Buna dimineata intr-o zi de sambata, 13 iunie! O atentionare Cod galben de furtuni este valabila in intreaga tara pana luni dimineata, potrivit Administratiei Nationale de Meteorologie. Pana sambata, la ora 10:00, pe arii relativ extinse vor fi perioade cu instabilitate atmosferica, in care vor fi frecvente descarcari electrice, averse torentiale, grindina si vijelii. Cantitatile de apa vor depasi 25 – 30 l/mp si pe arii restranse 40 – 60 l/mp. In Bucuresti, vremea va continua sa ramana instabila si, pana sambata dimineata, sunt prognozate averse insotite de descarcari electrice, vant si, posibil, grindina. Potrivit ANM, si in Bucuresti vor fi averse ce vor avea caracter torential, frecvente descarcari electrice, intensificari de scurta durata ale vantului si, posibil, vijelii si grindina. Temperaturile maxime vor fi cuprinse intre 26 si 28 de grade Celsius, in timp ce minimele vor oscila intre 16 si 18 grade Celsius. ANM precizeaza ca, pana la jumatatea saptamanii viitoare, gradul de instabilitate atmosferica se va mentine accentuat in cea mai mare parte a tarii.
De ce exista teste pentru COVID cu rezultate false. Cazul medicului din Iasi cu rezultat fals pozitiv: “Nu exista un test perfect” Mai multi specialisti care lucreaza in laboratorul de biologie moleculara amenajat in cadrul Centrului de Cercetare si Medicina Experimentala CEMEX de la Universitatea de Medicina si Farmacie “Grigore T. Popa” din Iasi au intocmit un raport menit sa explice cum a fost posibil ca un test pentru COVID realizat in cazul medicului Serban Turliuc sa dea un rezultat fals pozitiv, arata Ziarul de Iasi. …”Daca recoltarea nu se realizeaza corect, exsudatul/proba nu va contine suficiente particule virale pentru a fi multiplicate peste limita de detectie a echipamentelor folosite. Aceasta situatie poate fi controlata prin utilizarea anumitor kituri de amplificare (seturi de reactivi speciali pentru echipamente de tip RT-PCR), care multiplica, pe langa genele virale, si un mic fragment de gena umana, si prin care se poate confirma daca o recoltare a fost facuta corect sau nu. Astfel, in cazul utilizarii kiturilor care multiplica si gena umana, o proba care nu multiplica aceasta gena este declarata automat neconcludenta si se recomanda re-recoltarea. Trebuie precizat clar insa ca nu toate kiturile au capacitate de verifica procesul de recoltare si de altfel, acesta nu este un lucru obligatoriu”, se arata in raportul cercetatorilor, citat de Ziarul de Iasi. Potrivit aceleiasi surse, “chiar si in cazul testelor de o calitate (ipotetica) extraordinara, sa zicem cu o sensibilitate si specificitate de 99.99% (ceea ce este foarte mult) se vor obtine rezultate fals pozitive sau fals negative”. “Adica, 1 subiect din 10.000 va avea rezultatul eronat. E pur si simplu o realitate statistica, inerenta a fiecarui test biologic”, mai arata raportul citat de Ziarul de Iasi. Integral: https://ziare.com
Cadrele medicale de la Spitalul de Copii Grigore Alexandrescu se schimbă într-un vestiar din garaj și cară mizeria în secții și în sala de operații “Chiar nu se mai poate așa în medicina românească”, se plânge un cadru medical, obligat să se echipeze într-un vestiar cu igrasie și bucăți de tencuială care se desprind din tavan. Angajații Spitalului Grigore Alexandrescu spun că sunt forțați să se schimbe în garaj, apoi să plece de acolo în papuci, prin garaj și prin curte, până în secțiile spitalului și chiar în sala de operații. Libertatea a scris, din luna aprilie, despre situația vestiarelor în care se echipează cadrele medicale de la Spitalul de Copii Grigore Alexandrescu în plină pandemie de COVID-19. Zeci de cadre medicale se îmbracă în halate medicale și papuci de spital în patru vestiare situate la subsolul clădirii noi a spitalului, trei camere pentru cei de pe secțiile de pediatrie și o alta pentru ORL. În vestiare se intră și se iese traversând parcarea subterană a spitalului, unde băltește adeseori mizeria. …“Cărăm mizeria din curte pe secții” De la începutul lunii aprilie, în vestiare există măști, mănuși și echipamente de protecție. “Dar asta nu schimbă situația. Acele vestiare nu au ce căuta în garaj. De acolo cărăm toată mizeria pe halate și pe saboți în secțiile cu pacienți. Nouă nu ni se asigură nici măcar un halat, venim cu ele de acasă. Am înțeles de ani buni că nu sunt bani”, se plânge unul dintre angajații spitalului de copii din București.Integral: https://www.libertatea.ro
Editorial Disprețuirea proprietății ca politică de stat Simbolic, proprietatea din România a început să parcurgă, odată cu Noaptea moșierilor și cu confiscarea proprietăților de către comuniști, un calvar care pare nesfârșit. Comunismul a fost condamnat în parlament, dar în domeniul proprietății lucrurile nu au fost reparate. Știm că PSD și pesediștii sunt nepoții de sânge sau doar spirituali ai comuniștilor, așa că nu e de mirare că, în timp, comportamentul celor care ne conduc de 30 de ani de la Revolutie nu a suferit vreo schimbare esențială față de ideea de proprietate. Proprietatea și justiția, țintele istorice predilecte ale PSD În ultimii ani românii și-au dat capacitatea în constituționalitate, drept penal și organizare judiciară, însă subiectul proprietății nu a apărut pe agenda publică. Din umbră, numeroase proiecte lipsite de strălucire sau tinichele au săpat consecvent la temelia ideii de proprietate protejată și garantată de stat, așa cum prevede Constituția. Disprețul proprietății continuă ca politică de stat în România. Consider, de asemenea, că este relevant pentru natura PSD, de partidul succesor al PCR, că a atacat, cu predilecție, proprietatea și justiția, piloni ai statului de drept și ai economiei de piață. Tratarea proprietății ca un moft se manifestă în două direcții: furtul cu declinațiile sale de toate felurile (fie din proprietatea privată, fie din cea publică/comună) și lipsa oricărui interes real pentru îmbunătățirea și eficientizarea proprietății. Trei legi care afectează dreptul la proprietate, inițiate de PSD și adoptate de majoritatea din jurul acestui partid, am contestat, doar în ultimele două săptămâni, la Curtea Constituțională a României. Am contribuit, personal, la scrierea acestor contestații, nu doar pentru că sunt deputat jurist al USR, ori pentru că proprietatea a fost domeniul în care am lucrat ca notar. Sunt sufocat de indignare că la 30 de ani de la căderea comunismului totalitar, România este singura țară din fostul bloc sovietic în care problema proprietății este departe de a fi tranșată. Două dintre cele trei legi distribuie preferențial și pe considerente politice proprietăți ale statului, terenuri și imobile, către biserici. Cea de-a treia restricționează exercitarea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole prin interdicții și bariere birocratice. Ultima este deja celebră prin numele inițiatorului, familia latifundiară a liderului PSD Paul Stănescu. Ce au în comun aceste trei legi? Sunt legi cu dedicație, care acaparează bunuri și crează noi proprietari, prin mijloace artificiale. Poate că aceste trei legi ne oferă un răspuns la problema proprietății, creată de nimeni altul decât de fostul comunist Ion Iliescu. Din cauza lui suntem astăzi aici și purtăm această discuție. Indecizia lui Ion Iliescu de a tranșa problema proprietății nu a fost doar ideologică. Ne amintim declarația lui care a marcat anii 90: proprietatea este un moft. Ci intenția lui de a dispune de proprietățile confiscate după bunul plac și de a crea astfel o clasă de proprietari din rândul elitei post-comuniste. … Ion Iliescu a refuzat însă să ia o decizie care să tranșeze restituirea proprietăților, iar la finalul anilor 90 a intervenit chiar brutal în justiție pentru a opri restituirea în natură a bunurilor, în condițiile în care foștii proprietari s-au adresat instanțelor. Mai grav Ion Iliescu a creat prin deciziile luate în 1991 şi 1995 noi categorii de perdanţi, pe lângă foștii proprietari. Jumătate din populaţie trăieşte astăzi din agricultura de subzistenţă şi datorită legii 18 din 1991. Prin legea 18 membrii cooperatori au fost împroprietăriţi, chiar dacă participaseră sau nu cu terenuri la colectivizare, iar unii dintre ei şi-au pierdut loturile în instanţă în favoarea proprietarilor, pe legile 1/2000 şi 247/2005. La fel şi chiriaşii care au cumpărat cu bună credinţă locuinţele în care trăiau, pe legea 112/1995, s-au trezit în stradă după adoptarea legii 10 în 2001, care a permis, printre altele, şi achiziţia de drepturi litigioase. O sursă de corupţie imobiliară, care potrivit procurorilor, a produs prejudicii de sute de milioane de euro. Cu consecințele acestei legi ne luptăm și azi. Dacă problema proprietății este alambicată, adevăratele intenții s-au văzut în procesul de privatizare prin care proprietatea statului a fost trecută, exclusiv pe criterii clientelare, la noua elită politico-economică post-comunistă, proces care s-a încheiat cu un dezastru. Până la urmă, legislaţia aplicabilă a fost adoptată, în grabă, la sfârşitul anilor ’90 şi începutul anilor 2000, sub presiunea Uniunii Europene, pentru îndeplinirea criteriului de aderare ce privea economia de piaţă funcţională. Acest proces legislativ din anii ‘90 a făcut ca România să aibă cele mai multe cauze la CEDO, până aproape de blocarea instituției și solicitarea imperativă de a rezolva problema proprietății. În vremurile noastre. Un caz emblematic pentru raportarea PSD la proprietate este cazul Belina, o insulă din proprietatea exclusivă a statului dată spre folosință clicii lui Liviu Dragnea. Această insulă reprezintă doar o altă proprietate înstrăinată în favoarea elitei politico-economice post comuniste, prin artificii legale sau birocratice. Din fericire, în cazul Belina s-a mai putut face ceva, în altele nu. PSD a reușit în ultimii ani să relativizeze proprietatea și eficiența ei economică printr-o serie de legi sau prin sabotarea unor procese deja demarate. Voi enumera o serie de situații care sunt relevante pentru o radiografie a situației proprității, fie ea agricolă sau de alt tip, dar fără să am pretenția unei liste exhaustive: Abandonarea de către stat a imobilelor de patrimoniu istoric – de exemplu peste 4000 de castele și conace doar din Transilvania – care au fost restituite celor îndreptățiți, dar zac nereabilitate și într-o stare avansată de degradare în urma utilizării lor ca și instituții sanitare de către comuniști. Lucrările de îmbunătățiri funciare existente au fost distruse, iar lucrările noi sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârșire, Procesul de realizare a cadastrului general este subfinanțat și departe de a se încheia, deși în curând subvențiile agricole se vor putea acorda exclusiv pentru terenurile întabulate….. Săptămâna aceasta, la 30 de ani de la Revoluție, în Parlamentul României, este o miză importantă legea care prevede modul de stabilire a sumelor ce se vor achita ca despăgubire pentru imobilele preluate abuziv de către comuniști. Producătorii agricoli locali nu au acces nici la marile lanțuri de desfacere, dar nici la capacități de stocare sau de procesare a produselor lor. Tot săptămâna aceasta o nouă lege de modificare a Legii 18/1991 dă o nouă posibilitate pentru solicitarea eliberării de Titluri de proprietate pentru terenurile aferente caselor de locuit. În mod ciudat, mai apare și sintagma “și altor construcții”. În concluzie, cele trei legi adoptate de Parlament, pentru care USR s-a adresat Curții Constituționale a României, sunt doar niște simptome ale unei probleme mult mai grave și mai adânci. Dintre cele trei, cea mai nocivă, inițiată de baronii Stănescu din Olt, urmărește să acapareze terenuri agricole aflate deja în proprietate privată, cu alte cuvinte să persevereze în ceea ce a început Ion Iliescu prin legea 18, acapararea loturilor fărâmițate și crearea de mari proprietăți de partid. Sub pretextul încurajării comasării și tinerilor fermieri și descurajării achiziționării de terenuri de către străini, legea, în forma propusă, favorizează, prin interdicții și superbirocratizare, latifundiarii cu conexiuni PSD. De ce PSD, în primul rând? Pentru că ei au controlat o bună parte din timp toț procesul și sunt îmbogățiții tranziției fără sfârșit din România. Indiferent de numele legii sau inițiativei, există o constantă în activitatea de legiferare și anume obiectivul urmărit: păstrarea proprietății într-o zonă gri, care profită maxim politicienilor și clientelei politice pentru re-privatizare, pentru crearea unei noi clase de proprietari. Integral: https://www.digi24.ro
Ministrul economiei, despre liberalizarea prețului la gaze naturale: “Răbdarea noastră are o limită. Aștept să vedem o scădere semnificativă a prețului” În cazul în care furnizorii de gaze naturale nu scad prețurile “simțitor”, după liberalizarea de la 1 iulie, guvernul Ludovic Orban va interveni, a anunțat, joi, ministrul economiei, Virgil Popescu, la B1 TV. Conform ministrului economiei, în cazul în care furnizorii de gaze naturale nu vor modifica “semificativ” oferta, există posibilitatea de a se interveni cu ajutorul Legii concurenței. “Cei doi mari furnizori de gaze naturale și-au impus, practic, să nu modifice sau să modifice foarte puțin oferta de gaze naturale către populație, ori acest lucru mie mi se pare ca o înțelegere, în condițiile în care prețul cu care va fi achiziționat gazul natural de către aceștia este, practic, cu mult mai mic, de la 1 iulie, de cât era până acum”, a precizat Virgil Popescu. Acesta a adăugat: “Acest lucru nu poate să rămână așa. Aștept în continuare să își modifice ofertele de preț, să vedem o scădere semnificativă a prețului la gaze naturale de către toți jucătorii din piață. În caz contrar, vom interveni prin lege, există această posibilitate. Există Legea concurenței, care ne dă acest drept”. În acest sens, Virgil Popescu a dezvăluit că deja la Ministerul Economiei se lucrează la un draft de ordonanță de urgență. …. Virgil Popescu s-a arătat “dezamăgit” de reacția Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei, care a anunțat de curând că prețul la gazele naturale nu va scădea. “Vom interveni și vom cere ca toată reducerea de preț, care va fi obținută de către furnizori la achiziție, să se regăsească în prețul la clientul casnic. Să vedem atunci ce vor face furnizorii, pentru că eu sunt dezamăgit inclusiv de reacția Autorității Naționale de Reglementare în Energie – sau, mai bine zis, a unor oficiali – care, după părerea mea, mai bine tăcea, decât să iasă și să spună că nu va scădea prețul la gaze naturale”, a conchis Virgil Popescu. Integral: https://www.libertatea.ro
Patru instituții și prognozele de creștere economică într-o poză. De ce CNSP exagerează în sus Prognozele CE, FMI și BERD din anul 2018 aveau în vedere o scădere sensibilă a ritmului de creștere economică în România pe parcursul anului 2019, conform Consiliului Fiscal. Ulterior, prognozele au fost revizuite în sens ascendent, pe măsură ce rezultatele primelor trimestre ale anului 2019 au arătat evoluții superioare așteptărilor. În final, așa cum se vede atât din poză, rata de creștere a PIB s-a situat în apropierea proiecțiilor CE, FMI și BERD de la începutul anului 2018. Consiliul fiscal precizează că prognozele Consiliului Național de Strategie și Prognoză (CNSP) s-au remarcat printr-un ecart pozitiv semnificativ în raport cu cele ale CE, FMI și BERD, fiind în medie mai optimiste cu circa 1,4 puncte procentuale…. Care ar fi motivul pentru care la CNSP e mereu estimare în sus? Simplu. Pe baza datelor CNSP se construiește bugetul de stat. Bineînțeles, nimeni nu are încredere în estimările Comisiei de Prognoză. Sunt făcute ca să iasă bugetul „cum trebuie” de cei care-l construiesc, adică cei care sunt la guvernare, oricare ar fi ei . De pildă, pentru 2020 au estimat o scădere economică, din cauza coronavirusului, de doar 1,9%. De ce? Pentru că rectificarea bugetară a trebuit să fie construită pe această cifră. Până la finalul anului mai e. Cum văd celelalte institutii evolutia din acest an? (Se vede, la fel, evolutia prognozelor. În cazul de față o luăm în considerare pe cea din primăvară doar pentru a înțelege diferențele de perspectivă dintre CNSP și institutiile internationale). Integral: ttps://economie.hotnews.ro
