Buna dimineata intr-o zi de vineri, 24 aprilie! Vremea va fi predominant frumoasă și va continua să se încălzească. Cerul va fi variabil după-amiaza și la începutul nopții și mai mult senin în restul intervalului. Vântul va sufla slab și moderat, cu intensificări trecătoare la munte, în special pe creste, iar noaptea pe suprafețe restrânse îndeosebi în nord și nord-vest. Temperaturile maxime se vor încadra între 18 şi 23 de grade, mai coborâte în zona litoralului spre 12…13 grade, iar cele minime între 3 şi 11 grade, ușor mai scăzute în depresiuni. In Bucuresti, vremea se va menține predominant frumoasă, iar valorile termice vor continua să crească. Cerul va fi variabil, mai mult senin în prima parte a zilei și pe parcursul nopții, iar vântul va sufla slab și moderat. Temperatura maximă va fi de 20…21 de grade, iar cea minimă de 6…7 grade.
Cum a mers Europa ca un somnambul spre dezastru Europa dormea și nu a auzit primele freamăte. Un virus provocase o epidemie undeva în China. Niciun motiv de grijă, a transmis guvernul chinez. Și apoi o bubuitură. In noaptea de 22 ianuarie cei 11 milioane de locuitori din Wuhan au aflat că nu pot părăsi orașul și că ar trebui să stea în casă. Apoi alte orașe chinezești au fost închise. Europa a auzit bubuitura, s-a întors pe partea cealaltă și și-a continuat somnul. China e departe. Și sperieturi de pe urma unor epidemii au mai fost – SARS, febră porcină, Ebola, boala vacii nebune – dar pe aici nu s-a întâmplat mare lucru, scrie EUobserver, într-unn editorial. În 2013 istoricul Christopher Clark a publicat „Somnambulii”, o relatare despre izbucnirea primului război mondial. El argumentează că în 1914, liderii Europei n-aveau absolut nici o idee despre războiul oribil și consecințele lui groaznice pe care erau pe punctul de a le dezlănțui. Să evităm să mai mergem ca somnambulii a devenit un leitmotiv al multor discursuri ținute în Europa în ultimii ani. Nu vom merge ca somnambulii spre naționalism. Nu vom merge ca somnambulii spre încălzirea globală. Președintele Emmanuel Macron a spus-o. Cancelarul Angela Merkel a spus-o, iar apoi a zis-o și președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker. Iar apoi Europa a mers ca somnambulul spre catastrofa pandemiei. Însă analogia aici nu este 1914, ci 1918, anul izbucnirii Gripei Spaniole. Ultima pandemie din Europa, de care uitasem. Prin urmare, Europa a eșuat. Nu cumva e o concluzie prea aspră? N-a băgat și China bețe în roate? Dar Organizația Mondială a Sănătății n-a complotat mult prea multă vreme pentru a minimaliza pericolul? N-au creat cercetătorii de la centrul Charité din Berlin primul test la nivel global pentru Covid-19 încă din ianuarie? Nu au gestionat unele țări europene criza mult mai bine decât altele? Da, toate acestea sunt adevărate, numai că, până în martie, criza forțase deja toate guvernele din Europa să facă o alegere imposibilă: să lase o mulțime de oameni să moară în colapsul sistemelor medicale sau să înghețe o mare parte a vieții publice și să provoace daune masive vieții economice a acelorași oameni. Ele au evitat un 1918, dar s-au ales în schimb cu crahul economic din 1929. Buna guvernare evită ajungerea în situația în care se impun astfel de alegeri, pentru că aceea a fost o alegere evitabilă. Cu mult mai puțin timp la dispoziție, Taiwan, Coreea de Sud și Hong Kong au controlat sau gestionat epidemia fără a suspenda mari segmente ale vieții lor economice. Covid-19 era o urgență previzibilă: experții avertizaseră despre pandemii în general și despre coronavirusuri în special în ultimele două decenii. Ultimul moment pentru a acționa a fost 22 ianuarie. Toate clopotele de alarmă ar fi trebuit să bată în toată Europa. Nu au bătut. Viața a mers mai departe. Oamenii călătoreau în China sau din China fără ca vreun stat UE să-i oprească și să-i testeze. Albert Camus a descris această atitudine în „Ciuma”: „Oricine știe că molimele au obiceiul de a se repeta în lume, și totuși, cumva, ne vine greu să credem în cele care ni se sparg în cap, căzute din seninul cerului.” Când ni s-a spart în cap, toată lumea a început să-și spele mâinile cu… nevinovăție. Guvernele din sudul Europei au spus „avem nevoie de ajutor, nu e din vina noastră”. Președintele Macron a afirmat că virusul era imprevizibil. Politicienii naționaliști au dat vina pe UE. Directorul Centrului European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor a declarat: „Nu sunt sigur că există ceva care ar fi putut preveni cu adevărat acest lucru.” Totuși, pentru a fi corecți, trebuie spus că UE a dat dovadă că la nivelul ei urgența a fost sesizată mai acut decât la cel al statelor membre. Virusul era previzibil și toate guvernele din Europa au dat greș. Ele nu au fost pregătite, ele nu au acționat la timp. Trăim totuși în democrații, iar guvernele reacționează la cele cerute de opoziție, de presă, de lobby, de organizații civice. Nimeni n-a vorbit despre pandemie. Nici un politician n-ar fi câștigat vreun vot lucrând la pregătirea pentru pandemie. Cu toții am dat greș. Folosește la ceva să vorbim despre eșec și vină? Eu cred că da. Dincolo de teamă există și multă frustrare. Oamenii întreabă de ce s-a întâmplat așa ceva. Dacă nu discutăm despre cine a greșit și unde, frustrarea nu ne va duce spre mai bine. Ne putem preface că pandemia ni s-a spart în cap căzând din seninul cerului, dar atunci nu vom învăța nimic. Cea mai evidentă necesitate o constituie acum o examinare cuprinzătoare a ce nu a mers bine – în fiecare stat membru și la nivelul UE – și o ameliorare drastică a pregătirii noastre. Vom învăța de la Coreea de Sud, Taiwan, Hong Kong și alții. Covid-19 ne-a oferit un curs intensiv despre pandemii. Toată lumea știe acum că o epidemie dintr-un colț al planetei îți poate izbi și ție ușa de perete a doua zi. 1989 versiunea II Est-europenii știu că lucrurile se pot răsturna cu susul în jos de la o zi la alta. Au trecut prin asta în 1989 și în deceniul de turbulențe economice care a urmat. În mai toată Europa de Vest această sensibilitate istorică s-a pierdut. Lucrurile au mers bine vreme de 70 de ani, deci de ce ar trebui să ne facem griji? Dar istoria se întoarce sub diverse înfățișări. Europa alunecă deja înapoi spre realitățile geostrategice ale secolului 19, fără ca mulți oameni să vorbească despre acest lucru. Dar nu toate amenințările noi sunt repetări ale trecutului. Catastrofa climatică în curs este un pericol nou…. Expertiza științifică e manipulată sau pusă la îndoială, până când e prea târziu. Există puncte critice – odată ce un sistem medical e copleșit de numărul de cazuri, mult mai mulți oameni vor muri. Criza ar putea genera în Europa de Vest sentimentul că istoria nu e un marș infinit al progresului uman. Integral: https://www.g4media.ro
Daniel P. Funeriu: Da, democrațiile occidentale au cam deraiat în ultimii 20 de ani de la ceea ce eu numesc “o cale rezonabilă”. Nu are rost să detaliez, am scris-o clar în “Disecția epocii care apune”. Consecințele le vedem azi: din decembrie până acum au reacționat de parcă ar fi fost anesteziate în fața iminenței crizei. Mulți, exasperați de asta, vor să vadă statele noastre, obișnuite cu firescul democrației, mai “cu mușchi”. Înainte de a începe în săptămânile care urmează să vă spun cum văd eu reconstrucția sistemică a democrațiilor noastre, țin să vă atrag atenția asupra unui alt fenomen în care marile puteri occidentale au eșuat și, din pricina atașamentului lor la principiile democrației au pierdut (pe moment) în fața celor care nu dau doi bani pe aceasta: China și Rusia. Priviți politicienii pereni din România: lighioanele pesediste și tăriceniste care orice ar fi cad în picioare, prind la fiecare tură măcar un post de senator sau deputat, când nu e vorba de deputat european sau comisar. Tăriceni, Creți, Ponți, Pleșoieni, Iancu, Solomoni și zeci de alții, mai puțin vizibili dar care, când tebuie ridicată mâna în Parlament pentru slăbirea statului, răspund prezent. Iar când sunt prinși cu mâna în sac, ca prin minune scapă și de justiție. Ironic, singurul care “și-a luat-o” a fost Năstase care, culmea, a semnat intrarea în NATO. Coincidență? Tot ce se poate, omul a băgat mâna, dar deh… Ce au ei în comun? Simplu: comportamente tipice “democrațiilor” asiatice. O mână nevăzută face că de ei, ca de râie, nu ne putem scăpa. Ce se întâmplă în cealaltă tabără, radical pro-occidentală, populată cu oameni de o calitate umană și profesională fără termeni de comparație cu lighioanele pesediste? Simplu: dispar din cercurile puterii centrale. Oameni ca Baconschi (a semnat scutul de la Deveselu, oameni buni!), Diaconescu, Fota, și, în general, toți cei pentru care drumul occidental e singurul drum, își văd cu succes de viața lor, dar nu au nicio influență asupra viitorului României. Mai priviți cum, ca prin minune, presa pro-occident dispare încetul cu încetul, cealaltă stă, bine-mersi, cu burta la soare. De ce se întâmplă asta? Simplu: pentru că prin mii de fire nevăzute, milimetru cu milimetru, tabăra pro-asiatică e susținută de sponsorii lor nevăzuți, pe când cealaltă e lăsată de izbeliște* pentru că… democrație. Iar asta nu ține cont de partidul în care sunt acei oameni. Se evaluează “la bucată”, nu la pachet. În lunile care urmează fenomenul se va amplifica. Eu văd deja semnele: în presa aservită