Revista Presei – 17 iunie.„Brânzovenescu: Nu pricepi, neică Zahario, vorba noastră? Adică noi, partidul nostru, pentru cine votăm noi, pentru cine lucrăm noi? Noi încă nu ştim…….” (I.L.Caragiale)
| 17/06/2026 | Autor desy.demeter Categorii: Stiri / Revista Presei |
“Iulian Anghel, ZF: Ce înseamnă traiul pe deficit: România trăieşte doar zece luni din an din ce câştigă, restul de două luni supravieţuieşte din împrumuturi România trăieşte din ce câştigă (din impozite, taxe şi fonduri UE) doar 311 zile pe an. Pentru restul de 54 de zile până se rotunjeşte anul, apelează la împrumuturi ♦ Împrumuturile se adaugă la datoria publică care, în martie, a sărit din nou de bariera de 60% din PIB (limita rezonabilă a datoriei publice impusă de Tratatul de la Maastricht), după ce, în ultimele luni, intrase sub acest prag. Datoria publică a ajuns, în martie curent, la 60,2% din PIB, de la 59,3% din PIB, în decembrie 2025. Deficitul bugetar de 6,2% din PIB în 2026, stabilit prin legea bugetului, va adăuga datoriei totale încă 127 de miliarde de lei. Acest lucru va face ca datoria să ajungă în decembrie la 61,5% din PIB, dacă nimic grav nu se întâmplă. Dar, potrivit zicalei „la omul sărac nici boii nu trag”, România a primit, în aceste zile, o factură de la Pfizer (gigantul farmaceutic american care a asigurat o parte din vaccinuri, în vremea COVID) de 3,5 mld. lei (0,2% din PIB), pentru vaccinurile comandate, dar neridicate. Cum România nu are acum de unde să plătească 3,5 mld. lei, probabil că va apela la împrumuturi şi, astfel, deficitul bugetar stabilit la 6,2% din PIB va creşte, fără ca economia să vadă vreun beneficiu. Din veniturile pe care şi le-a anticipat pentru 2026, de 36% din PIB (738 mld. lei), România trăieşte doar 311 zile pentru că cheltuielile sale totale, pentru întreg anul, sunt programare să fie de 42,2% din PIB (862 mld. lei). Aşadar, 54 de zile din cele rămase până întregesc anul de 365 de zile, România trăieşte pe datorie, un plus la datoria totală de 127 mld. lei. Astfel, datoria totală va ajunge, în decembrie, la 1.264 mld. lei (1.170 mld. lei, la finalul lui martie), adică 61,5% din PIB. ….Anul trecut, România a plătit dobânzi la datoria publică de 50,5 mld. lei (2,6% din PIB şi 6,2% din venituri). Anul acesta, după toate calculele, va plăti dobânzi la datorie de 61 mld. lei (3% din PIB şi 8,3% din venituri). …..” Integral: https://www.zf.ro/
“Exclusiv Cristian Păun, avertisment despre recesiune: „România trăiește ca pe caiet” ….„Da, este în recesiune tehnică. Se vede în date, mai ales prin contracția consumului. România funcționează astăzi într-o logică a ‘caietului’ din sat (…) Ei nu au bani acasă, se duc la magazinul mixt din sat și își cumpără pe caiet una, alta, caiet care e al satului, nu e caietul meu, adică poziția acolo nu se scrie individual. Fiind al tuturor și al nimănui, fiecare încearcă să pună cât mai multe, cam asta e România”, a afirmat Cristian Păun. „Ce a făcut Guvernul Bolojan a fost să mai reducă din acest mecanism, treptat, spunând că nu se mai poate continua așa”, a adăugat acesta. Întrebat dacă s-ar putea renunța complet la acest mecanism, el a răspuns: „Nu. Încă nu. Dacă îl elimini brusc, creezi un șoc major. Este o decizie dificilă: ori faci ajustarea brusc, ori gradual. Într-o țară ca România, probabil varianta graduală este mai sănătoasă, dar procesul trebuie continuat cu această situație. Unu, noi mai avem o problemă: dacă merge prea mult gradual această situație, unu: începe să crească opoziția și rezistența la schimbare; și doi: riscă să apară crize de astea gen Orban, gen ne mai apare câte un zăpăcit ca Trump și ăsta ne creează nouă probleme mult mai mari decât, nu știu, bulgarii sau pentru că noi avem niște probleme structurale nerezolvate.” El a continuat: „Și atunci e foarte riscantă și varianta aia cu pe termen mai lung. Poate că accelerarea ajustărilor ar fi de dorit. Băi, e nasol, dar după aceea reașezăm finanțele publice și economia românească pe niște baze mai realiste, sănătoase, în care viața pe caiet este mult mai limitată.” …..” Integral: https://adevarul.ro/