Costel Alexe face cinste: un milion de drujbe ultimul răcnet pentru defrișarea pădurilor! Ministrul Mediului, Costel Alexe, se asigură că firmele care lucrează în domeniul exploatărilor forestiere vor avea la dispoziție în continuare cele mai eficiente utilaje și cele mai bune condiții de „lucru”. În cadrul unei dezbateri desfășurate zilele trecute, Costel Alexe a declarat că firmele mici din domeniul forestier vor dispune în viitorul exercițiu financiar european 2021-2027, de un sprijin financiar asigurat de Ministerul Mediului în valoare de 200 milioane euro. Suma va permite acordarea de granturi de până la 200.000 de euro fiecare, peste 1.000 de firme urmând să beneficieze astfel de generozitatea ministrului. Fondurile pot fi utilizate de exemplu pentru achiziționarea a un milion de drujbe, la un preț de 200 euro bucata. Practic, se dau fonduri europene pentru cei care taie pădurile, pentru a stimula și susține defrișările. ….„În fiecare an, numai în Oltenia peste 1.000 ha de terenuri fertile se transformă în deșert, deși ar putea fi ușor transformate în păduri. În județul nostru avem identificate punctele în care prin înființarea de perdele forestiere s-ar elimina riscul înzăpezirii unor artere importante. Dacă ministrul nu știe la ce să folosească banii europeni, poate întreba autoritățile locale din țară sau să cheme la discuții organizațiile neguvernamentale de protecție a mediului. Nu mă mai miră nimic la Alexe. Mă aștept să cumpere cu fonduri europene arme de vânătoare pentru cei care ucid caprele negre. Integral: https://www.ziaruldeiasi.ro
USR propune Comisie parlamentară de anchetă privind cheltuielile Institutului de Cercetare în Informatică: Conducerea şi-a autorepartizat prime de milioane de lei, au cheltuit banii de protocol pentru parfumuri, covrigei, iaurt și bere …..Potrivit lui Zainea, statul român încasează foarte mulţi bani pentru domeniile de internet „.ro”, iar banii sunt administraţi de ICI. În urma unui control, Curtea de Conturi a descoperit „un jaf din bani publici de proporţii nebănuite” la această instituţie, se arată într-un comunicat de presă al USR. „Conducerea şi-a autorepartizat prime de milioane de lei. Le-a numit ‘ adaos de plus de acord direct’. Angajaţii au cheltuit bani din protocol pentru a-şi cumpăra parfumuri. Sau pentru covrigeii, iaurtul şi berea de zi cu zi. Au contractat o linie de credit pentru a plăti salarii!?! Fosta directoare Doina Banciu şi-a majorat nelegal remuneraţia de la 6.691 la 7.793 lei. Au angajat pe funcţii vacante temporar, fără concurs, personal propriu care avea deja contract de muncă, dându-le de 2 ori salariul pentru aceeaşi muncă. Au achiziţionat servicii medicale fictive. Şi multe, multe altele, cu totaluri de milioane de lei! Un asemenea dezmăţ nu poate fi lăsat nepedepsit”, a susţinut deputatul USR, citat de comunicatul de presă. Integral: https://www.g4media.ro
Melania Cincea. Viesparul anti-NATO, deranjat de noua Strategie Naţională de Apărare ….. În documentul actual există însă un element de noutate de importanţă majoră, care a stârnit deja nervozitate în cercurile anti-americane, şi anume tratarea Federaţiei Ruse ca ameninţare la adresa statului, Strategia denunţând oficial comportamentul agresiv al Rusiei şi acțiunile sale de militarizare a regiunii Mării Negre și cele de tip hibrid: „Atitudinea şi acţiunile Federaţiei Ruse, de încălcare a normelor dreptului internaţional, generează perpetuarea şi extinderea divergenţelor cu unele state occidentale şi NATO, constituind obstacole serioase în identificarea soluţiilor viabile de asigurare a stabilităţii, predictibilităţii şi securităţii.” (SNAp 2020-2024, punctul 66). Noua Strategie de Apărare a iritat regimul de la Kremlin. Canalul său oficial de propagandă în limba română menţionează că acest document „trece în prim planul preocupărilor Rusia – nu la capitolul posibil parteneriat, ci la toate formulele de amenințare” şi îl acuză pe preşedintele Klaus Iohannis că “dizolvă” interesele României “în obsesiile militarist-imperialiste ale NATO”. Răbufniri anti-NATO se aud, însă, şi în spaţiul public din România. În preambulul intrării la vot în Parlament a Strategiei Naționale de Apărare 2020-2024 – având în fundal războiul informaţional dus de regimul de la Kremlin, ale cărei reflexe expansioniste sunt evidente, şi protestele din SUA care ameninţă să vulnerabilizeze ordinea politică occidentală –, fostul premier PSD Adrian Năstase publică pe blogul său un articol despre extinderea NATO prin inducerea în eroare a sovieticilor/ruşilor. O acuză voalată faţă de extinderea Alianţei. Dl Năstase – care îşi arogă eforturile de integrare a României în NATO și UE – aduce în atenţia publică, înainte deci ca Strategia de Apărare să intre la vot în Parlament, nişte documente de acum 30 de ani, declasificate între timp, care “arată asigurări de securitate împotriva extinderii NATO”, pe care Alianţa le-a încălcat. “Aceste documente arată că numeroși lideri luau în calcul și respingeau, la începutul lui 1990 și chiar în 1991, aderarea țărilor din Europa Centrală și de Est la NATO, că discuțiile privind Alianța Nord-Atlantică, în contextul unificării germane, nu se limitau strict la statutul teritoriului est-german și că, prin urmare, acuzațiile sovieticilor și rușilor ulterioare de a fi fost induși în eroare erau justificate, ele regăsindu-se în memorandumuri și teleconferințe ale epocii, la cele mai înalte niveluri”, scrie Adrian Năstase. Propaganda rusă a fost, cum era de aşteptat, în extaz după acest articol: “Adrian Năstase, demers fulminant: demonstrația minciunii uriașe a Occidentului și NATO!”, titra, la câteva ore după aceea, canalul oficial de propagandă al Kremlinului în limba română. Stranie concordanţa temporală între apariţia acestui articol semnat de un politician care, oficial, îşi arogă eforturile de integrare a României în NATO și UE şi momentul votării în Parlament a Strategiei Naţionale de Apărare care indică Federaţia Rusă ca ameninţare a statului român! Stranie în aparenţă, dacă ne gândim că, totuşi, Adrian Năstase, cel lăudat de propaganda rusă ca fiind „diplomatul și liderul politic cu cel mai important rol în istoria de după 1990”, este politicianul care, în aprilie 1991, în calitate de ministru de Externe, a parafat, alături de preşedintele de atunci, Ion Iliescu, Tratatul de colaborare, bună vecinatate şi prietenie între România și URSS, act care prevedea ca „România și Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste nu vor participa la nici un fel de alianțe îndreptate una împotriva celeilalte”. Adică, stipula blocarea aderării României în NATO. Fostul premier, între timp dublu condamnat pentru fapte de corupţie, nu este singurul care lansează torpile înspre noua Strategie Naţională de Apărare. Sunt mai mulţi care îndeamnă la respingerea ei în Parlament. O retorică anti-NATO, dar cu argumentaţii diferite, este adoptată, în spaţiul public, de foşti sau actuali moguli media, unii trecuţi prin puşcărie pentr fapte de corupţie – desigur, ca „victime ale statului paralel” –, foşti turnători la Securitate, rămaşi, în democraţie, în sfera de influenţă a unor foşti generali de Securitate, generali de armată în rezervă transformaţi în editorialişti ai unor site-uri cu politică editorială anti-occidentală, site-uri închinătoare de ode ultimului şef al Securităţii, dar şi politicieni declaraţi pro-occidentali la care însă adversitatea faţă de preşedintele Klaus Iohahnis e mai puternică decât raţiunea etc. Nu ar fi prima Strategie Naţională de Apărare nevalidată de Parlament: în situaţia aceasta a fost cea emisă de preşedintele Traian Băsescu în 2010. ATunci era preambulul iraţionalei şi toxicei epoci USL, cu Victor Ponta, Crin Antonescu şi Daniel Constantin vârfuri de lance şi Dan Voiculescu starteg al ei. Integral: https://www.marginaliaetc.ro
Pompierii-incendiatori ai erei digitale: despre noul chip al pasiunii totalitare Secolul XX a fost veacul pompierilor-incendiatori din istoria profetica a lui Ray Bradbury. Ei au ars, au vandalizat, au decapitat, au epurat, au terorizat, cu gandul la sanatatea omenirii in fine eliberate de inamicii ce-i ameninta seninatatea ei ideologica. Ei au fost gardienii cunoasterii, cei care, in numele partidului-stat, au exercitat nobila opera de ecarisaj a gandirii si a oamenilor. Prezentei lor le datoram spectacolele macabre ce au marcat, in Germania national-socialista sau in URSS si democratiile populare, triumful cenzurii si al barbariei asupra libertatii creatoare. Insa varsta pompierilor-incendiatori nu este una trecuta, caci in era digitala pasiunile totalitare par a renaste, cu terifianta ubicuitate. In revolutionarii urbani de astazi preotii religiilor totalitare de ieri regasesc spirite afine. Deceniile au trecut, dar patima cu care gandirea unica este impusa ca solutie menita a mantui umanitatea nu a scazut in intensitate. De la inaintasii lor, de la camasile negre si de la garzile maoiste, radicalii contemporani preiau scenariul de o simplitate terifianta al reeducarii prin intimidare si actiune directa. Agresivitatea lor este justificata prin arogarea superioritatii morale a cauzei lor. Brutalitatea simbolica este calea prin care egalitatea este, in cele din urma, instaurata. Radicalismul care sta la temelia revolutiei culturale de acum vine din acest teren ideologic al veacului trecut si in el se poate recunoaste ambitia de a institui discursul unic care sa le excluda pe toate celelalte: tot ceea ce nu se incadreaza in norma decretata ca salvatoare este denuntat, interzis, epurat, caci nuantele nu mai au loc in acest moment al actiunii revolutionare. Traditia este, in integralitatea ei, acuzata ca fiind o ramasita reactionara. Orice distinctie este abandonata in favoarea elanului ce se hraneste din propria sa retorica. Radicalismul care intra in scena, spre a ocupa spatiul public si impune noile reguli ale jocului, are ca scop asumat reeducarea ca prim pas in nasterea unei lumi curatite de pacatele trecutului. Vandalismul nu este niciodata inocent sau intamplator. El este premeditat si raportat la telul ce vizeaza remodelarea societatii. Fanatismul pompierilor-incenditori din veacul XX – gaseste in emulii erei digitale un nou detasament de avangarda. Gandirea unica, in forma simplificata a retelelor de social-media, revine, pentru a reprima, inhiba, descuraja. Pasiunea totalitara se serveste de noile instrumente globale: mutatiile tehnologice nu fac decat sa ii accentueze potentialul de contaminare…..Unanimitatea gandirii unice poate domni doar acolo unde spiritul critic si luciditatea democratica sunt amutite. Unanimitatea gandirii unice poate triumfa doar acolo unde ignoranta agresiva este pretuita ca reper unic al conduite umane. Intr-o asemenea lume, indoiala devine o crima ideologica. Intr-o asemenea lume, portavocea propagandei rasuna, victorioasa. Glasurile timide ale moderatiei au disparut si mandra lume noua poate incepe sa se nasca. Integral: https://ziare.com
Manual de navigat în apele tulburi ale lui 2020 Viața este, esențialmente, despre discernământ. Cu cât avansezi în viață, cu atât ești chemat să ai discernământ asupra unor spețe din ce în ce mai complexe.Din fericire, baza de date pe care o ai la o vârstă mai avansată, popular numită experiență, e și ea din ce în ce mai vastă, deci poți să faci alegeri fericite în spețe din ce în ce mai complexe. De aceea oamenii mai educați, adică cei care au baze de date mai vaste, dar și motoare de căutare mai performante, iau decizii mai bune, adică, spus pe scurt, au un discernământ mai dezvoltat, navighează mai bine prin viață. E preferabil să fim conduși de așa oameni. Cu cât educația e mai slabă, cu atât deciziile luate se bazează pe instincte și nevoi primare și nu pe analize complexe. E firesc, așadar, ca oamenii să simtă nevoia unei citiri simplificate a realităților complexe. Religiile și-au îndeplinit foarte bine și rolul de a oferi o citire simplificată a vieții, pe lângă rolul de tămăduitor al sufletului: Cartea Sfântă a oricărei religii, pe lângă filosofia profundă asupra lumii pe care o prezintă, încearcă și să substituie lipsa de capacitate analitică a oamenilor needucați, ajutându-i să discearnă pe baza argumentului ”ăsta e cuvântul Domnului”.Un astfel de exemplu, simplist, simplu de înțeles, este, pentru musulmani, învățătura de a nu mânca porc. Fiind destul de greu să explici poporului înfometat că porcii sunt purtători de paraziți și creșterea lor distruge mediul în nordul Africii și Asia Minoră, a fost mai simplu să convingi oamenii, spre binele lor, să nu mănânce porc ”pentru că așa scrie în Coran”. Milioane de vieți salvate, probabil… În vâltoarea evenimentelor de acum, mulți oameni simt nevoia unor argumente simple, chei de citire ale realității, care să îi ajute să se poziționeze în una din taberele aparent beligerante. De aici vine și marea confuzie care duce la escrocheria și șantajul sentimental la care oamenii normali la cap sunt supuși: – e limpede că toți cei normali la cap nu suportăm rasismul, dar, tot pentru că suntem normali la cap, – nu acceptăm ca lupta împotriva rasismului să fie folosită ca pretext pentru autotdetonarea civilizației noastre. Escrocheria constă în asimilarea tuturor celor care nu vor nici rasism, dar nici statui demolate, nici magazine arse, cărți sau filme interzise, nici haos și anarhie, cu „oameni răi”. Escrocherie care funcționează pentru că cultura noastră creștină ne învață să ne simțim destul de ușor vinovați și să ne căim. E binecunoscut că suntem o cultură a vinovăției. Și aici intervine, din nou, discernământul:
- prin discernământ societățile noastre, majoritar albe și creștine, sunt cele care duc cea mai dură luptă împotriva rasismului,
- societățile noastre, majoritar albe și creștine, au abolit sclavia,
- societățile noastre, majoritar albe și creștine, au făcut presiune pe conducătorii Africii de Sud pentru a aboli apartheidul,
- societățile noastre, majoritar albe și creștine, sunt cele care duc cea mai aprigă luptă globală pentru egalității și drepturi,
- societățile noastre, majoritar albe și creștine au produs Declarația Drepturilor Omului,
- societățile nostre, majoritar albe și creștine sunt cele care fac loc altor confesiuni, chiar dacă creștinii de pe alte plaiuri sunt masacrați,
pe scurt, educația și civilizația dobândite de-a lungul secolelor au făcut din societățile occidentale principalul bastion al luptei pentru eliminarea rasismului. Facem asta din convingere, nu din constrângere. Pentru că suntem, esențialmente, buni. Cea mai bună dovadă că suntem realmente buni este că niciunul dintre cei care strigă că ar fi asupriți nu are elanul salvator să se mute într-o țară în care cei asemenea lui sunt majoritari. Un minim simț al discernământului te face, așadar, să vezi șmecheria căreia nu trebuie să îi cădem pradă: nu trebuie să ne simțim vinovați pentru orice, doar pentru că creștinismul ne-a învățat să ne căim pentru faptele rele făcute.