intereselor pro-asiatice au început să fie demolați, profilactic, toți care iau poziții radicale anti-China și anti-Rusia. Asta pentru ca nu cumva ei să mai prindă o bucată de putere, fie și un amărât de post de parlamentar. Urmăriți cu titlu de exemplu, ce i se va întâmpla în presă unui deputat tânăr, Pavel Popescu, căruia nu i se poate reproșa decât elanul său tineresc. Și, desigur, faptul că a luat poziții radicale împotriva Huawei și a Chinei (sunt convins că reptilele nemuritoare din Parlament își spuneau în bărbie “ce naiv e copilul ăsta” și așteaptă, tacticoase, să vadă cum va fi devorat. E soluția ca democrațiile noastre, pentru a fi mai puternice și eficiente, să pună în stand-by principiile? Nu. Dar e momentul unei abordări deștepte în relațiile cu China și Rusia. Despre care… în lunile care urmează 😉 Vă dau și un mic sfat: ridicați ochii din bombeurile pantofilor când analizați situația, și căutați să înțelegeți tendințele, nu elementele izolate. * un înalt reprezentant al SUA cu care discutam în toiul crizei din 2012 îmi spunea: “We know who are the good guys and we know who are the bad guys. But we deal with the strong guys”. Atunci, în 2012, când statul a fost la 1 milimetru să se prăbușească, SUA și occidentul, totuși, nu au stat pe margine. Pentru că au înțeles, tardiv, că ceilalți nu așteaptă să vadă cine e “the strong guy”, ci își susțin oamenii să ajungă “the strong guys”. Peste ani o să vă spun și cine au fost cei trei oameni cheie grație cărora statul a rămas în picioare în 2012. Norocul nostru, chior pe alocuri, e că cei susținuți de “democrațiile” asiatice sunt niște tăntălăi. Tăntălăi șireți, totuși, tăntălai. Sursa: https://www.facebook.com
Ursul păcălind o vulpe Prin 2017, undeva pe insula Baffin, în nordul Canadei, un fotograf a surprins o imagine sfâşietoare. Un urs polar, slab ca un schelet, îngenuncheat şi singur. Fotografia a făcut imediat înconjorul lumii. National Geographic a proclamat: “Aceasta este adevărata faţă a încălzirii globale!”. Publicul a fost înspământat să afle că datorită topirii gheţurilor, urşii polari nu mai au suficientă hrană. Lumea lor, altădată albă, s-a transformat într-un deşert de piatră seacă. Asta ne aşteaptă şi pe noi. Problema este că lucrurile nu sunt exact ceea ce par. După circa un an, a început să apară şi restul poveştii. Bietul urs a fost urmărit de o echipă întreagă, care l-a găsit pe cale să îşi dea duhul. L-au ridicat, cât de cât, şi l-au filmat ca şi cum ar fi fost singur în pustietatea aceea. Şi-au dat seama că era flămând şi bolnav. Nu l-au ajutat în nici un fel, nu au chemat pe nimeni să îl eutanasieze. Nu au descoperit nimic care să ducă la concluzia că suferă din cauza “încălzirii globale”. S-au gândit însă că este o idee bună să tragă lumea pe sfoară. Iar National Geographic a adăugat un subtitlu şocant. Lipsa de onestitate a ecologiştilor radicali de a se folosi de orice pentru a-şi promova doctrina apocaliptică nu are limite. Ni se spune că gheţarii se topesc. Ni se arată fotografii. Posibil reale, cine mai ştie? Dar eu mă uit chiar acum pe un articol din… National Geographic. Măsurătorile unui gheţar din Groenlanda arată că acesta, din 2016… creşte. Foarte neconvenabil. Departe de mine să susţin că încălzirea globală nu este decât “fake-news”. Şi nici nu vreau să resping ideea că ne trebuie maşini mai puţin poluante sau ambalaje mai prietenoase cu mediul. Sunt, pe undeva, un ecologist în camuflaj. Pe vremea când eram copil, familia noastră a locuit în incinta unei fabrici. Am văzut încă de atunci, întristat, ce înseamnă deşeuri industriale. Însă ceea ce ar trebui să fie o discuţie onestă, între oameni de bună-credinţă, s-a transformat într-o păcăleală reciprocă. Sunt mobilizate personaje menite să inspire mila. Ni se pun sub ochi imagini calculate, cinic, să stârnească emoţie. Cum ar fi cele cu pescăruşi tocaţi de palele turbinelor eoliene. Este adevărat că acestea ucid păsări. Însă mai multe păsări sunt ucise de faţadele de sticlă ale cădirilor înalte. Sau de centralele pe bază de cărbune. Desigur, este legitim să ne întrebăm cum putem evita sau reduce aceste pierderi. Dar nu să ne manipulăm reciproc. În acest timp, politicienii stau ascunşi. Sau scot capul doar când au ceva aberant de spus. Prin 2008 Parlamentul a votat subvenţii şi facilităţi masive pentru producătorii de energie eoliană. În total, când schemele acestea se vor epuiza, noi vom fi plătit circa 20 de miliarde de euro. Nu era mai simplu să facem cu banii aceştia câteva centrale nucleare? Şi să eliminăm complet centralele pe cărbune şi păcură? Evident, nu. Există interese. Cum ar fi acelea legate de sindicatele minerilor. Sau de petrolul şi gazele extrase din locuri precum Rusia, importate de “băieţii deştepţi”. Da, este clar că activităţile umane au afectat grav regiuni întinse de pe glob. Când zbori pe deasupra Iranului, cât vezi cu ochii, ard focuri de la sonde şi rafinării. Însă nu îi aud pe ecologişti arătând cu degetul către aceste ţări, multe dintre ele cu regimuri dictatoriale. Problema lor, mai nou, este cu beţişoarele de urechi din supermarket-urile occidentale. Suntem expuşi zilnic la asemenenea measaje. În camerele de hotel ni se spune să reutilizăm prosoapele pentru a consuma mai puţină apă şi detergent. Pare să aibă sens. Însă un studiu recent (publicat în Journal of Hospitality and Tourism Research) a arătat că spălarea mai rară a prosoapelor şi lenjeriei, în hoteluri, duce la rufe mai murdare. Ceea ce presupune – aţi ghicit – un consum mai mare de apă şi detergenţi. Plus problemele de sănătate suplimentare. Ca să nu mai vorbim că unele firme se folosesc de acest pretext pur şi simplu pentru a reduce costurile cu forţa de muncă. Bingo! Rezultatul acestei confuzii a valorilor şi a priorităţilor este… mai multă confuzie. Nimeni nu mai înţelege nimic. Asta nu îi împiedică pe cei mai mulţi, totuşi, să aibă opinii…..a de obicei, problemele abia aşteaptă să apară. Boeing a pus pe piaţă un asemenea eco-avion, celebrul 737 Max. Noile motoare determină o altă aerodinamică, iar avionul avea tendinţa de a pierde portanţa. De aici nevoia de a scrie un program de computer care să compenseze această tendinţă. Care însă se pare că a dus la câteva accidente fatale, când piloţii au fost surprinşi de intervenţia calculatorului. Se înţelege că lobby-ul verde nu a părut deranjat un fel de aceste întâmplări. Victime necesare ale Progresului, presupun… Integral: https://www.bursa.ro
Vlad Mixich: Ne cam jucăm cu focul! Esențial pentru o strategie de exit din izolare este creșterea capacității de testare. Cu excepția Ungariei, România testează mai puțin decât toate celelalte țări UE ….„Ca să înțelegem problema, România testează astăzi de 6 ori mai puțin decât Estonia, de 4 ori mai puțin decât Slovenia și de 3 ori mai puțin decât Cehia. Ca să înțelegem dimensiunea ecartului pe care îl avem de recuperat, dacă ne comparăm cu țările puternice care sunt considerate modele în testarea pentru coronavirus, România testează astăzi de 5 ori mai puțin decât Germania. Subliniez că toate comparațiile de mai sus sunt făcute pentru teste la o mie de locuitori, pentru a diminua efectul diferențelor numărului de locuitori. Cu excepția Ungariei, România testează mai puțin decât toate celelalte țări UE”, scrie Mixich pe pagina sa de Facebook. În opinia sa, după mai mult de o lună și jumătate de la izbucnirea acestei crize de sănătate și în România, autoritățile au avut timp suficient să organizeze un program de creștere a capacității de testare (cu cele 3 elemente necesare: creșterea numărului de aparate, creșterea numărului de specialiști, creșterea numărului de spații cu circuite amenajate). „Considerând vârfurile de testare din ultimele două luni, România și-a crescut capacitatea de testare zilnică/mia de locuitori de 1,8 ori. E ok, dar nu e suficient. În vremea celei mai mari crize de sănătate publică a ultimelor decenii, ok NU e suficient”, subliniază Mixich. Integral: https://www.g4media.ro
Parlamentul a adoptat legea privind recunoașterea meritelor personalului medical implicat în lupta cu coronavirusul: Spor de 30% la salariu și pensie de urmaș pentru copiii sau părinții celor decedați Camera Deputaților a adoptat joi inițiativa legislativă, depusă de PSD, care acordă personalului medical participant la acţiuni împotriva Covid – 19, un spor salarial de 30% pe perioada stării de urgență și vreme de trei luni după încetarea acesteia, dar și o pensie de urmaș copiilor, soților sau părinților celor care își pierd viața în lupta cu pandemia de coronavirus. Astfel, urmaşii personalului medical decedat în urma complicațiilor medicale cauzate de infectarea cu coronavirusul Covid-19 beneficiază de următoarele drepturi:
- dreptul la pensie de urmaş, în valoare de 75% din salariu, până la împlinirea vârstei de 18 ani sau, dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fară a depăşi vârsta de 26 de ani;
- dreptul la asistenţă medicală şi medicamente gratuite în cadrul reţelei sanitare a Ministerului Sănătăţii sau, după caz, ministerele cu reţea sanitară proprie, cu decontarea cheltuielilor de către acestea;
- scutirea de la plata impozitului pe terenul şi pe clădirea folosită ca domiciliu aflate în proprietate sau coproprietate.
- soţul supravieţuitor beneficiază de aceste drepturi dacă nu se recăsătoreşte.
