Buna dimineata intr-o zi de marti, 2 iunie! În zilele următoare, vremea se va răci și vor fi furtuni în majoritatea regiunilor, iar cantitățile de apă vor trece izolat de 30 l/mp. Pe creste, trecător vor fi precipitații mixte. La mijlocul săptămânii, temperaturile vor urca spre 27 de grade Celsius, dar atmosfera va continua să fie instabilă. Vor fi averse și descărcări electrice în vestul și nord-vestul țării, iar vântul va sufla cu putere în zonele montane înalte și in timpul ploilor. În zonele montane înalte vor fi ninsori și lapoviță. Maximele vor fi cuprinse între 13 grade Celsius în depresiuni și 22 de grade Celsius în sud și în vest. Administratia Nationala de Meteorologie (ANM) a emis, luni, o prognoza speciala pentru Bucuresti, pentru intervalul 1 – 3 iunie. Astfel, in perioada mentionata vremea se va raci, iar temperaturile minime vor ajunge chiar si la 8 grade Celsius.”Instabilitatea atmosferica se va accentua treptat si vor fi intervale in care vor fi averse, descarcari electrice, intensificari de scurta durata ale vantului, grindina si vijelii. Ploile vor avea si caracter torential, iar mai ales in noaptea de luni spre marti (1/2 iunie) si in cursul zilei de marti (2 iunie), in intervale scurte de timp sau prin acumulare cantitatile de apa vor depasi, in medie, 10…15 l/mp si izolat 20…25 l/mp. Vremea se va raci treptat, astfel incat temperaturile maxime vor fi cuprinse intre 17 si 22 de grade, iar minimele intre 8 si 11 grade”, transmite ANM.
ALERTĂ. Modele de măști aflate pe lista produselor periculoase, vândute în România. ANPC: “Sunt sute de mii de bucăți”…. „ALERTĂ. Câteva modele de măști aflate pe sistemul de alertă rapidă RAPEX privind produsele periculoase. Capacitatea totală de filtrare a măștilor este insuficientă, iar măștile nu se adaptează corespunzător la față. În consecință, o cantitate excesivă de particule sau de microorganisme poate trece prin măști, sporind riscul de infecție în cazul în care nu este combinată cu măsuri de protecție suplimentare./Nu respectă Regulamentul privind echipamentele individuale de protecție.”, avertizează Paul Anghel.Într-o intervenție la Digi24, președintele ANPC, Eduardt Cozminschi, a explicat că sunt 32 de tipuri de măști care nu au trecut testele europene privind calitatea. “Măștile ar trebui să protejeze în proporție de 95% contra prafului, bacteriilor sau a polenului. Cele neconforme nu o fac. Orice SRL a început să facă măști de protecție, dar ele nu asigură niciun fel de protecție. Am găsit și noi aceste tipuri de măști. Sunt 32 de tipuri de măști, cu valoare de sute de mii de lei. Sunt sute de mii de bucăți. Nu numai că nu protejează, dar pot apărea și efecte secundare, cum sunt alergiile. Amenzile pentru un comerciant sunt de la 10.000 de lei ]n sus. Măștile neconforme au fost retrase de la comercializare temporar sau definitiv”, a explicat Eduardt Cozminschi. Integral: https://www.digi24.ro
Eliminarea secției speciale nu înseamnă că magistrații nu vor mai răspunde Sunt multe persoane din afara sistemului judiciar care se opun desființării secției speciale înființate acum un an pentru a investiga infracțiunile din justiție – ele invocă faptul că magistrații trebuie să răspundă și ei cumva pentru soluțiile date. Sunt alții din interiorul sistemului judiciar care se opun desființării acestei secții, dar nu arată motivele reale. Asta îmi oferă prilejul să demitizez prejudecata în legătură cu răspunderea magistraților. Reglementările actuale consacră cinci forme de răspundere a magistraților: administrativă – când sunt șefi care se dovedesc a fi prost manageri, atunci sunt schimbați de CSM la cererea personalului din subordine sau după o inspecție; deontologică – când magistratul încalcă una din recomandările privind conduita în timpul sau în afara serviciului, recomandări prevăzute în Codul deontologic adoptat în 2005, atunci CSM pronunță o hotărâre care se depune la dosarul personal și de ea se va ține cont la evaluarea ce are loc o dată la trei ani; disciplinară – când magistratul încalcă o obligație de serviciu expres menționată în legea privind statutul magistraților, atunci CSM