Da, noi, societățile occidentale, suntem remarcabili, unici chiar, pentru că ne căim pentru lucrurile făcute ieri pe care azi le judecăm ca greșite. Ne căim și în fața poporului evreu pentru holocaust, ne căim în fața fostelor colonii din Africa. În schimb nu știu ca alții să se căiască, de exemplu, pentru Genocidul Armenian. Pentru că ne căim:
- noi am scos Africa din foamete și război în ultimii 50 de ani, dar pentru că suntem proști am livrat-o Chinei,
- noi ajutăm democrațiile emergente să înflorească,
- noi transferăm cunoaștere, cultură și educație,
- noi îi salvăm pe cei care ar muri în Mediterană,
și câte și mai câte. Acum însă cineva trebuie să spună remarcabilului popor creștin: să aveți discernământ! Fiți mândri de ceea ce sunteți, fiți puternici și da, să îi tratăm pe toți egal! Dar pentru a-i putea trata pe toți egal trebuie să fim noi puternici, și asta nu înseamnă că trebuie să ne lăsăm călcați în picioare de descreierați șmecheri, care, asemeni cerșetorului milionar care se îmbracă în haine ponosite pentru a-ți produce milă, se erijează azi în apărătorul cauzelor celor slabi, spărgând câteva vitrine Rolex pe drum. Întrebarea esențială, dragii mei, rămâne:cum poți să discerni între cel care vrea cu adevărat un mai bine în societate și dezaxatul care te fraierește azi, te fură mâine și te omoară poimâine? Integral: http://www.contributors.ro
Le Figaro: Trumpofobia, această boală care împiedică gândirea critică ….Toată lumea este de acord că Trump oferă singur o mulţime de motive pentru a fi criticat, cum ar fi tweet-urile sale compulsive şi adesea contradictorii. Este acesta un motiv care ne permite să spunem orice la adresa lui ? Şi să nu retractăm niciodată „ştirile false” care îl au ca subiect ? Să trecem sub tăcere unele fapte care pledează categoric în favoarea sa şi care dovedesc că poate acţiona şi în mod corect ? Sfârşitul lunii februarie. Începem să înţelegem că virusul corona este foarte periculos, că pendemia se extinde rapid şi că nici un tratament nu reuşeşte să vindece bolnavii. Un zvon circulă şi este preluat de către mass-media serioasă: preşedintele Trump ar fi plătit 1 miliard de dolari unui laborator german, CureVac (Tubingen) pentru a beneficia de exclusivitatea unui tratament sau a unui vaccin împotriva virusului. Casă Albă şi laboratorul au dezminţit categoric. De atunci, nici o ştire despre acest miliard şi despre aceste vaccinuri … Începutul lui martie, mai multe instituţii mass-media revin la atac: Casă Albă şi preşedintele Trump ar fi ordonat confiscarea a milioane de măşti sanitare în mai multe aeroporturi europene. Reluată la nesfârşit, această „informaţie”, care a pus multe paie pe foc, era falsă … La jumătatea lunii aprilie: testarea coronavirus ar fi suferit o întârziere enormă în Statele Unite, din cauza administraţiei. De fapt, pentru a grăbi procesul, a fost pusă în practică o descentralizare: Statele au primit din partea FDA (Food and Drug Administration) autorizaţia de a organiza teste pe teritoriul lor folosind laboratoarele locale, fără nici o altă formalitate. În acel moment, America era ţara care folosise cele mai multe teste în cifre absolute (în jur de 5 milioane). 24 aprilie. Ştirea se răspândeşte cu viteza luminii, iar mass-media se distrează: preşedintele Trump ar fi afirmat într-o conferinţă de presă că „americanii trebuie sau ar trebui să-şi injecteze hipoclorit şi să se expună la UV pentru a scăpa de cornavirus”. Îl putem chiar auzi, într-un videoclip de 20 de secunde, postat pe Internet ca dovadă. Unii oameni de ştiinţă şi politicieni îngrijoraţi, din SUA, Marea Britanie şi nu numai, au implorat populaţia să nu bea hipoclorit. Foarte mulţi s-au repezit cu capul înainte la ceea ce a fost prezentat ca aberaţiile „doctorului Trump”. Fără să facă efortul de a verifica sursa informaţiei. Aceasta era, pur şi simplu, conferinţa de presă integrală a lui Donald Trump, nu doar cele douăzeci sau treizeci de secunde care circulă. Directorul pentru ştiinţă şi tehnologie al Departamentului pentru Securitate internă, Bill Bryan, a vorbit despre diverşi dezinfectanţi care pot să omoare, în treizeci de secunde, virusul de pe suprafeţe. Trump pune atunci o întrebare: este oare posibil să găsim o modaliate de a introduce în corp ceva care ar acţiona, din punct de vedere medical, ca un produs de curăţare ? La sfârşitul conferinţei de presă, jurnalistul Jonathan Karl, de la ABC News, este cel care întreabă am putea injecta dezinfectant sau hipoclorit în corpul unui pacient contaminat. Bill Bryan şi Donal Trump au repins categoric această idee. Dar a fost atat de tentat, şi de comod – era suficientă o traducere un pic tendenţioasă – pentru a tranforma în aberaţii o afirmaţie scoasă din context…. Suntem critici fără încetare la adresa lui Trump, dar cei mai mulţi dintre comentatorii americani sau străini, este adevărat că nu toţi, sunt mult mai indulgenţi când vine vorba despre democraţi. Cine a râs de Nancy Pelosi, preşedinta Camerei reprezentanţilor, atunci când s-a plimbat prin ChinaTown, la San Francisco, invitând pe toată lumea să facă la fel, susţinând că virusul nu este deloc o problema? Trump a interzis, de la 1 februarie, zborurile care veneau din China, ceea ce probabil că a salvat California. Pe 25 februarie, democraţii încă participau la o dezbatere în cadrul alegerilor primare în California de Sud, fără să fie îngrijoraţi de coronavirus. Câţi corespondenţi străini în SUA au menţionat acuzaţiile de agresiune sexuală făcute împotriva candidatului democrat Joe Biden? Chiar şi în America, New York Times a aşteptat 19 zile pentru a vorbi despre acest subiect. Amintiţi-va că, în septembrie 2018, pentru acuzaţii similare, judecătorul Kavanaugh a fost, imediat şi peste tot, pus la stâlpul infamiei. Joe Biden a spus atunci că „pentru o femeie, chiar dacă nu îşi aminteşte totul, esenţa a ceea ce spune nu poate fi decât adevărată”. Astăzi, el vede în afirmaţiile femeii care îl acuza „alegaţii complet fanteziste”. Aşa cum Hillary Clinton a vorbit, în septembrie 2016, despre „jumătate dintre suporterii lui Trump” că ar trebui puşi în „coşul cu mizerabili”, Joe Biden împarte alegătorii negrii în „buni” (cei care votează pentru el) şi „răi”. Putem paria, fără nici un risc că, dacă astfel de afirmaţii ar fi fost făcute de Trump, mass-media s-ar fi emoţionat până la cea mai puternică indignare. Dar Biden a făcut doar o gafă, conform ataşaţilor de presă ai candidatului democrat, pe care un mare număr de comentatori au vrut să ii creadă, adăugând chiar că era vorba despre o glumă (ca în sketchul celor de la des Inconnus cu „vânătorul cel bun şi vânătorul cel rău” ?) şi că „adevăratul rasist” este preşedintele Trump. Între altele, cine a vorbit despre Cares Act (Coronavirus Aid, Relief and Economic Security) ? Cine a subliniat suprimarea de norme şi de reguli, de ordinul a câteva sunte în aproximativ două luni, pentru a facilita lupta contra virusului ? Integral: https://adevarul.ro
Romanul rasist “Roşu şi negru” va fi redenumit “Fuchsia şi vernil” Interzicerea filmului ”Pe aripile vântului” e doar începutul! Cunoscutul roman rasist Roșu și Negru al autorului francez rasist Stendhal va fi reeditat, titlul urmând să fie schimbat cu Fuchsia și Vernil, pentru a combate discriminarea. Absolut toate adjectivele rasiste din roman vor fi înlocuite cu unele civilizate. De exemplu, ”noapte neagră” devine ”noapte bleumarin foarte închis”. În romanul ”The Heart of Darkness” de Conrad, africanii exploatați de colonialiști vor fi înlocuiți cu niște belgieni, de care nu-i pare rău nimănui dacă sunt biciuiți. Cărțile de istorie universală vor fi modificate. Se va spune că africanii au fost luați din țările lor și duși în coloniile americane ca să se dea și ei în Space Mountain la Disneyland. Filmele din seria Rocky vor fi și ele modificate, pentru ca adversarul negru al lui Stallone să învingă totuși în meciul final, ca să nu se supere extremiștii de stânga: Integral: https://www.timesnewroman.ro
De ce este nevoie de prelungirea stării de alertă / PSD, ALDE și Pro România vor fi responsabile pentru un eventual val doi de infectări și pentru fiecare deces dacă votează împotrivă Prelungirea stării de alertă permite Guvernului să intervină în continuare prin măsuri de restrângere a unor drepturi și libertăți dacă este cazul, fără a risca un atac la Curtea Constituțională. Starea de alertă permite în mod explicit adoptarea de măsuri extraordinare, cum ar fi limitarea libertății de circulație, impunerea stării de carantină etc. Orice restricție impusă în afara stării de alertă este perfect vulnerabilă juridic. Restrângerea de drepturi și libertăți prin proiect de lege votat în Parlament sau prin alt tip de decizie administrativă ar fi pur și simplu neconstituționale. Pică la primul atac la CCR și astfel se instalează haosul, așa cum s-a întâmplat în cazul amenzilor. Liderii PSD, ALDE și PRO România au anunțat deja că vor vota împotriva prelungirii stării de alertă după 15 iunie, în ciuda apelurilor lansate de președintele Iohannis, de guvernul Orban, dar mai ales ignorând total realitatea din teren și argumentele specialiștilor din sănătate. PSD pare să fi dat puțin înapoi, anunțând înaintea ședinței de azi, prin vocea lui Robert Cazanciuc, că partidul vrea un raport din partea guvernului cu argumente. Nu este nevoie de nimic din toate acestea pentru a te manifesta responsabil. Puțin realism ar fi suficient pentru a înțelege că suntem încă expuși, că epidemia n-a trecut și că este nevoie de maximă prudență. Experiența altor țări (China, Coreea de Sud, Germania) arată că după relaxare a crescut numărul cazurilor de infectare. În condițiile apariției unor noi focare de infecție, orice guvern are nevoie de pârghii largi de intervenție. Opoziția susține că, sub pretextul epidemiei, guvernul Orban vrea prelungirea starea de alertă pentru a face în continuare achiziții directe în contul clientelei de partid, ocolind astfel regulile licitației. Dacă așa stau lucrurile, opoziția n-are decât să ceară eliminarea achizițiilor publice din viitorul act administrativ sau lege prin care se va prelungi starea de alertă, dar și aici trebui să-și asume niște riscuri. Dacă un spital sau mai multe vor avea nevoie urgentă, de pe azi pe mâine, de anumite materiale sau echipamente medicale în cazul izbucnirii unor focare, atunci trebuie spus că din cauza PSD, ALDE și PRO România aceste achizții rapide care ar putea salva vieți nu se pot face. La fel cum trebuie spus clar și repetat la infinit că, dacă PSD, ALDE și PRO România nu vor vota în Parlment prelungirea stării de alertă și nu-i vor oferi Guvenrului un cadru legal cu ajutorul căruia să poată interveni în situații critice, atunci un eventual val doi de îmbolnăviri și decese trebuie pus în mod apăsat în contul opozției iresponsabile. Fiecare nou caz, fiecare deces va trebui trecut în contul celor trei partide care azi se cațără pe exasperarea legitimă a unei părți din societate pentru o mână de voturi. Integral:
Avocatul Poporului explica de ce a inceput sa monitorizeze spitalele “impotriva torturii si a tratamentelor inumane” Avocatul Poporului,
Esec in serie pentru Inspectia Judiciara, condusa de Lucian Netejoru: CSM anuleaza actiunile disciplinare in cazul a trei procurori celebri Sectia pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii (
Dl. Goe, în anul pandemiei
COMENTARIU Marius Oprea Corectitudinea politica, o politie a gindirii care rescrie istoria. Rescrierea istoriei e primul pas spre dictatura E de înţeles ca moartea violentă a unui om să fie atît deplînsă, cît şi pedepsită. Dar ea să ajungă să rescrie istoria prin prisma corectitudinii politice, numai pentru că el era afro-american şi străbunii săi au fost aduşi ca sclavi pe plantaţiile Sudului american, asta deja depăşeşte orice limită. Nici nu mai este nevoie de o “politie a gindirii” ca in “1984”, romanul lui George Orwell (care se va afla si el cu siguranta pe lista neagra, daca nu se afla deja), pentru ca, de teama incriminarii ca rasisti, xenofobi, intoleranti s.a.m.d., autocenzura functioneaza deja mult mai eficient. Reteaua HBO a retras de pe site-ul sau filmul clasic “Pe aripile vintului”, pentru ca opera cinematografica ar leza sensibilitatea celor al caror trecut tragic in sclavie este prezentat idilic si edulcorat. Nu s-a tinut seama de faptul ca in 1938, la premiera filmului, a fost decernat pentru prima data Oscarul pentru un rol secundar unei acrite afro-americane, care a interpretat-o pe slujnica lui Scarlett O’Hara. Nu sint singurele capodopere “expuse”. La Hollywood s-a propus mai demult ca “Alba ca zapada” sa fie interzisa, pentru ca sarutul printului prin care o trezeste pe aceasta din somnul vrajit este “neconsensual”, iar o alta capodopera a casei Walt Disney, “Cenusareasa” ar avea un mesaj pervers: ,,asteapta ca un tip bogat sa o salveze. Gresit! Salveaza-te singura!”, sustine actrita care a propus scoaterea desenului animat de pe ecrane. Corectitudinea politica isi doreste sa elimine total discriminarile. Dar natura insasi este discriminatorie. Asta, se pare, nu conteaza, iar inlaturarea discriminarii cu orice pret ia uneori forme aberante. La noi, in Romania, la Scoala de agenti de politie din Cimpina se admit cadidati in functie de inaltime. Pentru inscrierea la examenul de admitere la Scoala de politie “Vasile Lascar”, candidatii trebuie sa aiba o inaltime minima de 165 de centimetri fetele si de 170 de centimetri, baietii. O candidata din Arges a facut plingere la Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, dupa ce nu a indeplinit acest criteriu, aprobat prin ordin al ministrului de Interne. Colegiul director al CNCD a stabilit, cu unanimitate de voturi, ca a conditiona inscrierea la examenul de admitere la Scoala de politisti in functie de inaltimea candidatului constituie o fapta de discriminare si a sanctionat Ministerul Afacerilor Intene, cu o amenda de 1.000 de lei. Cum ne vor proteja in fata infractorilor politisti de un metru jumate si chiar mai putin, ramine de vazut; nici nu conteaza, atita vreme cit ei sint selectati nediscriminatoriu, “corect politic”. De ceva vreme, acest imperativ care impune noi standarde comportamentale s-a extins, cum am aratat, de la formule de adresare si tratament al celor minoritari etnic, sexual sau pentru persoanele cu handicap, la o forma de cenzura a actului cultural si a patrimoniului creatiei omenirii din trecut. Practic, din perspectiva corectitudinii politice, nicio opera literara sau cinematografica nu este imuabila, nu mai prezinta garantia ca transimte un mesaj care este “in regula”. Literatura si cinematografia sint in prezent cele mai vulnerabile la supunerea cenzurarii lor, in functie de rigorile acestei corectitudini politice, dar este doar un inceput. Si Iisus Cristos a fost cenzurat. Postul de televiziunea renuntat la utilizarea termenilorBefore Christ (BC)siAnno Domini (AD), pentru ca i-ar putea leza pe cei cu altadecit cea, cu termenii ‘inaintea erei noastre” si “era noastra”, pe care ii folosea si profesorul meu de istorie, in anii comunismului. are si el in vedere inlocuirea termenilor care indica starea civila a unei femei (Miss si Mrs in engleza, Madame si Mademoiselle din franceza, Frau si Fraulein din germana precum si Senora si Senorita din spaniola), spre a nu ofensa domnisoarele batrine. Si aceastea nu sint glume. Modificarea vocabularului este primul semn al impunerii unei noi orinduriri. Revolutia franceza a introdus termenul de cetatean, in vreme ce nobilii, exponentii “vechiului regim” erau decapitati, in numele egalitatii si fraternitatii…..In aceste noi conditii, nici nu mai e necesara o “politie politica”, pentru identificarea “dusmanului de clasa”. El se autodemasca imediat, dupa primele cuvinte, apoi ceea ce a citit, ceea ce ii place il poate plasa imediat in rindurile celor care “practica discriminarea”. Sanctiunile care decurg de aici sint drastice. Ele incep cu pierderea locului de munca, urmeaza actionarea in justitiei si se incheie cu marginalizarea sociala. Ne asteapa deci, din perspectiva corectitudinii politice care a luat avint peste tot, sub presiunea miscarilor sociale din Statele Unite, extinse si in Europa occidentala (exact ca in 1968), “vremuri interesante”. Formula e in ghilimele pentru ca apartine liderului comunist chinez Deng Xiaoping. In plina revolutie culturala maoista, el a fost intrebat la ce se asteapta de la aceasta. Prudent, a raspuns: “traim vremuri interesante”. Si a adaugat apoi: “dar sa te fereasca Dumnezeu sa traiesti vremuri interesante”. Asa a fost. Integral:
Daniel P. Funeriu: Având în vedere că sunt botezat creștin și că creștinii sunt minoritari pe mapamond, cu doar 31% dintre credincioși, mă declar minoritar. Având în vedere că sunt născut român și am soție franțuzoaică, mă declar în minoritatea celor căsătoriți mixt. Având în vedere că am o înălțime sub medie, mă declar în minoritatea celor scunzi. Având în vedere că sunt chimist, mă declar în minoritatea chimiștilor. Am un accent lejer ardelenesc, mă declar în minoritatea ardelenilor.