- în cazul în care nu există urmaşi, dacă cel decedat era singurul susţinător al părinţilor săi, aceştia beneficiază de un ajutor lunar în cuantum de 50% din nivelul pensiei de urmaş
- personalul medical care execută, conduce sau coordonează misiuni şi sarcini de serviciu în condiţii de pericol deosebit, beneficiază pe perioada stării de urgenţă, instituită astfel prin decret, precum şi pentru o perioadă de 3 luni de la data încetării stării de urgenţă, de un spor de până la 30%, calculat la salariul de bază/solda de funcţie/salariul de funcţie. Integral: https://www.g4media.ro
Cine și de ce îi permite lui Streinu Cercel să sădească teamă și nesiguranță în rândul celor mai vulnerabili dintre noi? Un lucru e clar, dincolo de neînțelegerile și neroziile care mai transpiră uneori din interiorul Grupului de Comunicare Strategică: pe termen mediu și lung avem nevoie să regândim modul în care protejăm categoriile vulnerabile, altfel decât prin propuneri tembele și măsuri ce înclină mai degrabă să încurajeze aglomerația, cum sunt cele două ore zilnice dedicate celor peste 65 de ani. Și nu doar în vremuri de pandemie. Poate mai mult decât orice categorie de vârstă, seniorii sunt și vor fi cei mai afectați de absența mobilității, de schimbarea rutinei zilnice, de restrângere a socializării, de eliminarea temporară a obiceiului de a ieși în parc și de a face puțină mișcare. Vor fi afectați, îm primul rând, psihic. Izolarea care pe de-o parte e benefică, îi face extrem de vulnerabili din nenumărate alte puncte de vedere. Nici înainte combinația singurătate + televizor în exces nu aducea mari beneficii echilibrului și sănătății mintale, cu atât mai puțin astăzi, în vremuri de angoasă și teamă. Vârstnicii, poate mai mult decât orice categorie socială, lipsesc aproape cu desăvârșire din politicile de prevenție și sănătate publică a României, deși apar în toate strategiile de sănătate. Și ca o paranteză necesară, da, din păcate, problemele încep mult mai devreme: la noi problemele de sănătate încep mult mai devreme decât în alte țări, 69% dintre românii cu vârsta cuprinsă între 45 și 62 de ani declarând că NU au o stare bună de sănătate. În timpul ăsta, țările nițel mai la vest au programe ample de implicare a celor vârstnici în tot felul de activități, locale și naționale, și continuă să inoveze, în timp ce Uniunea Europeană chiar alocă fonduri pentru genul acesta de acțiuni. E pur si simplu o plăcere să vezi ce efecte extraordinare are mișcarea asupra creierului, și a sănătății în general, mai ales în rândul celor vulnerabili. Și nu-ți trebuie studii foarte aprofundate pentru a realiza asta: e suficient să cunoști câteva persoane. Eu am avut privilegiul ăsta, în turele mele de alergare sau la concursuri. În România urbană, maximul de socializare și mișcare în vremuri normale, îl vezi manifestându-se la cozile de la instituțiile statului, în piețe, în mijloacele de transport în comun, ocazional prin parcuri și în fața blocului. De aceea, îndemn Grupul de Comunicare Strategică dar și cele două ministere, al Sănătății și al Sportului, să se consulte cu experți în politici de sănătate publică și cu asociațiile de profil în vederea elaborării unui pachet de măsuri care să ia în calcul toate aspectele ce țin de calitatea vieții. În România, sunt asociații care țintesc spre bunăstarea fizică și psihică a seniorilor ca activitate principală și pot fi stimulate să se implice în dezvoltarea rapidă a unor programe naționale de recuperare fizică și psihică după această perioadă care se va dovedi lungă și grea. Nu poți să dai o lege prin care să scoți seniorii din case să facă obligatoriu activități fizice, dar poți să-i încurajezi să rămână activi ca parte dintr-o serie de programe și stimulente integrate într-un plan național de mișcare și bunăstare psihică….Dar astea sunt visuri, pentru că, din păcate, politicile de sănătate publică nu aduc profit, nu pot fi revândute de două trei ori mai scump precum măștile sau combinezoanele cu statul român drept garant. Și tot pe linia asta mă întreb oare cui și în ce măsură a adus satisfacții marele Streinu Cercel de e îmbrățișat cu atâta ardoare de vechea clasă politică, cine se simte atât de vulnerabil încât îi permite acestui domn anchetat de DNA să pună în pericol siguranța cetățenilor români, în mod repetat? Mă gândesc aici la toate acțiunile și declarațiile lui, la ”colaborarea” cu d-na Firea, la declarațiile alarmiste, la fake-news-ul împrăștiat cu atâta inconștiență. Cine și de ce îi permite acestui domn să sădească teamă și nesiguranță în rândul celor mai vulnerabili dintre noi? Integral: https://www.digi24.ro
DOCUMENT Zeci de organizații civice și asociații de afaceri denunță lipsa de transparență din Parlament și cer ”ferm” redeschiderea comisiilor de specialitate pentru public Reprezentanți ai mediului de afaceri și ai societății civile din România au transmis Parlamentului o scrisoare extrem de dură în care reclamă lipsa dialogului instituțional și cer redeschiderea pentru public a ședințelor comisiilor de specialitate. ”Într-o societate democratică și în special în cel mai important for legislativ al țării, Parlamentul României, dialogul este indispensabil. Dorim să atragem atenția că în clipa de față el suferă grav, nu doar din cauza restricțiilor impuse de criza COVID-19, dar și din cauza unor decizii interne, care credem că ar trebui reconsiderate”, se arată în scrisoarea consultată de G4Media.ro și trimisă lui Marcel Ciolacu și Robert Cazanciuc, președinții celor două camere ale Parlamentului. În plus, cele 35 de ONG-uri, asociații și camere de comerț cer înregistrarea ședințelor și postarea lor pe internet pentru a fi consultate de părțile interesate. ”Prin această scrisoare vă solicităm cu fermitate neîngrădirea participării reprezentanților mediului de afaceri și ai societății civile în cadrul ședințelor publice online ale comisiilor de specialitate din Parlamentul României pentru a ne putea susține punctele de vedere, astfel încât circuitul legislativ să funcționeze în continuare în baza transparenței și public, iar politicile și măsurile adoptate de către decidenții politici să fie în acord cu nevoile reale ale societății, pe baza opiniilor exprimate de toate părțile interese. Integral: https://www.g4media.ro
De ce a eșuat reforma universitară și ce se poate face – cercetătorul Virgil Iordache …. O analogie ar fi că scientistul gândeşte în 3D când ar trebuie să gândească în 45D (într-un spaţiu cu 45 de dimensiuni), adică reduce 42 de variabile despre care nu a măsurat nimic niciodată la ce ştie şi a măsurat, cele trei. Şi nu doar le reduce explicativ, acceptând că ele există, asta aş numi scientist rezonabil, ci prin reducere le neagă existența, va spune că nu există acele 42, că toată gândirea comună e naivă, libertatea o iluzie, viața metabolism, etc. Scientistul pur sânge nici măcar nu apucă să aibă o problemă epistemică, să cunoască ceva cu o modalitate greșită, fără susținere, fără întemeiere. N-ai cum să-i scoți din mentalitatea lor pentru că țin cu dinții, firesc, de propria identitate, sunt angrenați într-un mod de viață din care nu se poate ieși ușor. Omul de știință mediocru are o problemă de construire a autorității în fața altora, va apela excesiv la autoritatea externă (a zis cutare, citări şi iar citări, etc), în loc să susţină ceva din măsurătorile şi gândirea proprie discutând rezultatele proprii în comparaţie cu ale altora, aşa cum cere metoda standard ştiinţifică pentru validarea colegială. În ştiinţa serioasă este foarte greu să faci legătura între măsurători şi gândirea proprie, necesită cunoştinţe de proiectare a cercetării, o bucătărie tehnică enormă. Omul de ştiinţă mediocru a apucat să intre în pâine, în job, nu poate atrage sau nu mai crede că poate atrage resurse pentru ştiinţă, şi vrea şi el un locşor şi un pic de respect de la semenii care nu sunt oameni de ştiinţă. Poate fi recuperat prin roluri în echipe în care îi pui în valoare un aspect tehnic pe care îl ştie şi îl respecţi sincer pentru ce face. Pentru un creştin e foarte simplu, e în firea lucrurilor. Pentru excelenţii care au ajuns scientişti e de neconceput, mediocri trebuie eliminaţi din sistem. Scientistul pur sânge e un pericol social, scoate ceva de genul planului de la Institutul Balş, nu pricepe că oamenii au drepturi, ei sunt doar pacienţi pentru care el e medic şef. Tot comunismul e bazat pe scientişti care oferă legitimare. Omul de ştiinţă mediocru e un pericol social numai când sunt mulţi şi se validează unii pe alţii ca excelenţi distrugând capitalul simbolic al titlurilor, premiilor, etc. La noi omul de ştiinţă mediocru a devenit un astfel de pericol. N-ai cum să dizloci un sistem universitar dominat de oameni de ştiinţă mediocri punând la butoane un scientist, sari din lac în puţ. E nevoie de oameni de ştiinţă responsabili, cu capul pe umeri, care să înţeleagă întreg peisajul cunoaşterii, de la fizică la teologie, zonele de competenţă, funcţiile diferitelor feluri de cunoaştere, şi cum se crează structuri instituţionale care ţin sub control fenomenele sociale din domeniu, goana după bani, poziţii şi putere de care nici cei din universităţi nu sunt străini. Orice ştiință care primeşte prea multă atenție tinde spre autoritarism şi monopol epistemic, spre putere politică. Universitățile de vârf au nevoie structural, obligate prin lege, de programe “mission oriented”, transdisciplinare, de formare a resursei umane şi cercetare avansată finanțate cu 30-40% din bugetul alocat de minister. Cu asta scientiştii se vor aşeza în poziții mai rezonabile din rațiuni economice, pentru că de ei nu scăpăm, adesea sunt buni oameni de ştiinţă, dar nemulţumiţi de ce le oferă statutul de om de ştiinţă, le place prea puţin ştiinţa lor. Am spus programe transdisciplinare, dar nu mă refer la orice fel de transdisciplinaritate. Mai există categoria de oameni de ştiinţă care pot genera dificultăţi sistemice, aflaţi în opoziţie cu cei scientişti, şi anume cei care politizează ştiinţa. Dacă scientiştii ar avea o claritate ontologică, fie ea şi improprie, aceştia refuză orice claritate, totul de relativ şi de pus în discuţie. Pentru ei, ştiinţa trebuie să fie mai mult decât o descriere a obiectelor şi proceselor din diferite domenii ale lumii, cu posibilitatea apoi de a folosi în scop aplicativ în funcţie de oportunităţi cunoaştere. Lor nu le convine că lumea nu e mai bună decât este, că progresăm prea lent, că există nedreptate, etc. Lor nu le place că durează prea mult până când ştiinţa serioasă duce la un efect în schimbarea vieţii oamenilor, că politicienii uneori ignoră rezultatele ştiinţifice. Adesea nu sunt oameni de ştiinţă prea performanţi, se simt umiliţi de cei performanţi şi compensează prin activism politic. Ei cred că în fişa postului de om de ştiinţă intră şi să salveze omenirea, că omul de ştiinţă e un fel de guru, că experţii trebuie să spună cum să arate viitorul, dincolo de prognoze serioase instituţionalizate în afara cercului stric ştiinţific, au viziuni pe multe decenii, sute de ani, văd cum au văzut Marx şi Engels, doar că puţin diferit. Drept urmare, postulează că între cunoaştere ştiinţifică şi acţiune trebuie făcută o legătură directă, că toate trebuie puse la un loc, fără separări instituţionale clare, fără delimitări de responsabilităţi, fără legitimare politică democratică a ce propun pentru binele omenirii pe care îl vor ei. Vor să ajungă direct la butoane cu arderea etapelor procedurale dintr-o democraţie şi numesc asta o abordare dincolo de disciplinele ştiinţifice, un mod nou de a face ştiinţă, o ştiinţă transdisciplinară, fără discipline. Ce rost are să mănânci felul 1 (cercetare fundamentală), felul 2 (cercetare aplicativă) şi desert (asistarea deciziilor), cu tacâmuri şi farfurii diferite, cu şerveţel, etc, când poţi să le amesteci de la început într-un castron mai mare şi să ai un singur fel, pentru că oricum vor fi aşa şi şi în stomac ? E mai bine aşa, pentru că şi digestia are loc mai repede, că să urmăm pe Mark Twain din cartea sa despre Hucklebery Finn.Integral: https://www.g4media.ro
