Imposibila ecuație a unui matematician ajuns președinte
| 06/10/2026 | Autor Cetatean Categorii: Editoriale |
Dacă am presupune că într-o țară obișnuită, un matematician foarte bun (genial, nu; dar foarte bun) ajunge președinte, acesta s-ar confrunta cu următoarea problemă: cum să guverneze țara într-un mod în care, după 5 ani, să mai obțină un mandat?
Fie reușește să împingă țara pe drumul reformelor necesare și obține, pe merit (de la electorat), un al doilea mandat, fie reușește să obțină o realegere la masa verde, în ciuda electoratului (care nu mai primește reformele promise).
În prima variantă, reformele necesare implică deranjarea status quo-ului politic, în contrapartidă cu satisfacerea unei mari părți a electoratului. Pentru aceasta, trebuie ca matematicianul ajuns președinte să fie veridic, credibil, empatic, gata de a ieși din zona sa de confort. Adică de a manifesta trăsături de personalitate care nu prea sunt ale unui matematician, obișnuit să rezolve probleme, nu să întîlnească oameni în carne și în oase. Pentru a fi aproape de electorat, trebuie să fii departe de cifre. Sau, măcar, să stăpînești cifrele într-un mod care să obtureze relația de președinte cu electoratul. Mai pui un fes pe cap, mai mergi prin piețe, mai spui ceva care să arate oamenilor că îi înțelegi și că ești alături de ei.
În a doua variantă, status quo-ul politic trebuie conservat și folosit în favoarea ta. Trebuie gîndit în termeni de voturi în Parlament, înțelegeri și non-combat, de consens, de stabilitate, de echilibru, de orientare strategică și alți termeni bombastici care separă între guvernare și accountability (responsablitate politică în fața electoratului), pentru ca echilibrul la care au ajuns forțele politice și cele non-politice să nu fie răsturnat de electorat. Să te acomodezi cu status quo-ul politic, pentru ca acesta să nu te elimine (ceea ce înseamnă sau suspendare, sau nealegere în al doilea mandat).
Nu este o dilemă teoretică, ci este o dilemă care se vede în fiecare propunere de premier făcută de președintele matematician. Inițial, începi ca președinte apropiat de electorat, care înțelege nevoia de reformă, obține voturi pe această promisiune, face posibilă alegerea unui premier reformist și îl lasă pe acesta să facă treaba pe care a promis-o în campanie. Poate că status quo-ul țipă, dar măcar electoratul obține satisfacția așteptată la vot.
Ulterior, ceva se schimbă în mintea matematicianului. Varianta cu “reforma” și “apropierea de electorat” începe să producă panică existențială. O frică greu descriptibilă îl cuprinde pe matematician cînd diferiți oameni îi spun că, pînă la reîntîlnirea cu electoratul (peste 5 ani) se pot întîmpla multe lucruri. Că voturile din Parlament se pot coaliza într-un anume fel, că legile se pot vota într-un anume mod, că instituțiile garant ale democrației sunt populate tot cu oameni de partid care mai au încă în agendă niște numere de telefon….
Și matematicianul înțelege mesajul. Începe, pentru el, lungul calvar al căutării combinațiilor de n luate cîte k al căror scop este unul singur: menținerea mandatului cu orice preț, dar chiar cu orice preț.
Problema bietului matematician este că prețul acestui mandat prezidențial este un comportament bizar în care îl desprinde complet de realitate. Dacă atunci cînd te uiți mereu la cifrele din Parlament îți dă același rezultat (anume: fundătura care durează de 5 luni), înseamnă că ai rămas blocat în aceeași metodă perdantă de rezolvare a unei ecuații imposibile: cum să împaci și capra și varza și lupul (status quo-ul să fie conservat, electoratul să fie mulțumit, iar președintele să obțină un al doilea mandat).
Ceva nu merge. Unul dintre acestea trei obiective trebuie să fie sacrificat pentru a acomoda doar două dintre ele.
Oare acțiunile de pînă acum ale matematicianului ajuns președinte ce dovedesc? Care este obiectivul la care nu vrea să renunțe nici în ruptul capului și care este obiectivul pe care este dispus să îl sacrifice?
P.S. Pentru comparație. Un bilețel în care un fost președinte era rugat “să vorbească la Parchet” a fost mesajul transparent în care status quo-ul a propus președintelui să se îndepărteze de electoratul reformist și să găsească echilibrul acomodaționist. Președintele de atunci a refuzat și a urmat o suspendare și două referendumuri: unul pentru sistemul de vot uninominal, plus unul pentru suspendare. Președintele și-a pus mandatul la bătaie pentru a deranja status quo-ul și a cîștigat, cel puțin pentru cîțiva ani (ca dovadă că electoratul i-a dat un al doilea mandat, la mare luptă).
Numai că acel președinte nu era matematician, ci un om care știa cum să își pună un fes pe cap.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
“Cristian Paun
acum aproximativ o oră1h
Luca este “un diplomat de carieră”!
De fapt, nu este. Facultatea unde predau și unde am studiat ani mulți are astfel de studii de diplomație economică, până la nivel de doctorat. Au și alte facultăți asta. Luca nu a făcut studii de diplomație, nu a studiat temeinic pentru o carieră în așa ceva. Zero barat! Nici măcar nu ne-a cerut vreodată sfatul în chestiuni diplomatice, profesori de așa ceva fiind. Despre ce vorbim?
Omul ăsta la care am fost de câteva ori la emisiuni, când era prezentator, a fost numit politic pe post de ambasador. Unde nu a dat concurs pe post. Din diplomație. A fost numit. Politic. Deci nu este diplomat de cariera. Este politician. Iar cariera lui, înainte de cea politică, a fost de jurnalist. În asta are toate studiile. În jurnalism. Școala a făcut-o pentru a fi jurnalist. Nu diplomat. Acolo îți trebuie alte studii, alte școli.
Așa că lăsați-o mai moale cu “Luca, diplomat de carieră!”. Descurajați toți studenții mei care studiază asta și speră (încă) să ajungă diplomați “de carieră” dar mereu unii ca Luca le iau fața, prin politică. Câți dintre studenții atrași de “cariera diplomatică”, inclusiv eu, nu au renunțat rapid, dându-și seama cum stă treaba cu asta?
Jurnalist de carieră, nu diplomat de carieră, da?…..”
https://www.facebook.com/profile.php?id=100011385062177
Excelent! Ce vremuri!
Dl. Luca a fost numit ambasador in Franta de dl Iohannis din cariera de jurnalist simpatic.
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/cine-este-luca-niculescu-pe-care-presedintele-nicusor-dan-l-a-nominalizat-pentru-functia-de-premier-3979323
😀
Buna ziua
Eu fac o alta previziune. Nici omul asta NU obține o majoritate parlamentară.
Nu am habar de unde scoate candidații ăștia. Din pepiniera SRI , dosarele lui Voiculescu & Compania de ex generali secu , de neînțeles.
Dizolvă parlamentul și la alegeri anticipate.
Cum e legal și constituțional scris.
Orice altceva e doar circ și interese de parte pe spinarea națiunii.
“„Scandal de proporții istorice” în Germania: fostul șef al serviciului de informații externe, arestat pentru spionaj și trădare…..”
https://hotnews.ro/scandal-de-proportii-istorice-in-germania-fostul-sef-al-serviciului-de-informatii-externe-arestat-pentru-spionaj-si-tradare-2368322