Vandalismul cultural şi apusul libertăţii în apus Când talibanii au aruncat în aer giganticele statui budiste la Bamyan s-a auzit un prelung vaiet. Pe drept oripilată, lumea civilizată s-a unit intr-un răsunător protest universal. Talibanii credeau că fac „bine“, în raport cu propria credinţă, rău ultragiată de orice semne de presupusă idolatrie. Când protejaţii lor, teroriştii al Quaida, au demolat cu deturnate avioane pline de pasageri turnurile gemene de la New York, comiţând şi alte crime, soldate cu mii de morti, superputerea şi-a schimbat din temelii politica internă şi externă. Prelungi tăceri politic corecte însoţesc azi, în mediile care ar trebui să protesteze, evacuatul din cetate al unor cărţi sau filme clasice, precum “Pe aripile vântului”. Dărâmatul public de monumente şi distrusul de opere de artă, de lăcaşuri religioase și vestigii de cultură, de repere ale memoriei şi ale istoriei nu sunt fărădelegi noi. Şi n-au fost mereu opera unor islamişti. Spre a-şi eterniza numele, scăpându-l de condamnarea la veşnică uitare, Erostrat s-ar fi fixat, potrivit legendei, în memoria culturii universale, printr-un act de un catastrofal iconoclasm. În anul 356 înaintea erei noastre, egolatrul ins ar fi incendiat și distrus templul zeiţei Artemis, imolându-se, potrivit unei legende, împreună cu una din cele şapte minuni ale lumii. Vandalii contemporani Azi, nimicitul de cultură, de artă, de istorie şi de memorie nu mai are loc undeva departe, la adăpost de fotografi şi la distanţă de postmodernitatea “iluminată”. În numele progresului şi al combaterii unor revoltătoare tare, maladii, ideologii și teorii ca antisemitismul, sau rasismul, se revendică în talk-showuri, se reclamă în curţi de justiţie, se cere în docte intervenţii la radio şi tv şi se propune în sofisticate articole de presă. Ori se execută, pur și simplu, în vest, în văzul lumii, sub ochii cameramanilor amatori și profesionişti, fiind opera unor gloate compuse nu în ultimul rând din “millennials” și “postmillennials”, tineri abulici, sau, după caz, furioşi, de regulă născuţi, crescuţi şi educați, teoretic, în civilizaţia iudeo-creştină. În state de drept. Şi în democraţie. Oare ce-i mână la astfel de fapte? Cât de justificate sunt ele? Cât de greu să fie oare să li se înlocuiască “fructele mâniei” cu poame ale înţelegerii faptului că e net mai greu, mai dureros şi mai bine să lupţi, să construieşti şi să creezi, decât să vandalizezi. Mobilul agresiunilor Ne repugnă azi, din adâncul sufletului, negoţul de sclavi. Urâm pe drept, dacă nu suntem pervertiţi moral, degradarea omului prefăcut in marfă, de către oameni care se degradează şi pe ei inşişi ori de câte ori îi tratează pe alţii ca şi cum n-ar aparţine umanităţii, ci regnului animal, sau ar fi, pur şi simplu, obiecte. Ne indignează pe bună dreptate disprețul sau ura generate de diferenţe de culoare ale pielii. Rasismul ne apare azi ca o enormitate intelectuală şi ca o abjecţie morală, ca o lezare a ceea ce e mai sfânt şi mai înălţător în om. ….Nici statuia învingătorului nazismului n-a scăpat de obscenităţile unora din demonstranţii britanici. S-au găsit protestatari să urineze pe statuia londoneză a celui rămas ani la rând singurul lider apusean dotat cu temeritatea şi capacitatea de a-i ţine piept lui Hitler. Sinistrul erou suprem al naziştilor, iar azi al suprematiştilor albi, al rasiştilor și antisemiţilor radicali, s-a şocat văzându-şi gripată mândra Luftwaffe şi eficienta maşinărie de război care cucerise, anterior, Europa. Le-a venit de hac Royal Air Force a lui Winston Churchill, în Bătălia Angliei, prima victorie aliată înaintea înfrângerii definitive a liderului totalitar german….E, ca atare, inutil, probabil, să li se explice iconoclaştilor – în mare parte tineri rău dezorientaţi și millenials perpetuu ofensaţi – de ce e bine să se coboare de pe piedestal statuile unor lideri totalitari, ucigaşi în masă şi figuri de proră ale câte unui cult al personalităţii. Şi de ce e totodată rău să se nimicească, oricât ar părea de detestabile, valori şi opere de artă, vestigii de cultură, repere ale memoriei şi monumente religioase. Ori, vorba lui Orwell, să se rescrie istoria, întru satisfacerea intereselor de moment ale unor dictatori. …. Despre limite O întrebare e: unde ne-am opri? Am ajunge să luăm barosul să distrugem statuia lui David pentru că biblicul rege şi-a trimis soldatul credincios la moarte, ca să-i fure soţia? Aruncăm în aer Roma? Sau Florenţa, doar pentru că, aşa doldora de artă cum este, a fost cetatea unor sângeroşi tirani? Să fim serioşi. …. Dar tocmai cea din urmă îi deranjează pe tirani. Şi pe cozile lor de topor. Sunt convins că, la lucru, în darâmarea pasămite spontană, în fapt premeditată, ilegală şi nedemocratică, de statui, nu e antirasismul. Care nu e avantajat defel de pângărirea monumentului consacrat unui promotor al democraţiei (şi al Europei unite) de anvergura lui Winston Churchill. Se manifestă, în schimb, în asemenea vandalizări, un impuls nihilist inoculat unor tineri dezabuzaţi şi perplecşi, înfricoşaţi de complexităţile lumii moderne, prostiţi de un secol de educaţie inadecvată şi transformaţi, ca atare, în pradă uşoară pentru newspeak-ul extremist al tuturor ideologiilor totalitare. Între ele se numără şi doctrina extremei stângi, “salvaţionistă”, ca stalinismul creator de Gulag. Ca islamismul. Şi ca nazismul care, înainte de genocid, obişnuia, în numele salvării neamului, să ardă cărţi pe rug. Integral:
Cum a găsit criza COVID-19 diaspora românească
200 de pompieri vor fi audiati in zilele urmatoare in dosarul inregistrarilor ascunse privind interventia la Colectiv Aproape 200 de
Consiliul Concurenței amenință cu investigații dacă furnizorii de gaze nu scad prețurile după liberalizarea pieței de la 1 iulie Consiliul Concurenței anunță într-un comunicat de presă că prețul gazelor naturale furnizate consumatorilor casnici după liberalizarea pieței din 1 iulie trebuie să scadă și amenință cu investigarea cazurilor de abuz de poziție dominantă și a înțelegerilor anticoncurențiale dacă furnizorii de gaze vor avea un comportament incorect. Instituția avertizează că atât pe palierul angro cât și pe cel cu amănuntul (client casnic), ”trebuie să se manifeste un mediu concurențial normal, astfel încât preţurile să se formeze liber pe baza cererii şi ofertei, în condițiile în care există doar doi mari producători interni, iar doi furnizori mari asigură aproximativ 90% din consumul clienților casnici”, potrivit unui comunicat de presă. Operatorii economici mari trebuie să acționeze responsabil atât în relația cu concurenții lor mai mici, cât și cu clienții și să nu folosească abuziv poziția dominantă sau să nu realizeze înțelegeri anticoncurențiale, arată Consiliul Concurenței. În același timp, este foarte important pentru evoluția piețelor concurențiale ca la sursa internă de gaze naturale să aibă acces furnizorii (atât mai mari, cât și mai mici) și consumatorii care (prin cantitățile consumate și parametrii tehnici de funcționare) au potențialul de a realiza achiziții direct de la această sursă. ”Ne dorim ca procesul de liberalizare să asigure cliențiilor casnici condițiile pentru a-și modifica contractele de furnizare a gazelor naturale astfel încât să obțină cel mai bun preț și cele mai bune servicii asociate. Consumatorii trebuie să aibă încrederea că pot schimba în mod liber furnizorul, fără ingerințe din partea furnizorului actual al operatorului sistemului de distribuție. În acest fel, consumatorii pot genera o presiune concurențială care se poate transmite pe lanțul producție-furnizare și poate determina obținerea unor condiții contractuale mai favorabile”, a declarat Bogdan Chirițoiu, președintele Concurenței. Integral:
Domnule Băsescu, iar vă fracturaţi logica într-o acrobaţie deloc marinărească de a încerca marea cu degetul? …. Noi, cetăţenii oneşti, suntem la fel de preocupaţi ca şi dumneavoastră de acest subiect şi am fi apreciat dacă aţi fi prezentat şi ceva cifre oficiale din rapoartele poliţiei naţionale care să ne permită să ne îngrijorăm ca şi dumneavoastră de această presupusă creştere explozivă a infracţionalităţii. Dar ştim de ce nu ne daţi aceste date… pentru că, vă citez: „(…) în acest timp, poliţia şi jandarmeria nu acţionează pentru că pur şi simplu nu au informaţii”. Să îmi fie cu iertare, dar nu ştiu ce anume ar trebui să mă îngrijoreze mai tare: creşterea ratei infracţionalităţii sau că fostul preşedinte este mai bine informat decât poliţia şi jandarmeria? Vă cunoaştem celebrul discurs: „sunt omul cel mai bine informat din ţară”, dar asta nu înseamnă că noi, ceilalţi, mai puţin informaţi decât dumneavoastră, suntem şi proşti. Este cert că mafioţii şi clanurile lor ne afectează pe noi, cetăţenii oneşti şi de bună credinţă, şi de aceea aceste grupări trebuie anihilate. Şi este la fel de cert că aceleaşi clanuri sprijină diverşi oameni politici şi de aceea, probabil, nu le-aţi anihilat în zece ani cât aţi fost preşedinte şi încă mai există şi azi. Domnule preşedinte, ştim că sunteţi un jucător, dar chiar atât de jos coborâm miza? Şi la ce joc, la Popa Prostu’? Pentru câteva potenţiale voturi de la câtiva rasişti vă fracturaţi logica într-o acrobaţie deloc marinărească de a încerca marea cu degetul? După logica dumneavoastră „clan ţigănesc” este egal cu „grup mafiot” şi grupurile mafiote din România au legătură cu romii. Dubioasă abordare, mai ales că luna trecută aţi fost amendat de CNCD fix pentru astfel de derapaje (controlate, le spun eu, căci sunteţi un profesionist şi ştiţi ce faceţi). În fond, e matematică pură. Cu 6 000 de lei (amenda de la CNCD) nu aţi fi putut să vă câştigaţi nici pe sfert din popularitatea pe care aţi câştigat-o în rândul simpatizanţilor de extremă dreapta. Deci, aţi văzut că e rentabil, recidivismul la acest capitol nu se pedepseşte, moralitatea nu vă împiedică deci nu aveţi nici un motiv să vă opriţi. Dar sper să o facă alţii! Păi cum, domnule preşedinte jucător, vă jucaţi ultima carte mizând pe rasismul românilor pentru a vă depăşi nivelul de 5% al partidului dumneavoastră? Deşi vă înţeleg disperarea, căci sunteţi în prag de a ieşi din cărţi – politic vorbind, nu pot să nu vă atrag atenţia că sunteţi penibil chiar şi numai dacă analizăm logica discursului dvs. Citez: „Oare grupările de crimă organizată acţionează proporţional cu puterea victimei (…) când ocupă fără aprobare spaţiul public pentru a-şi desfăşura reţelele de cerşetorie?” Păi cui să ceară aprobare aceste grupări de crimă organizată pentru a obţine şi ei un spaţiu public pentru cerşetorii exploataţi? Aveţi dumneavoastră cunoştinţă sau cunoştinţe? Totuşi, sper ca şi simpatizanţii dumneavoastră de extremă dreapta să se prindă că nici măcar rasist adevărat (de calitate) nu sunteţi. Dovadă sunt colaborările, horele şi înrudirile dumneavoastră cu Bercea Mondialul. Oare şi atunci aţi fost la fel de oportunist ca şi acum? Aproape că ne induceţi în eroare, sper că nu sunteţi şi jucător de teatru. Era cât pe ce să mă alătur dumneavoastră în lupta cu infractorii, dar noroc că m-am întrebat ce sunteţi dumneavoastră atât timp cât încălcaţi o lege cu bună ştiinţă şi pentru a cărei încălcare aţi mai fost sancţionat de CNCD de cel puţin trei ori până acum. Domnule Băsescu, nu ştiu ce consilieri aveţi, dar credeţi-mă că nu sunteţi politicianul care ar trebui să vorbească despre furturi într-o ţară în care sunteţi celebru pentru numărul dumneavoastră de magie cu flota. Şi nici despre clanuri, „ţigani” şi grupuri mafiote, cu un frate înrudit cu Bercea şi condamnat pentru trafic de influenţă şi complicitate la trafic de influenţă. …. Domnule Băsescu, atât timp cât aveţi beneficii în calitate de fost preşedinte de pe urma statului român, şi dumneavoastră aveţi obligatia să nu îi (mai) aduceţi acestuia prejudicii de imagine. Şi da, statul român trebuie să pedepsească toţi infractorii, indiferent de etnie, clasa socială sau culoare politică. Integral:
Banca Mondială prevestește cea mai gravă recesiune economică la nivel global din ultimii 150 de ani Economia mondială se va contracta cu 5,2% în 2020, potrivit unei estimări a Băncii Mondiale. Estimarea emisă luni subliniază că pandemia de COVID-19 a avut un impact “rapid şi masiv”, în ciuda măsurilor de asistenţă financiară fără precedent, potrivit AFP şi Reuters. Banca Mondială vorbește despre “cea mai profundă” recesiune de la al Doilea Război Mondial. Numărul de state ale căror economii vor avea de suferit în acest an prefigurează cea mai gravă criză economică din ultimii 150 de ani, potrivit instituţiei. Numărul persoanelor ameninţate de
Politică şi dezastre O sete apocaliptică bîntuie lumea de astăzi, mai ales lumea liderilor politici şi a instituţiilor care le înlesnesc exerciţiul necenzurat al unui pantagruelic exces de putere: setea de dezastru. Politica şi marile instituţii ale puterii economice, militare, poliţieneşti, administrative, ale controlului mediatic etc., toate se comportă ca şi cînd singurul lucru important, singurul care contează cu adevărat, este doar următorul dezastru. Catastrofa cea nouă. Dacă nu vine singură, ori se lasă prea mult aşteptată, este ajutată, moşită sau provocată, pur şi simplu. Nu trebuie să privească cineva prea mult în zare pentru a se convinge de stringenţa acestui adevăr. Uniunea Europeană a avut nevoie doar de două decenii pentru a epuiza faza “roză” a erei post război rece, începută cu desfiinţarea barierelor politice şi economice dintre estul şi vestul continentului, pentru a fi încheiată cu procesul expansiunii instituţionale. După aceea, s-a intrat direct în blocaj, unul care a cotit-o repede, abrupt, spre catastrofă. N-a ajuns încă la destinaţia finală, dar nici departe nu este! Blocajul a început cu decizia arbitrară a unuia dintre cei mai îmbătaţi de măreţia propriei persoane preşedinţi ai celei de A Cincea Republici Franceze. Unul care a vrut cu tot dinadinsul să îşi ridice statuie din cimentul Constituţiei Europene, cea care avea şansa să transforme radical Europa. Mai aştepta doar votul, ca şi adjudecat, în Consiliul Uniunii Europene. Referendumul din Franţa nu a fost, însă, nici despre Constituţia Europeană, nici despre viitorul Europei, ci despre lehamitea şi sastiseala francezilor provocate de una dintre cele mai găunoase şi corupte preşedinţii, cea a lui Chirac. Proiectul a căzut şi căzut a rămas pînă în ziua de azi. Au urmat alte fracturi şi tensiuni, mai mici sau mai puţin vizibile, pe faliile clasice nord-sud, iar mai nou est-vest. După care a urmat catastrofa numită brexit. În loc de răspunsuri la întrebările despre dezvoltarea instituţională şi politică a Uniunii Europene, despre deschiderea următoarei faze a construcţiei capabile să ne ancoreze în viitor, ne-am trezit în faţă cu întrebări din categoria: va rezista proiectul european la şocul rupturii britanice? Ce prefix va avea următorul exit: italian, olandez, polonez, maghiar? Cîtă vreme poate rezista o instituţie care, teoretic, este menită să asigure unitatea politică a continentului, dar a cărei coloană vertebrală a fost fracturată, ale cărei valori sunt mai incerte ca niciodată, ai cărei lideri promovează soluţiile cooperării selectiv-restrictive, în locul celor inclusive? Întregul comportament politic al liderilor Europei a fost doar o lungă invocare şi pregătire a acestui dezastru. Nimic care să-l prevină, nimic care să-l înlăture… totul ca să îl precipite. Cu un decalaj de circa un deceniu, NATO a urmat acelaşi traseu. Alianţa menită să sudeze definitiv în istorie legătura strategică, peste Atlantic, dintre Europa şi Statele Unite, confundînd armistiţiul declarat de Kremlin la încheierea războiului rece, cu proiectul kantian al păcii eterne, a început să abereze “concepte strategice” care nu numai că au implicat-o în zone şi conflicte complet dincolo de litera şi spiritul tratatului fondator, dar au contribuit la dereglarea totală a busolei politice în privinţa obiectivelor fundamentale ale organizaţiei. După care, exact ca şi în cazul Uniunii Europene, a urmat cotitura bruscă spre catastrofă. Proaspăt revigorată după căderea Zidului Berlinului, istorica obsesie britanică a “puterii germane” asupra Europei şi-a exportat cu succes temerile la Washington. Triumful reunificării Germaniei, ca victorie a politicii aliate, a Statelor Unite şi a Europei, a cedat locul resentimentelor privind creşterea necontrolată a puterii noii Republici de la Berlin…..Trump nu a făcut decît să precipite cursul evenimentelor, hrănind fondul relaţiilor transatlantice cu animozitatea din relaţia sa personală cu Merkel. Recentul anunţ al retragerii SUA din acordul multilateral “Cer deschis” urmat la cîteva zile de decizia privind retragerea unui însemnat contingent din componenţa trupelor americane staţionate în Germania, adînceşte simţitor prăpastia dintre Europa şi SUA. Spre bucuria Rusiei, desigur. Cu Donald Trump încă patru ani la Casa Albă nu e deloc nerezonabil să crezi că la Kremlin cineva şi-a pus deja întrebarea: cînd vom putea constata că şi prevederile Tratatului Atlanticului de Nord au devenit caduce?