Compania Municipală Dezvoltare Durabilă înființată de Gabriela Firea s-a apucat să facă PUZ-uri pentru rechinii imobiliari: blocuri de 8 etaje în zona protejată 11 Iunie, peste clădirea Clubului Fabrica Compania Municipală Dezvoltare Durabilă înființată la propunerea primarului general Gabriela Firea s-a apucat să facă Planuri Urbanistice Zonale pentru privați, prin care cere derogări de la regulamentul de urbanism. Este vorba despre un PUZ prin care se dorește construirea unor blocuri de 8 etaje, pe strada 11 Iunie, în incinta fostei fabrici de ciorapi și tricotaje Apollo, unde se află clubul Fabrica, o clădire superbă de cărămidă, construită înainte de anul 1900. Strada 11 Iunie este zonă protejată, regimul de înălțime maxim permis fiind de 16 metri, iar blocurile de 8 etaje vor avea 34 de metri. În plus, pentru clădirea fabricii este depusă la Direcția de Cultură a Municipiului București o cerere de clasare. PUZ-ul a primit deja aviz de la Primăria Capitalei, urmând a fi supus aprobării Consiliului General. Potrivit unui Plan Urbanistic Zonal aflat în dezbatere publică pe site-ul Primăriei Capitalei, pe un teren de 5.150 mp, pe intrarea Ovidiu nr. 6, în incinta fostei fabrici de ciorapi și tricotaje Apollo, se dorește construirea unui ansamblu de clădiri cu funcțiuni mixte (locuințe, birouri, comerț), cu înălțimi cuprinse între 4 etaje și 8 etaje. Beneficiarul proiectului este firma Imobiliara Gramont, iar elaboratorul Compania Municipală Dezvoltare Durabilă. Proiectul a primit deja aviz de la Primăria Capitalei, iar după ce trece perioada de dezbatere publică va fi supus aprobării Consiliului General. Terenul face parte din zona protejată 11 Iunie, preponderent cu clădiri de 1/2 etaje, construite în urmă cu peste 100 de ani. Pe strada Gramont nr. 38, lipit de acest teren, firma Imobiliara Gramont a mai construit o clădire cu 8 etaje, dar nu este clar cum a fost posibil acest lucru, în 2013 Primăria Capitalei eliberând o autorizație de construire pentru locuințe la această adresă (Autorizație 438/19.07.2013). Din istoricul Google maps reiese însă că imobilul a fost construit înainte de această dată. În avizul de urbanism dat de municipalitate pentru noul proiect se arată că indicatorii urbanistici pentru zona protejată au fost depășiți de această clădire….. Imobilul face parte din patrimoniul industrial al orașului, primele corpuri fiind edificate între 1895-1899, iar restul în perioada 1899-1911. Potrivit planurilor Bucureștiului de la 1911 imobilul ar fi aparținut lui Oprea Soare, important comerciant de cherestea, comanditarul reședinței realizate de arh. Petre Antonescu, azi monument istoric din str. Bordea Poenaru, București. Imobilul este și un exemplu de bună practică pentru reintegrarea patrimoniului industrial în oraș. Integral: https://www.hotnews.ro
S-au mișcat rapid. Pe OLX se găsesc deja pașapoarte de sănătate pentru Grecia La nici câteva ore după ce Grecia a anunțat că ia în calcul primirea de turiști străini în baza unui „pașaport de sănătate” pe popularul site OLX au apărut deja de vânzare astfel de obiecte. Avantajul principal e că un astfel de pașaport costă, în medie, doar 5 de lei, spre deosebire de cât ar costa în mod oficial aproape dublu având în vedere cât costă un test de Covid-19 tot pe OLX. Tot ce trebuie să facă utilizatorul este să trimită o poză sau un desen cu el, plus grupa sanguină, iar pașaportul va fi printat cu datele biometrice necesare. Pe acesta scrie în mai multe limbi de circulație internațională că este sănătos tun. Integral: https://www.timesnewroman.ro
Programul “Vacanta Mare”, asumat de conducerea Institutului Matei Bals: Nu inteleg de ce se face atata scandal! Un document de 9 pagini intitulat “Programul VACANTA MARE de prevenire a imbolnavirilor cu SARS-CoV-2/COVID 19”, cu antetul Institutului National de Boli Infectioase Prof. Dr. Matei Bals, a creat mari controverse dupa ce a aparut in spatiul public si chiar si presedintele Klaus Iohannis a combatut public una dintre masuri, cea care viza varstnicii, numind-o “aberanta” si “totalitarista”. Cu toate acestea, in mai bine de 24 de ore de la aparitia in spatiul public, nimeni nu a spus clar ce e cu acest proiect. Ziare.com l-a intrebat direct pe dr. Catalin Apostolescu, purtatorul de cuvant al Institutului Matei Bals, si astfel am aflat ca acel document a fost unul dintre punctele de plecare pentru masurile pe care cu totii le respectam astazi. “Este un draft de lucru de acum doua luni de zile. A fost intocmit in cadrul Institutului, dar v-am spus, in februarie, si a fost un draft. Pe baza acestui draft si pe baza altor propuneri s-a construit, ca sa zic asa, metodologia de lucru care a fost dupa aceea pusa in vigoare”, a raspuns oficialul. Intrebat daca Institutul isi asuma propunerile, dr. Apostolescu a raspuns ferm:
Marea problemă a comunicării guvernanților cu guvernații
Acord fără precedent în lupta împotriva COVID-19: Cei 6 giganți farma de pe piața produselor din plasmă își dau mâna pentru a dezvolta împreună un posibil tratament, fără branding Cei 6 lideri mondiali ai produselor din plasmă – Takeda, CLS Behring, Biotest, BPL, LFB și Octapharma – anunță un acord fără precedent în lupta împotriva COVID-19: cei 6 giganți farma și-au dat mâna în încercarea de a dezvolta un posibil tratament împotriva coronavirusului, derivat din plasmă umană. Cele 6 companii vor începe în cel mai scurt timp să testeze dezvoltarea unui medicament bazat pe imunoglobulină hiperimună policlonală anti-SARS-CoV-2, fără branding, care ar putea avea potențialul de a trata persoanele cu complicații severe în urma contactării virusului COVID-19. Dezvoltarea acestui tip de medicament necesită donații de cantități mari de plasmă de la persoanele care s-au recuperat complet după contactarea COVID-19 și al căror sânge conține anticorpii ce pot lupta împotriva virusului. Odată colectată, plasma va fi transportată către centrele de procesare unde va începe procesul de inactivare a virusului în 3 etape și purificare înaintea introducerii sale în produsul finit. “Este mai important ca niciodată să conștientizăm importanța disponibilității plasmei și a centrelor de colectare naționale pentru a putea continua să producem tratamente vitale pentru pacienții din România. Nu există niciun substitut pentru plasmă, însă am încredere că experiența noastră ne va ajuta să furnizăm soluții inovatoare la nivel local. Takeda are o experiență de peste 50 de ani în cercetare și inovație pentru tratamentele derivate din plasmă”, afirmă Dominika Kovacs, country manager al Takeda România.”Liderii trebuie să conducă în timpul acestei perioade marcate de incertitudine. Nu există niciun dubiu asupra faptului că resimțim cu toții impactul virusului COVID-19″, arată BillMezzanotte, Vice-Președinte și Șeful departamentului de cercetare al CLS Behring. “Acest efort are scopul de a accelera identificarea unui tratament scalabil și sustenabil în tratarea pacienților care au contactat virusul COVID-19. Pe lângă unificarea resurselor la nivelul industriei, vom colabora cu guvernele și mediul academic pentru a iniția o serie de activități esențiale precum testarea clinică. Este cel mai eficient mod de a depăși aceste momente agitate pentru toți stakeholderii”, a adăugat acesta. Această colaborare va stimula expertiza tuturor companiilor implicate și va armoniza eforturile dezvoltate până în prezent de către fiecare dintre ele. Experți din partea fiecărei companii vor începe să colaboreze pentru colectarea plasmei, dezvoltarea studiilor clinice și fabricarea tratamentului. Alianța este deschisă și altor companii și instituții care vor să se alăture acestui efort comun, anunță cele 6 companii farma. Și România începe recoltarea de plasmă de la pacienții vindecați, pentru a trata bolnavii de coronavirus Pacienții români infectați cu noul coronavirus ar urma să poată fi tratați și cu plasmă recoltată de la pacienții vindecați, care teoretic au dezvoltat anticorpi. Plasma ar urma să fie recoltată de la donatori voluntari din rândul celor vindecați. Ordinul de ministru prin care se stabilieşte protocolul de recoltare de plasmă umană de la pacienţii vindecaţi de COVID-19 va fi semnat astăzi, a anunțat ministrul Sănătății, Nelu Tătaru. Ca și alte tipuri de tratament pentru coronavirus, și acesta este încă în faza de studiu, a subliniat ministrul Sănătății, Nelu Tătaru: “Pentru plasmafereză trebuie două protocoale, trebuie protocol de recoltare, pentru care deja este stabilit la INHT şi dăm Ordin de Ministru, iar pentru tratament încă este la nivel de studiu şi o să trebuiască să obţinem un aviz de la Comisia de ATI, Comisia de patologie şi Comisia de Boli Infecţioase, că se va face sub formă de studiu, nefiind în ţara noastră până acum acest tip de tratament”, a declarat Nelu Tătaru, citat de Mediafax. Două echipamente de recoltare a plasmei au fost instalate la Bucureşti şi la Iaşi, iar un al treilea va fi instalat în curând la Timișoara. Cele 3 echipamente au fost donate de o firmă privată, în urma unui acord cu Ministerul Sănătăţii. Integral:
(OP-ED) Europa și România pot câștiga din criza COVID-19. Care sunt condițiile? Un lucru este clar pentru toata lumea: este nevoie de o injecție masivă de resurse financiare în toate economiile statelor membre europene, atât în ale țărilor din zona euro, cât și în ale celor dinafara zonei euro. Este o urgență la fel de mare precum combaterea pandemiei, pentru că este vorba de salvarea a zeci de milioane de locuri de muncă și a milioane de afaceri puse în pricol de criză. Din datele centralizate de Comisia Europeană, suma totală mobilizată de statele membre europene și de instituțiile europene de la începutul crizei COVID 19 până în prezent este de peste 3,4 trilioane de euro, peste 3400 de miliarde de euro, bani injectați în măsuri necesare sistemelor de sanatate, masuri economice și sociale la nivel european. Adică mai mult decât cele 2 trillioane de dolari mobilizate până acum de Statele Unite pentru susținerea economiei americane. Având în vedere că bugetul european reprezintă puțin peste 1% din Produsul Intern Brut la nivel european, este evident că, la începutul crizei, cea mai mare parte a resurselor – peste 2,45 de trilioane de Euro, au fost mobilizate la nivel național direct de catre guverne. Chiar și așa, banii mobilizați până acum de instituțiile europene, fie de către Comisia Europeană, fie de Banca Europeană de Investiții sau prin Mecanismul European pentru Stabilitate, se ridică la aproape o mie de miliarde. Doar o mică parte – aproximativ 70 de miliarde de euro au venit ca sprijin direct din bugetul european. Asta nu pentru ca nu s-ar fi dorit, ci pentru că fiind în ultimul an al bugetului european 2013-2020, visteria Comisiei Europene e goală. Cu toate acestea, devine tot mai clar că e nevoie de mai mult. Relansarea economiei europene presupune decizii la nivel european, pentru un program coerent care sa vizeze piața comună europeană și nu doar nevoi punctuale naționale. E nevoie de coordonare mai mult decât oricând, dar mai ales e nevoie de actiuni colective europene. Întrebarea este cum sa facem asta? Diferența de abordare între statele europene din sud – Italia, Franța, Spania, Portugalia și cele din nord, Germania, Olanda, Danemarca este clară. În vreme ce țările din sud cer emiterea unor eurobond-uri care să susțină masiv bugetele naționale și care să se constituie în datorii comune europene, statele nordice, mai bogate, cu bugete consolidate și mai puțin afectate de epidemie, sunt mai precaute și mai puțin dispuse să împartă astfel de datorii. Câtă vreme această dispută rămâne în zona mutualizarii unei datorii publice comune europene, nu vom putea ieși din cercul egoismelor naționale…. Ajutor consistent nu doar pentru zona Euro Soluția poate veni numai de la o abordare comună, europeană, asumata de o institutie europeana si printr-un mecanism european si nu prin decizii la nivelul guvernelor nationale. O astfel de abordare poate fi construită în jurul bugetului european multianual, gestionat direct de catre Comisia europeana. Cu puterea celor peste 1000 de miliarde ale lui, cu ratingul excelent pe care îl are Comisia Europeană pe piețele financiare, bugetul european – de fapt o parte a lui – poate fi folosit ca garanție pentru a atrage bani suplimentari de pe piețele de capital. Acești bani pot fi apoi redirecționați către statele membre pentru un program masiv de relansare economică. Deci un program care ajuta direct statele membre, dar isi pastreaza în acelasi timp și dimensiunea comunitară, europeană. O astfel de propunere are avantajul ca vizează toate statele membre UE, nu doar pe cele din zona euro, deci de ea poate beneficia direct și Romania. În plus, datoria publică a unor astfel de credite garantate prin bugetul european multianual nu e asumată direct de bugetele naționale, deci depășim cel puțin politic, disputa dintre Nord, Sud și Est și menținem coeziunea politică europeană. Aceasta este și ideea susținută de Parlamentul European, în rezoluția adoptată săptămâna trecută – idee propusă de grupul Renew Europe și care s-a bucurat apoi de sprijinul principalelor grupuri politice din Parlamentul European. Foarte probabil, la videoconferința șefilor de stat sau de guvern organizată joi de catre Consiliul european, Comisia Europeană va veni cu o propunere în jurul acestor principii. Un astfel de mecanism ar putea adăuga încă cel puțin un trilion de euro pentru a sprijini pe termen limitat, în primii ani de dupa criza COVID, atunci cand nevile vor fi cele mai mari, eforturile făcute de statele membre pentru relansarea economiei. Ar putea susține atât nevoile bugetelor unor state membre confruntate cu deficite mari, inclusiv România, cât și investiții în politici sociale, în cercetare și inovare, în infrastructura publică, în sectoare industriale strategice pentru economia europeană sau sprijin pentru IMM-uri. Avantajul de a folosi bugetul european ca platforma pentru programul de redresare economică, este că în felul acesta putem acoperi investiții decise la nivel național sau regional folosind mecanismele și programele cunoscute – de la fondurile de coeziune la dezvoltare rurală și cercetare, la programele de convergenta asumate de catre statele membre la nivel comunitar. Pe lângă acestea însă, va trebui să facem mai mult. Această criză a expus slăbiciunile Uniunii Europene și ale statelor membre in cateva domenii cheie. Dependența de medicamentele și echipamentele produse în afara UE, este doar unul dintre multe exemple pe care le descoperim în fiecare zi. În cadrul acestui program de redresare economică, va trebui să stabilim o serie de priorități la nivel european, pentru investiții strategice în sectoare în care UE trebuie să fie suverană. Mă refer la sectoare esențiale – energie, sănătate, agricultură, transport, dar și la inteligență artificială, infrastructură de comunicații, inovare și cercetare în zona digitală și a securității…. Cum poate România să iasă învingătoare din criză? Dacă un astfel de program de redresare economică s-ar pune în aplicare după ideile prezentate mai sus, asta ar însemna pentru România o oportunitate dar și o mare provocare. Un guvern solid, susținut de o nouă majoritate care ar rezulta în urma alegerilor de la sfârșitul acestui an, ar putea să gândească un plan de reformare a unor domenii esențiale pentru ca economia României să poată fi reconstruită pe câțiva piloni solizi. Desigur, vom ieși din această pandemie, cu un deficit enorm. Dar viitorul guvern rezultat după alegeri ar trebui să abordeze această criză ca pe o oportunitate și nu doar să se gândească la cum să astupe găurile deficitului. Pentru asta, noul guvern trebuie să vină cu un plan prin care ajutorul european de redresare economică să fie o oportunitate pentru a investi masiv în câteva domenii prioritare care, odată cu o dezvoltare accelerată pot crea și locuri de muncă: infrastructura de transport, infrastructura de sănătate, cea de educație și digitală. În paralel, pentru ca un astfel de program să nu se mai împiedice de alte straturi de încărcătură birocratică asa cum au devenit in timp multe programe europene, ar fi nevoie imediat de lansarea unei reforme a administrației publice. O reformă nu pentru a tăia artificial posturi în administrație, ci pentru a-i optimiza capacitatea prin profesionalizare, depolitizare, digitalizare și transparentizare. O astfel de regândire a administrației nu doar că ar reduce din cheltuieli publice ineficiente, dar ar da un imbold si mediului antreprenorial care este sufocat acum de birocrație și fuga de răspundere din administrație. Azi, când întreaga Europă înțelege că investițiile în Sănătate sunt strategice pentru întregul continent și ca serviciile publice esențiale de sănătate trebuie puse în rețea, România ar putea gândi reforma în sistemul de Sănatate într-o cu totul nouă perspectivă. Putem folosi programe cu finanțare europeană dar și schimba bune practici cu alte state membre care au dovedit în această criză soliditatea sistemului lor sanitar. Integral:
Analişti: Băncile europene se pregătesc pentru creşterea creditelor neperformante din cauza crizei coronavirusului Băncile europene se pregăteasc pentru creşterea creditelor neperformante din cauza crizei coronavirusului, analiştii anticipând că vor anunţa constituirea unor provizioane de ordinul miliardelor şi revizuirea profiturilor, atunci când vor raporta rezultatele trimestriale, în următoarele două săptămâni, transmite Reuters, citat de news.ro. Băncile din regiune erau deja sub presiune înainte de criză, din cauza costurilor ridicate, rentabilităţii reduse şi a necesităţii de a înnoi tehnologia învechită. Fuziunile, care ar fi putut rezolva aceste probleme, au fost dificil de realizat din cauza piedicilor existente la nivel naţional. Cele mai mari bănci din SUA, care au început deja raportările financiare aferente primului trimestru, au alocat 25 miliarde de dolari drept provizioane pentru pierderile generate de creditele neperformante în primul trimestru, ridicând întrebări dacă băncile europene le vor urma exemplul. În ultimele 30 de zile, analiştii şi-au revizuit în creştere cu aproape 130% aşteptările privind provizioanele pentru pierderile provocate de împrumuturi în 2020 ale celor mai importante bănci din Europa, potrivit unei analize Reuters a datelor firmei Refinitiv. În acelaşi timp, analiştii au redus cu mai mult de 40% prognozele de profit anual pentru aceste bănci, între care se află instituţii financiare globale precum HSBC, BNP Paribas şi Deutsche Bank. Autorităţile de reglementare au spus că vor fi flexibile în aplicarea normelor contabile privind pierderile preconizate din împrumuturi, dar există presiuni asupra băncilor europene pentru a fi realiste cu privire la pierderile viitoare. Rentabilitatea mai mică comparativ cu cea a băncilor americane înseamnă că băncile europene au mai puţin spaţiu de manevră. ”Băncile din SUA câştigă sume uriaşe de bani”, a spus Rob Smith, partener în domeniul serviciilor financiare la KPMG. ”Băncile europene nu au acel lux de venituri şi profituri pentru a absorbi astfel de creşteri semnificative” în ceea ce priveşte provizioanele pentru pierderile generate de credite, a spus el. Deşi băncile nu sunt obligate în mod legal să constituie acum cea mai mare parte a provizioanelor ”prudenţa este o recomandare care trebuie respectată”, având în vedere mediul actual, a spus o persoană apropiată situaţiei. Vulnerabilitatea băncilor europene faţă de epidemie a fost evidenţiată în această săptămână de agenţia de rating Fitch, care a dezvăluit că a întreprins 116 acţiuni asupra ratingurilor băncilor din vestul Europei, revizuind în principal perspectivele lor la negativ. Raportările financiare ale băncilor europene nu vor oferi decât o imagine parţială a modului în care acestea se descurcă pe timp de criză, care s-a agravat spre sfârşitul primului trimestru. Agenţia de evaluare financiară S&P a apreciat că dezvăluirile şi comentariile conducerilor băncilor vor fi ”mai revelatoare decât rezultatele în sine”. Băncile italiene, care încercau să rezolve moştenirea creditelor neperformante a crizei financiare precedente, sunt aşteptate să crească provizioanele pentru creditele neperformante aferente primului trimestru, întrucât economia europeană se îndreaptă spre o contracţie pe care Fondul Monetar Internaţional o estimează până la 9,1% în acest an, potrivit analiştilor. Între băncile eurpene, instituţiile financiare italiene au cea mai mare expunere la întreprinderile mici şi mijlocii, care vor avea probabil cel mai mult de suferit din cauza blocării prelungite a activităţilor. Morgan Stanley estimează că criza riscă să crească creditele neperformante din portofoliile băncilor italiene cu 60 până la 80 de miliarde de euro (86,86 miliarde de dolari), în următorii doi-trei ani, reprezentând o creştere de până la 45% comparativ cu nivelul actual. Băncile din Spania vor raporta, de asemenea, o creştere a provizioanelor, a declarat Nuria Alvarez, analist la firma de brokeraj Renta 4 din Madrid. Banca spaniolă Santander a avertizat la începutul acestei luni, într-un document depus la autorităţile de reglementare americaner, că pandemia i-ar putea provoca o creştere a creditelor neperformante pe piaţa americană. Potrivit analiştilor, blocajul aproape total din economia Spaniei va avea mai întâi un impact direct asupra portofoliilor de credite ipotecare ale băncilor, care reprezintă aproximativ 40% din totalul creditelor, şi asupra creditelor de consum, care constituie 8% din împrumuturi. Banca Spaniei a anunţat luni că economia dependentă de turism ar putea scădea până la 12,4% în acest an, dacă blocajul determinat de epidemia de coronavirus va dura 12 săptămâni. În cazul băncilor franceze, orice eventuală creştere a creditelor neperformante din cauza coronavirusului va fi ”gestionabilă”, a spus Jon Peace, analist la Credit Suisse. Integral:
Războiul cu China va avea totuşi loc? “Războiul cu China” a devenit, repede, una dintre macro temele politice scoase în relief de evenimentele care se derulează la nivel global, sub semnul pandemiei de coronavirus. Sintagma nu este deloc doar metaforică şi nici un produs destinat pentru uzul jurnalismului de tip scandal. Expresia a fost folosită insistent şi oficial chiar de către Preşedintele Statelor Unite ale Americii, încă înainte de actuala criză, în contextul confruntării economice dintre cele două mari puteri. Urmarea a fost contraofensiva de măsuri restrictive şi penalităţi economico-fiscale impuse Chinei, cea mai drastică în istoria relaţiilor cu Occidentul. Cu China s-a aflat şi încă mai este într-un război ideologic şi de putere la nivel regional, URSS, respectiv, Rusia. Pe de altă parte, la aproape trei sferturi de secol de la încheierea celui de al doilea război mondial, China, la rîndul ei, încă nu a închis definitiv cartea conflictului cu Japonia, considerînd că nu a primit din partea Dinastiei de la Soare Răsare nici măcar scuzele oficiale necesare unui demers solid de reconciliere, ca să nu mai vorbim despre compensaţiile de război la care se consideră îndreptăţită. Oricît ar putea să pară de ciudat, China mai este implicată, nu doar indirect, şi în alt război rămas deschis mai bine de jumătate de secol, pînă astăzi, cel din Coreea, cu consecinţa divizării politice a peninsulei şi a menţinerii active a unui focar de tensiune major în regiunea Asiei de sud-est. Ultima faţetă a acestui caleidoscop ne reîntoarce la Statele Unite ale Americii. Preşedintele Trump, ca să rămînem în interiorul referinţelor giroudoux-iene, un fel de “La folle de Chaillot”, a acuzat oficial autorităţile de la Beijing în legătură cu generarea pandemiei şi gestiunea crizei de coronavirus, “exportată” astfel în întreaga lume cu consecinţe dintre cele mai dramatice pe teritoriul SUA. În justiţia americană sunt deja deschise cauze pentru despăgubiri cerute statului chinez de firme şi instituţii care au avut de suferit de pe urma măsurilor restrictive luate pentru a face faţă pandemiei. Ordinul de mărime este la nivelul trilioanelor de dolari…..Din această perspectivă, aşa zisele consecinţe antiglobaliste ale crizei pandemiei de coronavirus par mai degrabă măsuri strategice menite să producă Chinei o importantă hemoragie de putere! Curentul relocalizării naţionale a unor elemente, secvenţe şi blocuri de producţie, în primul rînd produse bazate pe tehnologii înalte şi materiale strategice, a devenit deja politică oficială în SUA şi Japonia. Nu doar la nivelul discursului politic, ci şi la etajul concret al măsurilor financiare de sprijin. Mai peste tot, în Rusia şi Uniunea Europeană inclusiv, este revalorizată poziţia conform căreia orice stat, cu atît mai mult o mare putere, nu trebuie să depindă de alte ţări (de China evident!) în materie de produse strategice pentru securitatea sanitară şi pentru alte circumstanţe de criză majoră!!! Unii anunţă, deja, apusul erei “made in China”. Oricum, chiar dacă nu apune cu totul, ori prea repede, sigur va trece printr-o perioadă de severe turbulenţe economice şi politice. China şi-a anunţat cu emfază, de mai bine de un deceniu, intrarea în competiţia directă pentru locul, deloc vacant (!!!) din vîrful ierarhiei marilor puteri globale. Cea mai mare putere economică a lumii, în mai puţin de două decenii; putere militară de necontestat (nici măcar de către Statele Unite) în zona critică a Asiei de Sud-Est; competitor de elită la nivel ştiinţific şi al tehnologiilor de vîrf: computere cuantice, sateliţi şi cercetare spaţială, biologie şi aplicaţii bio-tehnologice, infrastructură, reţele, programe şi producţie în inteligenţa artificială etc. Deschiderea drumului către toate aceste obiective, care astăzi par la îndemînă, a fost posibilă doar datorită alianţei strategice cu Statele Unite şi Occidentul European; celebra şi de mult uitata iniţiativă Kissinger. Conducătorii de astăzi ai Chinei par să fie încrezători că restul drumului pînă în vîrful himalaian al puterii globale îl pot face nu doar fără ajutorul şerpaşilor occidentali, ci împotriva lor. Eliminîndu-i! Ca din senin, din vîrf, însă, cineva a început să prăvale bolovani la vale! Război, nu va fi… trebuie să-i dăm crezare lui Giraudoux. Tare mi-e teamă, însă, vorba celor de la Radio Erevan, că va fi o luptă pentru pace… de nu va mai rămîne, nicăieri, piatră peste piatră! Integral:
Financial Times: Cum vor exploata conducătorii autoritari criza coronavirusului E ușor să profiți de niște oameni înspăimântați care au acceptat încălcări ale libertății. Politica internațională suferea de o afecțiune preexistentă atunci când a lovit Covid-19. Înainte de coronavirus, lumea politică sucomba deja în fața unui virus al conducătorilor autoritari, scrie FT, potrivit Rador. În 2018, China a abolit limitarea mandatului prezidențial, deschizând posibilitatea ca Xi Jinping să cârmuiască pe viață. Anul acesta, Rusia a anunțat că și ea plănuiește modificări constituționale care i-ar permite lui Vladimir Putin să rămână la putere până în 2036 – oferindu-i o perioadă de stat în funcție mai lungă ca a lui Stalin. Chiar și democrațiile consacrate etalează simptome de sindromul conducătorului autoritar. Donald Trump a venit la putere în SUA în 2016, deplângând „carnagiul” american și proclamând „Numai eu îl pot repara”. El a anunțat recent că „autoritatea mea e totală” în ce privește gestionarea pandemiei. Jair Bolsonaro a fost învestit președinte al Braziliei în 2019, după ce-și exprimase admirația pentru junta militară care conducea Brazilia pe vremea tinereții lui. La Manila, Delhi și Riad e la modă un stil de conducere arogant, personal. O clasă politică globală deja slăbită de virusul conducătorilor autoritari s-ar putea îmbolnăvi mult mai rău sub impactul unei crize sanitare reale. Pentru limitarea pandemiei, oameni înspăimântați de pe tot globul au acceptat încălcări extraordinare ale libertății lor personale, care le dictează dacă-și pot părăsi locuința sau dacă pot munci pentru a-și câștiga existența. Există de asemenea și precedente istorice alarmante în care guvernele s-au folosit de o urgență pentru a revendica puteri dictatoriale, care ulterior sunt lăsate în vigoare. Un caz clasic este folosirea de către Hitler a incendierii Reichstag-ului din 1933 pentru a obține puterea de a cârmui prin decrete. Un exemplu clar de conducător autoritar care se folosește de coronavirus pentru a-și consolida controlul asupra puterii a apărut în Ungaria. Viktor Orban, care și-a petrecut ultimii câțiva ani subminând independența presei, justiției și universităților, a acționat rapid pentru a profita de pandemie. Premierul ungar a convins parlamentul, dominat de partidul său Fidesz, să-i confere puterea de a conduce prin decrete pe o perioadă indefinită. Distrasă de pandemie, UE a avut un răspuns anemic. În acest weekend a avut loc și o rundă de arestări împotriva activiștilor pro-democrație din Hong Kong, acțiune ce pare a fi un efort al președintelui Xi de a stârpi această mișcare, sub acoperirea pandemiei. Un lucru care ar fi provocat proteste locale și indignare globală acum doar câteva luni a atras de data aceasta doar relativ puțină atenție. În alte părți însă, conducătorii autoritari au adoptat o abordare diferită, pledând pentru menținerea vieții de zi cu zi și în defavoarea suspendării libertăților civice. Comportamentul lor pare mai degrabă prostesc decât sinistru. Președintele Alexander Lukașenko s-a asigurat că Belarus e unica țară din Europa în care încă mai are loc un campionat de fotbal. În Brazilia, Bolsonaro a cerut redeschiderea magazinelor și și-a dat afară ministrul sănătății pentru că era prea sâcâitor cu distanțarea lui socială. Trump susținea inițial că virusul va dispărea ca prin „magie” și îi îndemna pe alegători să cumpere acțiuni. Putin a făcut un spectacol din ajutoarele pe care le-a trimis Italiei și New Yorkului, după care a admis, într-un final, că și Rusia se confruntă cu o criză gravă. O parte a problemei o poate constitui faptul că acești conducători au interpretat „puterea” drept un refuz de a te lăsa intimidat de o simplă boală. Bolsonaro le-a cerut brazilienilor să înfrunte virusul „ca niște bărbați, nu ca niște copii” și a prezis că el s-ar vindeca ușor de boală „datorită trecutului de sportiv”. În Regatul Unit, Boris Johnson a făcut un spectacol din a da mâna prin spitale cu pacienți de Covid-19, după care l-a doborât și pe el virusul. Mulți lideri autoritari din țări democratice sunt și populiști care exploatează ostilitatea împotriva „elitelor”, în rândul cărora se află asemenea personaje suspecte precum epidemiologii și funcționarii publici. „Anti-vaxxer”-ii [militanți contra vaccinurilor – n.trad.] care răspândesc teorii ale conspirației despre vaccinuri, prosperă pe la periferiile mișcărilor populiste din tot Occidentul. Dacă liderii populiști vor continua să obstrucționeze răspunsul la pandemie, coronavirusul ar putea inversa tendința existentă în favoarea politicii lor – prin discreditarea liderilor care au gestionat prost criza și mărind cererea de expertiză, în antiteză cu fanfaronada macho. În Regat, susținătorii lui Johnson au încetat să mai mormăie despre „statul paralel” și s-au pus la adăpost în spatele unor personaje aparent liniștitoare, cum e principalul responsabil medical al guvernului. În ciuda iritării evidente pe care i-o provoacă Anthony Fauci, Trump nu se simte încă suficient de puternic pentru a-și da afară cel mai cunoscut consilier medical. Dar, pe măsură ce evenimentele vor avansa, liderii autoritari ar putea descoperi că noul mediu e chiar mai prielnic pentru stilul lor de politică. Disperarea economică și disperarea în general sunt adesea inamicii dezbaterii calme și prietenii teoriilor conspirației, care ajută populismul să prospere. O expansiune a spionajului statului, odată intrată în vigoare, ar putea fi dificil de abolit și va fi un instrument puternic pentru potențialii dictatori. Integral:
Singurătatea vârstnicilor în timp de coronavirus
