dacă nu ne trezim în acest al 12-lea ceas” și dacă nu vor fi luate măsuri, România riscă să ajungă în situația dramatică prin care au trecut în primăvară Italia, Spania sau Franța Medicul Virgil Musta a comentat varianta impunerii purtării măștii de protecție și în aer liber, în spațiile aglomerate, posibilitate invocată de premierul Orban. “Da, s-ar putea să fie o măsură necesară (n.r. – purtatul măștii în spațiile deschise). În Spania, țară care a fost traumatizată de această infecție în prima parte a pandemiei, se iau măsuri drastice și necesare. De exemplu, în Andaluzia, cei care merg pe plajă sunt obligați să poarte mască”, a spus Virgil Musta, la B1 Tv. El a subliniat că „există soluții, dar nu toate sunt populare și ușor de luat”. Dar dacă nu luăm aceste măsuri și nu ne trezim în acest ultim moment, în acest al 12-lea ceas, riscăm să luăm calea Italiei și Spaniei sau a Franței, în care sistemul de sănătate să fie copleșit și lumea să moară la domiciliu pentru că nu mai are unde să se interneze. Nici nu vreau să mă gândesc la un asemenea scenariu. Virgil Musta: În acest context, Virgil Musta crede că purtarea măștii pe plajă poate fi o soluție pentru împiedicarea răspândirii noului coronavirus, chiar dacă această măsură nu este populară. Integral:
Legea tăcerii în căminele de bătrâni de frica DSP. Șefa INSP: „Testarea e obligatorie, oprirea ei duce la focare de COVID-19” Oprirea testării personalului și rezidenților din căminele de bătrâni și lipsa unor circuite clare în interiorul acestora le pot transforma în focare de COVID-19. Directorul general al Institutului Național de Sănătate Publică, Simona Pârvu, a declarat pentru Europa Liberă că testarea personalului și a rezidenților din centrele de bătrâni este obligatorie la fiecare două săptămâni. Cu toate acestea, mai multe cămine au devenit în ultima perioadă focar de COVID-19. Europa Liberă a discutat cu directori ai unor astfel de cămine, care au dezvăluit, sub protecția anonimatului, că DSP București a oprit testarea la scurt timp după ce România a ieșit din starea de urgență. De atunci, multe cămine testează personalul din fonduri proprii. Europa Liberă a încercat să afle dacă situația căminului din Sectorul 1, care a devenit un
Cum afectează COVID-19 organismul copiilor Încă de la începutul pandemiei , copiii par să fi fost în mare parte scutiți de cele mai grave efecte ale COVID-19. Același virus SARS-CoV-2 capabil să ucidă un adult de 50 de ani poate lăsa un copil în vârstă de 4 ani neatins, scrie
Cum a ajuns STB să cumpere măști de sute de mii de lei de la firma de apă îmbuteliată a unui fost consilier de-al lui Meleșcanu, condamnat pentru înșelăciune Societatea de Transport București (STB) S.A. a atribuit direct, în perioada stării de urgență, contracte care depășesc cu sute de mii de lei pragul prevăzut de lege pentru achiziții publice directe, invocând unul din decretele semnate de președintele Klaus Iohannis. Una dintre firmele care a beneficiat de pe urma neclarității legislative este o societate de îmbuteliere a apei, deținută de un fost consilier de-al lui Teodor Meleșcanu, Nathaniel Geană, condamnat în 2017 pentru înșelăciune în asigurări. În perioada 1-8 aprilie 2020, STB a cumpărat direct măști sanitare, prin două contracte separate. Primul contract, atribuit la 1 aprilie, are o valoare de 580.000 de lei și a fost încheiat cu firma Alias Prime SRL, aparținând unei anume Alia Spancec. Firma Alias Prime figura, în 2019, cu un singur angajat. Conform profilului de LinkedIn al Aliei Spancec, aceasta a fost angajată, vreme de doi ani, la mult mai cunoscuta Teamnet International, fondată de Sebastian Ghiță. În platforma de achiziții publice SICAP, firma Alias Prime SRL deținută de Alia Spancec figurează cu un singur contract atribuit direct de la începutul anului și până în prezent, cel încheiat cu STB pentru livrarea de măști sanitare. Un singur contract cu măști, restul cu apă îmbuteliată Cel de-al doilea contract, atribuit la 8 aprilie, ajunge la 245.000 de lei și a fost atribuit firmei SC Nisre SRL, care se ocupă, în mod normal, cu livrarea de apă îmbuteliată. Firma SC Nisre SRL este deținută, la rândul ei, de Nathaniel Geană, care în 2019 apărea în campania electorală pentru alegerile prezidențiale drept consilier al lui Teodor Meleșcanu. …. În 2017, Geană a fost condamnat la 11 luni de închisoare cu suspendare, într-un dosar privind înșelăciune în asigurări. Integral:
Alegeri în mai multe zile ….. S-a iscat o controversă acum cu privire la organizarea alegerilor pe timp de pandemie. Unii spun că nu se poate. Cu toate că în alte ţări europene s-au organizat. În Franţa, în Polonia, în Serbia sau în Islanda. În 1944, în plin război mondial, în Statele Unite au fost organizate alegeri pentru Congres. În Iulie 1945, pe când războiul din Pacific nu se încheiase încă, au avut loc alegeri parlamentare în Marea Britanie. Este adevărat că riscul infectării cu coronavirus este real. Dacă am fi avut vot electronic, alta era situaţia. Nu avem, mulţumită în primul rând Partidului Socialist (PSD). Dar şi datorită actualului Preşedinte, care este curios de dezinteresat de reformarea sistemului electoral. Se discută, ca o posibilă soluţie, ca alegerile să fie întinse pe mai multe zile (două, de regulă). Aşa s-ar înghesui mai puţini oameni la vot, spun susţinătorii acestei formule. În schimb, actualul şef al socialiştilor, un anume Ciolacu, spune că ideea este “o tămpenie”. Dar acelaşi Ciolacu l-a susţinut pe fostul lider socialist, infractorul Liviu Dragnea, când a organizat un referendum (acela despre “familia tradiţională”) întins pe două zile. Atunci nu mai era “o tâmpenie”? De fapt, alegeri întinse pe mai multe zile există deja. Votul prin corespondenţă, aşa limitat cum este în prezent, exact asta este. Socialiştii deja au votat legea votului prin corespondenţă. Nu au observat că acea lege permite ca alegătorul să îşi exprime votul într-un interval de mai multe zile? Realitatea că partidele se tem, cam toate, de extinderea intervalului de vot. Socialiştii, pe bună dreptate. Ei au avut rezultate slabe de fiecare dată când românii au venit la vot în număr mare. Dar de ce se teme Dreapta de astfel de alegeri? Sincer, nu am idee. Se pare că în rândurile naţional-liberalilor circulă ideea că alegerile în vreme de pandemie ar avantaja partidul socialist, pentru că acesta ar avea electoratul “cel mai disciplinat”. Mă îndoiesc. Dimpotrivă, cred că în vreme de pandemie, cei mai tentaţi să stea acasă, departe de aglomeraţiile electorale, ar fi chiar pensionarii, care alcătuiesc grosul votanţilor PSD. Alegerile în mai multe zile ar ridica ceva probleme. O idee veche despre alegeri cere ca acestea să fie un fel de “festival al democraţiei”. Iată de ce avem o zi specială a alegerilor politice. Acestea ar fi altceva decât alegerile comune, când alegem, de pildă, ce fel de brânză cumpărăm sau ce culoare preferăm pentru şosete. Este şi asta o teorie. Dar cum politicienii noştri nu par nici măcar la curent cu existenţa ei, propun să o sărim. A doua problemă ar fi aceea a costurilor. Ca fost ambasador, am trecut prin această experienţă, a organizării unor alegeri. Şi ştiu că este dificil să strângi oameni care să facă parte din comisiile electorale. Am fost membru într-una şi pot să vă spun că este ceva de muncă. Cum să ţii atâţia oameni zile la rând? Soluţii sunt destule. Dacă chiar vrem să evităm aglomeraţia la urne atunci s-ar putea face un sistem al listelor. De pildă în prima zi vor veni la urne alegătorii cu nume de familie de la A la M, iar a doua zi, de la N la Z. Ne putem imagina şi alte moduri în care poate fi împărţit corpul electoral. După vârstă, după domiciliu, prin tragere la sorţi, etc. În cele din urmă, probleme este rezolvabilă. Eu susţin ideea alegerilor în mai multe zile. Actuala formulă, într-o singură zi, duminica, avantajează electoratul socialiştilor. Mulţi dintre votanţii potenţiali ai celorlalte partide sunt plecaţi în weekend, ceea ce ridică rata de neparticipare în răndurile acestui electorat. În final, să ne întoarcem la actualii parlamentari, supăraţi pe poporul care vrea să aibă mai multe zile la dispoziţie pentru a-şi exprima votul. Un drept pe care păarlamentarii îl au deja. O lege trebuie votată separat, în zile diferite, în cele două Camere ale Parlamentului. În principiu, pentru a fi mai bine cântărită. De ce ei să aibă un drept pe care ceilalţi cetăţeni nu îl au? Vă spun eu de ce. Actuala clasă politică este incapabilă să mai imagineze nimic. Nu vrea să mai facă nici un fel de reformă. Nu vrea să mai modernizeze Statul. Nu a spus chiar actualul Preşedinte, zilele trecute, la sediul Uniunii Europene, că România nu are probleme cu statul de drept? Exact când unul dintre şefii Jandarmeriei a fost pus sub acuzare pentru cămătărie… Integral:
DNA: Cu banii negri din afacerea gunoaielor din Constanta au fost cumparate masini de lux si apartamente la malul Marii Negre Chirii pentru autoturisme de lux sau masini de gunoi, cheltuieli familiale pentru studii in Elvetia, plata unor servicii IT fictive, achizitia unor studii scumpe copiate de pe internet sunt o parte din metodele prin care s-ar fi facut evaziune fiscala la societatea Polaris M Holding, trimisa in judecata de procurorii