“Cât ne costă „independența” Justiției: salarii de peste 47.000 de lei și sporuri de 14.000 de lei brut lunar „Situația dramatică a justiției din România nu poate să rămână fără ecou și consecințe în mediile juridice naționale și internaționale”. Cu acest avertisment, Consiliul Superior al Magistraturii susține că sistemul judiciar este supus unui „atac fără precedent în istoria post-revoluționară a României”, iar independența judecătorilor este pusă în pericol de clasa politică, o parte a presei și anumite organizații neguvernamentale. Într-o hotărâre adoptată de Secția pentru judecători a CSM pe 9 iunie 2026, instituția afirmă că toate cele 239 de instanțe din România s-au pronunțat împotriva a ceea ce magistrații numesc „încercarea susținută de subordonare a puterii judecătorești de către puterea politică”. Potrivit Consiliului, 98,6% dintre judecătorii participanți la adunările generale au votat pentru denunțarea acestor presiuni și pentru apărarea independenței Justiției. În același document, CSM reclamă existența unor campanii publice de denigrare a magistraților, amenințări și atacuri la adresa judecătorilor și a familiilor acestora, precum și presiuni menite să schimbe regulile și conducerea sistemului judiciar. În timp ce șefia Consiliului vorbește despre apărarea independenței Justiției, datele oficiale privind salarizarea din instituție arată că funcțiile de vârf beneficiază de venituri care depășesc cu mult nivelul întâlnit în restul sistemului public la fel de criticat. Președintele CSM, judecătorul Gheorghe-Liviu Odagiu, încasează o indemnizație brută de încadrare de 47.874 de lei pe lună. La aceasta se adaugă un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 11.969 de lei, un spor pentru păstrarea confidențialității de 2.394 de lei și un spor pentru condiții grele de 300 de lei. În total, venitul său brut lunar ajunge la 62.537 de lei, peste 11.000 euro. Nici vicepreședintele CSM, procurorul Bogdan-Silviu Staicu, nu este departe. Pentru această funcție sunt prevăzute indemnizații brute de peste 46.300 de lei, la care se adaugă sporuri care ridică venitul lunar la aproximativ 60.500 de lei brut. Și membrii aleși ai Consiliului beneficiază de remunerații comparabile. Pentru una dintre funcțiile de membru ales, indemnizația de încadrare este de 44.728 de lei, iar sporurile însumează 13.718 lei, ceea ce conduce la un venit brut lunar de 58.446 de lei. …..” Integral: https://ziare.com/
“Factura dobânzilor datoriei crește mai repede decât economia, avertizează prim-viceguvernatorul BNR .…. În 2019, România plătea circa 12 miliarde de lei pe an doar ca dobânzi la datorii. În 2026, estimarea ajunge la aproape 60 de miliarde de lei – de cinci ori mai mult, avertizează numărul 2 din BNR. Ca să înțelegem proporția: 60 de miliarde de lei înseamnă cam cât cheltuie statul pe sănătate sau cât reprezintă un sfert din bugetul de pensii. Sunt bani care se duc pe rambursarea împrumuturilor, nu pe spitale, școli sau drumuri. …. România se împrumută din două surse principale: Intern – de la băncile românești și de la populație (prin titlurile de stat „Tezaur” și „Fidelis”). Problema e că băncile au ajuns la limita cât pot absorbi, iar economisirile românilor nu sunt