îl sancționează disciplinar cu mustrare, mutare în altă instanță, reducerea salariului sau demitere; materială – când magistratul comite cu rea-credință sau gravă neglijență o eroare judiciară și, ca urmare, statul plătește o sumă de bani celui ale cărei drepturi au fost încălcate, atunci Ministerul Finanțelor se îndreaptă împotriva magistratului pentru recuperarea sumei; penală – pentru orice infracțiune comisă de magistrat, în exercitarea funcției sau fără vreo legătură cu aceasta. Acesta va fi investigat penal de procurori și judecat de judecători, iar în caz de condamnare va avea cazier și va fi dat afară din justiție. Secția specială – SIIJ – a fost înființată în urma modificărilor legislative din anul 2018 care au masacrat legile justiției. Ea nu a avut nicio justificare rațională și a fost construită contrară standardelor internaționale – dar acum nu voi analiza aceasta, ci mă coi rezuma doar la rolul acestei structuri în sistemul de parchete. Anterior apariției SIIJ, o infracțiune comisă de un magistrat era cercetată astfel: dacă era o infracțiune de drept comun (de ex, furt, accident de circulație, fals în afara serviciului) urmărirea penală se făcea de parchetul curții de apel sau de Parchetul General, în funcție de gradul ierarhic al magistratului; pentru o infracțiune de crimă organizată (de ex, trafic de persoane), urmărirea penală a magistratului se făcea de DIICOT; iar pentru o infracțiune de corupție (de ex, luare de mită, trafic de influență), magistratul era urmărit de DNA. Este de menționat că există structuri teritoriale ale celor trei structuri de parchet în 15 zone ale României, care numără câteva sute de procurori, ceea ce asigură resursa umană necesară, specializarea procurorilor de anchetă și rapiditatea cercetărilor. Când s-a înființat SIIJ, ea a primit competența de a cerceta penal orice cauză în care sunt implicați magistrații. Astfel, indiferent că un magistrat comite un furt, o infracțiune de violență în familie sau un act de corupție, el este de acum cercetat exclusiv de către SIIJ. Mai mult, dacă alături de magistrat mai este implicată și o altă persoană (de ex, un politician sau un om de afaceri), și acesta va fi cercetat tot de către SIIJ. Cum această secție specială are doar 7 procurori în componență și un singur sediu, la București, este evident că ei nu pot fi specializați în mai multe domenii care anterior reveneau unor structuri distincte – infracțiuni de drept comun, infracțiuni de crimă organizată, infracțiuni de corupție. Mai mult, este ilar să credem că doar 7 procurori au capacitatea să investigheze sute de plângeri făcute de justițiabilii nemulțumiți de hotărârile lor, neștiind/ignorând că acest lucru nu poate fi cercetat de nimeni, ci doar valorificat pe calea de atac dată de lege. Sunt sigur că dacă SIIJ va exista mai departe, ea va fi o unitate de parchet nefuncțională – de altfel, raportul de activitate pe anul trecut o demonstrează: peste 400 de cauze cu magistrați clasate și doar două rechizitorii. În concluzie, este de reținut: (1) pentru hotărârile date, magistrații nu pot fi investigați de procurori, nici ordinari, nici măcar de către cei din cadrul SIIJ; (2) așa cum este concepută, fără structuri teritoriale și fără schemă de personal, SIIJ este o unitate de parchet ineficientă; Integral: https://republica.ro

Are gazul un viitor luminos în Europa? Două știri europene zguduie lumea producătorilor de gaze internaționali. Bruxelles-ul, prin decizia tribunalului sau, frânează proiectul rusesc Nord Stream 2, gazoductul promis între Germania și Rusia. Pe de altă parte, în această săptămână, opt țări est-europene, printre care Bulgaria, Polonia și România, mult mai partizane ale importului de gaz american, cereau Comisiei Europene să revină asupra deciziei care consideră gazul ca o energie la fel de poluantă ca și petrolul sau cărbunele, scrie Radio France Internationale, citat de Rador. Dacă tribunalul european a sancționat deschiderea conductelor noului gazoduct Nord Stream 2, a făcut-o pentru că rușii, acționari majoritari înaintea partenerilor francezi, germani, austrieci, olandezi și elvețieni, n-au