O firmă chineză, cu 0 angajați, condusă de Partidul Comunist, câștigă licitații de drumuri în România Una dintre companiile gestionate direct de Partidul Comunist Chinez, acuzată de corupție și de lucrări neconforme în mai multe țări, pătrunde în România Parteneriatul dintre o firmă românească, ieșită recent din insolvență, și o controversată companie de stat chineză, prima, cu trei angajați, a doua, cu niciunul, a fost anunțat de ministrul Transporturilor, Lucian Bode, constructor al șoselei de centură a orașului Zalău. Ministrul Transporturilor, Lucian Bode, este originar din județul Sălaj, așa cum și societatea
Timis: Medicii infectionisti sustin ca acum situatia este mult mai grava decat la inceputul pandemiei de coronavirus Cel mai mare spital de boli infectioase din vestul tarii, “Victor Babes” din Timisoara, unde in primul val al pandemiei COVID din acest an au fost vindecati peste 500 de bolnavi si s-au putut redeschide sectiile pentru bolnavii cronici de dinaintea starii de urgenta, a ajuns acum sa aiba ocupate toate paturile destinate infectatilor cu SARS-CoV-2, inclusiv terapia intensiva. Dupa relaxarea pandemica, aici au mai fost vindecati alti aproape 100 de pacienti COVID. Medicii spitalelor COVID din Timisoara au declarat ca, dupa tot efortul depus de catre ei si de intreaga comunitate in lupta cu
Comentariu de Dan Udrea: Cazul Cabral de la Poli Iași arată că România merge apăsat pe drumul sistemelor totalitare….Rodny Lopes Cabral a fost testat POZITIV. Apoi, fiindcă e fotbalist şi fiindcă e în joc disputarea pe teren a unui campionat ce trebuie să ţină în viaţă 28 de milioane de euro, a fost retestat. Şi a ieşit NEGATIV. A repetat retestarea şi rezultatul a fost iarăşi NEGATIV. Derularea evenimentelor în cazul fundaşului dreapta de la Poli Iaşi arată însă problema majoră a statului român, o problemă pe care a tot refuzat să o accepte de când a debutat pandemia. Şi anume internarea, cu forţa, a tuturor celor testați pozitiv. Indiferent că au sau nu simptome. Cazul Cabral demonstrează că pot exista erori în testare. Un test pozitiv poate fi, de fapt, fals pozitiv. Câți falși pozitivi sunt captivi în spitale? Cabral a fost retestat fiindcă e fotbalist. Şi tot fiindcă e fotbalist a fost izolat într-o cameră de hotel, i s-a adus chiar ambulanţa sub nas, dar un cetăţean oarecare e împins direct într-un salon de spital atunci când pe buletinul lui medical scrie “COVID19 – pozitiv”. Indiferent că vrea sau nu, va ajunge pe un pat de spital. Indiferent că are sau nu simptome, va împărţi un salon cu alţi bolnavi de coronavirus. Şi poate ajunge să se infecteze, de fapt, din spital, chiar dacă testul său iniţial a fost eronat, ca în cazul fotbalistului. Cum e la alții Toate ţările Europei şi ale lumii, în general, procedează altfel faţă de România. Dacă eşti pozitiv şi asimptomatic, eşti trimis acasă. Și te întorci la spital, pentru ajutor specializat, doar în caz că virusul începe să producă efecte. La noi e complet altfel fiindcă autorităţile din România au zero încredere în responsabilitatea propriilor cetățeni, nu dau doi bani pe libertățile lor și se cred într-un stat totalitar. Aici, internarea se face forțat și automat, pe baza unui singur test pozitiv. Chiar dacă nu există niciun fel de simptome și chiar dacă există posibilitatea ca testul să fie fals pozitiv, cum s-a demonstrat în cazul de la Poli Iași. Pe aceeași logică: toți șoferii la beci! E ca şi cum toţi şoferii cărora li se reţine carnetul de conducere ar trebui închişi undeva pe perioada în care nu au voie să conducă. De ce? Pentru că, urmând logica statutul român, care e convins că asimptomaticii nu stau izolaţi de bunăvoie şi de-asta trebuie ţinuţi închişi, și respectivii şoferi s-ar putea urca la volan pe perioada suspendării. Deci, ar trebui şi ei băgați într-un beci până când le expiră pedeapsa şi, conform legii, n-ar mai fi o ameninţare pentru ceilalți participanți la trafic. Statul nu își asumă niciodată nimic În concluzie, cum îşi asumă Statul că poate avea pe conştiinţă zeci, sute sau poate mii de oameni condamnați la internare, alături de alţi pozitivi confirmați, când există o bună posibilitate să fi fost declarați pozitiv dintr-o eroare de testare, ca în cazul lui Cabral? Oare câte astfel de erori de interpretare ale laboratoarelor din ţară or fi fost în ultimele 4 luni? Până în acest moment, România a raportat în jur de 44.000 de cazuri pozitive. Şi dacă doar 1% au fost erori de laborator, tot înseamnă peste 400 de oameni băgați degeaba în saloan
Agenţii Covid De aproape o săptămână, cazurile noi de infecţii cu Covid-19 nu scad sub 1000. Situaţia din România – ţara în care medicii au ajuns să fie numiţi de unii torţionari, iar spitalele, locuri de detenţie – a alarmat deja o serie de state occidentale care ne impun restricţii sanitare la intrarea pe teritoriile lor. În tot acest timp, în spaţiul public asistăm la un val masiv de propagandă, de ură, de agresivitate crescândă la adresa celor care cer respectarea unor reguli sanitare minime de prevenire a infecţiei. Cum am ajuns aici? Am ajuns aici nu doar pe fondul măsurilor de relaxare care au succedat frustrantele, dar necesarele stări de urgenţă şi alertă. Au contribuit la această situaţie o serie de politicieni din opoziţie. Să dăm filmul puţin înapoi, spre finalul stării de alertă când, pentru a câştiga capital electoral – în orizontul celor două cicluri electorale din acest an – voci din opoziţie, ajutate de oameni de casă din media şi din instituţii ale statului, a se citi Avocatul Poporului şi CCR, au început o campanie ţintită pentru a zădărnici lupta Guvernului cu pandemia de Coronavirus…..La explozia de noi cazuri de infectare o contribuţie o au şi cei care, sub falsa umbrelă a libertăţilor omului, instigă la nerespectarea regulilor sanitare, la anarhie. Purtători de astfel de mesaje la protestele „anti-dictatură” – unde medicii au fost comparaţi cu Mengele şi unde se regăsesc anti-vaccinişti, conspiraţionişti, negaţionişti ai existenţei virusului, daci verzi, talibani ultraortodocşi, ultranaţionalişti, mulţi dintre ei, victime ale dezinformării şi propagandei – sunt jurnalişti ai propagandei ruse, consiliera unui europarlamentar PSD, ambele lăudate de propaganda Kremlinului, un avocat fost consilier al unui premier PSD, o avocată mahalagioacă invitată frecvent ca părerolog prin studiorile televiziunii unui infractor de drept comun şi ale unei televiziuni proprietatea unui fugar cercetat pentru corupţie, un alt avocat care a pus bazele unei asociaţii ce urma să fie transformată în partid, al cărei principal scop a fost ieşirea României din UE – asociaţie fondată cu un fost ofiţer SRI, între timp condamnat la închisoare, pentru acte de corupţie şi fugit la timp din ţară –, o videochatistă porno. Oprirea lor în faţa Ambasadei Rusiei, pentru a aplauda minute în şir, e o dovadă că agenda unora dintre cei care instigă populaţia să nu poarte măşti, deci să se expună în număr cât mai mare riscului îmbolnăvirii, nu este străină de agenda Kremlinului. Care are interesul – şi în România, la fel ca în toată UE – ca lucrurile să scape de sub control, să alimenteze tensiunile şi să adâncească clivajele din societate, iar încrederea populaţiei în autorităţi să fie zdruncinată. Cei care tind să creadă în buna-credinţă a păpuşarilor acestor acţiuni ar trebui să se întrebe unde au fost în anii trecuţi aceste voci care acum, în plină… dictatură, urlă „Jos dictatura!”, invocând încălcarea de libertăţi individuale şi a Constituţiei? I-a văzut cineva în stradă în vara lui 2012, când România a trecut razant pe lângă o lovitură de stat şi o posibilă schimbare a orientării strategice a ţării? I-a văzut cineva la protestele ultimilor ani când statul de drept era siluit de oameni ai Puterii? I-a văzut cineva protestând când un politician corupt, cu un picior în puşcărie, dicta legi de procedură penală pentru a-şi salva libertatea, când acest om încerca să ia pe persoană fizică nu doar partidul pe care îl conducea, ci şi Guvernul şi chiar ţara? I-a văzut cineva la protestul din 10 august 2018, când Jandarmeria se transformase în gardă pretoriană pentru acel om şi camarila lui politică, lovind şi gazând protestatari paşnici? Decizia DIICOT, de zilele trecute, nu convinge că lucrurile nu au stat aşa… I-am văzut, în schimb, pe unii invitaţi la televiziunile unor moguli penali, infractori de drept comun, lansând critici la adresa parcursului pro-european și pro-atlantic al României, pe alţii apărând, din postura de avocaţi, politicieni corupţi, ori gudurându-se pe lângă jandarmi şi oferindu-le flori după mitingul din 10 august 2018, ori făcând scenarii pentru ieşirea României din UE. Integral:
Expert fiscal: Majorarea alocatiilor pentru copii ar putea veni la pachet cu crestere de impozite Pentru a majora alocatiile copiilor, asa cum a anuntat premierul Orban luni, 27 iulie, Romania ar avea doar cateva posibilitati la dispozitie: fie renunta la investitii, fie umbla la salariile bugetarilor sau la alte cheltuieli, fie recurge la majorarea impozitelor, este de parere consultantul fiscal, Emilian Duca.”Nici o cheltuiala suplimentara nu mai poate incapea in bugetul actual, in conditiile pandemiei si din cauza faptului ca activitatea economica este puternic afectata de efectele acestei epidemii. Orice suma care presupune suplimentari in sectorul bugetar sau in cel al cheltuielilor sociale trebuie amanata sau regandita tinand cont de posibilitatile actuale”, a declarat Emilian Duca. Potrivit lui, in esenta, efectul este generat de lupta politica pentru ca nu exista nici un temei economic, in momentul de fata, de a sustine altceva, in conditiile in care, vechiul guvern nu a fost de acord cu majorarea alocatiilor. “Acum s-a intors roata, iar fostii guvernanti impun aceeasi masura actualilor guvernanti. Un joc ieftin din punct de vedere economic, dar, probabil eficient, din punct de vedere politic. In momentul de fata orice cheltuiala suplimentara, cu exceptia investitiilor, ar trebui pusa in asteptare sau redimensionata, astfel incat bugetul sa nu sufere mai mult decat o face acum”, a mai spus Emilian Duca. Taiem alte cheltuieli sau marim impozitele “Orice cheltuiala trebuie asigurata din doua surse principale. Una, fie din venituri suplimentare la bugetul de stat, lucru care este deja greu de crezut in perioada urmatoare, adica o crestere de impozitare, in urmatoarele luni, fie prin reducerea altor cheltuieli, asta in conditiile in care vrem sa mentinem echilibrul bugetar” Expertul este de parere ca mai exista si o a treia solutie, dar deja uzata de foarte multa vreme, si este vorba de crestere a volumului imprumuturilor, care, de la anul nu va mai putea fi o solutie realista pentru ca vom intra sub controlul Comisiei Europene din punct de vedere al dezechilibrelor bugetare. “In ultima instanta, alegerea care trebuie facuta: fie taiem de la alte cheltuieli si dam la alocatii si alte cheltuieli sociale, fie bagam impozite noi, ceea ce va avea un efect dezastruos pentru sectorul privat. Cam aceasta este paradigma in care-si desfasoara activitatea Guvernul si Parlamentul actuale”, a mai spus specialistul in fiscalitate. Acele 80 de miliarde de
Toate conturile bancare ale romanilor, adunate de Fisc intr-un registru national, cu scopul de a preveni spalarea banilor Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF) va crea un Registru special care va cuprinde toate informatiile privind conturile bancare si de plati ale romanilor. Fiscul va putea identifica rapid persoanele fizice si juridice care detin sau controleaza un cont bancar sau de plati identificat prin IBAN. Acest Registru apare in contextul in care Romania trebuie sa transpuna o directiva europeana pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor, scrie Adevarul.ro. “Registrul permite identificarea, in timp util, a tuturor persoanelor fizice sau juridice care detin sau controleaza conturi de plati si conturi bancare identificate prin IBAN, astfel cum sunt definite in Regulamentul (UE) nr. 260/2012 al Parlamentului European si al Consiliului sau casete de valori detinute la o institutie de credit de pe teritoriul Romaniei”, arata noua legislatie. Prin intermediul registrului, vor fi accesibile urmatoarele informatii: a) pentru titularul de cont-client, persoanele care detin dreptul de semnatura pentru conturile deschise si orice persoana care pretinde ca actioneaza in numele clientului: numele, insotit de celelalte date de identificare prevazute la art. 15 alin. (1) din Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative, cu modificarile si completarile ulterioare, sau de numarul unic de inregistrare in cazul nerezidentilor, dupa caz; b) pentru beneficiarul real al titularului de cont-client: numele, insotit de celelalte date de identificare prevazute la art. 15 alin. (1) din Legea nr. 129/2019, cu modificarile si completarile ulterioare, sau de numarul unic de inregistrare in cazul nerezidentilor, dupa caz; c) pentru contul bancar sau de plati: numarul IBAN si data deschiderii si inchiderii contului; d) pentru casetele de valori: numele concesionarului, insotit de celelalte date de identificare prevazute la art. 15 alin. (1) din Legea nr. 129/2019, cu modificarile si completarile ulterioare, sau de numarul unic de identificare in cazul nerezidentilor, dupa caz, si durata perioadei de concesionare. Integral: 
Cum ne oprisam pe el de vot Ministrul cel mai important al guvernului Orban, domnul Stefan Ion, vine din Vrancea celui mai cunoscut baron
De la Corneliu Coposu la Dan Voiculescu O serie de condamnati pentru 
Lupii paznici la stână Deși pun lupii paznici la stâna unei părți a bilioanelor de euro din bugetul UE, liderii UE s-au strofocat joi să convingă PE să aprobe rezultatul negocierilor vizând un fond care va redresa nu economia, ci birocrația. E frumoasă suma de peste o mie de miliarde de euro, care ar urma să fie bugetul UE în intervalul dintre 2021 și 2027. Nu mai puțin sublim e pachetul de 750 de miliarde, reprezentând ajutoare sub forma de granturi și credite destinate relansării economice a țărilor europene de după recesiunea iscată de actuala pandemie. Au nevoie europenii de ajutor? În mod cert, de vreme ce bună parte din economiile Bătrânului Continent sunt la pământ.
John Gray, filozof politic: Nu este o exagerare să comparăm metodele folosite de noua mișcare „woke” cu cele ale Gărzilor Roșii din timpul lui Mao Zedong ….Astăzi nu mai trăim într-o societate liberă. În schimb, suntem conduși de cei care încearcă să-și impună punctele de vedere extremiste prin defăimarea și distrugerea celor care gândesc diferit. Nu este deplasat să comparăm metodele folosite de această mișcare woke („mișcare de trezire”, n. trad.) cu cele ale Gărzilor Roșii din timpul președintelui Mao, care au terorizat poporul chinez în urmă cu jumătate de secol. Așa-numita „cultură a anulării” – presupunând denigrarea publică și încercarea de a submina poziția profesională a oricărei persoane care se abate de la standardele din ce în ce mai dure ale corectitudinii politice – reprezintă, pe scurt, cea mai recentă expresie a acestei mișcări intolerante și extrem de vocale. Un astfel de comportament s-a limitat cândva la celebritățile care își exprimau public anumite opinii sau atitudini. Cu toate acestea, acum a luat amploare în mod insidios în majoritatea instituțiilor noastre naționale. De la universități, Biserică, întreprinderi, școli, mass-media, poliție, autorități locale și până la edituri și chiar unele ziare, toate promovează intens această ideologie a ”trezirii”. Aceasta este o evoluție înfricoșătoare. Oricine se îndepărtează de noua ”ortodoxie” este considerat un personaj dăunător și irecuperabil. Coalizându-se pe rețelele de socializare, activiștii au misiunea de a-i elimina pe acești oameni de la locurile lor de muncă și de a îi reduce la tăcere pentru totdeauna. …. Îmi amintesc că am continuat să îmi predau cursurile în 1973-1974 în pofida blocadelor, care au dispărut în cele din urmă după o operațiune masivă a poliției, în care au fost arestați peste 100 de studenți. În calitate de tânăr cadru universitar, am putut să adopt o atitudine detașată față de ceea ce se întâmpla, pentru că nici eu, nici nimeni altcineva cunoscut, nu era amenințat. La vremea aceea, am asistat la ceea ce a fost mica lume a sectelor radicale aprinse. Nimeni nu a spus vreodată atunci că a „anulat” o altă persoană. La fel s-a întâmplat și când am continuat să predau la Universitatea Oxford și apoi la London School of Economics. Este adevărat că majoritatea universitarilor din ambele instituții erau de stânga, dar existau și vechii conservatori irascibili, liberali de modă veche, dintre care mulți nu erau deloc interesați de politică. Nu a existat însă o „ortodoxie” rigidă în umbra căreia să se înjosească și să se cutremure profesorii și studenții. Astăzi, universitățile noastre sunt bastioane de stânga, o ortodoxie „trezită”. Orice voci ce se află în dezacord cu cea majoritară – oricât de „cuminți” ar fi convingerile exprimate de ele – trebuie să fie reduse la tăcere. Și un număr tot mai mare de școli se alătură acum universităților pentru propagarea acestei ideologii. „Teoria critică a rasei” – o ideologie sub-marxistă în care „privilegiul albilor” este invocat pentru a explica tot felul de nedreptăți ale societății – este predată din ce în ce mai mult ca parte a procesului de „decolonizare a curriculumului”…. Profesorii de la Universitatea din Birmingham City au propus ca Mozart să fie eliminat din predarea muzicii și înlocuit cu rapperul Stormzy. Colegiul Eton a anunțat că va modifica modul în care sunt predate istoria, geografia, religia, politica și limba engleză, pentru a se asigura că „decolonizarea” va ajunge peste tot…. Dar ideologia care este folosită pentru a stabili un nou curriculum este și mai mărginită. Conceptele abstracte legate de noțiunea de „alb” sunt predate ca realități incontestabile, în timp ce complexitățile reale ale istoriei sunt ignorate. Desigur, studenții și instituțiile academice au fost întotdeauna pline de tineri de stânga, dar astăzi această „agenda a trezirii” depășește educația și se infiltrează în orice altă instituție a vieții publice – chiar în pilonii civilizației noastre. Niciun loc nu este scutit.