….De oriunde ai privi lucrurile, de la Moscova sau de la Beijing, de la Washington sau de la Londra, setea oamenilor politici, a decidenţilor la vîrf, care cheamă dezastrul, pare de neostoit. Întrebarea este, de ce au ei nevoie, atît de neapărat, de nenorociri revărsate în valuri peste capul nostru? Răspunsul simplu şi direct, într-o anume măsură deconcertant, este, cred eu, următorul: pentru că nu au nici un fel de soluţii la problemele structurale pe care au fost puşi să le gestioneze şi să le rezolve. Societăţi proiectate într-o accelerată buclă de schimbare pentru care nu sunt pregătite, societăţi marcate de o gravă şi periculoasă fragilitate structurală, de nesiguranţă şi riscuri greu sau prea puţin controlabile. Integral:
O lege privind vânzările de terenuri agricole lovește industria petrolieră Parlamentul a adoptat săptămâna trecută un proiect de lege privind vânzările terenurilor agricole în România, aceasta urmând să fie trimisă spre promulgare. Legea instituie noi condiții pentru tranzacțiile cu terenuri agricole, însă lovește puternic industria petrolieră. Asociația Română a Companiilor de Explorare și Producție Petrolieră (ROPEPCA) spune că este o chestiune care afectează securitatea energetică națională și duce companiile în imposibilitatea de investi în proiecte de producție și dezvoltare a resurselor energetice, dar și de transport sau furnizare de energie…. Printre altele, legea adoptată impune ca terenurile agricole să fie vândute numai companiilor și persoanelor fizice care pot demonstra că au desfășurat în ultimii 5 ani preponderent activități agricole. Mai mult, odată cumpărat, terenul trebuie folosit numai pentru activități agricole. Companii românești cu alt obiect de activitate, dar care au nevoie de teren în extravilan pentru activitatea lor, cum sunt companiile petroliere, nu îl vor putea achiziționa ori închiria pentru derularea de operațiuni petroliere, conform legii adoptate. Cu alte cuvinte, companii active în România care, conform obligațiilor asumate față de Statul român, trebuie să obțină folosința unui teren pentru forarea unei sonde, ori pentru construirea unei facilități de producție, nu vor putea respecta acordurile de concesiune pe care le-au semnat cu Guvernul României. În acest moment, Legea Petrolului oferă titularilor de acord petrolier drept de folosință pentru terenurile incluse în perimetrul petrolier aferent acordului. Astfel, titularul negociază cu proprietarul terenului respectiv, iar, în urma căderii la o înțelegere cu acesta din urmă, titularul poate fie cumpăra, fie închiria terenul respectiv pentru o perioadă mai lungă, proprietarul terenului având posibilitatea de a negocia și primi prețul pe care îl consideră corect. Astfel, titularul desfășoară operațiuni petroliere, în vederea fructificării subsolului țării, a livrării de energie românilor, în interesul Statului român. Legea adoptată va schimba complet modul în care acest drept este exercitat, ducând Statul în imposibilitatea de a exploata resursele în beneficiul consumatorului, dar va priva și proprietarul privat de dreptul său constitutional de a dispune cum dorește de proprietatea sa și de posibilele beneficii financiare, arată ROPEPCA. Atragem atenția asupra faptului că nu numai companiile petroliere sunt afectate de această lege! Orice companie care nu desfășoară activități agricole și dorește să investească în teren agricol se află în aceeași situație. Legea adoptată impune aceleași restricții și pentru persoanele fizice, români, europeni sau non-europeni, cu domiciuliul sau reședința în România de cel puțin 5 ani, care doresc să întreprindă activități agricole, cu excepția tinerilor fermieri ori a celor care au domiciliul în comuna în care vor să cumpere terenul. Cu alte cuvinte, românii nu vor putea cumpăra un teren agricol decât dacă lucrează de 5 ani în agricultură la momentul în care doresc să cumpere acel teren. Integral:
Incertitudine în Parlament cu propunerea ca românii cu
Învățământul românesc – pași în context
România, singura ţară a Uniunii Europene în care durata estimată a vieţii profesionale a scăzut în ultimele decenii Durata estimată a vieţii profesionale, pentru populaţia adultă în vârstă de cel puţin 15 ani din Uniunea Europeană, a fost în medie de 35,9 ani în 2019, cu 3,6 ani mai mare decât era în 2000, însă România este singurul stat membru al UE unde durata estimată a vieţii profesionale a scăzut în ultimele două decenii, cu 2,2 ani, până la 33,8 ani, arată datele publicate marţi de Eurostat, relatează Agerpres. În rândul statelor membre, Suedia şi Olanda aveau în 2019 cea mai lungă durată a vieţii profesionale, 42 de ani, respectiv 41 de ani. În contrast, cea mai scurtă durată estimată a vieţii profesionale se înregistra în Italia (32 de ani), urmată de Croaţia (32,5 ani), Grecia (33,2 ani), Belgia şi Polonia (ambele cu 33,6 ani) şi România (33,8 ani). În 2019, comparativ cu 2000, durata estimată a vieţii profesionale a crescut în toate statele membre, cu excepţia României, cele mai mari progrese fiind înregistrate în Malta (7,6 ani), Ungaria (6,9 ani) şi Estonia (5,6 ani). Repartiţia pe sexe arată că, în 2019, se estima ca bărbaţii să lucreze mai mult decât femeile, respectiv 38,3 ani versus 33,4 ani în cazul femeilor. Integral:
În plica cotului, scuzați cacofonia, 2+2=5 ….. În elanuri ascendente și revărsări orizontale, dreptul contemporan, virusat și el de isteria covidului, își trăiește o majoră criză de epilepsie: legi de alertă care se suprapun peste ordonanțe de urgență și se calcă pe bombeu reciproc, proceduri concepute în miez de noapte așteptându-și nașterea după juma’ de ceas de gestație, ordine administrative care-s instrucțiuni în zilele cu soț și recomandări în cele impare, norme de trimitere la reguli inexistente și referințe la ziceri intraductibile în limba vorbită de oameni, revocări de abrogări și abrogări de revocări, cacofonie de babilonie și babilonie de cacofonie. Toate servite ca Drept, Drept întru restrângerea ori anihilarea drepturilor oamenilor și decretarea principiului că libertățile dăunează grav sănătății. Deșeuri normative toxice și pestilențiale care put a neconstituționalitate ori a ilegalitate, după caz, și care fac din dreptul marțial al covidului-19(84) un set de instrucțiuni scrise mărunt pe cutia cu somnifere și pe eticheta verde de Paris. Dar nu despre tentativele de suicid ale emo-dreptului țin să vociferez. Ci despre pornirile lui maniacale de amestec în treburile interne ale altor „jurisdicții” (1) și de control absolut asupra derizoriului (2). 1. Ca sistem de norme și reglementări, dreptul făcut de oameni prin legiuitorii lor e menit să adecveze raporturile sociale cu etica timpului și funcționarea cvartetului persoană fizică-persoană juridică- comunitate-stat în acord cu principiile echității, egalității și binelui public. Cam ăsta-i teritoriul pe care funcționează și nu-și poate aroga competențe dincolo de granițele „telurice” ale misiunii lui. Mai pe scurt, dreptul nu-și poate asuma arogant misiunea exorbitantă de a interveni în spațiile ori relațiile care nu-s ale oamenilor, entităților și instituțiilor de ei create. El n-are ce căuta nici în regatul științelor exacte și nici în Împărăția Cerurilor. Întâi, el nu poate intra în domeniul fizicii să rescrie legea gravitației, n-are cum să decreteze că molecula apei are trei atomi de hidrogen în loc de doi și nici cum să normeze contactul miraculos al spermatozoidului cu ovulul. (Ficțiunea că un copil conceput e considerat născut când e vorba de drepturile lui înseamnă – dincolo de minunăția etică a prezumției – una dintre acele formidabile recunoașteri ale separării domeniului dreptului de „jurisdicția” biologiei.) Pe urmă, deși se vrea „matematică”, dreptul primește această recunoaștere doar cu titlu metaforic și doar când respectă în mod autentic rigorile logicii și cartezianismului. Altminteri, dreptul nu poate legifera mâine că 2+2=5 decât dacă am accepta că suntem – suntem, cumva, evrika!, asta-i confirmarea?…- în lumea distopică a lui Orwell unde acest „adevăr” decretat de Big Brother era asumat și aplaudat de supușii lui…..În lumina premiselor de mai sus, ca slujitor al dreptului și iubitor al științei lui, mie mi-e rușine că, în aceste vremi de restriște, când e nevoie de calm, rigoare, justă măsură și echilibru (exact „luminile” și „înțelepciunile” unui adevărat Legiuitor), dreptul intervine despotic să scrie ecuații pe care n-are cum a le scrie și să cotropească teritorii pe care n-are cum a le stăpâni. Întâi și-ntâi, el își arogă competența supremă, a monarhului absolut și despotic, de a defini însăși viața supușilor, de a decreta care sunt drepturile lor esențiale și care-s secundare, de a decide ierarhia importanței libertăților ca adevăr cu valoare de dogmă, universal valabil și aplicabil și, din cauza unei viroze, fie ea context sau pretext – prefabricat sau nu – de a-și alinia subordonații la distanța regulamentară ca ei să aplaude și să mulțumească tătucului pentru măsurile de ocrotire și protecție împotriva inamicului. Pe urmă, în numele acestui deziderat, dreptul își pierde capul și firea și se agită isteric în toate direcțiile: își aranjează pedant boneta asistentei medicale ca să ne ia temperatura și decretează că, dacă ocaua lui zice 37,4 (plus-minus „marja de eroare din prospectul dispozitivului”), suntem prezumați în mod absolut infectați de păcatul suprem și, ca atare, suntem expropriați pe loc, despăgubireless, de șansa de-a cumpăra pâine; își ia chiloții arbitrului de fotbal și-și scoate de la brâu spray-ul de colorat terenul, ne trimite în zid și ne măsoară distanțele amplasamentelor pentru ca loviturile statului să fie cât mai libere; își pune apoi repede pe el halatul de medic și reglează simptomele asimptomaticilor și regimul lor de tratament; iar, după ce a dereticat urgențele zilei în materie de biologie, geometrie și chimie, își trage sutana peste bonetă, chiloți și halat și dă o raită pe la biserică, să dezinfecteze normativ icoanele și să dea linguriței de împărtășanie o folosință unică. După care, se bagă-n pijamale-nspre-culcare, liniștit că și-a făcut treaba, nu înainte de a ne transmite ultimele indicații și instrucțiuni pentru ziua de mâine, la douășpe fără cinci. 2. Vă jur că, până mai ieri, nu știam ce-nseamnă „plică”. A fost nevoie de o normă de drept, emisă de Ministerul de Interne și Ministerul Sănătății, în codevălmășie, ca s-o iau din loc înspre DEX și să mă documentez (3). Deși dicționarul îmi zice că „plica” este o „cută a pielii sau a mucoasei pereților anatomici”, norma cu pricina pare să dea plicii sensul metaforic al îndoiturii (asta admițând – în contra tuturor prescripțiilor de tehnică legislativă – că o regulă juridică s-ar putea scrie și-n figuri de stil). Așadar, ordinul în discuție mă obligă să urmez „precauțiunile universal valabile” (sic!) și să-mi mențin „igiena respirației” (sic!) prin „tuse și/sau strănut în plica cotului sau în șervețel de unică folosință” (sic!) (sublinierea mea) cu mențiunea capitală că, „după utilizare, șervețelul de unică folosință va fi aruncat în recipientul de colectare a deșeurilor și se va efectua imediat igiena mâinilor (sic!)” (nu mi-e clar dacă doar a palmelor sau a membrelor superioare din vârful degetelor până-n umăr) (4). Prin urmare, da, regula strănutului în „plica cotului” se vrea o normă de drept. Cum norme juridice se doresc și instrucțiunile adoptate în ultima vreme ca să ne ordoneze viața în cele mai amănunțite detalii, de la portul botniței și „termometrizare” pân’ la „evitarea atingerii” și „carantinare”….. Citesc, mă minunez și nu-mi vine să cred… Carevasăzică, Ministerul Culturii (deci nu orice minister, ci acela „al Culturii”) adoptă reglementări care-și propun să „termometrizeze” oamenii, să „restricționeze activitățile culturale și de educare în biblioteci”, să „carantineze cărțile” („atunci când dezinfecția lor nu e posibilă”), să „elimine formarea de aglomerări de cititori” și să forțeze scenariștii să-și scrie scriptul cu ruleta în mână ca nu cumva pantomimele actorilor să se ia la trântă ori la sex cu virusul „ucigaș”. Sunt norme care mă lasă stupefiat și perplex în fața întrebărilor fără răspuns. Le iau în ordine… Întâi, cum își permit niște reguli girate de forul suprem al culturii naționale să maltrateze, să „termometrizeze noncontact” și să „carantineze” limba română? Nu exclud ca, în evoluția limbii, barbarismele astea lingvistice să fie în viitor adoptate, dar de când și până când -mă întreb- are prescripția juridică asemenea inițiative revoluționare, când este de notorietate că ea ar trebui să lucreze doar cu sensuri clare și consacrate? (Sau poate asemenea reglementări referitoare la „carantinarea” și „dezinfecția” lucrărilor din bibliotecă să fie oare un prim pas spre etapa de demarcație între cărți curate și septice și cărți spurcate și eretice?!). Pe urmă, ce înseamnă să „elimini formarea de aglomerări de cititori”?! „Eliminarea formării de aglomerări”…Uau, uau, uau! Dar „triaj observațional zilnic”?! Dar „mâini neigienizate”?! La limită, pot pricepe că frica a fost recent încoronată ca regină a tuturor virtuților, da’ să fie împărăteasa asta atât de puternică încât să aibă un efect paralizant asupra bunului simț lingvistic și asupra corzilor vocale ale limbii materne?! Sau cumva asemenea simptome de cancer lingvistic sunt semnul dispariției a însăși comunicării verbale dintre oameni, prognozată de Elon Musk (6)?