răspuns noilor reguli comerciale. Gazprom (compania rusească din acest proiect european) trebuie să demonstreze că separă activitățile de producție, transport și distibuţie a gazului. “Acest lucru va mări întârzierea deja acumulată”, explică Anna Créti, cadru didactic și cercetătoare la departamentul de geopolitică a energiei la Paris Dauphine. “De vreme ce Statele Unite”, continuă ea, “și-au dezvoltat producția și ar dori să devină unul din marii furnizori ai Europei. Președintele Trump s-a amestecat în dezbatere în decembrie anul trecut, criticând public monopolul societății Gazprom în acest nou gazoduct Nord Stream 2. Potrivit Moscovei, explică Anna Créti, “în ciuda deciziilor justiției, acest gazoduct submarin care traversează Marea Baltică ar urma să funcționeze la începutul anului viitor, în ianuarie sau februarie 2021. Lucrările au avut mai multe faze de oprire de doi ani încoace, ca urmare a sancțiunilor economice și diplomatice americane. Rusia nu a fost singura pedepsită, ci și toți subcontractanții europeni. Motivul a fost războiul care continuă între Moscova și estul Ucrainei”. Nord Stream 2, un gazoduct de 10 miliarde de euro. Europa își importă tot gazul. O treime vine din Rusia, celaltă treime din Norvegia, restul vine din țări din sud, Algeria, Qatar. Dar la Bruxelles, unele țări membre ale Uniunii Europene, mai ales țări din est (Polonia, România, Slovacia…) împărtășesc părerea americană. Ele se tem că acest nou gazoduct Nord Stream 2, dublând capacitățile Nord Stream 1, deja existent între Rusia și Germania, riscă să lege definitiv Europa de Rusia. Gazul este poluant, dar nu și biogazul, provenit din deșeuri naturale. În opinia lui Benoît Leguet, director al I4CE, un institut de analize a tranziției energetice, Europa și-a început deja apărarea grație în special noilor tehnologii criogenice, de exemplu, presurizat la minus 160 de grade, gazul devine lichid și se transportă cu vaporul. Astfel, gazoductele nu mai sunt singurul mijloc de transport al gazului. Spania, Franța, Italia posedă porturi LNG (gaze naturale lichefiate), este ușor să treci din port în port între țări membre ale Uniunii putând alege alți furnizori. Dar… există și un dar, în opinia lui Benoît Leguet….. După Power of Siberia 1, Power of Siberia 2, Rusia își înmulțește conductele spre China. Confruntată cu aceste schimbări și cu concurența din ce în ce mai aprigă, Rusia a ieșit în față mizând pe Asia. Moscova a anunțat că după primul gazoduct, Power of Siberia, între Rusia și China (deschis în 2019), studiază acum construirea geamănului acestuia, Power of Siberia 2. Acest gazoduct va merge până la Shanghai, traversând, ca și primul, Mongolia. Anul trecut, China a devenit importatorul cel mai important de gaz din lume, înaintea Japoniei și Germaniei. Integral: https://www.g4media.ro
Cum s-a spulberat mirajul investițiilor chineze pentru reactoarele de la Cernavodă Ministrul Economiei, Virgil Popescu, a explicat de ce s-a ajuns la încheierea colaborării cu compania chineză pentru construirea Reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă. Timp de șapte ani, de când a început această colaborare, proiectul nu a avansat, astfel că nu se putea ajunge mai departe. “Avem un parteneriat strategic cu SUA, ţinem de el, ne respectăm partenerii. Suntem membri ai UE şi ai NATO. Lăsând la o parte acest lucru, cred că 7 ani de zile de când a început această colaborare cu compania chineză este suficient de mult ca să ne dăm seama că nu putem merge mai departe. Nu s-a avansat. Neavansându-se, nu putem să mai stăm încă 7 ani de zile să vedem ce se întâmplă. Ca să poată merge mai departe acea investiţie, Consiliul Concurenţei trebuia să ne notifice să ne spună dacă este concentrare economică sau nu. Dar nu aveau ce să mai notifice şi ne-au atras atenţia. Au trecut 7 ani. Comisia Europeană a închis notificarea României tocmai pentru că nu s-a mai progresat. Şi atunci ce rost mai avea să mai stăm?”, a declarat Popescu la B1TV, citat de Agerpres. El a atras atenţia că România nu se află într-o situaţia uşoară, în condiţiile în care în anul 2026 trebuie retubat Reactorul 1 şi a reafirmat că România are resurse pentru a construi un reactor….. Pe 9 noiembrie 2015, reprezentanţii Nuclearelectrica şi China General Nuclear Power Corporation (CGN) au semnat Memorandumul de Înţelegere privind dezvoltarea, construcţia, operarea şi dezafectarea unităţilor 3 şi 4 ale centralei nuclearo-electrice Cernavodă. Nuclearelectrica se află sub autoritatea Ministerului Energiei, statul deţinând 82,4959% din acţiuni, Fondul Proprietatea – 9,0903% şi alţi acţionari – 8,4138%, după listarea la bursă a companiei. Integral: https://www.digi24.ro