Scenariu horror lansat de prof. dr. Cristian Oancea în ceea ce privește infectările cu SARS-COV2, în următoarele 14 zile Prof. univ. dr. Cristian Oancea, managerul Spitalului de Boli Infecțioase și Pneumoftziologie ”Victor Babeș” Timișoara, preconizează un scenariu horror, numai în două săptămâni, în ceea ce privește numărul infectărilor cu SARS-COV2 (COVID19). ”E horror! Eu spun că în două săptămâni ajungem la 700 de pacienți infectați zilnic, dacă nu se iau măsuri. În 15 iulie, e ultimul termen cu respectarea regulilor, privind starea de alertă. Problema este că cetățenii au înțeles greșit cuvântul ”relaxare” și nu vor să respecte nicio recomandare, privind protecția împotriva coronavirusului. Iată de ce am ajuns la acest număr mare de 550 de infectări câte au fost în 8 iulie și 614, în 9 iulie 2020 și că, în continuare, numărul va crește, dacă nu vor fi respectate regulile de distanțare. Nu mai există legislație, nici măsuri coercitive, iar poporul nu vrea să se protejeze, din propria conștiință, să nu fie obligat, așa cum a fost obligat în starea de urgență”, a explicat prof. dr. Oancea. Totuși situația gravă în care ne aflăm poate fi ținută sub control și numărul infectărilor chiar poate să și scadă, respectând câteva reguli simple, fără ca nimeni să fie forțat, nici amendat. Prof. dr. Oancea a mai spus care sunt aceste reguli simple: ”Cetățenii trebuie să poarte mască în spațiile închise și să evite locurile aglomerate, chiar dacă sunt în aer liber, să se spele cu apă și săpun cât mai des, să stea la 1,5 -2 metri distanță unii de alții și să nu mai creadă în teorii conspirative”. Integral:
Specialist: Am descoperit persoane vindecate de Covid-19 care nu au deloc anticorpi La nivel teoretic, plasma recoltata de la un singur pacient care a fost infectat cu
Medic Ciungu Mircea (Franta):
Internele au cumpărat mii de bodycamuri pentru poliţie. Sindicat: Nu vor mai fi dubii legat de sancţiunile date unor deputaţi când li se face poftă de shaorma …. ”Ministerul Afacerilor Interne a încheiat procedura de achiziţie pentru 12.000 de dispozitive audio-video Motorola, tip bodycam militar, similare celor folosite de poliţia britanică, iar proiectul pe care Sindicatul Europol l-a demarat în urmă cu 3 ani începe să prindă contur. Astfel că poliţiştii de la ordine publică, poliţa rutieră, poliţia de frontieră sau imigrări vor fi dotaţi cu astfel de aparate pentru a se proteja de eventualele reclamaţii în exercitarea atribuţiilor de serviciu”, a transmis, joi, printr-un comunicat de presă, Sindicatul Europol. Sursa citată a precizat că bodycam-ul reprezintă cea mai obiectivă probă, atât în dovedirea modului de acţiune a poliţistului, dar şi a unor fapte de ultraj, fiind un sistem portabil care asigură înregistrarea audio-video a intervenţiilor şi acţiunilor poliţiştilor. Integral:
Polițiștii europeni poartă uniforme croite la Fălticeni, pe salarii de nimic Veniturile muncitorilor din România sunt uneori la fel de mici ca în Bangladesh, relevă un raport al unui ONG din Belgia. Polițiștii și militarii din UE au haine cusute de muncitori prost plătiți la Fălticeni și Iași. Un nou scandal care are în centrul atenției mâna de lucru ieftină din România a izbucnit în Belgia: uniformele polițiștilor, militarilor și factorilor poștali din regatul federat dar și din alte state europene sunt fabricate de muncitori români în condiții inumane de lucru, conform unui raport publicat de o organizație non-guvernamentală. Angajații sunt prost plătiți și deseori victime ale unor tratamente abuzive din partea patronilor fabricilor deschise de companiile Seyntex și Sioen, lideri ai pieței belgiene, din Fălticeni și Iași. Salariile le ajung textiliștilor doar pentru a-și asigura hrana și a-și plăti obligațiile lunare. Reprezentanți ai celor două fabrici ieșene, Motexco și Siorom, ar fi primit dispoziții de la patronate să reducă bonurile de masă ale angajaților pentru a îndeplini baremul de cheltuieli cu forța de muncă. Bani puțini, condiții inumane Muncitorii de la Motexo primesc cel mult un sfert din cele 22 de vouchere la care ar avea dreptul conform legislației muncii. „Nu știm niciodată câte tichete primim la sfârșitul lunii. Luna trecută ni s-au dat doar 5. Ne-au spus că nu am îndeplinit planul. Lucrăm fără pauză opt ore pe zi și suntem astfel tratați”, a povestit un textilist citat în raportul organizației We Social Movements. Într-adevăr, de multe ori, producția se limitează la doar o treime din stocul prevăzut, dar, spun autorii raportului, vina nu este a muncitorilor, ci a celor care au planificat producția. În plus, hala de producție este una veche, din vremea comunistă; vara, căldura este insuportabilă, ventilația este insuficientă, geamurile nu se deschid, iar sursa de apă este depășită de nevoile angajaților…. Stat neglijent, patron indiferent Documentul precizează că Seyntex livrează materiale de protecție în peste 20 de țări și se laudă că „produsele corespund celor mai ridicate standarde pentru siguranța partenerilor”. Conform Camerei de comerț belgiano-română, uniformele de la Fălticeni sunt purtate de militari belgieni, olandezi, francezi, români și italieni; de asemenea, de polițiști din Belgia, Țările de Jos și Franța, de angajați ai unor companii aeriene din Belgia și Țările de Jos, ai aeroporturilor Bruxelles și Viena și ai serviciilor poștale belgiene. La Iași, la Siorom, filială a afacerii belgiene de familie Sioen, la cele nouă linii de producție, aproape 300 de angajați plătiți cu 1900 de lei lunar croiesc echipamente pentru polițiști și alți funcționari publici. Iar 1900 de lei însemna, în anul 2018, când a început investigația, salariul minim pe economie în România. Angajații consultați de We Social Movements spun că pentru un trai decent ar avea nevoie de minim 3000 de lei. Condițiile de muncă descrise sunt ca la Fălticeni. Integral:
Un partid fără cap, care nu mai ştie ce să facă cu mâinile. Şi atunci gândeşte cu picioarele ….Cert e însă că Marcel Ciolacu, liderul PSD, l-a aflat de undeva şi îi aplică principiile de la cea mai înaltă tribună a ţării, Parlamentul. Deunăzi, el i-a zis următoarele premierului Ludovic Orban: „În Parlamentul României, nu a fost modificat niciodată Codul penal”. Asta am auzit-o la radio, nu mi-a venit să cred. Am căutat apoi pe internet declaraţia în format video şi am găsit-o pe facebook-ul Partidului Social Democrat: aşa e, chiar aşa a zis Marcel Ciolacu, şi în acel moment privea peste umăr, undeva în spate. Bănuiesc că n-a avut curajul să se uite drept în faţă, de unde îl priveau doi ochişori care, fără doar şi poate, ştiu mult mai multe decât oricine despre aventurile Codului penal prin Parlamentul României. Ochişorii lui Florin Iordache. Domnul Ciolacu, fără doar şi poate, minte. Stau mărturie documentele Comisiei Iordache, care n-au mai ajuns să vadă lumina Monitorului Oficial doar pentru că trecătorii au picat asupra faptului şi au alungat agresorul de pe trupul victimei. E drept că la momentul agresiunii domnul Ciolacu nu era preşedintele PSD, el doar dădea la vâsle – dar asta nu înseamnă că agresorul nu există, că nu e cunoscut, oricât încearcă el acum să spună că violul nu a existat. Totuşi, chiar mincinoasă, declaraţia domnului Ciolacu n-ar trebui ignorată, căci ea reprezintă o semnificativă schimbare de discurs. Dacă imediat după ce a preluat conducerea partidului spunea că vom vedea un nou PSD, unul mai curat decât a fost pe vremea lui Dragnea sau Dăncilă, acum liderul spune altceva: că PSD a fost, de fapt, întotdeauna curat şi că de-aia Codul penal nu a fost modificat niciodată. Sigur, domnul Ciolacu are dreptul să creadă orice despre propriul partid, dar şi noi avem dreptul să nu ne lăsăm insultată inteligenţa – atâta câtă e. Dar mai presus de toate, avem cu toţii dreptul să vedem din partea agresorului puţină penitenţă şi, dacă se poate, şi ceva dovezi concrete de îndreptare. Nu, nu poate fi considerat dovadă de îndreptare faptul că nişte iniţiative penale de-a dreptul idioate (atenţie: altele decât documentele Comisiei Iordache!) au fost recent respinse pe bandă rulantă de majoritatea controlată de PSD. Aceea a fost doar o recunoaştere a înfrângerii, nimic altceva: respectivele proiecte chiar nu mai puteau fi susţinute, decât cu riscuri electorale inimaginabile. Iar domnul Ciolacu, fără probleme penale cunoscute, chiar n-avea nicio miză personală să le mai susţină. Un bun semn de penitenţă ar fi fost, bunăoară, ca PSD să fi renunţat la subminarea instituţiilor de stat prin numirile pe care le face. Marcel Ciolacu a vrut să-şi cureţe partidul de persoane dubioase, ceea ce e un lucru lăudabil – şi atunci l-a numit pe Bădălău vicepreşedinte la Curtea de Conturi. Adică îţi cureţi partidul, dar infectezi cu premeditare o instituţie importantă. N-aş zice că e o dovadă de îndreptare – ba dimpotrivă, e chiar aplicarea in integrum a doctrinei Dragnea: liniştea în partid e crucială şi se poate cumpăra pe socoteala statului. Dacă Dragnea şi-a pus Busuioc în Curte, de ce nu şi-ar pune şi Ciolacu Bădălăul său? Decontul partidului faţă de societate, aşadar, nu doar că e departe, dar se îndepărtează pe zi ce trece. Şi asta dintr-un motiv foarte simplu, pe care elitele PSD ori nu-l văd, ori refuză să-l vadă. Toţi, absolut toţi liderii PSD, începând de la faimosul CEx şi mergând în sus către liderii la vârf, inclusiv toţi parlamentarii care încă formează majoritatea parlamentară (cu Marcel Ciolacu moţ), indiferent de prieteşugurile sau de duşmăniile de moment pe care le au între ei, absolut toţi şi-au câştigat poziţiile pe care le au exclusiv datorită lui Liviu Dragnea. ….. Iat-o, bunăoară, şi pe Gabriela Firea. Lansează dimineaţă, pe surse, ştiri ameninţătoare la adresa partidului, ca să aibă tot ea ce dezminţi spre seară. Aşa făcea şi Dragnea: mai ştiţi de câte ori a dezminţit demiterea guvernului Grindeanu? Toate delimitările faţă de viaţa şi opera lui Liviu Dragnea pe care le practică acum elitele PSD sunt simple exerciţii individuale de salvare, în speranţa că lumea, electoratul, va mai uita. N-aş zice că e cea mai inteligentă mişcare, dar pare singura găsită. Privit din afară, partidul are o singură şansă de a convinge că devine altceva: decapitare totală de la CEx în sus, adică înlăturarea a 60-70 – hai să zicem maximum 100 de oameni. Înlăturarea acestora se poate face doar prin două metode, una mai improbabilă ca alta: plecare voluntară (da, din dragoste faţă de partid) sau alungare printr-o mişcară născută din straturile inferioare, dar sănătoase (atâtea câte mai sunt) ale partidului. Utopii. Nimic din toate acestea nu se va întâmpla. Pentru că PSD-iştii rămaşi acum în piramida de la vârf sunt convinşi că au ajuns acolo pe merit, că sunt nişte genii politice, iar o plăcintă încă suficient de mare precum PSD nu se face să fie lăsată pe mâna altora. Singurul care s-a prins că plăcinta e demult stricată e primarul Sectorului 3, Robert Negoiţă – şi pare să fi optat pentru o stafidă mucegăită căzută din aceeaşi plăcintă: Ponta. Din anul 2000, în Lupeni au fost primari tatăl și cei doi copii. La Poroina Mare (Mehedinți), seniorul a trădat PSD-ul după 24 de ani pentru a-l impune ca edil pe juniorul său de la PNL. Caz opus: într-o comună Dolj, tatăl și fiul au fost contracandidați și s-au făcut în fel și chip în campanie. În prag de alegeri, primarii se pregătesc să-și lase moștenire scaunul unor membri ai familiei. E vorba de primari eterni, uneori traseiști, foști colaboratori ai Securității, care se retrag din funcții și își propulsează copiii în aceleași funcții. Pentru alegerile programate în septembrie se știu deja câteva astfel de perechi. Lupeni, orașul clanului Resmeriță Integral:
Primăria Capitalei propune cetățenilor să adopte o statuie și să contribuie cu bani la întreținere/ Câți bani a cheltuit Primăria Capitalei pe statui în ultimii 20 de ani
VIDEO IPS Teodosie recidiveaza in dispretul vietii: A impartasit bebelusi cu aceeasi lingurita, in ziua in care Romania inregistra 555 de cazuri de COVID -19 Zeci de enoriasi au participat la o slujba, in interiorul manastirii “Acoperamantul Maicii Domnului” din Gheorghiteni, Dorna-Arini, judetul Suceava. Intregul
Pe cine a chemat PSD să rescrie Legea carantinei: antivaxxeri, negaționiști ai Covid-ului și ONG-uri care susțin teoriile conspirației În ziua în care România înregistra un
Decizie cu implicatii in dosarele penale. CCR: “O persoana prezumata a fi nevinovata nu poate fi constransa sa produca proba vinovatiei sale” O persoana prezumata a fi nevinovata nu poate fi constransa sa produca proba vinovatiei sale, arata Curtea Constitutionala in motivarea deciziei prin care a constatat ca solutia legislativa din Codul de procedura penala, care nu reglementeaza dreptul martorului la tacere si la neautoincriminare, este neconstitutionala. “Jurisprudenta si doctrina au retinut ca principiul aflarii adevarului impune organelor judiciare obligatia de a asigura, pe baza de probe administrate cu respectarea caracterului echitabil al procedurii, aflarea adevarului judiciar cu privire la faptele si imprejurarile cauzei, precum si cu privire la persoana suspectata de savarsirea unei
CURTEA DE APEL BUCUREŞTI:
Institutul din România care promovează pacea în lume, cu salarii anuale totale de peste 500 de mii de euro. Liiceanu: Miroase a şuşanea
EXCLUSIV
Auditul şi o morală mai amplă Imi amintesc ce zgomot a produs în lumea corporatistă prabuşirea Enron, care a tras după sine dispariţia firmei de consultanţă şi audit Arthur Andersen (una din primele 5 în lume). S-a vorbit atunci de conflicte de interese, ochi închişi faţă de operaţiuni neclare şi necurate ale Enron, cea care transformase piaţa energiei din California într-un veritabil casino. A fost şi cazul Parmalat în Italia, tot un mare scandal. De conflicte de interese în lumea consultanţei şi inadecvata auditare s-a vorbit mult şi în criza financiară de acum mai bine de un deceniu, când şi agenţii de rating au intrat sub tir pentru note înalte date unor active dovedite “gunoi”. Iar acum, scandalul Wirecard produce valuri nu numai fiindcă este vorba despre o companie fintech ce devenise o vedetă la bursa din Frankfurt şi exponent al dezideratelor europene în materie de inovare; frauda, de mari proporţii, a lasat pe mulţi descumpăniţi şi conduce din nou la întrebări care privesc: -activitatea de reglementare şi supraveghere; -conflicte de interese; -expansiunea sectorului bancar/financiar “umbră”;…. Ministrul de finanţe german, Olof Scholz a cerut intărirea activităţii Bafin (ca autoritate de supraveghere financiară în Germania). Dar morala cazului Wirecard este mai amplă. Întrucât este de neînţeles de ce, ceea ce a constatat firma de consultanţă care a redactat un raport independent în aprilie a.c, nu a fost descoperit de auditorul care avea de elaborat auditul normal -chiar dacă un răspuns ar fi că nimic nu poate fi infailibil, că erori se comit mereu. Dar şi aşa să fie, de ce nu a intrat sistemul de supraveghere ca ansamblu (inclusiv instituţii cu prerogative la nivel european) în alertă când informaţii diverse arătau, de mai bine de un an de zile, că ceva semnificativ nu este în regulă la Wirecard. Mai cu seamă că era vorba de o companie cu mare vizibilitate şi listată la bursa, ceea ce presupune transparenţă, raportări corecte (verificabile), etc. Cazul Wirecard arată cu degetul la auditare. Cum poate fi “armonizată” auditarea, care presupune transparenţă, corectitudine, cu sfaturi privind optimizări fiscale, profit-shifting, etc — apropos de conflicte de interese la firmele de consultanţă si auditare. Autoritatea europeană pentru pieţele de capital (ESMA) trebuie să se implice mai mult în chestiunea auditării şi, în general, în conduita companiilor financiare. Comisia Europeană a cerut , de altfel, în iunie a.c, ca ESMA să investigheze episodul Wirecard (este o ironie ca în aprilie 2019, ESMA validase o interdicţie pentru două luni a operaţiunilor de vânzare în lipsă (short-selling) cu acţiuni Wirecard). O întrebare persistă în mintea mea: cine verifică pe auditori? Integral:
150 de figuri publice proeminente avertizează asupra pericolului în care se află libertatea de exprimare: Editori concediați, cărți retrase de pe piață, profesori anchetați pentru că citează din literatură
Financial Times: Lumea se năruie pe măsură ce SUA se retrag Covid-19 nu a transformat lumea, cel puțin nu încă. Însă i-a accelerat dezvoltarea tehnologică, socială și politică. O evoluție cu atât mai impresionantă în sfera relațiilor internaționale: falia dintre China și Vest și eșecul conducerii americane a Occidentului s-au aprofundat deopotrivă. Ordinea mondială dominată de Vest e în criză. Dacă SUA îl vor realege pe Donald Trump, vorbim de un caz terminal. China e tot mai îndrăzneață. Nu acordă nici un respect devoțiunii occidentale pentru drepturile omului, după cum o dovedește tratamentul brutal aplicat uigurilor și noua lege de securitate din Hong Kong. Sub Xi Jinping, împărat pe viață, afirmarea Chinei în calitate de superputere și regim despotic e completă. Abandonul sfatului mult apreciat cândva al lui Deng Xiaoping, de a-ți „ascunde puterea, așteaptă răbdător, nu prelua niciodată conducerea”, este neîndoielnic. Însă China trebuie să fie concomitent și parteneră la gestionarea fiecărei probleme globale….. Însă lucrurile s-au dus de râpă. SUA au sucombat în fața unor clivaje interne cumplite care au dus în cele din urmă la un naționalism distructiv de sumă zero. Dl Trump este întruchiparea acestor clivaje, după cum a spus-o fostul secretar american al apărării Jim Mattis. Este totodată principalul protagonist al respingerii de către țara sa a rolului ei istoric de model global de democrație liberală și de lider al unei alianțe de țări cu înclinații similare. America dlui Trump este una a post-valorilor. Este și una a post-competenței. Chiar și atunci când unor oameni de oriunde din lume nu le plăcea ce făceau SUA, ei se gândeau că știu ele ce fac. Succesul înspăimântător al administrației Trump în ce privește destructurarea guvernului a transformat acest tip de viziune în era coronavirusului. Președintele și administrația nici nu vor să guverneze și nici nu știu cum să guverneze. Contrastul cu China, în ciuda eșecurilor ei inițiale în gestiunea pandemiei, e izbitor. Într-un articol din revista The Atlantic, James Fallows descrie demantelarea sistematică a sistemului american de clasă mondială de răspuns la pandemii. Dar eșecul nu s-a datorat doar schilodirii guvernului. S-a datorat și caracterului incompetentului răuvoitor care conduce guvernul. Și lumea a sesizat. Prestigiul și credibilitatea Americii au fost afectate extrem de grav. Faptul că UE, care a obținut un control real, chiar dacă incomplet, asupra pandemiei, nu plănuiește încă să le permită americanilor accesul pe teritoriul ei este ilustrativ pentru colapsul relațiilor în nucleul alianței. Într-un articol din revista Foreign Affairs, Francis Fukuyama argumentează că fundamentul oricărei ordini politice – și cu atât mai mult în cazul unei pandemii – este eficiența guvernului. Într-un text anterior, el argumenta convingător că ideile de stat de drept și de răspundere față de cetățeni prin intermediul proceselor politice democratice se bazează pe următorul lucru: dacă statul nu funcționează, nimic nu funcționează. Administrația Trump pare decisă să valideze această ipoteză. Ar putea fi de conceput o alianță a democrațiilor liberale dedicată constituirii unei contragreutăți pentru China în unele regiuni, dar cooperând cu succes cu ea în altele. Dar ea nu va lua ființă dacă SUA nu se vor reconstrui în calitate de stat funcțional condus de un președinte care nu îi admiră pe toți dictatorii cu care se întâlnește. Harold James, profesor de istorie la Universitatea Princeton, a scris un articol sumbru despre „America Sovietică Târzie”….. În cartea „The Narrow Corridor” [„Culoarul îngust”], Daron Acemoglu și James Robinson explică dilema cu care se confruntă un despotism eficient. El poate să le slăbească frâul antreprenorilor, cu un efect colosal. Dar, în lipsa statului de drept, rezultatul va fi inevitabil un val seismic de corupție, care va submina legitimitatea regimului. Într-o astfel de situație, conducătorul ar putea trage iarăși de frâie, forțând oamenii să se cumințească din nou. Dar atunci riscă de asemenea să ucidă spiritul liber necesar. Acest lucru i se întâmplă probabil economiei chineze în ziua de azi. Unii par să creadă că inteligența artificială și recoltarea unei cantități enorme de date vor permite ca planificarea de la centru să substituie piața. Nimic mai puțin probabil. Forța motrice a schimbării o constituie ideile din capetele oamenilor. Nimeni nu poate planifica așa ceva. Oamenii au nevoie de stimulente pentru a crea noul și a contesta starea de fapt. Statul chinez de azi, mai opresiv, va încuraja așa ceva? Atunci, avem pe de o parte o superputere despotică în ascensiune, dar cu vulnerabilități reale. Pe de altă parte avem o superputere deja consacrată care a rătăcit drumul. Vreau ca valorile fundamentale occidentale să izbândească și să înflorească. Vreau ca China să prospere, dar nu cu prețul corodării societăților care susțin acele valori. Vreau ca umanitatea să-și gestioneze relațiile în pace, iar planeta ei fragilă cu înțelepciune. Dacă va fi ca acestea să se întâmple, SUA rămân în continuare puterea indispensabilă. Problema nu o constituie într-atât dl Trump, cât faptul că atât de mulți americani vor să fie conduși de el. Criza occidentală este o criză a valorilor. O putem depăși. Dar va fi greu.