suficiente pentru a acoperi nevoile statului. Extern – prin obligațiuni emise pe piețele internaționale (Eurobonduri). Acestea au avantajul că sunt pe termene mai lungi, ceea ce reduce presiunea imediată de rambursare. Dezavantajul e că România devine dependentă de starea de spirit a investitorilor străini – dacă aceștia se neliniștesc, costurile cresc brusc. Momentan, finanțarea externă a devenit principalul motor: statul împrumută net peste 80 de miliarde de lei pe an de pe piețele externe, mai arată Badea. ….Dobânzile mari concurează direct cu investițiile. Cu alte cuvinte, cu cât plătim mai mult pe datorii vechi, cu atât rămânem cu mai puțini bani pentru autostrăzi, spitale sau școli — tocmai investițiile care ar putea face economia să crească mai repede. …. Prim-viceguvernatorul BNR identifică două priorități clare:
- Reducerea deficitului bugetar – statul trebuie să cheltuie mai responsabil, pentru ca investitorii să capete încredere că România nu va scăpa situația de sub control. O credibilitate mai bună înseamnă dobânzi mai mici.
- Schimbarea modelului de creștere – mai puțin consum și importuri, mai mult din ce producem noi. Fondurile europene (PNRR) și reformele legate de aderarea la OCDE sunt instrumentele concrete prin care România poate face această tranziție. …..” Integral: https://hotnews.ro/
“Românii care au PFA sau o firmă mică riscă să devină plătitori de TVA, fără să își dea seama. Ce se întâmplă dacă depășești plafonul de TVA și nu anunți ANAF la timp …. Problema este că mulți antreprenori urmăresc în primul rând încasările și profitul, fără să acorde aceeași atenție cifrei de afaceri relevante pentru TVA. Astfel, se poate întâmpla ca depășirea plafonului legal să se petreacă în timpul anului fără ca administratorul firmei sau titularul unui PFA să realizeze imediat că a apărut obligația de înregistrare în scopuri de TVA. ….. În anul 2026, plafonul național de scutire de TVA este de 395.000 de lei. Acesta reprezintă nivelul maxim al cifrei de afaceri pe care o persoană impozabilă o poate realiza fără a avea obligația înregistrării în scopuri de TVA. Pentru foarte mulți antreprenori aflați la început de drum, pragul este atins relativ repede în domenii precum serviciile IT, consultanța, construcțiile, marketingul, comerțul online sau activitățile profesionale independente, astfel că, din momentul în care cifra de afaceri cumulată depășește plafonul, obligația principală a contribuabilului este solicitarea înregistrării în scopuri de TVA, conform prevederilor Codului Fiscal. Pasul este important, mai ales pentru că, odată cu schimbarea statutului fiscal apar noi obligații privind emiterea facturilor, evidențele contabile, deconturile de TVA și raportările către ANAF. Una dintre cele mai frecvente surse de confuzie este modul de calcul al plafonului, în sensul că antreprenorii urmăresc adesea soldul conturilor bancare sau valoarea încasărilor efective, însă legislația fiscală operează cu noțiunea de cifră de afaceri relevantă pentru TVA, care include operațiunile taxabile și anumite operațiuni scutite cu drept de deducere realizate de persoana impozabilă. Atingerea plafonului poate surveni mai devreme decât estimează contribuabilul, situația fiind adesea întâlnită în cazul firmelor care cunosc o creștere rapidă a activității sau în cazul profesioniștilor independenți care obțin, într-o perioadă scurtă, contracte cu valori ridicate. Tocmai de aceea se recomandă monitorizarea lunară a cifrei de afaceri pentru TVA și nu doar a profitului sau a disponibilului din conturi. O verificare periodică permite identificarea din timp a momentului în care se apropie plafonul și evitarea unor obligații fiscale suplimentare generate de înregistrarea tardivă. Important de reținut, în acest context, este că în momentul în care cifra de afaceri depășește plafonul de 395.000 de lei, deși contribuabilul nu devine automat plătitor de TVA, Codul Fiscal impune totuși obligația solicitării înregistrării în scopuri de TVA într-un termen precis, prin documentele detaliate în calendarul ANAF. …..” Integral: https://ziare.com/