De ce au partidele procentele de la prezidentiale Zilele astea ar fi trebuit sa se tina alegerile locale. Din pricina pandemiei, ele au fost amanate. Daca am fi mers, totusi, la urne ca sa ne alegem primarii si consilierii, rezultatele ar fi fost foarte asemanatoare cu cele din turul intai al alegerilor prezidentiale. Cel putin asta spun sondajele: PNL ar fi ocupat primul loc, PSD – al doilea, alianta USR-PLUS s-ar fi aflat pe a treia pozitie, dupa ele venind Pro-Romania, UDMR si PMP. Nu numai ordinea partidelor ar fi fost aceeasi, ci si procentele lor. Cu minime diferente – acoperite de marja de eroare a anchetelor sociologice – am avea optiunile pe care le-au avut candidatii acestor formatiuni in turul intai al scrutinului pentru Cotroceni. Astfel, PNL oscileaza in jur de 35%, PSD are cam un sfert din alegatori, Ciolos si Barna au circa 15 procente, Pro-Romania e pe la 10, iar codasele au fiecare patru-cinci. Cum se explica stagnarea? Prima explicatie este de ordin general: pandemia a suspendat interesul pentru politica. Alte subiecte au fost mult mai importante. In plus, exceptand cateva mici ciondaneli si operatiuni de PR, lunile de criza sanitara au mentinut, pe fond, un consens general referitor la ce se putea face. Partidele n-au fost originale decat in privinta unor detalii. Nu neaparat importante pentru electorat. Al doilea motiv tine de strategia formatiunilor politice. Acestea si-au pastrat partiturile interpretate in toamna trecuta: penelistii mizeaza totul pe Klaus Iohannis, care a profitat de criza pentru a fi chiar mai vizibil decat in campanie; pesedistii traiesc in incertitudinea deschisa de rasturnarea Vioricai Dancila si n-au, de fapt, un lider; membrii USR si PLUS concureaza PSD in critica PNL si imita PNL in critica PSD; Ponta si Tariceanu vorbesc precum Mircea Diaconu in vremea prezidentialelor; udemeristii provoaca dezbateri nationaliste, iar pemepistii folosesc exclusiv vocea lui Traian Basescu. In fine, mai e ceva: incertitudinea calendarului inhiba imaginatia. Cand planul cuplarii scrutinului local cu cel parlamentar a fost pus pe masa, spectacolul politic s-a animat. Era firesc, fiindca asta ar fi fost ceva cu totul nou: in ultimii treizeci de ani, primarii si consilierii au fost alesi primavara, iar parlamentarii – toamna, niciodata simultan. Primii sprijineau alegerea celor din urma. Integral: https://ziare.com
Nicușor Dan, despre alegerile pentru Primăria Capitalei: “Sunt oficial candidatul susținut de PNL și de USR, informal de PMP și de PLUS” / “Va fi o campanie grea, dar am prima șansă” (VIDEO) “Eu sunt în momentul acesta oficial candidatul susținut de PNL și de USR, informal de PMP și de PLUS. Sunt practic candidatul opoziției la Primăria Capitalei. Partidele de dreapta au avut inteligența să stabilească un candidat comun, răspunzând la cecerea electoratului. Trebuie să privim lucrurile în perspectivă și aceasta este perspectiva. Actuala opoziție la Gabriela Firea pentru Primăria Capitalei are un candidat unic: eu sunt acela. Bineînțeles că în partid sunt discuții, dezbateri, curente, dar lucrul concret este acesta”, a declarat Nicușor Dan. De asemenea, Nicușor Dan a precizat că deși va fi o campanie dificilă are prima șansă la alegerile locale pentru primăria Capitalei. “Viața nu e chiar matematică. Conteaza ca mesajul sa ajunga la public, dacă primarul în funcție își folosește bugetul pentru a face rost de publicitate și pentru a se lăuda prin tot felul de medii. O să fie o campanie dificilă. Dar cred ca daca susținătorii și activiștii partidelor de dreapta din București își vor face treaba voi avea prima șansă”, a mai precizat Nicușor Dan. Întrebat de ce a acceptat să participe la interviul cu Ion Cristoiu, Nicușor Dan a precizat că un canidat la Primăria Capitalei are obligația de a se adresa tuturor bucureștenilor. “În campania electorală ești obligat să te adresezi tuturor bucureștenilor pe care vrei să le conduci destinele în următorii ani. Fiecare dintre ei au mai multe canale media la care se uită și dacă ești invitat la acel canal media trebuie să te duci. Integral: https://www.b1.ro