Valentin Naumescu: ASALTUL IDEOLOGIC ASURZITOR AL STÂNGII AMERICANE, ipocrită şi plină de clişee, mascată de câteva decenii în hainele unui fals “liberalism”, scandată sufocant de CNN şi de celelalte media care practică “ortodoxia” corectitudinii politice împinsă la paroxism, este CAPCANA ÎN CARE A CĂZUT LUMEA LIBERĂ. Mă tem că se va întoarce ca un bumerang şi va lovi năpraznic America şi democraţiile liberale occidentale peste faţă, spre satisfacţia Chinei şi a Rusiei. Noi, aici în România şi
OP-ED) Mai poate fi salvată guvernarea 2020-2024? Câteva soluții Perioada 2020 este pierdută pentru modernizarea României din pricina crizei coronavirusului. Riscul de a pierde perioada 2020-2024 este în acest moment uriaș și doar o acțiune rapidă poate să îl evite. Suntem în ceasul al douăsprezecelea pentru salvarea perioadei 2020-2024. În care România are nevoie de modernizări majore și radicale, nu doar de ”reforme” sectoriale. Explic de ce anume acest risc e uriaș și, mai ales, cum poate fi el evitat. 1) De ce riscăm să pierdem perioada 2020-2024? În acest moment sunt trei scenarii pentru guvernarea 2020-2024: a) Guvernare PSD+sateliți: acest lucru este foarte posibil. Dacă imediat după alegeri PSD+UDMR+ALDE+PRORO reușesc să încropească o majoritate, vor ataca la CCR orice altă numire făcută de președinte, CCR le va da câștig de cauză și… game over. Nimic bun nu se va întâmpla, clientela de partid va pune mâna pe toate pârghiile puterii, funcțiile și miliardele de euro din fonduri UE, totul fără agresiuni de tip Dragnea asupra justiției și se va așterne o liniște de mormânt. b) Guvernare PNL+USRPLUS: această variantă pare cea mai probabilă, dar, la cum arată lucrurile acum, e sortită eșecului. Când spun eșec nu mă gândesc la catastrofe de tip pesedist, ci mai degrabă la ratarea saltului uriaș pe care îl punem face (și trebuie să!), iar în loc de o posibilă variantă maximală să avem o guvernare prea cuminte pentru adevăratele nevoi. Pentru a înțelege de ce acest risc e mare, trebuie să vă spun că o majoritate în Parlament nu e doar aritmetică. Existența unei majorități nu garantează că o lege va trece fără să fie alterată de interesele ilegitime ale unor membri ai acelei majorități. Vă spun din experiență că adesea dubioși ai majorității torpilează legile bune mai rău ca cei din opoziție. Or, la ora actuală, atât PNL cât și USRPLUS au un număr semnificativ de mega-dubioși. Natura dubioșilor, însă, e fundamental diferită: Dubioșii PNL sunt blatiștii cu PSD, iar ei sunt mulți și cu mușchi pe ei. Adepții modernismului par mai degrabă firavi și marginalizați. De fapt se vede cu ochiul liber că odată la guvernare PNL tinde să devină un PSD cu față umană (de fapt toate partidele ajunse la guvernare devin așa) iar dinamica internă e de asemenea natură acum încât pe listele de la parlamentare vor avea loc dubioșii cu mușchi, nu cei bine intenționați dar firavi. USRPLUS are și niște ciudați mesianici cărora nici bicicleta nu le-aș lăsa-o pe mână, darmite țara. În cazul lor există totuși o mică licărire de speranță: nu au fost niciodată în guvern, iar guvernarea, ca toate lucrurile, se învață. În concluzie, o alianță între PNL+USRPLUS în formația actuală va fi o alianță care va conține o cantitate uriașă de pesediști vopsiți în galben și ciudați mesianici. c) Guvernare PNL+PSD+sateliți dar fără USRPLUS: nu aș neglija deloc această variantă. Între politicienii celor două partide există legături trainice, consolidate prin afaceri vechi de 30 de ani. Sigur, se ceartă în public, dar când vine vorba de făcut un ban… frați de cruce, nu alta… E limpede că o asemenea majoritate va face… fix nimic. Mai sus am vorbit doar despre guvernare, să vedem ce poate face un președinte bine intenționat. Din experiență vă spun că până la numirea premierului, în decembrie, poate tot ceea ce dorește. La 1 minut după… mai nimic. De ce? Simplu: după ce va numi premierul rezultat din alegerile legislative, adică decembrie 2020, președintele nu va mai avea niciun instrument de putere reală. Partidele, nici măcar PNL, nu vor mai ”asculta” ceea ce vrea președintele pentru că la următoarele alegeri din 2024 președintele nu va mai avea niciun cuvânt de spus la alcătuirea listelor. Președintele nu poate da jos premierul numit în decembrie 2020, deci masculul alfa al politicii va fi premierul, nu președintele. Dacă aveți dubii, credeți-mă pe cuvânt. Am fost lângă un președinte al României pe final de mandat și cam știu cum merge treaba cu adevărata sa putere. Celui de care vă vorbesc i-au luat partidul, i-au luat guvernul și i-au arestat fratele pe final de mandat, deci e clar câtă putere avea….. Într-un singur domeniu -cel mai important în perspectiva guvernării 2020-2024- Ludovic Orban nu a demonstrat ceva consistent: nu a demonstrat că știe, că vrea și că poate opri pesedizarea PNLului. În USRPLUS e limpede că la ora actuală singura persoană cu care se poate construi e Dacian Cioloș. Asta în pofida faptului că lucrurile nu sunt total limpezi nici între USR și PLUS: nu au trecut cu succes de locale (nici măcar de facerea listelor la locale), fuziunea e doar la nivel declarativ și, sunt absolut sigur, există un curent, mic dar nu neglijabil în PNL care ar prefera să apropie PLUS de PNL, iar USR să coboare sub 10%. Barna, care are meritul de a fi ținut USR împreună, e incapabil să își gestioneze eșecul de la prezidențiale și e clar că nu are anvergură pentru mai mult decât a fi un parlamentar onorabil. Ceea ce nu e puțin lucru. Algoritmul pentru a reuși guvernarea 2020-2024 este, inevitabil, următorul: 1) Președintele să decidă pe cine vrea să numească premier în decembrie 2020. Dacă acela este Ludovic Orban, atunci să îi impună acestuia, ca o condiție sine qua non, curățenie generală în PNL. Greu, foarte greu. Dacă premierul ales de președinte nu este Ludovic Orban atunci să îi spună acestuia verde în față, discutând cu el limpede despre ce poziție politică să primească după alegeri. Președinte al senatului, al camerei sau orice altă dorință a lui trebuie satisfăcută pentru că o merită. 2) Președintele să îi strângă, încă de mâine, pe premierul său preferat după 2020, pe Ludovic Orban și pe Dacian Cioloș și să facă trei lucruri: a) să stabilească, om cu om, oamenii care vor fi în noul Parlament. PNL să elimine blatiștii cu PSD (în general foști apostoli ai uselismului), iar Dacian Cioloș să renunțe la ciudații și ciudatele mesianice din USRPLUS. Să îi ofere lui Dan Barna un post onorabil, șef de cameră de exemplu. b) Să stabilească un program de guvernare ”la milimetru”. Cu calendar de aprobare a legilor cheie, cu resursele financiare necesare (programarea banilor europeni), etc. c) Să stabilească garnitura/garniturile de miniștri, dar și numele celor din eșaloanele 2 și 3 ale puterii și liderii deconcentratelor, astfel încât în 30 de zile de la preluarea guvernării toate posturile politice să fie acoperite cu oameni pregătiți și de calitate. Integral:
EXCLUSIV Cum a populat PNL două instituții-cheie cu neamuri, prieteni, parteneri de viață și clientelă politică. Noii șefi de la la Fondurile de Garantare și Contragarantare O promisiune a premierului Ludovic Orban de la începutul mandatului – ”Să terminăm cu pilăraia şi nepotismul” –, este contrazisă flagrant de realitatea din două instituții esențiale pentru piața financiară. G4Media.ro prezintă cazurile Fondului Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii (FNGICMM) și al Fondului Român de Contragarantare (FRC). De la vârf și până la Filialele din Craiova, Sfântu Gheorghe sau Focșani, ambele instituții aflate în subordinea Ministerului de Finanțe au devenit baze ale clientelismului politic liberal, printre cei propulsați în funcții aflându-se și reprezentanți din partidele aliate. Premierul Ludovic Orban a depus jurământul de învestitură pe 4 noiembrie 2019. Începând cu luna decembrie 2019, în Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și în Fondul Român de Contragarantare, la nivel central și local, au fost numiți, în diverse funcții (membri în Consilii de Administrație, președinți de Consilii de Administrație, membri Consiliul de Supraveghere, membri Directorat) 19 persoane care fac parte din PNL sau din formațiuni aliate ale acestuia. Cei mai mulți dintre cei numiți au mandate de 4 luni, care pot fi prelungite până la 6 luni. Iată lista acestora: 1. Sorin Alexandru Afloarei (30 de ani, PNL Iași, consilier județean, finul ministrului Mediului, liberalul Costel Alexe). Membru în Consiliului de Administrație al Filialei FNGCIMM Focșani. 2.300 de lei net/lunar. După venirea liberalilor la guvernare, a câștigat un concurs pentru un post foarte bine plătit, de economist, la ANCOM Iași….. 2. Gheorghe Pecingină (42 de ani, vicepreședinte PNL Gorj). Membru al Consiliului de Administrație al FNGCIMM la nivel central. Indemnizație lunară brută de 12.062 lei. Anterior a fost numit secretar de stat în Ministerul de Finanțe. 3. Alexandru Ștefan Părduț (32 de ani, Președinte TNL Vâlcea, Consilier Județean Vâlcea, Vicepreședinte TNL România). Administrator executiv Filiala FNGCIMM Craiova. Remunerație lunară 15.870 lei/brut…. 4. Alexandru Florian Gătejescu (43 de ani, PNL Dolj). Președinte Consiliul de Administrație la Filiala FNGCIMM Craiova. Remunerație lunară 2.500 de lei net. Alexandru Florian Gătejescu, despre cum a ajuns la FNGCIMM și dacă a contat faptul că partidul său se află la Putere: ”Am experiență în avocatură. Am fost la București și am fost acceptat de directorul Fondului. Nu știu exact” 5. Robert Eugeniu Ciocioi (41 de ani, vicepreședinte PNL Gorj). Membru Consiliul de Administrație Filiala FNGCIMM Craiova. Remunerație lunară 2.500 de lei net….6. Ioana Gabriela Ciobanu (30 de ani, consilier personal al ministrului de Finanțe Florin Cîțu, foto jos). Este membru în Consiliul de Administrație la Filiala FNGCIMM Focșani. Indemnizație netă 2.300 lei lunar. În timpul documentării acestui articol, după ce am contactat-o, și-a închis contul de Facebook în care distribuia intens materiale despre șeful ei….. 7. Brândușa Nicoleta Miron (51 de ani, director comunicare PNL 2005-2010, în prezent expert relații publice PNL). Membru în Consiliul de Administrație la Filiala FNGCIMM Sfântu Gheorghe. Indemnizație netă 2.300 lei lunar. 8. Lucian Jugrin (36 de ani, PNL Iași). Până de curând consilier local Municipiul Iași; conform
Zdrobitorul “triumf” asupra corupției românești Corona, vandalismul din SUA și tensiunile româno-maghiare au umbrit “triumful” trecut sub tăcere al României lui Iohannis. Care a “zdrobit” magic corupția, eliminând-o, ca pericol, din strategia națională de apărare….. Nefăcutele americane sunt dublate de altele, similare, vesteuropene. Noroc cu știrile “bune” parvenind din România. Unde președintele Iohannis nu se mulțumește să-l emuleze pe Sfântul Gheorghe. Pare să-l fi întrecut. Legenda pretinde că mucenicul, fost militar în armata imperială, martirizat de Dioclețian in secolul IV, ar fi izbutit să salveze în Libia o fecioară, străpungând cu sulița nesătulul balaur exalând duhori pestilienţiale, care urma s-o devoreze pe prințesă. Sfântul Gheorghe, patronul armatei romane, a avut nevoie de ditai lancea și de o sabie ca să-i vină de hac monstrului. Președintelui Iohannis aproape că nici pix nu i-a mai trebuit ca să se impună în fața corupției intoxicând în ultimii 30 de ani România postcomunistă. Ca șef al CSAT, Iohannis a completat acțiunea CCR de evacuare a serviciilor secrete românești din lupta anticorupție eliminand aproape integral, din misiunea lor, ca şi din strategia de apărare națională, sulfurosul subiect al corupţiei. Dupa cum semnala G4Media.ro, au mai rămas între altele, în strategia cu pricina federaţia rusă şi ispitele iliberale, o aluzie la Ungaria lui Viktor Orban. Mai figurează niște probleme mai mici. Dar corupția? Ca pericol, ca “vulnerabilitate” cum a fost cotată pană acum şi ca prioritate, corupția s-a evaporat, practic, din strategie. În care a rezistat doar ca o referință stingheră din capitolul minor și neglijabil al “riscurilor”. De parcă sute de mii și milioane de români n-ar fi ieșit în stradă ori stat la cozi interminabile, la vot, în ultimul deceniu, ca să combată răul structural numit “cleptocraţie”. Ca si cum cea din urma n-ar fi încercat să refeudalizeze statul român. Ca și cum penalii pesedistului regim dragniot ar fi fost un simplu vis urât, din care ne-am fi trezit, odată cu instalarea tartorului șef al “ciumei roșii” după gratii, într-o realitate și o țară în care corupția românească nu mai are niciun pic de loc, iar legile strâmbate ale justiției ar fi fost de mult şi in corpore îndreptate. Ca și cum șpaga și bacșișul sunt neologisme de care românii n-au auzit niciodată. De parcă tentativele de a blinda legislativ și juridic fărădelegile oligarhiei și hoțiile mafiei securiste și postcomuniste în fața DNA nu mai “vulnerabilizează statul”, nu mai “generează prejudicii economiei” și nu mai “afectează potențialul de dezvoltare a tării, buna guvernanță, …folosul cetațenilor și comunităților …și încrederea în actul de justiție”, cum se reliefa în 2015, în precedenta strategie națională de apărare. Reiese că, eliberată de sulița lui Iohannis, de pixul și deciziile lui magice care au răpus pe negândite si nedezbătute monstrul toxic, exhalând otrava corupției, numit cleptocrație, România se va bucura de acum încolo, ca fecioara salvată de mucenic, de binefacerile unor instituții ce vor rămâne garantat intacte. De acum încolo aceste instituţii vor înflori la adăpost de orice furt, de orice luări și dări de mită, de abuzuri, de trafic de influență. Iar imaginea și credibilitatea României, restabilite (şi salvate de MCV) de acțiunea președintelui și ale autorilor minunatei sale strategii naționale de apărare, ca bastion etern al anticorupţiei, nu vor mai fi niciodată deranjate sau șifonate. Curios pare doar că acest uriaș “triumf” al actualei Românii “postpenale” și “postcorupte” a rămas (ca și scandaloasa inactivitate a DNA de după Laura Kövesi, ori neîndreptarea legilor justiției) aproape neobservat în presă. Nu tu declarații vexate, nu tu interviuri contondente, nu tu editoriale fumegânde, nu tu comentarii furioase și cu atât mai puțin proteste, demonstrații, mitinguri. Integral: 