“Calculul defensiv de la Cotroceni. De ce a riscat Nicușor Dan un conflict major cu Ilie Bolojan pentru desemnarea lui Adrian Veștea .…„Putem considera că opțiunile rămase la dispoziția președintelui Nicușor Dan au devenit din ce în ce mai limitate. Cu toate acestea, o mare parte dintre analiști apreciau că o nominalizare venită din partea PSD ar fi fost mai firească, în condițiile în care Partidul Social Democrat este formațiunea cu cel mai mare număr de parlamentari. În egală măsură, însă, PSD este și partidul care, prin moțiunea de cenzură, a generat actuala criză politică. Tocmai de aceea, după eșecul primei variante, cea a unui candidat independent care nu a reușit să coaguleze o majoritate, o a doua nominalizare din zona PSD părea, pentru mulți observatori, o opțiune mai logică”, a explicat Emanuel Cernat. ….„Cred că explicația ține mai degrabă de un calcul strategic pe termen mediu și lung. Președintele pare să considere că o deteriorare a relației cu PNL este mai puțin periculoasă decât o deteriorare simultană a relațiilor cu PSD și AUR. Există probabil temerea că o apropiere între aceste două formațiuni ar putea crea, la un moment dat, condițiile pentru o eventuală suspendare a șefului statului. Dacă privim lucrurile prin această cheie, decizia devine mai ușor de înțeles”, a afirmat analistul. …. „Nicușor Dan pare să fi preferat să își asume conflictul cu o parte a PNL, partid considerat mai puțin dispus să colaboreze cu AUR într-un demers de suspendare, decât să riște ostilizarea simultană a principalelor două forțe parlamentare. Din punct de vedere politic, aceasta poate fi interpretată ca o alegere defensivă, menită să reducă vulnerabilitățile instituționale ale mandatului său”, a subliniat Cernat…… „Mai degrabă cred că asistăm la un calcul politic prin care Nicușor Dan încearcă să limiteze ascensiunea lui Ilie Bolojan. În ultimele luni, Bolojan a început să acumuleze capital politic și să devină una dintre cele mai puternice figuri din zona de centru-dreapta. Prin această mutare, președintele transmite un semnal către Partidul Național Liberal și, în același timp, încearcă să își consolideze propriul spațiu politic”, a explicat analistul. Mai mult, Cernat nu exclude ca desemnarea lui Veștea să reprezinte și o mișcare cu bătaie mai lungă, în perspectiva construirii unei platforme politice asociate președintelui. …..” Integral: https://adevarul.ro/
“Opinie Iulian Anghel, editor ZF: Preşedintele dezbinării. PNL, ţinta clară a unei preluări ostile. Societatea? Daună colaterală Preşedintele Dan i-a împărţit pe români în două comunităţi, tutsi şi hutu. Comunităţi care, prin semn prezidenţial, sunt blestemate să se confrunte în Valea Armaghedonului românesc, în vreme ce, călare pe calul Sfântului Gheorge, Nicuşor Dan este pregătit să ucidă balaurul Bolojan. Acum că a terminat cu societatea, preşedintele trece la partide. De la macro, la micro. Că aşa se face. Ca să scoţi ficatul unei prăzi, mai întâi trebuie să-i iei picioarele. Abia apoi te ocupi de coaste şi de ficaţi. Constituţia României spune că menirea preşedintelui este să medieze între stat şi societate. Între puterile statului. Între partide. Că chemarea preşedintelui este să găsească cel mai