Iulian Anghel, ZF: Nimeni nu-ţi ciopleşte ţie un dumnezeu, dacă nu ţi-l ciopleşti tu, cu mâna ta Este bine că guvernul sprijină şomajul tehnic, dar trebuie subliniat şi îngroşat: acest sprijin înseamnă orele suplimentare pe care milioane dintre noi le vom face în viitor l Şi sunt taxele viitoare pe care le vom suporta. Singurii dumnezei adevăraţi sunt cei pe care ţi-i ciopleşti tu, cu mâna ta. Pentru că, la final, tu şi dumnezeul tău veţi fi una, acelaşi pământ întunecat amestecat în aceeaşi nechibzuinţă. Cresc în mine calităţile tuturor divinităţilor absurde, iar optimismul meu este rar atins de cineva de pe aici. Până la un punct în care mintea mea începe să râdă de mine. Am învăţat de mici că banii nu cresc în copaci. Iată, însă, pentru unii, banii răsar din asfalt, stau ascunşi ca ouăle de Paşti prin bălăriile grădinilor, dacă nu-ţi cad în cap din tavanul tramvaiului cu care mergi dimineaţă la serviciu. Uneori sunt furios şi mă întreb: cum Dumnezeu nu-mi creşte şi mie un răsad de 100.000 de euro măcar sau o pungă mică de dolari în grădiniţa de flori din balcon?…. Comisia Europeană a lansat o propunere de relansare a economiilor continentului, iar, la Bucureşti, oamenii au înţeles că Bruxelles-ul vine cu o basculantă de bani, o răstoarnă în Piaţa Romană şi fiecare vine, ia nişte bani, după nevoi, îi bagă în portofel şi mâine din nou şi poimâine din nou, şi tot aşa. Un partid cu pretenţii de a intra la guvernare, condus de un fost prim-ministru, acum europarlamentar, chiar a făcut un calcul extrem de apreciat pe lanţurile reţelelor de socializare: UE ne dă 83 de miliarde de euro! Sunt amestecate, ca într-o găleată de gulaş unguresc, ca într-o şaorma cu de toate turcească sau „adunare generală“ românească, fondurile europene nerambursabile, facilităţile de împrumut, anii, prezentul şi viitorul. Încercând să reîncălzească supa entuziasmului proeuropean aceşti făuritori de utopii noi uită că suntem doar în faţa unei propuneri. Comisia Europeană este o instituţie executivă. Atât. A spus, acum 10 ani, că România este pregătită să adere la Schengen. Iar România nu este în Schengen nici azi. Planul Comisiei pentru bugetul multianual al Uniunii, 2021-2027, este respins de doi ani de statele net contribuitoare la acest buget, pentru un 0,1 – 0,2% dintr-un PIB oarecare, pentru că nimeni nu vrea să ia pe umeri povara celor 12-15 miliarde de euro, anual – golul lăsat după plecarea Marii Britanii din Uniune. Acum, dintr-odată, UE „ne dă 33 de miliarde“ în plus. S-a umplut lumea de optimism, de „oportunitatea crizei“ şi nimeni nu se mai întreabă: „dar banii ăştia nu sunt produşi de cineva“? De ce mi i-ar da ei mie? Planul Comisiei este ca zonele afactate de criză să primească fonduri de ajutor sau statele lovite să primească împrumuturi avantajoase. Nu este rău, dar fondurile de ajutor trebuie să aibă o sursă. Sursa este mereu aceeaşi: statele bogate, câteva – Olanda, Austria, Suedia, Germania. Dar statele bogate au în spate plătitori de taxe. Norvegia nu este membră a Uniunii, dar plăteşte taxe aprope la fel ca ceilalţi membri, pentru că beneficiază astfel de avantajele unei pieţe de 500 de milioane de consumatori. Nimic „gratis“, prin urmare. Dacă Italia ar cădea, economia Germaniei ar suferi enorm. Dacă sudul Europei cade, Uniunea se destramă şi, odată cu ea, întreaga prosperitate adusă de acest aproape un secol de pace. Nu ştiu dacă e aşa, este ceea ce cred. „Homo homini lupus“ va redeveni legea. Dar asta o spun eu, trăitor de pe margine. Iar judecata mea nu este normă. Planul Comisiei este, spuneam, fixat pe două axe. Prima