Piața Universității – de 30 de ani, kilometrul 0 al democrației românești …..Acum 30 de ani, studenți și profesori ai Universității din București au fost printre aceia care au cerut ca România să fie „zonă liberă de neocomunism”. Din Piața Universității – „km 0 al democrației”- studenții și profesorii noștri au fost cei care, alături de alte zeci de mii de români, au dat viață zile la rând celei mai ample mișcări anticomuniste din Europa de Est, după căderea Cortinei de Fier. Balconul Universității din București a fost locul de unde lideri ai mișcării din Piață- studenți și intelectuali ai vremii – au vorbit mulțimii aflate la Universitate, dar și României de atunci, despre libertate, democrație, elite politice și adevăr. Prin valorile și principiile clamate în aprilie 1990, România de astăzi rămâne profund legată de Fenomenul Piața Universității. Democrația e un bun câștigat de aproape 31 de ani, dar ea trebuie protejată împotriva oricărui derapaj antidemocratic. Libertatea de gândire și libertatea de expresie sunt principii de la care nu poate abdica niciunul dintre noi. Lupta împotriva xenofobiei, a rasismului, a discriminării cere și astăzi măsuri și acțiuni concrete din partea noastră, a tuturor. Apărarea demnității umane și egalitatea în drepturi rămân în continuare probe ale valorilor noastre comune. Fidelă tuturor acestor principii și valori, Universitatea din București continuă să educe și să formeze noi generații de tineri cu dorință de dreptate și adevăr, cu deschidere pentru cunoaștere și știință. Universitatea rămâne loială misiunii sale istorice de a contribui la o Românie mai bună, la o societate cu un solid fundament democratic. Iar Balconul dinspre Piața Universității va fi mereu locul simbolic de întâlnire și simbioză între spiritul Universității din București și energia creatoare a unei societăți dornice de libertate, dreptate, demnitate și adevăr. Integral: 
Statistici ingrijoratoare: 600 de milioane de oameni se imbolnavesc in fiecare an din cauza alimentelor neconforme. Sute de mii mor Siguranta alimentara presupune absenta riscurilor alimentare care ar putea afecta sanatatea consumatorilor. Aceste riscuri pot fi de natura microbiologica, chimica sau fizica si adesea nu pot fi observate cu ochiul liber. Bacteriile, virusurile sau reziduurile de pesticide sunt doar cateva exemple, noteaza ONU. Siguranta alimentara detine un rol esential in mentinerea hranei in starea adecvata la fiecare etapa din lantul alimentar: de la productie, recoltare, procesare, depozitare, distributie pana la preparare si consum. Siguranta alimentara reprezinta o responsabilitate comuna a guvernelor, producatorilor si consumatorilor. Fiecare joaca un rol, de la ferma pana la masa. Prin intermediul Zilei mondiale a sigurantei alimentare, Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) si Organizatia Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agricultura (FAO) isi continua eforturile pentru integrarea sigurantei alimentare in agenda publica si pentru a reduce povara toxiinfectiilor alimentare la nivel mondial. Astfel, OMS lanseaza urmatoarele apeluri la actiune: 1. Asigura-te ca e sigur! – Guvernele trebuie sa asigure alimente sigure si nutritive pentru toti; 2. Cultiva-le in siguranta! – Producatorii din agricultura si sectorul alimentar trebuie sa adopte bune practici; 3. Pastreaza-le in siguranta! – Operatorii trebuie sa se asigure ca mancarea este sigura; 4. Mananca in siguranta! – Toti consumatorii au dreptul la mancare sigura, sanatoasa si nutritiva; 5. Uniti-va pentru siguranta! – Siguranta alimentara este o responsabilitate comuna. Cu o statistica de
D. P. Aligica: Economisti nu fiti tristi, tot epidemiologii stau mai mai rau
România nimănui: Ministerul român al Muncii spune că doar 300 de români lucrează în industria alimentară în Europa, pe când Ministerul român de Externe anunţă că 300 de români dintr-un singur abator din Germania au fost infectaţi cu COVID-19. Niciun guvern nu poate lua decizii bune dacă nu are date corecte Ministerul român al Muncii spune – sau atât ştie – că doar 284 de oameni lucrează în industria alimentară în străinătate. Publicaţia germană Deutsche Welle a scris recent că mii de români lucrează în industria prelucrătoare a cărnii din Germania. Iar Ministerul de Externe de la Bucureşti a anunţat că 300 de români dintr-un abator din Germania au fost infectaţi cu COVID-19. Administraţia din România a uitat că a avea date exacte nu înseamnă nici control, nici supraveghere a populaţiei, cu „profilaxie socială“. În ultimii 20 de ani din România au plecat la lucru în Europa între 3 şi 4 milioane de români, o cincime din populaţie. Sunt, pe de o parte, „creierele“ („brain drain“), dar mulţi merg pentru joburile pe care cetăţenii ţărilor din Vest nu le mai vor: sunt prost plătite, sunt chinuitoare. ….. Dar Germania a crescut puternic în ultimele două decenii, aşa că munca prost plătită este pasată altora – de bine, de rău, este un aranjament de tip „win-win“. Aşa că în Germania sunt astăzi 700.000 de români la muncă, majoritatea lucrând pentru salariile pe care germanii le refuză. În industria alimentară, prost plătită peste tot, este aceeaşi poveste. Doar că România nu are niciun fel de date la zi despre românii care muncesc în alţe ţări, deşi aceste date ar trebui să facă obiectul unor studii atente.Integral:
Nicușor Dan, despre troleibuzul în flăcări: Preocupările STB și ale doamnei Firea sunt să mă saboteze …. „Troleibuzul în flăcări ilustrează perfect incompetența administrației Firea și în privința transportului în comun. Solicit explicații publice de la Primarul General, Gabriela Firea, și de la directorul STB! Vă reamintesc că directorul STB a fost trimis de doamna Gabriela Firea la conferința mea de presă de vineri pentru a mă sabota, alături de viceprimar și alți angajați ai STB și ai Primăriei. Acestea sunt preocupările STB și ale doamnei Firea, nu modernizarea parcului auto al STB!”, spune Nicușor Dan, duminică, pe pagina de Facebook. „Este inacceptabil ca viața oamenilor să fie pusă în pericol pentru că parcul auto al STB este învechit, troleibuzele, autobuzele, tramvaiele sunt absolut mizerabile, iar toate achizițiile făcute de doamna Firea sunt cel puțin dubioase”, a adăugat el. Anterior,
USR, dupa scandalul cu Badulescu:
Nicușor Dan: „Aducându-ne aminte câte lucruri a făcut Bădulescu, inclusiv 10 august, reacția nu pare ieșită din context” ….„
Birchall sustine ca seful CCR declara neconstitutionale acte semnate chiar de el, cand era presedintele Camerei Deputatilor Fostul ministru al Justitiei Ana Birchall a publicat pe o retea sociala cateva exemple de acte normative declarate neconstitutionale de catre CCR, condusa de Valer Dorneanu, semnate tot de el pe vremea cand era presedinte al Camerei Deputatilor. “Cu siguranta CCR este o institutie esentiala, iar cei care i-au distrus credibilitatea in acesti ani trebuie sa faca un pas in spate! In tabelul de mai jos sunt exemple de acte normative adoptate si semnate in mandatul domnului Valer Dorneanu, in calitatea dumnealui de presedinte al Camerei Deputatilor. Aceleasi acte normative au fost declarate neconstitutionale culmea, de cine credeti?? Ati ghicit… tot de Valer Dorneanu, de data aceasta in calitatea dumnealui de presedinte si judecator al CCR!”, a scris
Politica PSD de subordonare a Justiţiei, confirmată oficial La mai bine de un an de la demiterea din funcţie şi de la încarcerarea şefului său de facto, într-un dosar de corupţie, fostul ministru al Justiţiei, Tudorel Toader, confirmă presiunile pe care le Liviu Dragnea și camarila PSD le exercitaseră pentru modificarea legislaţiei penale în interes personal. Încercarea de subordonare a Justiţiei nu e o meteahnă nouă la vârful PSD. Să ne uităm în urmă. În epoca Iliescu, a fost dictată o continuitate a sistemului comunist, fiind ţesute reţele de legături subterane între exponenţi ai aparent noii Puteri şi oameni din Justiţie, multe din aceste legături dovedindu-se indestructibile şi făcându-şi simţită toxicitatea şi după 30 de ani. Printre dovezi se numără două mari şi importante dosare în care nu există o sentinţă definitivă nici azi: dosarul Revoluţiei şi dosarul Mineriadei. În epoca Năstase – ulterior, dublu condamnat de drept comun, pentru fapte de corupţi, căruia partidul îi aşezase o vreme aura de martir, dedeţinut politic – deschiderea de dosare penale și arestările importante se decideau la sediul PSD. Aceea fusese perioada în care s-a consolidat oligarhia, iar baronii de partid au primit bani și putere de la stăpânii României de atunci, legându-se unii de alții printr-un sistem de complicități perfide, prin îndatorare și tolerare reciproce. Aceea a fost perioada în care corupția devenise, indubitabil, endemică. În epoca Ponta, cauţionarea baronilor de partid pușcăriabili fusese ridicată la rang de politică de stat. Era de notorietate atitudinea amical-protectoare a lui Victor Ponta faţă de corupţii din partid. În 2012, PSD se aventurase până la punerea în scenă a unei lovituri de stat doar pentru a-și scăpa de problemele din Justiție penalii și pe acoliții acestora. Premierul viitor prezidenţiabil dădea de înţeles, sfidător, că baronii săi puşcăriabili sunt mai importanţi și decât UE, şi decât partenerii strategici ai României. În epoca Dragnea, PSD a devenit avocatul unui singur om cu probleme penale. Misiunea principală era de a-l scăpa pe Liviu Dragnea de pușcărie. Și, colateral, și pe alții. Din 2016, de când revenit la putere, până în mai 2019, PSD i-a dat mână liberă lui Liviu Dragnea să-și numească premieri de paie, care să emită la comandă ordonanțe de urgență pentru a schimba Codurile Penale în funcție de interesele lui personale. I-a dat mână liberă să-și docilizeze o majoritate parlamentară care vota doar ce îi cerea stăpânirea. I-a dat mână liberă să-și pună la picioare Guvern, Parlament și o serie de instituții ale statului. I-a dat mână liberă să dicteze schimbarea legislaţiei penale în funcţie de propriile interese, “joc” oprit în mai 2019, după încarcerarea lui Liviu Dragnea într-un dosar de corupţie. Confirmarea oficială a abuzurilor lui Liviu Dragnea şi camarilei sale de partid a venit ieri din partea fostului ministru al Justiţie, Tudorel Toader, care a dezvăluit parte din presiunile pe care le exercitau Liviu Dragnea și camarila PSD pentru modificarea Codurilor Penale: “Ălea două decizii ale CCR vizând Codurile Penale, Codul de Procedură Penală, care au declarat multe soluţii neconstituționale în controlul apriori, deci înainte de a intra legea în vigoare, deci niciuna din soluţiile acelea nu au plecat de la ministerul Justiţiei. Au plecat din alte centre din astea (centre de reflecţie numeşte Tudorel Toader grupurile din PSD implicate în acţiuni de subordonare a Justiției – n.r.) sau din Comisia specială (Comisia Iordache – n.r.), chiar din Parlament. O dată am avut o întrevedere de patru ore şi jumătate, la vârful vârfului. Eram patru din ţara asta, din care era şi doamna prim-ministru, şi mi se cerea să promovez OUG pentru modificarea Codului Penal Procedură Penală.” La câteva ore după declaraţia lui Tudorel Toader, informaţia a fost confirmată şi de fostul premier Viorica Dăncilă care a admis că întâlnirea pe tema amnistiei şi graţierii a avut loc la sediul PSD, unde Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu au pretins emiterea unei ordonanţe de urgenţă în acest sens. …..Este așteptat și fostul premier, mai nou “apoliticul” Sorin Grindeanu să dea detalii din culisele episodului #noapteacahoţii. La începutul lui 2017, alături de Liviu Dragnea şi Florin Iordache, a fost artizan al OUG 13, aceasta fiind, de altfel, prima mare grijă a Guvernului Grindeanu, la început de mandat. Cei trei au făcut, la unison, declaraţii neconforme cu realitatea, pentru a favoriza interesul unui inculpat şi al unei găşti politico-penale – de la modul în care au invocat în mod fals aglomeraţia din penitenciare, pentru a o justifica legal, la ținerea sub tăcere a ordinii de zi a şedinţei de Guvern în care urma să fie trecută. Integral:
Ministrul Sănătății, despre vaccinarea anti-Covid: A introduce obligativitatea, fără a avea o perioadă de testare, o perioadă de evaluare pe 2-3 sezoane, e un lucru dificil Ministrul Sănătății, Nelu Tătaru, spune că vaccinul anti-Covid, atunci când va exista, ar trebui să fie recomandat, ca și vaccinul antigripal și nu să fie obligatoriu. „Am trecut printr-un prim moment al pandemiei, poate vom trece și prin al doilea. Suntem o rată dintre noi care se imunizează. Imunizarea noastră se poate face în două feluri: trecând prin boală sau vaccinându-ne. Deocamdată, vaccinul nu-l avem. Un posibil vaccin toată lumea îl dă ca posibil în a doua jumătate a anului viitor. Dacă privim acest lucru, posibilitatea ca, odată apărut acest vaccin anti-Covid la un an și jumătate după, nu știu dacă vom mai fi atât de acerbi încât să-l credem obligatoriu”, a spus Nelu Tătaru, invitatul emisiunii „În fața ta”, la
Cine sunt epidemiologii care sfătuiesc Guvernul Orban? Informația este publică și ușor de găsit pentru alte țări europene, precum
BCE se asteapta la o recesiune severa in 2020 si la o redresare partiala in 2021
Frica si pedeapsa Educatia cu bata este una dintre bolile de care nu ne-am vindecat. Iar sfichiuirea biciului planeaza nestingherit deasupra catalogului. Printre cele mai nefaste efecte ale violentei impotriva copiilor sunt instapanirea fricii, a frustrarilor, a umilintei, a insingurarii ori a pierdererii increderii in sine, chiar daca vorbim despre copii “normali”, bine dotati intelectual si afectiv. Pedepsele fizice, dar si verbale, aplicate acasa sau la scoala, ii fac sa devina violenti sau sa se alature unor grupuri de elevi, de regula de bani gata sau, dimpotriva, proveniti din familii defavorizate, care isi exercita suprematia prin violenta fizica sau verbala in clasele in care invata. Elevii “slabi”, care isi vad de treaba lor, sunt loviti, injurati, porecliti de colegii lor din aceste grupuri. Studiile arata ca peste 30% dintre parinti recunosc ca isi agreseaza fizic copiii, iar peste 60% dintre copii spun ca uneori sunt batuti acasa. Violenta impotriva copiilor din familiile din mediul rural si din cele de etnia rroma este cu mult mai mare decat in mediul urban. Nu numai diferenta in ceea ce priveste educatia contribuie la aceasta realitate, ci si mostenirea ancestrala a obiceiului instapanit in mediul rural cum ca “bataia e rupta din Rai”. In celalalt sens, aplicarea bataii e insotita de incitarea la violenta a copiilor: “Vreau sa scot om din tine, nu un papa-lapte”. Nu vorbim aici numai de barbatii abrutizati de alcool, de cei care se considera nu capii, ci stapanii familiei, ci si de faptul ca ei insisi au fost crescuti prin agresiune fizica de parintii lor. Unii dintre ei nu au devenit neaparat violenti fata de copii de-a lungul vietii, ci au mostenit violenta, asa cum au mostenit pamantul, casele, vitele si toate cele. In plus, si multe dintre femei le calca pe urme.
