Basarab I-ul şi Chronica Hungarorum
| 09/07/2013 | Autor theophyle Categorii: Magazin Istoric |
Despre Codicologie
Codicologia este disciplina istorica care se ocupa cu tehnica de scriere si producere a manuscriselor, urmărind elementele grafice, sistemele de producere a materialelor de tăiere și liniere a filelor, modul de numerotare ale acestora, stilul și ornamentația paginilor iluminate, producerea copertelor si modul in care aceste mansucrise au fost legate si pastrate initial. Ca disciplina codicologia s-a desprins din ramura principala a paleografiei pe la inceputul secolului al XX-lea. Istoricul și profesorul Charles Samaran, în anii ’40, o prezintă în cursurile sale ca pe o disciplina independentă cu metode și obiect distinct de cel al paleografiei.
De fapt, printr-o asociatie mai plastica, codiologia este arheologia unui manuscris. Un aport primordial la devoltarea acestei discipline a avut-o 
paleograful francez Alphonse Dain, care intr-o lucrare importanta numita “Les Manuscrits” ii dedica un capitol, fixand de altfel și denumirea actuala.
Prima revistă științifică dedicată codicologiei este bienalul internațional de codicologie Scriptorium apărut începând cu 1946 la Bruxelles. In articolele viitoare vom incerca sa intelegem cine a scris aceste manuscrise si de ce, cum aceste manuscrise au fost legate si pastrate initial, care au fost uneltele de scris ale scribului, cerneala, decoratiile si ilustratiile, materialul pe care s-a scris si cel mai important caligrafia.
Puţina Istorie
Basarab I-ul, supranumit în epoca modernă Basarab Întemeietorul, este considerat fondatorul Ţării Româneşti. A fost fiul lui Thocomerius, potrivit unui document oficial emis în 1332 de regele Ungariei Carol Robert d’Anjou care, după Bătălia de la Posada din noiembrie 1330, îl răsplătea pe comitele Laurentius din Zarand pentru vitejia sa din acea bătălie. Textul respectivei diplome conţine menţiunea „Basarab, filium Thocomerii” („pe Basarab, fiul lui Thocomerius”).
Bătălia de la Posada este numele unui conflict militar între Regatul Ungariei şi Ţara Românească, petrecut în toamna anului 1330. Această bătălie a marcat emanciparea Ţării Româneşti de sub tutela coroanei maghiare. Bătălia a fost menţionată în mai multe cronici: cea pictată de la Viena (Chronicon pictum, cca. 1360), analele lui Jan Długosz (Annales seu cronici incliti regni Poloniae, cca. 1455 – 1480) precum şi alte lucrări ungare, poloneze şi germane de acest gen, toate din secolele XV-XVI, care reproduc în principiu relatarea cronicii vieneze. După lupta de 4 zile, 9 – 12 noiembrie 1330, Carol Robert de Anjou a scăpat cu greu, schimbând hainele sale cu ale unui oştean pentru a nu fi recunoscut. Se reîntoarce către patrie tot prin Timişoara. Printre victime, alături de numeroşi nobili, s-au numărat şi Toma, voievodul Ardealului, Andrei de Alba, purtătorul sigiliului regal, precum şi preotul personal al regelui. O parte a supravieţuitorilor au fost luaţi în robie, însuşi regele recunoscând, doi ani mai târziu, că în urma bătăliei „s-au tras nu puţine robii, cazne şi primejdii pentru neamul unguresc”.
Chronica Hungarorum (Képes krónika)
Manuscrisul, este o cronică ilustrată a Ungariei medievale, scrisă în secolul XIV. Documentul conţine 146 de pagini şi 147 de picturi. Începând din secolul al XVI-lea a fost depozitată la Biblioteca Imperială din Viena. În baza acordului cultural de la Veneţia din 1932, cronica a fost transferată în 1934 la Budapesta, la Biblioteca Naţională a Ungariei.
Cronica a fost scrisă pentru regele Ludovic I al Ungariei şi descrie istoria maghiarilor de la începuturi până la regele Carol Robert, primul din dinastia angevină. Scopul scrierii ei a fost legitimizarea dinastiei de Anjou. Cele 147 de ilustraţii ale documentului sunt o sursă pentru istoria culturală din secolul XIV-lea.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