este a fondurilor de ajutor. Dar aceşti bani trebuie adunaţi din impozite, foarte probabil din noi impozite. Cine plăteşte aceste noi impozite? Google sau Facebook? Credeţi că Trump va zâmbi? În plus, taxele noi sunt transmise, aproape automat, consumatorului. Veţi plăti un euro pentru acces la Google sau veţi crede că vi se interzice „dreptul la informaţie“? Niciodată în istorie „dreptul la informaţie“ nu a fost un drept. „Bouche bee“? Niciodată! Cel de-al doilea plan al Comisiei este cel al împrumuturilor. Probabil mai avantajoase. E bine şi aici, dar împrumuturile trebuie returnate. Doar pentru dobânzi la împrumuturi România plăteşte, anual, 3 miliarde de euro, la un nivel de 35% al poverii din PIB. Din taxe, evident. Probabil va plăti, începând cu anul următor, dublu. Cât îşi permite România să plătească drept datorie, s-a întrebat cineva?…..Ideea că sunt bani cu nemiluita este complet falsă şi ea introduce o confuzie generală în societate. Trebuie spus limpede şi până la capăt. Este bine că guvernul sprijină şomajul tehnic, dar trebuie subliniat şi îngroşat: acest sprijin sunt orele suplimentare pe care milioane dintre noi ne vom face în viitor. Şi sunt taxele viitoare pe care le vom suporta. Trebuie să trecem de această etapă şi acesta este, de altminteri, rostul societăţilor – de a se aduna în momente de cumpănă. Dar asta nu înseamnă că cineva „ne dă“! Integral: https://www.zf.ro
Mircea Miclea, invitatul InspiraTIFF: „În România, în educație, avem insule de competență, într-o mare de mediocritate” ….Principalele declarații: – La un moment dat, numele meu era Mister Five. Pentru că, de fiecare dată când mi se cerea să spun ce îmi doresc, spuneam: cinci. Cinci la sută din PIB pentru Educație, nimic altceva…. – La un moment dat, nu vom mai avea păduri de tăiat, la un moment dat nu vom mai avea petrol de exportat, nu vom mai avea grâu suficient, dar mintea este inepuizabilă. Și trebuie să decidem: ce fel de țară dorim să devenim? O țară care exportă soluții și tehnologii sau o țară care exportă forță de muncă ieftină pentru cules sparanghel? – Noi, ca indivizi, trebuie să ne decidem: ce vrem să ne definească? Trecutul nostru, ce am făcut până acum, sau proiectele noastre – ce vrem să facem de acum încolo? Eu cred că cel mai bine, câtă vreme mai avem vlagă în noi, este să ne definim prin proiectele noastre: ce voi face mâine, poimâine. Pentru că, dacă mă definesc mai mult prin istoria mea, și nu prin ce voi face, eu voi deveni o anexă la trecutul meu, voi înainta spre viitor cu spatele. – Ce ne ține împreună acum, mai ales în aceste luni? Frica. Frica îi face pe cei mai mulți oameni să stea împreună, nu neapărat într-o coeziune, ci împreună. Și asta nu e bine. Frica nu construiește, frica te protejează, te poate ajuta să te aperi, dar cine se apără mereu nu câștigă niciodată. – Marii lideri, marile caractere apar în situații dramatice, nu apar în situații de confort. Nu ai lideri mari atunci când lucrurile merg bine aproape de la sine, când e progres. Situațiile excepționale creează oamenii excepționali. E o explicație de ce nu avem lideri. O altă explicație [pentru criza actuală de leadership] este și faptul că, din păcate, presa, dar și rețelele de socializare, a căutat mereu punctele vulnerabile ale oricărui om care încerca să se afirme, să se implice în viața socială. Nu cumva a condus la 20 de ani și a luat amendă pentru exces de viteză? Și, din cauza unui mărunțiș, care s-a întâmplat acum 20 de ani, imaginea lui actuală era complet uzurpată. Efectul unei asemenea atitudini, de a scormoni în biografia fiecăruia, este – cred – că i-a făcut pe foarte mulți oameni capabili să facă un pas în spate. Pentru că ei nu au biografii imaculate. Istoria nu e făcută de îngeri. Istoria e făcută de oameni reali, care au avut o viață reală. – A existat dintotdeauna o diferență între cultura populară și cea formală sau cultura mare. Una era ce învățai la școală și una era ce se întâmpla la tine în sat. Acum, această diferență s-a accentuat foarte mult, pentru că Internetul a făcut posibilă o ridicare la nivel planetar a culturii populare și a legitimat-o. Mulțimile