mic multiplu comun, astfel încât să poată aduna fracţii cu numitori diferiţi. …. Adrian Veştea este vicepreşedinte al PNL, deci un “om cu funcţii”, cum s-ar zice în popor. A apărut, duminică dimineaţă, braţ la braţ cu preşedintele Dan şi a acceptat nominalizarea sa pentru poziţia de premier. Ceea ce înseamnă că, înainte, au fost discuţii, s-au făcut planuri. Planuri de care partidul său nu a ştiut – sau nu a ştiut tot partidul. Şi niciun for de conducere liberal nu şi-a dat acordul pentru această desemnare. Probabilitatea ca Veştea să fie exclus din PNL este mare. Să vezi atunci bucurie pe capul prezidenţial, pentru că aceasta este capcana. Nicuşor Dan se comportă, în plan politic, cum se comportă bursa în cazul preluărilor ostile. Întrucât Bolojan şi “consiliul de administraţie” liberal nu au fost de acord să-i pună lui Dan partidul la picioare, „Tender Offer” a eşuat. Urmează „Creeping Takeover”. Veştea, cu toate funcţiile lui, este un ins mediocru care nu ar fi visat niciodată la o asemenea onoare. Şi nici apropiaţii săi la primele grase pe care le vor primi, în cazul în care lovitura de palat reuşeşte. Ce se întâmplă cu acţionarii mici, Dumnezeu cu mila. Planul este simplu. A început PSD: „Bolojan se ţine de scaun!” Preşedintele Dan execută la virgulă mandatul PSD şi lumea repetă. „Da’ ce, România stă doar în Bolojan?” „Ce, doar Bolojan este pe lumea asta? Să plece şi să lase ţara să fie europeană!” Sub emoţii, cu sperietoarea extremismului în faţa ochilor, fluturată de Dan, poporul nu mai vede mizeria acestui plan şi nici ticăloşia prezidenţială. Dan nu are nevoie de tot partidul, ci doar de majoritatea care să-i permită să-l arunce peste bord pe Bolojan şi pe liberalii care s-au opus preluării ostile. Doar aşa poate să refacă mult-iubita alianţă dintre PSD şi PNL. Autointitulat „preşedinte reformator”, Dan devine, pe măsură ce orele trec, preşedinte al restauraţiei. …..” Integral: https://www.zf.ro/
“Soluția propusă de un olandez stabilit în România pentru criza politică: PNL să rămână unit și să impună condițiile guvernării Motivele președintelui pot doar să încerc să le ghicesc, dar paharul are cu siguranță și o parte plină. Într-adevăr, decizia președintelui de a-l desemna premier pe liberalul Adrian Veștea nu pare să reflecte o mare prietenie față de domnul Ilie Bolojan. Însă întrebarea importantă este ce face PNL în această situație. Dacă PNL rămâne unit, iar liderii săi reușesc să privească dincolo de indignarea provocată de atacul domnului Dan, s-ar putea să descopere că, de fapt, au mai multe cărți în mână decât pare la prima vedere. Un guvern Veștea fără susținerea PNL mi se pare foarte improbabil, iar dacă liberalii înțeleg acest lucru, poate că ar trebui să privească actuala criză mai puțin prin prisma orgoliilor rănite și mai mult ca pe o oportunitate de a negocia dintr-o poziție de forță. În aceste condiții, domnul Bolojan ar putea dicta termenii unui acord de guvernare, obținând pentru PNL și USR portofoliile pe care le consideră esențiale și punând PSD într-o poziție mai dificilă decât oricând. La urma urmei, cine se teme mai mult de alegeri anticipate decât PSD? Desigur, participarea PSD la o astfel de formulă de guvernare nu ar trebui considerată automată, ci negociată și impusă prin raportul de forțe existent . Dacă PNL nu se lasă dezbinat, iar domnul Veștea este constrâns să respecte linia stabilită de majoritatea partidului sub conducerea domnului Bolojan, atunci jocul se schimbă radical. Nici președintele, nici PSD nu ar mai putea dicta singuri direcția negocierilor. Într-un asemenea scenariu, domnul Bolojan ar putea alege să joace rolul liderului PNL în Parlament, consolidându-și poziția pentru o eventuală candidatură prezidențială. Sau, dimpotrivă, ar putea opta pentru o funcție-cheie în executiv, precum cea de ministru de interne, aflat direct lângă premier. …..” Integral: https://republica.ro/