Studiu: COVID-19 poate provoca grave leziuni cerebrale, care au ca efect inflamatii, psihoze si delir Oamenii de stiinta au tras un semnal de alarma asupra unui potential val de leziuni cerebrale asociate noului coronavirus. Studii recente au demonstrat ca virusul SARS-Cov-2 poate cauza unele complicatii neurologice grave, acestea includ inflamatii, psihoze si delir, informeaza Reuters. Conform studiului, 43 dintre pacientii care au fost diagnosticati cu COVID-19 au suferit disfunctii temporare ale creierului, accidente vasculare cerebrale si leziuni ale nervilor, fie alte consecinte grave la nivelul creierului. “Ramane de vazut daca vom vedea o epidemie pe scara larga de leziuni cerebrale asociate pandemiei – probabil asemanatoare cu epidemia de encefalita letargica din anii ’20 si ’30 dupa pandemia de
Spitalele românești din “topul rușinii”, pentru care nu contează satisfacția pacientului: Spitalul Județean Craiova, Spitalul din Târgu Jiu și Spitalul Floreasca ocupă primele 3 locuri Spitalul Județean de Urgență din Craiova, Spitalul Județean Târgu Jiu și Spitalul Floreasca din București ocupă primele 3 locuri într-un “top al rușinii”
McKinsey&Company: Investiţiile în domeniul medical şi creşterea gradului de sănătate al populaţiei ar putea adăuga 26 mld.dolari la PIB-ul României până în 2040, respectiv o creştere de 9%. Fiecare dolar investit ar genera 1,8 dolari în economie Investiţiile în domeniul medical şi creşterea gradului de sănătate al populaţiei ar putea adăuga 12.000 miliarde de dolari la PIB-ul global în 2040, respectiv un plus de 8%, iar în cazul României impactul ar fi de 26 miliarde de dolari în următoarele două decenii, respectiv o creştere PIB de 9%, arată un studiu realizat de firma de consultanţă McKinsey&Company în 200 de ţări. Aproximativ jumătate din aceste beneficii economice anuale provin din faptul că, la nivel mondial, forţa de muncă ar fi mai extinsă şi într-o stare de sănătate mai bună. Restul procentelor provin din extinderea capacităţii de muncă a persoanelor în vârstă, a celor cu dizabilităţi şi a îngrijitorilor informali, precum şi din îmbunătăţirea productivităţii, deoarece prevalenţa bolilor cronice ar fi mai redusă. ”În România, beneficiile cele mai mari, a căror valoare se ridică la 11,5 miliarde de dolari, vor fi generate de extinderea capacităţii de muncă a categoriilor menţionate, în timp ce aproape 8 miliarde de dolari vor proveni din reducerea nivelului de sănătate precară”, se arată în analiză. Practic, fiecare dolar investit în sectorul medical românesc ar genera 1,8 dolari în economie. „Adulţii activi în câmpul muncii din Europa de Est şi Asia Centrală ar putea fi mai bine protejaţi de problemele de sănătate legate de stilul de viaţă. În această regiune, în topul celor mai ridicate riscuri de sănătate sunt bolile cardiovasculare şi problemele legate de sistemul muscular şi cel osos. În România, primele două în topul celor mai de impact intervenţii privind sănătatea ar trebui să vizeze medicamentele pentru bolile de inimă, prevenirea accidentelor vasculare cerebrale şi diabetul, respectiv vaccinurile, în timp ce, pe locul al treilea în clasament, s-ar regăsi măsurile legate de regimul alimentar. Sperăm că aceste rezultate vor ajuta la schimbarea percepţiei des întâlnite că sănătatea este o povară socială şi vor fi privite drept o oportunitate de îmbunătăţire atât a stării de sănătate a fiecăruia dintre noi cât şi a performanţei economice colective. Prin îmbunătăţirea sistemului de sănătate putem compensa parţial declinul demografic la care asistăm în ţara noastră în prezent,” comentează Alexandru Filip, Partener Coordonator al biroului McKinsey & Company din Bucureşti şi Lider al McKinsey DnA (Digital and Analytics) Practice în Europa Centrală. În 2019, România a avut un PIB de 223 miliarde euro, cu 19 miliarde euro mai mult comparativ cu anul 2018 când PIB-ul a fost de 204 miliarde euro. Datele colectate până în prezent arată că pandemia COVID19 şi repercursiunile acesteia ar putea duce la o scădere de 3 până la 8% a PIB-ului global în 2020. Cu toate acestea, în fiecare an, sănătatea precară a populaţiei reduce PIB-ul global cu 15%. Potrivit McKinsey, apelând la măsuri deja existente astăzi la scară largă, prevalenţa agravantă la nivel global a bolilor ar putea fi redusă cu aproximativ 40 % în următoarele două decenii. Cifrele referitoare la Europa de Vest, respectiv Europa de Est şi regiunea Asiei Centrale dezvăluie acelaşi nivel de 41% pentru 2040. Datele pentru România indică faptul că reducerea potenţială a gradului de sănătate precară este de 37% în acest interval. Integral:
Cultura bunului plac Cînd vrea să spună că ştie pe ce lume se află, românul zice că stă cu picioarele pe pămînt. Invocă domeniul sigur al solidului. Fără să ştie, sau să îşi dea prea bine seama, însă, cetăţeanul României îşi duce existenţa scufundat într-un imens şi instabil fluid. Un fără de capăt ocean… cultural. Despre cultura instituţională a societăţii în care trăim este vorba. Despre regulile formale, impuse de legi şi regulamente oficiale, de cele informale, de “tradiţiile”, obieciurile şi apucăturile care stabilesc modul de funcţionare al instituţiilor şi, în acelaşi timp, desenează traiectul relaţiilor lor cu cetăţeanul, cel în interesul căruia se presupune că au fost create. Pacostea coronavirusului s-a năpustit ca un căpcăun, nu peste noi, muritorii, asta interesează prea puţin spre deloc autorităţile, la urma urmei boala este o chestiune personală, ci asupra bietului, debilului nostru sistem de sănătate publică din România. Altfel, cronic şi critic rău organizat, nemernic şi incompetent condus, mai deloc dotat şi cît se poate de prost întreţinut. Asta îi preocupă în cel mai înalt grad pe cei ce stau cu mîna pe măciuca autorităţii. Nu credeţi? Analizaţi zicerea lui Arafat de mai ieri: ce, vreţi să ajungem să decidem pe care din doi bolnavi îl punem la unitatea de supravieţuire? Evident, omul nu e preocupat de soarta celor doi oameni, nici de faptul că nu s-a îngrijit să aibă unităţi de criză cîte trebuie, ci de faptul că s-ar putea ca ameţiţii ăştia de bolnavi să dea buzna grămadă, toţi odată, la spitale, iar, asemenea măgarului lui Buridan, El-Arafat-Autoritatea să fi pus în situaţia neplăcută de a lua o decizie care nu-i convine, nu-l aranjază, nu-l coafează!!! Ei, bine, odată cu pandemia, deloc fără temei, tot mai multă lume are sentimentul prăvălirii concomitente peste noi a unui val de hiper-autoritarism, de care apucasem să ne mai dezobişnuim oleacă, în aceşti din urmă treizeci de ani. Punctul lui de origine: autoritatea publică. Arătată cu degetul tot mai insistent, atît de cetăţean, cît şi de cele două excrescenţe anomice ale democraţiei noastre de pripas, fatidic “originale”, Avocatul Poporului şi Curtea Constituţională, reprezentanţii autorităţii de guvernare se apără pe baza triadei: noi ştim, noi vrem binele poporului, noi trebuie să decidem! Totul, absolut totul: ce e bine şi ce nu, ce e îngăduit şi ce nu, ce e interzis şi ce nu, naşterea şi moartea, protocolul de îngrijire medicală şi înmormîntarea, educaţia şi distracţia, cum funcţionează transportul public şi cum se face petrecerea de nuntă, cine are voie să iasă din casă, cine are voie să treacă pe trotuarul de vizavi şi la ce oră anume, funcţie de vîrstă, de moştenirea patologică pe care o poartă cu sine, ori pur şi simplu pe baza temperaturii corpului măsurată ştiinţific la nivelul tegumentelor de nea Gicu Priceputu, de la paza magazinului, care transmite datele, în timp real, lu nea Nelu Tătaru, de la Sănătate, care le transmite… care le… şi care… în cele din urmă decide cît de mare e pericolul şi de cîte ori trebuie să ne mai spălăm pe mîini cu apă şi săpun. Ciudat, deşi s-au dat vreo şapte, opt “ordonanţe militare” şi nu se mai ştie cîte reglementări de pandemie, nimeni nu a precizat pînă acum, dacă apa trebuie să fie caldă sau rece!!!….Problema cu adevărat semnificativă este că, în România, trăim scufundaţi în acest ocean al culturii autoritariste nu de ieri de azi, ci încă de la naşterea atît de dificilă şi întîrziată a modernităţii noastre. Cine nu crede să recitească paginile lui Caragiale, “Reforma”, 1894, încheiate cu cuvintele profetice ale lui Cuza Vodă: “Reforma trece, năravurile rămîn”. Iar, năravurile la noi au fost întotdeauna de partea autoritarismului autorităţilor. Prin tradiţie şi consens, orice autoritate este un zbir. Mai mare sau mai mic, dar un zbir. Părintele este zbirul copilului, profesorul al elevului, şeful de orice grad al subordonatului, sergentul de stradă al oricui umblă prin sectorul lui, miliţianul de la circulaţie al pietonului, dar mai ales al şoferului, doctorul al pacientului, funcţionarul ghişeului al petentului aflat de cealaltă parte a geamului despărţitor, primarul al cetăţenilor care l-au ales şi etc… la nesfîrşit. Încununarea poziţiei de zbir nu este doar puterea de a pedepsi şi de a impune voinţa ta celorlalţi, ci libertatea de a face acest lucru după bunul plac!!!……Satisfacţia nedisimulată a ministrului Vela, zugrăvită pe figura aşezată cu grijă în faţa camerelor de luat vederi, fiorul patriotic de care era zguduit, conform funcţiei, atunci cînd anunţa, de la o zi la alta, cîte milioane s-au “colectat” din amenzile aplicate abulic şi abuziv, vorbeşte cît un roman despre rădăcinile perene ale culturii autoritariste în care se scaldă mentalitatea deţinătorilor puterii şi, implicit, societatea României mileniului trei. O Societate grav şi cronic bolnavă de autoritarism instituţional în toate punctele nodale de exercitare a unei forme sau alteia de autoritate: stat, biserică, şcoală, familie, instituţii publice… etc. Moştenirea este veche, dar încărcătura adăugată de cei cincizeci de ani de regim comunisto-ceauşist este pur şi simplu ruinătoare. Democraţia deficitară şi libertatea superficial exersată în ultimele trei decenii au atins prea puţin această teribilă otravă în valurile căreia înotăm abia ridicînd capul deasupra vîltorilor Istoriei. Integral:
DOCUMENT