legitimează cultura. – La noi, în România, din păcate, în educație avem câteva insule de competență peste tot în școli, în universități, într-o mare de mediocritate. Discursul pe care îl au profesorii acum se potrivea unor elevi care au făcut școală pe vremea lor, a profesorilor. Adică, ei predau cu fața spre trecut. Falia este foarte mare. – Se remarcă o creștere foarte mare a anxietăților și a depresiei. Ce se întâmpla altădată la 27 de ani se întâmplă acum la 17 ani. Mult mai repede ești cuprins de nevroze acum decât înainte. Ceea ce arată cât de vulnerabilă este această generație. – Se vede ce se întâmplă și în cultura populară: eroul nu mai este un model. Inclusiv în filme, uitați-vă ce se întâmplă: eroul este numai cel care înainte a fost victimă. – Rata de divorț a familiilor scade cu aproape 46% dacă membrii familiei, cel puțin de două ori pe săptămână, mănâncă împreună la aceeași oră. Ce este asta? Un ritual. Toți, în același timp, facem același lucru. Acesta este principalul factor de coeziune. Uitați-vă la trupele de comando: de ce sunt atât de coezive, încât sunt capabili unul să se sacrifice pentru celălalt? De ce? Pentru că de mii de ori fac exact același exercițiu, în același timp, toți. – Nu mai ai ritualuri pe care să le faci împreună cu semenii tăi dintr-un anumit grup, în slujba unei idei sau a unei ideologii generice. Asta este ceea ce ne trebuie, dacă vrem să scăpăm de nevroze. Integral: https://www.hotnews.ro
UE cauta noi surse de venit si ia in calcul o taxa care ar afecta 70.000 de companii din Europa Comisarul european pentru buget, Johannes Hahn, a cerut statelor membre sa sprijine introducerea mai multor noi taxe, printre care si o taxa anuala care va fi perceputa de la 70.000 de mari companii pentru acces pe piata unica, in ideea de a finanta programul de relansare economica. Intr-un interviu acordat Financial Times, Johannes Hahn a spus ca nu exista alte alternative decat a da Comisiei Europene noi surse de venituri directe (sau propriile resurse), prin care sa-si asigure serviciul datoriilor, ce urmeaza a fi asumate conform planului de 750 de miliarde de euro dezvaluit saptamana trecuta. Printre aceste surse de venituri ar putea sa fie inclusa si o taxa anuala care va afecta 70.000 de companii din Europa, cu o cifra de afaceri globala de peste 750 de milioane de euro. “Ceea ce tintim este ca, cel mai tarziu la finele lui 2027, sa avem un flux stabil de noi resurse proprii la bugetul nostru”, a spus Johannes Hahn. Acesta a explicat ca alternativa ar fi contributii mai mari la bugetul comunitar din partea statelor membre, ceea ce ar fi inacceptabil din punct de vedere politic. “Un buget mai mic nu va fi acceptat de marea majoritate a statelor membre. Iar cand vine vorba de noi contributii, nu vad sa existe interes in nicio tara” a spus comisarul european. Taxa care va fi perceputa de la marile companii, un proiect care deocamdata este intr-un stadiu incipient in interiorul Comisiei, ar urma sa ia forma unei sume forfetare ce va fi platita anual pentru utilizarea pietei unice. Amploarea acestei “taxe de acces” va depinde de marimea companiei, a precizat Johannes Hahn, adaugand ca marile companii ar putea fi impartite in doua sau trei categorii. Aceasta taxa face parte dintr-un pachet de optiuni de majorare a veniturilor, care include o taxa pe carbon, venituri din extinderea schemei de tranzactionare a emisiilor de poluare si o taxa pe companiile digitale. Johannes Hahn a subliniat faptul ca noile propuneri “nu vizeaza contribuabilii individuali, dar pe de alta parte se potrivesc perfect cu prioritatile noastre politice”, precum combaterea schimbarilor climatice. Orice taxa comuna la nivelul UE are nevoie de aprobarea guvernelor tuturor celor 27 de state membre si a Parlamentului European. Integral: https://ziare.com