Daniel Dăianu: Până ce nu vom avea un vaccin eficace vom avea o viață tare chinuită/ O întrebare poate naivă mă macină: de ce nu ajuta big data si inteligența artificială la găsirea mai repede a acestui vaccin? ….Daniel Dăianu: Da, am fost surprins. Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) a fost parca retinuta in a sublinia iminenta unei pandemii folosind cateva luni, in mod sistematic, cuvantul epidemie, ceea ce putea sugera un caracter local al fenomenului. Poate si pentru a nu starni panica. Este probabil ca pe canale nu la lumina reflectoarelor sa se fi transmis guvernelor existenta marelui pericol. Remarc ca in februarie, sefii IMF si BCE vorbeau despre schimbarea de clima, distributia veniturilor, mari fluxuri de capital volatile, instrumente de stabilizare in zona euro, ca mari provocari pentru economia globala, pentru stabilitate. In timp ce in martie, parca a cazut cerul peste toti si s-a intrat intr-o spirala a ingrijorarii privind criza sanitara, cu mari implicatii economice si sociale. Am crezut ca epidemia va fi ingradita, cum s-a intamplat cu SARS in 2003 si Ebola in 2014. Avem acum o reconfirmare a pericolului imens pe care un dusman biologic, patogen natural, sau produs in laborator, il reprezinta pentru oameni. Specia umana ramane foarte vulnerabila dupa cum se vede. O intrebare poate naiva ma macina: de ce nu ajuta big data si inteligenta artificiala/AI gasirea mai repede unui tratament, a unui vaccin eficace? Ca tot se vorbeste de pericolul ca AI, robotii, sa ne ia locul…ca omul sa devina o creatura cu insusiri “inferioare”. Drept este ca nu orice se poate face batand din palme. Cand vad oamenii cu masti, medici si personal medical in combinezoane si cu masti speciale, gandul ma duce la un scenariu de science fiction, cand asaltati de virusuri si alti dusmani biologici am fi obligati sa fim imbracati, protejati ca astronautii. Dar pe planeta noastra, ca si cum noi am fi fiinte extraterestre. Ca un destin nedorit, deoarece nu am avut o relatie buna cu natura, nu am controlat porniri de ucenic vrajitor, am subestimat riscuri existentiale. Pana ce nu vom avea un vaccin eficace vom avea o viata tare chinuita. Si chiar si dupa ce vom avea vaccinul viata nu va mai fi aceeasi…..Pana si in vremuri de “razboi cald”, intr-o war economy/Krigswirtschat, factorii de productie se misca, chiar daca distorsiuni mari exista. De aceea, razboiul cu acest virus este atat de neobisnuit. Iar efectul lacat nu poate fi contracarat cu mijloace de politica economica ca intr-o recesiune normala, fie aceasta severa. Estimari ale OCDE, ale altor IFIs, considera ca fiecare luna de inchidere a economiilor duce, in medie, la o scadere cu 2,5-3% din PIB-ul anual, uneori chiar mai mult. De aici rezulta caderi mari de activitate economica. Razboiul cu Covid19 poate fi judecat prin prisma unui ciclu epidemiologic. Cu cat mai eficace este stapanirea pandemiei, cu atat mai repede pot fi relaxate restrictii. Nu poti sta la nesfarsit cu motoare ale economiei turate foarte slab. Dar nu exista harta uniforma de repornire; multe in luarea deciziilor depind de circumstante, de capacitatea sistemelor medicale de a raspunde la efort si de disciplina cetatenilor. Reguli de protectie si distantare sociala se vor mentine pana ce vom avea un vaccin eficace. Vaccinul, vorbind generic, poate fi tragaciul pentru o relansare economica, pentru un rebound purtat si de euforie, ca dupa un razboi castigat. Dar vor fi sechele ale acestei pandemii si economiile vor fi suferinde; convalescenta nu va fi de cateva luni, in opinia mea. Iar unele schimbari vor fi structurale; revenirea la lucru nu va insemna ca totul va fi ca inainte. Privind consecinte, indatorarea multor state si firme, mari si mici, va creste. Faptul ca dobanzile reale sunt foarte joase, frecvent negative, nu poate ascunde ca nu avem o rezolvare de fond la supraindatorare, publica si privata. Dupa 2009, datorii publice si private au crescut in numeroase state. Fragilitatea multor economii se va perpetua. Pietele vor discrimina, vor ataca pe cei mai vulnerabili. De pilda, in zona euro, pana ca BCE sa anunte noul pachet de masuri (de cca 750 miliarde euro), marjele la obligatiunile Italiei iar au luat-o rapid in sus. In unele tari se recurge la tiparire de bani, la “bani din elicopter” pentru a sprijini economia si cetateni. Fed-ul a ajuns un fel de “cumparator de ultima instanta” pe toate pietele financiare depasind gama de operatiuni din timpul Marii Recesiuni; pana si fonduri de risc (hedge funds) pot fructifica noile facilitati ale Fed, mai amplu decat cea implicat salvarea indirecta a fondului de risc LTCM in 1998. Dar asa ceva este posibil unde bancile centrale emit moneda de rezerva, au forta economica iesita din comun. Desi nu este clar cat vor putea sa functioneze astfel. Fiindca nimic nu poate fi vesnic…este pana ce nu mai este. Inflatia este posibil sa creasca in viitor, daca nu va mai exista o preferinta atat de mare pentru lichiditate, pentru cash….
Pandemia și iar pandemia Aș fi scris azi despre cu totul altceva, de exemplu, despre felul cum privesc românii relația lor cu credința și cu biserica, evident, tot în contextul acestui atât de mediatizat virus, cel mai cunoscut virus din câte au fost pe lume.
Lupta noastră cu coronavirusul, pe scurt: „Eram români și nu știam” ….În tot vacarmul mi-a rămas în minte un titlu din presa spaniolă:
GRECO avertizează asupra riscurilor crescute de corupție în perioada pandemiei și invită autoritățile la transparență maximă
Media zilnică a românilor decedați din cauza coronavirusului o egalează pe cea a deceselor din cauza diabetului și o depășește pe cea din cauza tuberculozei În fiecare an, în România mor puțin peste un sfert de milion de persoane. Între 250-260.000 de mii mai exact. Cei mai mulți mor din cauza tumorilor, urmați de boli ischemice ale inimii și de cele cerebro-vasculare. HotNews.ro a luat datele oficiale, a făcut media pe ultimii 3 ani a deceselor zilnice după cauza morții, introducând și datele deceselor din cauza Covid-19 (luând intervalul de referință 16 februarie-19 aprilie 2020). Calculele arată că în prezent numărul mediu zilnic al decedaților de coronavirus îl egalează pe cel al celor morți ca urmare a diabetului și depășește ca frecvență alte 4 cauze de deces. E drept, lucrurile trebuie nuanțate pentru că în cazul unui pacient de 90 de ani suferind de diabet și hipertensiune dar care a contractat și Covid-19, e greu de spus dacă doar Covid-ul i-a provocat decesul, deși el apare în acte ca decedat din cauza coronavirusului. ….. Mențiuni suplimentare: –
Statul ignorant Istoricii ideilor din ultimele decenii au vorbit adeseori de faptul ca lumea moderna s-ar afla intr-o epoca a biopoliticii. Termenul a fost consacrat de catre filosoful francez Michel Foucault, dar el este prezent inca din anii 1920-1930. …Spus foarte simplu, incepand din secolul al XIX-lea si pana aproape de noi, puterea politica si stiintele vietii (biologia, medicina, chiar si psihologia sau economia) au lucrat mana in mana intarindu-se si legitimandu-se reciproc, for the best and the worst: pe de o parte, progrese extraordinare in ingrijirea sanatatii si eradicarea unora dintre bolile cele mai letale; pe de alta parte, politici criminale de exterminare a unor forme umane de viata, in numele unor fantasme delirante ale superioritatii rasiale….Divortul dintre stat si cunoasterea stiintifica Dar se pare ca s-a intamplat ceva in ultimele doua-trei decenii, care ar corespunde unui sfarsit al biopoliticii, adica unei diminuari a preocuparii statului si puterii politice pentru viata, sanatate individuala si publica. Asta se petrece in momentul in care puteri non-statale ocupa piata cunoasterii, a stiintei si a tehnologiei in folosul oamenilor, bunaoara in momentul in care Big Pharma ajunge sa dispuna de fonduri superioare tuturor statelor pentru a sustine cercetarea medicala si farmaceutica. Statele nu numai ca pierd monopolul cunoasterii, dar par sa se si debaraseze cu oarecare bucurie de grija ei, lasand in grija privatului producerea si utilizarea cunostintelor privitoare la viata oamenilor, iar, in caz de amenintari grave la adresa sanatatii populatiilor, folosind organizatii internationale sau non-guvernamentale pentru a le face fata (OMS, Crucea Rosie, Medecins sans Frontieres etc.). De cel putin 20 de ani incoace, statul este un actor secundar in domeniul sanatatii. Iar sanatatea a devenit o afacere a firmelor de medicamente, a laboratoarelor private, a industriilor starii de bine si a ideologiilor vindecarii individuale prin terapii din cele mai fanteziste. Efectul divortului dintre stat si cunoasterea stiintifica este dublu: pe de o parte, cercetarea stiintifica nesupusa intereselor comerciale, de interes public, este subfinantata si abandonata in niste laboratoare cu echipamente vetuste. Pe de alta parte, statul isi imagineaza fudul ca isi poate produce propria cunoastere a societatii, adica nu are nevoie de stiinta, nu are nevoie de universitati, nu are nevoie de experti altii decat de cei cu carnet de partid. Statul devine literalmente ignorant si prost (fara vreo nuanta peiorativa, daca pot spune asa):
Încă 10 tone de echipamente medicale pentru spitalele din Bihor: Al treilea transport a aterizat sâmbătă pe Aeroportul din Oradea (FOTO / VIDEO) Încă 10 tone de echipamente medicale destinate spitalelor din lupta împotriva coronavirusului din Bihor au ajuns, sâmbătă seară, pe Aeroportul din Oradea. „Cel de-al treilea transport de materiale sanitare din Shanghai a sosit în această după-masă la Oradea, cu un avion Boeing 737 al companiei Tarom. Fiecare dintre cele trei avioane a adus câte 10 tone de materiale de protecţie – combinezoane, măşti etc. Este ultimul transport în cadrul unui contract de import din care au mai fost aduse la sfârşitul săptămânii trecute 37 de tone de materiale sanitare pentru spitalele din Oradea şi judeţ”, a anunțat Primăria Oradea. Avionul a aterizat în jurul orei 18. În cadrul achiziţiei, au ajuns în total în Oradea 75 de tone de echipament, suficiente pentru „încă două luni – două luni și jumătate”, după cum preciza dr. Gheorghe Carp, coordonatorul spitalelor din Bihor. Achiziţia s-a făcut de către municipiul Oradea în competiţie cu alte state, Oradea reușind să le cumpere, potrivit spuselor oficialilor locali, fără intermediari și la preţuri mai mici decât au făcut-o reprezentanţii unor state. Integral:
Peste 36% dintre primării nu acordă burse pentru elevi, iar 55% dau burse mici și foarte mici – analiză Consiliul Național al Elevilor Aproape 37% dintre primării nu acordă burse pentru elevi, iar 55% dau burse mici și foarte mici,
Mihai Copaciu, BNR: Trăim deja din nou într-o lume bipolară. E curios cum o expansiune a influenței Chinei va fi contracarată de SUA și UE/ Ce învăță individual din aceasta criză? Îmi e teamă că nu multe Semnalarea unor vulnerabilități în funcționarea statelor (de exemplu, sistemul medical) îl văd ca pe un punct pozitiv al acestei crize și sper ca măsurile necesare să fie luate. Similar pentru multe firme, scurtarea lanțului de aprovizionare va fi o prioritate, spune într-un dialog cu HotNews.ro despre cum va fi România și lumea de după coronavirus, Mihai Copaciu,
Pandemia: cum să evităm ce e mai rău
