Problemele dreptei româneşti (3) Conservatorism
| 22/12/2012 | Autor theophyle Categorii: Dosare, Magazin Politic |
Conservatorism (Latină: conservare, “salva”, “conserva”, “păstra) este o atitudine politică şi filozofica care promoveaza instituţii şi practici tradiţionale, care s-au dezvoltat organic, suţinand stabilitea şi continuitatea sociala. [1] Termenul a fost utilizat pentru prima data într-un context politic de François-René de Chateaubriand (1768-1848) în 1819, ca urmare a Revoluţiei franceze.[2] Termenul a fost folosit de atunci si pana in zilele noastre pentru a descrie o multitudine de politicieni, folosind o gamă largă de opinii.
În politica occidentala, termenul de conservatorism se referă de multe ori (si gresit) la şcoala de gândire formata in jurul şi bazata pe scrierile englezului-irlandez Edmund Burke (1729 – 1797), scrieri in care critica Revoluţia franceză. Deşi mostenirea lui este si a fost contestata din punct de vedere al conservatorismului clasic, el este totusi unul din fulminanţii critici ai “avânturilor si tranziţiilor revoluţionare” si bineinteles ale exceselor acestora.[3]
RJ White (autor apreciat de mine) a scris: “Pentru a pune conservatorism într-un flacon cu o etichetă este la fel cu incercarea de a lichefia atmosfera … dificultatea apare din natura lucrurilor. Deoarece conservatorismul este mai puţin o doctrină politică si mai mult un obicei al spiritului, un mod de a simti sau un mod de a trai”. [4] Russell Kirk (1918-1994) un alt mare politolog si istoric a considerat conservatorismul drept o “negare totala a unei ideologii stramte.”[5]
Avand in vedere lipsa unei ideologii sau a unei doctrine stramte, multe partide care se considera si sunt de sorginte conservatoare au optiuni politice si opinii diverse. Marile partide conservatoare ale occidentului sunt: Partidul Liberal Democrat în Japonia, Partidul Republican in Statele Unite, Partidul Conservator în Marea Britanie, Bharatiya Janata Party în India, Partidul Conservator în Canada, Partidul Liberal din Australia şi Likudul Israelian – toate sunt considerate partide conservatoare, totusi cu diferente de pozitionari ideologice majore.
Asa cum am mentionat mai sus, in zilele noastre putem vorbi despre politica conservatoare cu nuante ideologice diferite. In dialogurile noastre urmatoare vom discuta despre conservatorismul clasic (Toryism) depasit si arhaic, conservatorismul liberal, liberalismul conservator, despre conservatorism libertarian (inexistent in Europa, dar reprezentat de Ron Paul in SUA si de fostul presedinte Ronald Reagan, care insa nu l-a putut implementa ca presedinte al uniunii) si in sfarsit, despre crestin democratia, care conform unor pareri este, dupa altele nu este un partid conservator.
Pentru a intelege mai bine lecturile urmatoare propun o pozitionare schematica stanga-dreapta. Deoarece intotdeuna o imagine valoreaza 1000 de cuvinte aveti cele doua scheme de mai sus.
[1] Britanica; Tr. autorului
[2] Iain McLean and Alistair McMillan, “Conservatism“, Concise Oxford Dictionary of Politics, 3rd. Ed Oxford University Press, 2009
[3] Edmund Burke Absolutism and Constitutionalism in Western Europe. Oxford University Press, 1982
[4] The Conservative Tradition, ed. R.J. White (London: Nicholas Kaye, 1950)
[5] Russell Kirk, “10 Conservative Principles” cele 10 principii ale conservatorismului (eng)
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Salut,
Cele 10 principii sint aici:http://www.kirkcenter.org/index.php/detail/ten-conservative-principles/
Multumesc Tio,
am rectificat linkul 🙂