Care vor fi temele de discuţie după această criză în ţările occidentale: venitul universal, salariul minim, investiţii în sănătate şi în educaţie, protecţionismul naţional şi intervenţia statului pentru salvarea marilor companii. Dar pentru toate acestea trebuie bani, aşa că creşterea taxelor şi impozitarea marilor averi vor câştiga teren ca retorică Această nouă criză economică, pe care lumea o aştepta de mai mult timp, dar nu ştia sub ce formă va veni, va scoate în faţă câteva probleme, idei şi, în final, poate soluţii, bune sau rele, care vor câştiga adepţi şi teren în următorii ani. Cele mai multe idei vor fi catalogate ca fiind socialiste, pentru că vor implica o mult mai mare intervenţie a statului în economiile capitaliste, în sectorul privat, care are limitele lui. Fără stat, niciun capitalist nu poate rezista unei crize majore şi mai ales urmărilor pe care le aduce. Sutele de milioane de şomeri care vor rezulta pe termen scurt din această criză – 40 de milioane în SUA, 60 de milioane în Europa, de exemplu vor avea un cuvânt greu de spus în privinţa viitorului, în privinţa modului de reconfigurare a lumii, a economiilor, a priorităţilor naţionale şi individuale. Naţionaliştii vor câştiga teren, pe ideea că trebuie să ne apărăm ţara din punct de vedere economic şi politic în faţa unor crize mondiale, unde deciziile se iau în altă parte. Chiar şi în ţările occidentale se discută tot mai mult despre problema naţională şi mai puţin despre problemele globale. Vechile sisteme, administrate de instituţii mondiale, vor fi contestate, mai ales când se va pune problema unor restructurări, unor noi reforme care încep şi nu ştii când se sfârşesc. Establishmentul, adică liderii politici, economici, va fi zguduit, mai ales dacă economiile nu-şi vor reveni rapid. 1. La nivel mondial, se vorbeşte despre introducerea unui venit minim garantat pentru fiecare locuitor al unei ţări, pentru a asigura o plasă de siguranţă în cazul în care apar crize economice majore. În această criză a COVID-19, deşi este sanitară, impactul cel mai mare va fi la nivel economic şi de aceea se discută această soluţie, pentru a asigura un venit minim în cazul apariţiei unor crize, indiferent de natura lor. Nu toată lumea agreează această idee, dar cei aflaţi la putere ar putea să fie nevoiţi să apeleze la această soluţie, mai ales dacă vor reveni crizele. 2. La nivelul economiilor puternice, Uniunea Europeană şi chiar SUA, se va repune în discuţie introducerea salariului minim pentru angajaţi, pentru a da satisfacţii şi a asigura liniştea pe piaţa muncii. În SUA, Jeff Bezos, cel care a creat Amazon şi a ajuns cel mai bogat om din lume, pledează pentru introducerea şi creşterea salariului minim în SUA, peste nivelul actual. La nivelul companiei pe care o conduce, a introdus un salariu minim care este peste salariul federal, iar Jeff Bezos pledează ca şi statele americane fie să introducă, fie să majoreze salariul minim. Dacă şi cel mai bogat capitalist discută acest lucru, înseamnă că este o problemă care trebuie rezolvată cândva, şi cât mai repede. La nivelul Uniunii Europene, se va relua discuţia introducerii unui salariu minim, o variantă pe care nu toate statele o agreează, dar probabil se va ajunge la un consens, pentru că presiunea de pe piaţa muncii va cere acest lucru. În România, salariul minim ar trebui să crească de la 1.286 de lei spre 2.000 de lei net, dacă s-ar introduce un nivel european. Integral: https://www.zf.ro

1 iunie. Milioane de bărbați se bucură ca niște copii că s-au deschis terasele Niciodată Ziua Copilului nu a fost sărbătorită ca acum în România! Milioane de bărbați fac tumbe, aleargă în cerc urlând de fericire, în timp ce alții doar au un zâmbet tâmp pe față, de bucurie că terasele s-au redeschis. Exact ca niște copii, bărbații stau apoi cuminți la măsuțe, câte 4, în așteptarea berilor. Unii bărbați sunt atât de fericiți că au venit la terase cu Lego-ul. Bărbații spun că au ieșit la terase fără familie, soțiile și copiii au rămas acasă, pentru că pericolul Covid încă pândește, de ce să-i expună și pe ei în mod inutil? ”Asta înseamnă responsabilitate”, spune Decebal Popescu, sociolog care serbează și el Ziua Copilului tot la terasă. ”În alți ani, 1 iunie era o zi irosită, o zi ca oricare alta. Deși liberă, pica în mijlocul săptămânii și de multe ori eram trimis de nevastă la Dedeman, să repar ceva prin casă. Integral: https://www.timesnewroman.ro