“Trump sărbătorește în timp ce SUA capitulează. Acordul de pace cu Teheranul reprezintă o victorie pentru Iran Președintele Trump a anunțat că Statele Unite și Iranul au ajuns la un acord pentru a pune capăt războiului. „Felicitări tuturor!”, a spus el într-o postare pe site-ul său Truth Social în această seară. Apoi a plecat să supravegheze spectacolul public strident pe care îl aranjase de ziua sa pe peluza sudică a Casei Albe. Donald Trump sărbătorește în timp ce America capitulează, susține publicația The Atlantic. Acordul de pace cu Teheranul este o victorie iraniană. Statele Unite, însă, au puțin de sărbătorit: Trump și echipa sa, într-un timp record, tocmai au pierdut un război în fața unui adversar mediocru din punct de vedere militar – dar totuși extrem de periculos. Detaliile acordului rămân neconfirmate, dar președintele, desigur, este nerăbdător să prezinte rezultatul drept o victorie. …. Realitatea este că războiul se va încheia cu regimul de la Teheran intact și sub controlul Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice; Strâmtoarea Hormuz va rămâne sub amenințarea atacurilor iraniene; Iranul va continua să dețină stocuri semnificative de drone și rachete; regimul își va menține capacitatea de a fi un stat sponsor al terorismului; și multe sancțiuni vor fi ridicate, iar miliarde de dolari în active neînghețate vor curge către Iran. Cu alte cuvinte, iranienii și-au atins principalele obiective strategice – supraviețuirea regimului mai presus de toate – în timp ce americanii nu și-au atins niciunul. Într-adevăr, Statele Unite au făcut probabil mai mult decât să nu câștige nimic. Iranul, deși temporar slăbit, este acum un actor politic și mai puternic: regimul de la Teheran s-a opus unui atac masiv al SUA, a supraviețuit și apoi a provocat suferință diferitelor state din Golf, ca pedeapsă pentru că au fost de acord cu războiul lui Trump. Israelienii, la rândul lor, au fost lăsați pe dinafară. Este dificil să versi lacrimi pentru prim-ministrul Benjamin Netanyahu, care l-a încurajat în mod imprudent pe Trump să atace Iranul, dar și el simte umilința. …..” Integral: https://ziare.com/
“Al 6-lea e cu noroc! După Năstase, Geoană, Ponta, Dăncilă și Ciolacu, PSD dă în sfârșit președintele: Nicușor Dan. De la ultimul mandat al lui Ion Iliescu așteaptă PSD-ul să aibă din nou un președinte la Cotroceni, iar acesta moment părea a nu se mai întâmpla niciodată. Rând pe rând, Adrian Năstase, Mircea Geoană, Victor Ponta, Viorica Dăncilă și Marcel Ciolacu au candidat pentru funcția de președinte și au eșuat – până într-acolo încât mulți pesediști s-au resemnat, convinși că nu vor mai da niciodată președintele. …. Nicușor Dan este chiar mai pesedist decât majoritatea pesediștilor. Un pesedist clasic s-ar mulțumi să alterneze la putere cu PNL, sau să facă alianță cu PNL, în timp ce Nicușor Dan și-a propus direct să rupă în două PNL-ul. Ba chiar, prin aceeași mișcare, încearcă să rupă și USR-ul în două. ….” Integral: https://www.timesnewroman.ro/
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
“INTERVIU „Aveți partid, domnule președinte? Avem noi unul”. Un fost consilier prezidențial lansează o teorie necruțătoare despre apropierea dintre Nicușor Dan și PSD…..”
https://hotnews.ro/interviu-aveti-partid-domnule-presedinte-avem-noi-unul-un-fost-consilier-prezidential-lanseaza-o-teorie-necrutatoare-despre-apropierea-dintre-nicusor-dan-si-psd-2275497