Nicușor Dan, la Adriana Nedelea LA FIX: „Gabriela Firea și-a inventat, pe tot timpul mandatului, dușmani, sabotaje și atacuri” ….. Există o presiune din partea bucureștenilor care s-au săturat de administrația Firea și își doresc un candidat comun de la opoziție. Eu sunt optimist și știu că vom avea candidați comuni la primăriile de sector. Sunt chestiuni inerente, aspirații legitime oricărei organizații de sector. Li se pare că persoana pe care ei o propun este cea mai bună. Ca să armonizezi patru partide politice e o chestiune de durată. Atitudinea PMP mi se pare rezonabilă, prin liderii săi au spus că vor candidat unic la Primăria Capitalei, au avut cuvinte de laudă la adresa mea, ei vor să fie parte din această coaliție, iar asta mi se pare legitim. Discuțiile cu ei sunt în curs. Sigur că m-ar încurca candidatura lui Traian Băsescu, mai mulți candidați înseamnă divizarea voturilor. Și cred că am învățat cu toții lecția din 2016. Văd o oarecare disperare. Trebuie să subliniem că Gabriela Firea este un primar care nu a reușit să colaboreze. A fost într-o situație fericită, a fost președintele PSD București, primarii de sector au fost colegii ei, Guvernul a fost PSD. În loc să profite de asta, și-a inventat sabotaje, a văzut atacuri la adresa sa. ….. PSD a avut în toți acești ani atacuri la justiție, momentul 10 august, atacuri la libera exprimare și cumva, la Robert Negoiță instinctul de supraviețuire îi spune să se delimiteze de PSD. Vom vedea dacă va fi independent sau din numele altui partid. Eu cred că PSD merită să piardă aceste alegeri, și la PMB, și la primăriile de sector, prin ceea ce au făcut în cei patru ani de mandat. Avem rezultate zero, nu avem parcări, benzi unice, deci nu avem nicio rezolvare la marile probleme ale orașului. Nu mai vorbesc de termoficare și clădirile cu risc seismic. Urmează o campanie atipică pentru că suntem într-o situație medicală atipică. România este în continuare într-un risc medical. Nu putem face mitinguri, dar vom încerca să transmitem bucureștenilor mesajele noastre. Un bilan real al actualului primar, un mesaj realist despre situația actuală a Bucureștiului. … Oamenii trebuie să știe că din cauza faptului că în termoficare nu s-au făcut investiții consistente rezolvarea acestei probleme se va face în mulți ani. Integral:
„Ruşinea“ de a fi ţăran Dacă aş pune întrebarea „ce înseamnă să fii ţăran“, sunt cât se poate de sigur că aş primi un munte de răspunsuri încadrabile în două categorii. Pe de o parte, s-ar idealiza viaţa la ţară – aş primi imagini şi idei despre satul românesc, multe dintre ele mai degrabă fanteziste decât reale, şi aş putea foarte uşor să deduc că întoarcerea la sat e ultima noastră soluţie pentru a ne salva de noi înşine. De partea cealaltă, aş primi răspunsuri peiorative, din seria celor care transformă un cuvânt într-o insultă, în care ţăran înseamnă o formă de viaţă primitivă, lipsită de înţelegerea lumii în complexitatea ei, şi agresiv strigată în formula „băi, ţărane“. E simplu de înţeles că niciuna dintre variante nu este corectă şi nici nu ne face cinste în mod special. Viaţa la ţară este dificilă, departe de spaţiul idilic pe care ni-l închipuim cu ajutorul unor scrieri romantice. Deseori se reduce la efort fizic constant, la spaţii unidimensionale marcate de singura activitate cu care este asociat ruralul nostru, agricultura. În realitate, am părăsit satul românesc, pierdut printre miile de hectare de culturi monotone, captiv marilor exploatări agricole sau uitatelor de lume păşuni comunale şi lipsit de orice altă soluţie decât migraţia sau sărăcia. Satul românesc nu poate să ne salveze, el trebuie salvat de către noi pentru a ne oferi noi înşine o şansă la o viaţă mai bună. România nu are în formula actuală ce să ofere satului românesc şi zonei rurale pentru a o face atractivă. E nevoie de o construcţie aplicată şi permanentă de reţele. Satele trebuie conectate cât se poate de rapid la reţeaua naţională de educaţie şi sănătate, la infrastructura de transport şi de utilităţi obişnuite zonei rurale. Fără un plan naţional coerent, nu poţi spera să construieşti o lume funcţională în ruralul românesc. Oamenii vor continua să migreze la oraş, nimeni nu îşi va dori să se întoarcă să trăiască în comunităţi mici şi active pentru simplul fapt că ele nu există. Vom reduce totul la exotismul unor finaluri de săptămână în care ne vom închipui că redescoperim natura, aerul curat şi tradiţiile pe care nimeni nu mai poate să le cultive. Din aceste motive avem, poate, şi un dispreţ manifestat faţă de ideea de ţăran. De parcă viaţa la oraş ar fi în sine o dovadă a reuşitei. Este fără îndoială o pervertire nefericită a eşecurilor noastre. Pentru că încă refuzăm să înţelegem avantajele pe care ni le-ar oferi o viaţă mai liniştită şi mai tihnită în zone calme şi luminoase. Doar că în realitate ele nu există sau, acolo unde mai există, sunt foarte vulnerabile şi nici nu facem vreun efort pentru a le construi folosind modelele lumii moderne şi tradiţiile a căror dispariţie o regretăm cei mai mulţi dintre noi. Sunt convins că aţi fi foarte mulţumiţi să vă cunoaşteţi şi să vă salutaţi vecinii, să scăpaţi de claxoane şi de gaze, să aveţi loc pentru o grădină în care să vă relaxaţi sau să vă cultivaţi măcar o simbolică parte a alimentelor pe care le consumaţi. Şi în acelaşi timp să aveţi acces la reţeaua naţională de transport, educaţie şi sănătate. Suntem încă departe, dar e nevoie să facem aceşti paşi astăzi pentru a putea spera că mâine vom avea bucuria de a alege între o viaţă liniştită în mijlocul naturii sau una extrem de activă în centrul oraşului. Oricare ar fi alegerea, cea mai bună situaţie ar fi să avem de unde alege între oraşe funcţionale şi sate moderne, pornind de la prezumţia că cele două medii de viaţă sunte legate între ele, comunică şi asigură minimul decent al serviciilor publice. Există, de altfel, deja oameni care trăiesc între cele două lumi, muncesc în oraş şi s-au mutat la ţară, în general în apropierea marilor aglomerări urbane. La început căutau mai mult spaţiu pentru copii, o curte şi ceva linişte. Conectarea primitivă a satelor la reţelele de transport, apă, gaze şi canalizare i-a făcut pe mulţi să se întrebe dacă totuşi merită efortul navetei la serviciu, la şcoli mai bune din oraş pentru copii. Unii s-au adaptat, alţii îşi caută încă locul. Remarcabilă însă în această migraţie inversă este pentru din ce în ce mai mulţi oameni descoperirea beneficiilor spaţiului rural şi dorinţa de învăţare. Am parcurs unul dintre cele mai importante grupuri de Facebook cu orăşeni mutaţi la ţară şi am citit cu bucurie despre cei care au început să cultive legume pe mici suprafeţe, să indentifice plante medicinale, să recondiţioneze case tradiţionale, să producă gemuri şi dulceţuri bio. Paradoxul este că, atât patrimonial, cât şi material, o mare parte a resurselor noastre identitare şi economice se află la ţară, în rural. Dacă noi, cei deveniţi, educaţi sau născuţi orăşeni, ne-am depăşi complexul acesta al ţăranului ca imagine a sărăciei, am putea începe să construim adevărate punţi între urban şi rural. Această legătură va fi funcţională doar dacă vom porni de la realităţile vieţii de azi şi nu de la idealismele sau complexele care ne distorsionează lectura şi vieţuirea ruralului. Integral:
VIDEO | Cum să îngropi 2,4 milioane de euro. La peste doi ani de la primele plantări, Parcul Memoriei Naţionale de lângă Mărășești arată ca un deşert În 2017, Guvernul Mihai Tudose aproba proiectul amenajării unui parc lângă Mausoleul de la Mărăşeşti. Proiectul prevedea plantarea a 335.000 de stejari pe o suprafaţă de 75 de hectare, în memoria soldaţilor români căzuţi în luptele din Primul Război Mondial. …. Din cei 162.000 de pomi plantaţi în 2018, la costul total de aproximativ 700.000 de euro, 120.000 s-au uscat. Ca explicaţie a calamităţii, autorităţile locale invocau atunci seceta. În noiembrie 2018, preşedintele CJ Vrancea, Marian Oprişan, a anunţat relansarea proiectului. Licitaţie pentru împădurit Pentru a decide cine se va ocupa de Parcul Memoriei Naţionale – Stejarii României – 100 de ani de istorie şi demnitate” RO Mândria, CJ Vrancea a organizat o licitaţie. Câştigătoare a fost desemnată o asociere a două firme din judeţul Dolj: Terra Silva SRL şi Terra Forest SRL, ambele controlate de Iulian Ionică Băcioiu şi de Gheorghe Sandu. …. În schimbul sumei de aproximativ 1,7 milioane de euro, firmele doljene urmau să planteze, în completare, până la 335.000 de stejari şi să-i îngrijească până în 2024. Seceta loveşte din nou În iulie 2020, semnele că pe terenul de lângă Mărăşeşti se va ridica o pădure de stejari se lasă aşteptate. Parcul nu mai este semnalizat de panouri, aşa că am cerut indicaţii de la un cioban, care-şi mâna turma de oi şi de capre prin zonă. Animalele însetate căutau din mers urme de iarbă printre pietrele din albia unui pârâu secat. …
Pandemia, statul român şi testul libertăţilor Pandemia a fost un test pe care statul român nu a reuşit sa îl treacă decât parţial, ezitant şi grotesc. Ceea ce Guvernul a ales ca strategie de comunicare, în lunile stării de urgenţă, în acord cu televiziunile devenite portavoci ale mesajului oficial, a fost un limbaj al fricii şi al înspăimântării : imaginea maşinilor de poliţie difuzând din megafoane un hârâit imn naţional este o pagină ridicolă ce ilustrează lipsa de imaginaţie intelectuală şi de minimă empatie umană. Pandemia a fost, pentru o parte a oficialilor români, ocazia de a-şi etala vocaţia de îndrumători despotici ai cetăţenilor reduşi la impotenţă temporară. Ritualul elaborat al conferinţelor de presă în care ni se comunicau ordonanţele militare nu făcea decât să oglindească lipsa de soluţii concrete drapată în mantia interesului naţional. Ameninţările erau tactica de pedagogie preferată, ca şi cum singura cale de a comunica cu conaţionalii tăi este ordinul militar şi apelul, constant, la teama de moarte . Energia investită de Raed Arafat în acest exerciţiu de control social a fost una remarcabilă. Domnia-sa ar fi putut fi un destoinic slujbaş al regimurilor totalitare din veacul trecut. Ambiţia puterii este dublată de conştiinţa accesului la adevărul absolut. Starea de urgenţă a fost un coşmar televizat, o istorie despre un stat eşuat ce abordează ezitant şi incoerent o criză pentru care nu este pregătit. Libertăţile şi liberul- arbitru au fost denunţate ca inamicii siguranţei colective. Însă nimeni nu a dorit să privească înspre acel sistem medical cangrenat de clientelism şi patronat de interpuşii partidelor politice. Recursul la medicii militari a însemnat recunoaşterea unui eşec care nu mai putea fi ascuns. Limitele de comunicare şi de acţiune politică ale Guvernului au devenit evidente şi în momentul în care starea de urgenţă a fost înlocuită de starea de alertă.