La Cluj, violența domestică începe de la două palme în sus. Victima: “Procurorului nu-i era clar câte palme sau câți pumni am primit”. Agresorul a fost iertat Un bărbat din Cluj a fost iertat de procurori după ce și-a lovit soția pe motiv că (1) femeia a declarat un număr mai mare de lovituri decât agresorul și (2) oamenilor legii nu le este clar locul în care s-a întâmplat actul de violență. Iar, în motivarea lor, procurorii folosesc o frază care poate intra în antologia nonjustiției. “Din declarația persoanei vătămate, rezultă că amenințări au fost proferate cu ocazia unui conflict dintre cei doi soți, în care aceasta a fost agresată fizic, împrejurare care permite reținerea unei absorbții naturale a actelor de amenințare în cele de agresiune fizică pentru care sunt valabile argumentele expuse mai sus. Din motivarea procurorilor de clasare a cazului:” Povestea Cameliei începe de la această frază. Femeia a primit decizie de clasare după trei ani de la depunerea plângerii de violență în familie împotriva fostului soț și este obligată să plătească cheltuielile judiciare. Camelia a avut o căsnicie de șase ani, din care cinci au fost extrem de chinuiți, din cauza violenței și alcoolismului. …. „M-a bătut și în mașină, și în casă. Și ei m-au chemat foarte des la audieri și polițiștii mi-au spus că procurorului care ancheta cazul nu-i era clar câte palme sau câți pumni am primit. Asta nu îi era clar. Procurorul care a anchetat cazul a plecat la pensie și a fost preluat de altcineva. Și eu m-am gândit că pe drum s-au pierdut probe, informații. Poate e doar o neglijență”. Camelia, victima abuzului domestic Camelia a obținut atunci și ordin de restricție împotriva bărbatului. Susține și că a dus la poliție mesajele de amenințare cu moartea pe care le-a primit și fotografii cu casa devastată de fostul soț. ….Anchetatorii spun că n-a existat nicio probă a amenințărilor și că pentru distrugeri trebuia să facă o plângere separată. Formularea anchetatorilor este amețitoare: “Din declarația persoanei vătămate rezultă că amenințări au fost proferate cu ocazia unui conflict dintre cei doi soți, în care aceasta a fost agresată fizic, împrejurare care permite reținerea unei absorbții naturale a actelor de amenințare în cele de agresiune fizică pentru care sunt valabile argumentele expuse mai sus.” Integral:
Educația sexuală și porcii Îmi e silă de decizia de a nu permite introducerea educaţiei sexuale în şcoli. Când am întâlnit-o prima oară pe Mădălina la metrou, am crezut că bebeluşul cu care cerşea în braţe era închiriat. Sau în cel mai bun caz, că era o surioară. Nu se putea ca o copilă aşa de fragedă, slăbuţă tare, să fie mama care pretindea ea că este. M-a săgetat inima şi mi-a stat mintea în loc. Dar la 16 ani, Mădălina nu doar că era mamă, dar era mamă a doua oară! Una din zecile de mii de copile din ţara asta care nasc înaintea vârstei de 18 ani. Uneori de două sau chiar de trei ori. Copii cu copii. Copii cu copii care nu au ce mânca nici ei înşişi, darmite să mai hrănească, îngrijească şi şcolească încă o generaţie, fără ajutorul nimănui, pentru că desigur statul nu se sinchiseşte. Când am început să o ajutăm pe Mădălina, autorităţile locale ne-au spus sec că e vina ei pentru situaţia în care e află şi că ei nu se bagă. O anchetă (sau ce-o fi fost) desfăşurată de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, în urma sesizărilor noastre cu privire la abuzurile existente ca urmare a activităţii unei reţele de proxeneţi şi traficanţi în zonă, ne-a spus (într-o scrisoare cu antet) că totul e ok şi că asistenţii sociali ţin lucrurile sub control. Într-adevăr, în urma intervenţiei unei prietene deputat, la casa Mădălinei au venit două doamne de la ‘judeţ’ care i-au vorbit stingher despre contracepţie şi i-au adus un cărucior second-hand pentru copii. Mare minune şi asta cu intervenţii “de la Bucureşti”! Am întrebat-o: „Mădălina, dar ai vrut tu să faci doi copii la o vârstă aşa de fragedă?”. „Nu doamnă, dar nu am ştiut cum se întâmplă. Cu mine n-a vorbit nimeni despre asta. Mama mea mi-a spus să fiu cuminte, dar nu am ştiut… “. „Să fii cuminte!”. Asta li se spune – dacă li se spune şi asta – celor mai vulnerabile copile din ţara asta. Nu ştim, nu putem sau nu dorim să vorbim deschis despre faptul că dacă un penis pătrunde într-un vagin şi lasă înăuntru spermă, acel act poate duce la venirea pe lume a unui copil. Că aşa se “întâmplă” de când lumea. Că nu e niciun mister, niciun secret. Nu ştim, nu putem sau nu dorim să vorbim deschis despre faptul că există metode contraceptive. Despre faptul că fetele au dreptul să spună “Nu” dacă nu doresc să spună “Da”. Despre faptul că nimeni nu are dreptul să atingă pe nimeni într-un fel în care nu îi face plăcere. Despre faptul că există legi care protejează copiii de prădătorii sexuali. O dăm înainte cu puritatea şi fecioria, deşi ştim bine că preocupări sexuale există de la cele mai fragede vârste, pentru că aşa e fiziologia şi anatomia. Nu îmi fac iluzii că educaţia sexuală, chiar dacă ar fi introdusă în şcoli, ar ajuta multe dintre aceste copile. Nu de alta, dar ele nu mai sunt la şcoală. 1 din 4 dintre copiii de vârsta pubertăţii lipsesc din sistemul de învăţământ românesc, care e gratuit şi obligatoriu doar pe hârtie. In fapt, el a devenit un mecanism bine uns şi pus la punct de excluziune socială a celor care nu au bani…. Dar nu, noi îl lăsăm pe Colo să facă educaţie sexuală. Acest „influencer” urmărit de mai mult de 800.000 de copii şi adulţi, care declamă că fetele se cer violate. Că e vina lor dacă sunt violate pentru că se îmbracă provocator. Într-o ţară normală, Colo ar fi pus imediat sub acuzaţie pentru instigare la violenţă sexuală. Dar la noi nu! Noi suntem ţara în care zeci de procurori decid în favoarea violatorilor, dând pedepse cu suspendare (în cel mai bun caz), pentru că fetiţele de 12-13-14 ani pe care le-au violat, ar fi consimţit asupra actului sexual, prin faptul că nu au spus nimănui despre el. Nu vorbim despre „mici accidente”. Ups, am băut un pic mai mult şi nu mi-am dat seama ce fac. Vorbim despre fapte repetate şi sistematice. Fetiţe de 12-13 ani, violate în grup sau pe rând, de câte 5-6 bărbaţi. Nişte porci aceşti bărbaţi şi acei procurori care nu îi bagă la închisoare conform legii? Integral:
Biserica se delimiteaza de preotul pe care PMP il propune in Consiliul pentru Combaterea Discriminarii Biserica Ortodoxa Romana nu a facut si nu face propuneri de candidati pentru nicio functie intr-o institutie publica, preotul Ionut Mavrichi fiind exclusiv propunerea PMP pentru Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD), a precizat, vineri, Patriarhia Romana. Pozitia Patriarhiei survine nominalizarii din partea PMP pentru pozitia de membru in CNCD a preotului Ionut Mavrichi. “Propunerea de a deveni membru al CNCD a fost una informala, venita din partea mai multor parlamentari crestini apartinand mai multor partide. Ionut Mavrichi este, asadar, un candidat propus de mai multi parlamentari crestin-democrati si asumat oficial de PMP”, precizeaza sursa citata. Potrivit comunicatului, Ionut Mavrichi este un cunoscut teolog ortodox cu doctorat in sociologie, cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti, intens preocupat de tema drepturilor omului. Integral:
De la liderii politici, religioşi şi informali așteptăm responsabilitate Un amic mi-a spus cândva: „Să te comporți ca și cum ai fi supravegheat tot timpul!”. Mă cam intrigase acest sfat atunci, dar în timp am ajuns să înțeleg: nu este vorba de vreo supraveghere externă menită să mă intimideze sau să îmi limiteze libertatea, ci este vorba de a fi integru și a deveni mai responsabil. Să explic: de peste două decenii, ca magistrat, îi judec pe cei care nu respectă legea și îi sancționez pe vinovați. Dar eu nu încetez să fiu un om al legii atunci când ies din sala de judecată sau din tribunal: respect – sau, ca să nu fiu ipocrit, fac tot posibilul să respect – legile, oriunde aș fi: la volan, pe trotuar, în magazin, în online, acasă. Dacă sunt tentații? Recunosc, sunt tot timpul. Ce mă oprește să le dau curs? Supraveghetorul. Cine este acesta? Păi, nu este polițistul din vârful dealului care îmi poate da amendă că am depășit viteza pe carosabil. Nu este nici cetățeanul care cu un telefon smart poate să mă fotografieze când aș arunca pe jos gunoiul sau aș traversa prin loc nepermis. Nu este nici vreun anonim de pe Facebook care mă poate aborda în privat într-o problemă juridică și care ar folosi comunicarea mea cu el împotriva-mi. Ci este conștiința mea. Ea este tot timpul cu mine. Ea mă supraveghează tot timpul. Ea este prima în fața căreia răspund pentru modul în care respect regulile morale și juridice. Și în acest context întreb: cum este posibil ca, cei care fac reguli sau cei care îi sancționează pe alții pentru încălcarea lor să fie tocmai ei cei care nu se supun acelor reguli?! Cum este posibil ca cei care au în mâini conduita a sute de mii sau chiar milioane de oameni care se conduc după lege, să instige tocmai ei la nesupunere față de lege?! În timpul stării de urgenţă s-au dat reguli cu privire la slujbele în biserică și la înmormântări. Chiar îmi amintesc cu exactitate un comunicat al B.O.R., prin care îndruma cetăţenii să respecte regulile impuse de Guvern. Eram atât de impresionat că biserica face apologia legii statului, că am făcut o fotografie când comunicatul respectiv a apărut la TV. Ca apoi să constat că un arhiepiscop este înmormântat după alte reguli. Eu dacă aș da muzica mai tare noaptea aș fi amendat pe loc. Dar dacă se face slujba de Paște, în reluare, în altă noapte decât cea obișnuită, că așa decide un arhiepiscop, totul se pare că e în regulă. Am văzut pe youtube în direct o slujbă dintr-o mănăstire plină de oameni și cel care filma era să fie luat la bătaie de măicuțe. Mă întreb: nu se respectă legea, dar nici măcar comunicatul BOR?!…. De curând am auzit de un tânăr, vlogger, care a comentat la modul obscen de o puștoaică, folosind cuvinte demne de cei din spatele blocurilor gri. Nu el m-a întristat neapărat, căci va răspunde legal dacă a greșit sau cel puțin oprobriul din partea celor care l-au criticat poate îl va face să își reconsidere poziția. Dar m-a întristat hlizeala făcută de unii dintre mulții săi fani. Infantilismul și teribilismul lor, specifice vârstei, nu trebuie să alunece spre ilegalitate. Acești tineri vorbesc de viol și abuz sexual ca și cum ar vorbi de pixuri și tricouri. Și așa fac mulți, căci educație sexuală își fac singuri de pe pornhub, în loc să învețe asta la școală de la specialiști. De ani de zile, o mână de oameni grupați în asociația VeDem Just încercăm să facem educația juridică pentru copii și tineri. Pe cheltuiala noastră, fără niciun fel de sprijin ministerial, mergem prin școli și licee sau primim elevii în tribunale unde îi învățăm în stil non-formal că: legea și morala sunt complementare, nicidecum adversare; nimeni nu este deasupra regulilor, nici măcar cei care le fac; respectăm legea, pentru că astfel suntem protejați, nu pentru că ne e frică de sancțiune; unde-i lege nu-i tocmeală; o lege trebuie respectată chiar şi când nu este nimeni de faţă. Dar comportamentele nepotrivite, în contrast cu legea, ale unora din administrația bisericii, din conducerea statului sau care sunt lideri informali ne aruncă în aer eforturile. Cred că angajamentul celor care ajung la putere trebuie să fie total: ori sunt de partea legii, ori de partea fărădelegii. Ei nu pot fi în același timp în două părți. Așteptările de la ei sunt imense. Iar greșelile trebuie aspru taxate. Integral:
DNA îi dă replica lui Dorneanu, amintindu-i că o dovadă clară a respectării şi aplicării deciziilor CCR de către procurorii anticorupție sunt şi cele 801 de dosare penale închise ca urmare a dezincriminării parțiale a abuzului în serviciu ….„În apariţiile publice, procurorul şef al DNA, la întrebarea unor jurnalişti, a identificat unele cauze care au dus la reducerea activităţii DNA, în ultimii ani. Printre aceste cauze au fost enumerate neocuparea unor posturi de procurori cu funcţii de conducere şi execuţie, plecarea unor procurori din cadrul DNA, ca urmare a creşterii vechimii necesare numirii în funcţia de procuror al DNA de la 6 la 10 ani, scăderea numărului de sesizări din partea instituţiilor statului sau a persoanelor fizice/juridice private, reducerea competenţei materiale a Direcţiei etc.”, informează un comunicat al DNA transmis, joi, AGERPRES. Potrivit sursei citate, în acelaşi context, în cadrul unui interviu, cu precizarea, în mod expres, a faptului că nu se atacă şi că se respectă deciziile CCR, au fost identificate drept cauză a scăderii numărului de dosare trimise în judecată unele decizii ale CCR, cum ar fi cea care a dus la dezincriminarea parţială a infracţiunii de abuz în serviciu. „O dovadă clară a respectării şi aplicării deciziilor CCR de către procurorii DNA sunt şi cele 801 soluţii de clasare dispuse în dosare cu prejudicii reclamate de 1.847.112.887 de lei, 3.558.434.206 de euro şi 10.340.800 de dolari. Totodată, precizăm că DNA, procurorul şef al DNA, nu au folosit ca instrument al comunicării publice atacurile la persoană şi nu vor face acest lucru şi asigură cetăţenii că lupta anticorupţie la nivel înalt va continua, în cadrul legal existent”, arată sursa citată. Preşedintele Curţii Constituţionale, Valer Dorneanu, a afirmat miercuri, pentru AGERPRES, că Direcţia Naţională Anticorupţie trebuie să aplice legea şi deciziile Curţii Constituţionale, întrebându-se, totodată, dacă „misiunea” şefului DNA, Crin Bologa, este de a-şi mobiliza procurorii sau de a comenta deciziile CCR. Integral:
“Aberațiile juridice” ale PSD ajung la Curtea Constituțională. Avocatul Poporului reclamă că Parlamentul a modificat hotărârea de guvern pe starea de alertă Avocatul Poporului a atacat la Curtea Constituţională legea care aprobă starea de alertă în România, spunând că “intervenţia Parlamentului asupra unui act al Guvernului emis în aplicarea unei legi aduce atingere principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat”, fiind introdusă o nouă formă de control parlamentar asupra actelor Guvernului. Instituția condusă de Renate Weber contestă și articolele din legea privind starea de alertă care stabilesc nivelul amenzilor, arătând că sancționează contravenții al căror conținut nu e clar sau fapte care nu există. Reamintim că
Dan Barna: USR nu va vota Strategia Națională de Apărare în forma în care corupția devine un fenomen secundar ….Liderul USR acuză dispariția fenomenului corupției din Strategia elaborată de președintele Iohannis și arată că ”România încă n-a reparat dezastrul legislativ din justiție lăsat în urmă de regimul Dragnea”.
Apel al pacienților cu boli cronice: Încetați să încălcați drepturile pacienților! În continuare în spitale sunt internate doar urgențele Drepturile pacienților români “sunt încălcate” în acest moment, în condițiile în care “în continuare sunt internate doar urgențele, iar pacienții sunt amânați până după 15 iunie”, atrag atenția reprezentanții Coaliției Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice, una dintre cele mai mari asociații de pacienți din România. Reprezentanții bolnavilor cronici cer Ministerului Sănătății să ia de urgență măsuri.”Chiar dacă în alte domenii, lucrurile au fost relaxate, nu același lucru se întâmplă și în sistemul de sănătate”, afirmă reprezentanții Coaliției Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice. Coaliția Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice a alcătuit următoarea listă de “încălcări ale drepturilor pacienților”: – În continuare sunt internate doar urgențele. Pacienții sunt amânați până după 15 iunie; – Aparținătorii pacienților nu le este permis accesul în unitățile medicale nici în cazurile speciale care se justifica (persoane care nu se pot deplasa, nașteri, etc.). Tăticii nu își pot vedea copiii nici chiar dacă își fac testul COVID, iar unele mame își așteaptă disperate micuții abia după ce iese rezultatul la test. – Pacienții sunt puși pe drumuri pentru a-și lua tratamentul chiar dacă sunt cazuri care nu pot face acest lucru și nu pot fi luate de familie; – Pacienții cu boli infecțioase (tuberculoză, HIV, hepatite) nu au acces în spitalele unde se tratau acestea fiind spitale COVID sau suport; ….”Autoritățile trebuie să înțeleagă în acest moment că au de gestionat un sistem de sănătate cu mulți pacienți și nu doar cu cei COVID. Ca de obicei, ne situăm într-o situație extremă: interzicem orice drept și nu ne gândim niciun moment la binele pacienților. Se pare că ne-am pierdut și bunul simț și orice urmă de umanitate în anumite cazuri, iar nouă ca reprezentanți ai pacienților acest lucru ni se pare de neacceptat. NU mai acceptăm aceste încălcări de drepturi ale pacienților și vă solicităm urgent să luați măsuri care să corecteze aceste lucruri, care în luna iunie 2020 nu mai au nicio justificare”, declară Radu Gănescu, președintele Coaliției Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice din România….. Totodată, COPAC roagă Avocatul Poporului să se sesizeze “în acest caz de încălcare flagrantă a drepturilor pacienților”. Integral:
Ce a învățat omenirea în șase luni de Covid – Nevoia de a purta mască, studii contradictorii, costuri uriașe pentru economie Sunt aproape șase luni de când lumea a început să se schimbe, iar acum masca a devenit ceva obișnuit, economia s-a prăbușit în multe țări și costurile repornirii sunt mari. Însă nu trebuie totuși să ne temem foarte tare că ne-am putea infecta de la suprafețe și nici de o mutație gravă nu ar trebui să ne fie frică, scrie
Dați ciolanul înapoi Academiei Oamenilor de Știință din România
Resura umană – vulnerabilitate majoră a energeticii românești
Vom avea „Educație sanitară”, pentru că cea sexuală e tabu Acum puțin timp am scris 
BREAKING Ordonanța de urgență de prelungire a mandatelor primarilor este neconstituțională, a decis CCR / A fost respinsă și legea prin care Parlamentul și-a arogat atribuția de a stabili data alegerilor locale Curtea Constituțională (CCR) a decis miercuri, cu majoritate de voturi, că ordonanța de urgență prin care au fost prelungite mandatele aleșilor locali, precum și legea PSD-ALDE-Pro România prin care Parlamentul șia arogat atribuția de a stabili data alegerilor locale, sunt neconstituționale, au precizat pentru G4Media.ro surse din cadrul CCR. Potrivit acestora, cele două acte normative au fost respinse din cauza paralelismului legislativ. ”Prelungirea mandatelor aleșilor locali se poate face doar prin lege”, au declarat surse din cadrul CCR. ”Rămâne de competența Parlamentului să prelungească mandatele. Iar data alegerilor locale va trebui să fie stabilită în interiorul perioadei cu care vor fi prelungite mandatele aleșilor locali”, au mai explicat sursele citate. Potrivit acestora, nu este exclus ca Parlamentul să poată stabili data localelor. ”Nu sunt alegeri la termen, este o situație excepțională. Deci Parlamentul va putea stabili, prin lege, data alegerilor locale”, au mai explicat sursele citate pentru G4Media.ro. Integral: 
Coaliţia pentru familie revine