Coronavirus: Noi dovezi împotriva imunității în masă / „Irealizabilă”, potrivit celui mai mare studiu desfășurat până acum 
FOCUS: Unifarm, stat în stat: Şi-a secretizat contractele în timpul pandemiei Noua conducere a Unifarm SA, reprezentată de Cornel Ionuţ Ionescu, anunţă că toate contractele încheiate pe timp de pandemie de către companie sunt „acte juridice de o complexitate şi importanţă deosebită” şi, ca atare, le-a încadrat sub „secretul comercial”, refuzând să le dea publicităţii. Şeful interimar al Unifarm SA a fost solicitat să transmită în baza legii 544/2001 privind accesul informaţii de interes public toate contractele încheiate de instituţia pe care o conduce în perioada 1 martie 2020-30 iunie 2020, pe orice fel de echipamente de protecţie: măşti, combinezoane, ochelari de protecţie, ventilatoare, teste rapide/PCR, şi să transmită publicului cine a încheiat respectivele contracte în numele Unifarm SA, data încheierii contractelor, cantităţile cuprinse în contracte, modalitatea de achiziţie, valoarea totală a fiecărui contract şi firmele de la care s-au contractat cât şi cele care au livrat respectivele echipamente/produse de protecţie împotriva pandemiei COVID-19. Însă actualul şef al Unifarm a refuzat. Şeful Unifarm: Publicarea aduce atingere secretului comercial Cornel Ionuţ Ionescu susţine că respectivele contracte încheiate de CN Unifarm SA au un „obiect extins”, ele în continuare „îşi produc efectele”, că o parte „au clauze de confidenţialitate a informaţiilor”, iar unele dintre ele sunt „încă în desfăşurare”. Mai mult, acesta arată că informaţiile publice solicitate în bata legii „constituie informaţii ce privesc activităţile comerciale ale companiei iar publicarea acestora ar aduce atingere, printre altele, secretului comercial”. Actualul şef al Unifarm susţine că instituţia sa nu se finanţează din fonduri publice, deşi în urmă cu câteva luni susţinea contrariul Iar asta nu este totul. CN Unifarm SA arată, prin directorul său interimar, că în activitatea sa operaţională, nu se finanţează din fonduri publice, deşi potrivit legii şi rapoartelor Curţii de conturi este o persoană juridică română, cu capital integral de stat, sub autoritatea Ministerului Sănătăţii care este acţionar al CN Unifarm SA. În plus, Guvernul României, adică statul român, a garantat o linie de credit de 1,15 miliarde lei (peste 250 de mii de euro) pentru CN Unifarm SA la Eximbank SA. Adrian Ionel, acum fost director general al Unifarm, îl contrazicea şi el pe actualul director general interimar al Unifarm, Cornel Ionuţ Ionescu, în 2 comunicate de presă postate chiar pe siteul instituţiei. Ionel susţinea în martie 2020, în timpul crizei pandemiei de COVID- 19, că din data de 16 martie 2020, ora 15.00, „Unifarm a fost capitalizată masiv de Guvern” iar după 3 zile acesta a anunţat, tot printr-un comunicat de presă, că „Unifarm SA i s-a încredinţat de către statul român, în data de 16.03.2020, un fond pentru a ajuta la asigurarea necesarului pentru situaţia de urgenţă” şi totul nu poate fi „irosit pe avansuri pentru importuri pentru care nu avem control în speranţa că vom recupera aceşti bani”. Integral:
România- o țară tot mai “altfel’’? ….În vremea comunismului, abia dacă găseai pe plaiurile mioritice o urmă de viață politică autentică, adică de refuz, de disidență (cu excepția SLOMR și a MIșcării “Goma” au putut fi consemnate doar atitudini individuale și eroice de genul celor ale lui Radu Filipescu, Gheorghe Ursu, Doina Cornea sau Dorin Tudoran). Astăzi totul se politizează. Inclusiv numărul celor atinși de COVID ori cel al pacienților așa-numiți asimptomatici. Puterii concentrate în mâinile unei singure persoane ori ale unei singure familii (aceea a Ceaușeștilor) li se opune în zilele noastre o situație încă și mai bizară. Cei ce se află azi la guvernare nu dețin cu adevărat puterea. În fapt, Parlamentul, CCR, instituția Avocatului Poporului, posturile publice de radio și televiziune le pun în mod vizibil și din ordin politic piedici. În schimb, cei care dețin puterea (recte, PSD) nu mai au din noiembrie 2019 încoace guvernarea. Așa se explică, cred, în primul rând declarația controversată, pe care și eu aș califica-o drept imprudent, a premierului Ludovic Orban. Declarație prin care le cerea românilor să nu respecte deciziile CCR. Nu tocmai abil în comunicarea publică, foarte adesea cam “din topor” în exprimare, dl. Ludovic Orban nu a găsit chiar cele mai inspirate cuvinte prin care i-ar fi putut sfătui pe românii internați în spitale, bănuiți că ar fi pacienți asimptomatici, să nu forțeze ieșirea de sub observația atentă a medicilor. Creșterea masivă a îmbolnăvirilor cu virusul ucigaș le dă dreptate și medicilor, și premierului, și guvernului, iar această realitate trebuia folosită în argumentația împotriva inițiativelor celei ce semnează Avocatul Poporului (în fapt, marioneta epavei politice Călin Popescu-Tăriceanu și a PSD-lui, cu ajutorul cărora s-a cocoțat într-o funcție complet nemeritată), a deciziilor inepte ale CCR și, desigur, ale PSD însuși și ai comunicatorilor acestuia, unul mai analfabet, mai agramat ca altul. Citeam ieri pe portalul Republica.ro un articol care susținea că părăsirea spitalelor de asimptomatici poate fi comparată cu ravagiile făcute de recursul compensatoriu. Cred că observația este complet justificată. Zicerile mai mult decât imprudente ale d-lui Orban au stârnit replicile dure ale dezgustătorului președinte al CCR, un anume Dorneanu Valer, și ale fostei marionete băsesciene Morar Daniel. Lor adăugându-li-se apelul la nesupunere civică pe față al îmbătrânitului în rele Ponta Victor care seară de seară se bagă în seamă pe la vreo televiziune. Tot auzim pe la radio și televiziune că România ar fi și că trebuie să rămână ceea ce se cheamă un stat de drept. Or, stat de drept înseamnă, în primul rând, respectarea ordinii constituționale. Statul de drept presupune existența unor instituții puternice, funcționale, cu atribuții bine precizate, limpede clarificate și respectate ca atare. Instituții care se respectă una pe cealaltă. Cei care le reprezintă se cuvine să fie cumpătați în afirmații, atenți la ceea ce se cheamă stilistica apariției publice și, în nici un caz, să nu incite la dezordine. Integral:
Programul Prima Casă reporneşte în două săptămâni. Cum va fi numit şi ce schimbări aduce ….Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat în plină criză proiectul ce prevede ca programul „Prima Casă“ să devină un program social intitulat „O familie, o casă“. Cu toate acestea, programul „O familie, o casă“ încă nu are normele de aplicare. Drept urmare, de facto, ambele programe sunt blocate. Prezent la Digi24, Cristian Păun a precizat că noul program nu se va mai axa pe aspectul social. Cu alte cuvinte, plafonul salarial nu va mai fi o condiţie. În forma actuală, creditele „O familie, o casă” puteau fi accesate doar de românii cu venituri de până în 4.500 de lei de familie, respectiv 7.000 de lei, dacă au copii. „Guvernul va da OUG în această săptămână, apoi săptămâna viitoare apar normele. Deci, în doua săptămâni am putea avea noua formă a programului O Nouă Casă”, a precizat oficialul FNGCIMM. Premierul Ludovic Orban a declarat, recent, că Guvernul va introduce un plafon care să ţină cont de realitatea de pe piaţa imobiliară. „Trebuie să clarificăm situaţia în programul Prima Casă. O să avem nevoie de o reglementare legală care să clarifice modul în care se derulează programul Prima Casă”, i-a solicitat Ludovic Orban ministrului Finanţelor Florin Cîţu. El a solicitat ca în reglementare să se ţină cont de faptul că, faţă de momentul în care a fost redusă cota de TVA la vânzarea de imobile, metrul pătrat construibil era 750-800 euro, iar între timp s-a scumpit. Integral:
Împrumuturile României, de la criză la criză. Deja –vu ?