Estimări oficiale: Europa are nevoie de încă cel puţin 500 miliarde euro de la instituţiile UE pentru redresare / Regândirea fondurilor europene ar contribui la menţinerea unităţii Uniunii Europene Europa va avea nevoie de încă cel puţin 500 de miliarde de euro de la instituţiile financiare ale UE pentru a finanţa redresarea economiei după pandemia de coronavirus (Covid-19), a afirmat Klaus Regling, directorul Mecanismului European de Stabilitate (ESM), transmite Reuters, citată de Agerpres. Cel mai uşor mod de a organiza astfel de fonduri ar fi prin intermediul Comisiei Europene şi prin bugetul UE, a explicat Klaus Regling, într-un interviu acordat duminică publicaţiei italiene Corriere della Sera. „Aş spune că pentru a doua fază avem nevoie de încă cel puţin 500 de miliarde de euro de la instituţiile europene, dar suma ar putea fi mai mare. Pentru asta, trebuie să discutăm cu mintea deschisă despre noi instrumente dar şi să utilizăm instituţiile existente, deoarece este mai uşor, în special prin intermediul Comisiei Europene şi prin bugetul UE. Regândirea fondurilor europene ar contribui în mare măsură la menţinerea unităţii Uniunii Europene”, a afirmat directorul Mecanismului European de Stabilitate. În 9 aprilie, miniştrii de Finanţe din UE au pus la punct un pachet de măsuri în valoare de 540 miliarde de euro. Printre măsuri se numără împrumuturi de la Mecanismul European de Stabilitate, garanţii pentru împrumuturi de la Banca Europeană de Investiţii şi o schemă pentru finanţarea programelor de şomaj parţial ale statelor membre. Cu toate acestea, miniştrii europeni de Finanţe au lăsat nerezolvată problema împărţirii poverii financiare din cauza lipsei unui acord cu privire la emiterea de obligaţiuni comune. Fondul Monetar Internaţional (FMI) a avertizat că economia zonei euro ar putea înregistra o contracţie de 7,5% în acest an din cauza crizei provocate de pandemie. Şi vicepreşedintele Comisiei Europene, Valdis Dombrovskis, a apreciat săptămâna trecută că Uniunea Europeană ar putea avea nevoie de un fond de relansare economică în valoare de 1.500 miliarde de euro care să fie finanţat cu obligaţiuni garantate de statele membre. Într-un interviu publicat în cotidianul german Handelsblatt, Valdis Dombrovskis a explicat că că Executivul comunitar lucrează la un nou instrument de finanţare, dincolo de contribuţiile naţionale care ajung în mod normal la bugetul UE pe şapte ani. Întrebat despre posibilitatea finanţării unui astfel de fond de relansare cu emisiuni de obligaţiuni în valoare de până la 1.500 de miliarde de euro, Dombrovskis a răspuns: „Pot să îmi imaginez un astfel de cadru financiar. Dar nimic nu a fost decis încă”. Oficialul CE a adăugat că fondul de relansare ar putea fi finanţat prin obligaţiuni susţinute de garanţii oferite de statele membre. Integral:
Un sfert din locurile de muncă din Europa sunt în pericol din cauza coronavirusului – Raport Peste un sfert din locurile de muncă din Europa ar putea fi afectate de către căderea economică pe fondul pandemiei de coronavorus, potrivit unei analize realizare de McKinsey, relatează 



















Medicul Virgil Musta: Trecem printr-o perioada foarte inselatoare. Suntem inca pe panta ascendenta a imbolnavirilor si a deceselor Medicul Virgil Musta, de la Spitalul de Boli Infectioase Victor Babes din Timisoara, a facut un apel la ratiune in aceasta perioada despre care spune ca este “inselatoare”, avand in vedere vremea frumoasa de afara, punctand ca “suntem inca pe panta ascendenta a imbolnavirilor si a deceselor”. “Am o mare neliniste in suflet cand vad ce se intampla zilele acestea. Trecem printr-o perioada periculoasa, foarte inselatoare. Afara este frumos si toti avem tendinta de a ceda si a slabi masurile de distantare sociala si de izolare. Ne pregatim multi de sfintele sarbatori de Paste, mergem prin magazine si piete sa ne aprovizionam. Acestea sunt aglomerate, iar cozile sunt mai mari. Am vazut multe persoane care poarta masca si respecta distanta si asta e foarte bine, dar am vazut si destui care nu mai poarta masca si nu pastreaza distanta de 2 m. Am observat persoane care sunt multumite de faptul ca epidemia la noi in tara este inca sub control si considera ca asta este ceva firesc. Omit insa faptul ca acest lucru s-a realizat greu, in special prin efortul colectiv sustinut de distantare sociala, izolare si respectarea regulilor de igiena. Sunt multi care nu inteleg faptul ca suntem inca pe panta ascendenta a imbolnavirilor si a deceselor!”, a scris pe Facebook medicul Virgil Musta….. “Sunt deja destui oameni in jurul nostru care au virusul, unii asimptomatici sau cu simptomatologie minora, ceea ce creste riscul sa luam oricare dintre noi infectia si nu stim cum va evolua boala la fiecare dintre noi. Multa lume nu stie ca sunt tot mai multi pacienti in stare grava internati, iar sectiile de terapie intensiva dedicate COVID-19 sunt aproape pline, chiar si la noi la Spitalul Victor Babes din Timisoara este aproape plin. S-au creat spitale suport si se iau masuri de crestere a capacitatii, dar chiar si asa locurile pot deveni insuficiente daca numarul cazurilor creste mult si continuu. Nici nu vreau sa ma gandesc unde putem ajunge si noi in Romania daca zilele acestea nu respectam cu strictete toate regulile pe care sunt convins ca deja le stiti foarte bine!”, mai scrie Musta. Virgil Musta spune ca este foarte important sa ramanem rationali, in aceasta perioada. “Nu vreau sa va intristez acum, dar chiar este foarte important sa ramanem foarte rationali zilele acestea, zile care pot ajuta la depasirea mai rapida si mai usoara a epidemiei sau pot duce la o situatie foarte grea ulterior. Suntem intr-un razboi in care niciunii dintre noi nu am mai fost, iar acest lucru impune schimbarea modului de a gandi, de a ne comporta si de a actiona. Impune renuntari si sacrificii materiale poate, dar nu imi doresc deloc ca aceste sacrificii sa insemne chiar viata noastra sau a persoanelor dragi noua. Cu intelepciune, rabdare, intelegere si curaj vom trece cu bine aceasta incercare!”, mai scrie medicul. Musta a indemnat romanii sa ii urmeze exemplul si sa petreaca Pastele in familie, acasa. “
Cum ar putea fi anulate amenzile date in baza ordonantelor militare. Opinia lui Augustin Zegrean Fostul presedinte al Curtii Constitutionale Augustin Zegrean, sustine ca amenzile date in baza ordonantelor militare ar putea fi anulate. Zegrean a spus la Digi 24 ca acest lucru ar fi posibil daca CCR ar da dreptate Avocatului Poporului care a formulat exceptie de neconstitutionalitate referitor la prevederi din doua OUG privind regimul starii de urgenta, mentionand ca exigentele statului de drept impun ca garantiile juridice ale drepturilor prevazute de Constitutie in beneficiul cetatenilor sa fie utilizate potrivit scopului pentru care au fost instituite. “S-a exagerat, este specific romanesc, s-a sarit calul. Sunt mult prea mari amenzile raportat la castigul populatiei, nu cred ca populatia va putea sa le plateasca. De unde bani, mai ales in perioada de criza! Pe o parte statul le da bani oamenilor ca sa poata supravietui, prin somaj tehnic, pe de alta, le da amenzi de nu se pot incadra in niciun fel sa le plateasca. Probabil ca de data asta CCR va fi de acord cu Avocatul Poporului si atunci ma intreb cine va mai plati aceste amenzi”, a spus Zegrean. Practic, fostul sef al CCR a explicat ca “daca obiectiile privind amenzile vor fi declarate de CCR neconstitutionale, toate amenzile care se aplica vor fi anulate, pentru ca vor fi date in baza unei legi declarate neconstitutionale”. Integral:
The Guardian scrie despre romanii care culeg sparanghel in Germania: Sunt mai importante recoltele din Vest ca sanatatea lucratorilor din Est? Amenintarea coronavirusului cu care se confrunta culegatorii de fructe si legume veniti in Occident din Romania carantinata scoate in evidenta inegalitatile din Europa: Sunt mai importante recoltele din Europa de Vest ca sanatatea lucratorilor din Est?
INTERVIU VIDEO Vlad Soare, președinte AMBI: Atât de multe unități administrativ-teritoriale nu fac nimic altceva decât să reprezinte o risipă a banului public ….Despre organizarea administrativ-teritorială
Bucureștiul, când a fost gândit, a fost gândit în baza unei organizări teritoriale care corespundea și cu o anumită ordine politică. Noi suntem în continuare organizați pe unități administrativ-teritoriale, după o lege comunistă, o lege care este încă în vigoare, o lege din 1968. Și de aici și problema: dacă va uitați în București și în Ilfov, veți observa că de fapt este o mare concentrare urbană în București-Ilfov. Mai mult, dacă va uitați pe evoluția dezvoltării comunității București-Ilfov, veți observa că nu mai există micro-comunități separate și e de fapt o mare comunitate. Foarte mulți din București s-au mutat în afara orașului, foarte mulți dezvoltatori imobiliari au construit cartiere întregi în afara orașului și foarte mulți din Ilfov lucrează în București. Și practic, avem o singură comunitate. Din păcate, din punct de vedere juridic au rămas 50 de administrații la nivelul București-Ilfov. Și asta generează o serie de probleme, de la probleme juridice, până la probleme economice. Criza în care ne aflăm astăzi, cea generată de acest virus, ne demonstrează că există o lipsă de coeziune între serviciile publice locale, dintre aceste unități administrativ-teritoriale, care au rămas din punct de vedere juridic pe hârtie și realitatea care este în teren – și anume faptul că noi suntem o singură comunitate.
Reorganizarea administrativ-teritorială (nu doar a regiunii București-Ilfov, ci a României) face parte dintr-un master plan, pe care noi ar fi trebuit să-l punem în aplicare de foarte mult timp și anume cel al revoluției administrative, pe care o propunea România de foarte mult timp. Faptul că noi suntem în momentul de față atât de multe unități administrativ-teritoriale (adică comune, orașe și județe) nu face nimic altceva decât să reprezinte o risipă a banului public și o subfinanțare a unităților administrativ-teritoriale. Motivul pentru care noi suntem atât de divizați din punct de vedere administrativ este unul pur politic. Ăsta este adevărul. Practic, organelor politice le convine această administrație, această împărțire administrativ-teritorială pentru că permite o gestionare a mai multor bugete și când gestionezi mai multe bugete automat poți să creezi sau să influențezi și anumite lucruri. Dar realitatea din teren este alta. Foarte multe comune, orașe și municipii din România nu-și mai permit să mai gestioneze acele comunități pentru că bugetul lor este mai mic decât ceea ce ele au de gestionat: competențele pe care le-au primit prin descentralizare nasc și niște obligații și vedeți foarte mulți primari care se duc înapoi spre guvern și solicită bani. În fiecare an este aceeași poveste. Asta arată că în realitate noi ar trebui să regândim această împărțire administrativ-teritorială. Iar cel mai ușor de implementat un nou model (model care nu e inventat de noi, ci pe care l-au implementat deja foarte multe alte țări) este în jurul Bucureștiului, pentru că e normal. Este cea mai dezvoltată zona urbană și este cel mai ușor de implementat acest model pentru moment.
Nu desființezi orașul Otopeni, Unitatea Administrativ-Teritorială Otopeni. O lași să existe. Singurul lucru pe care îl faci este să găsești soluția astfel încât să transferi din competențele unei astfel de unități administrativ-teritoriale, competențe care ar putea fi aplicabile la nivelul întregii comunități, către o structură centrală și lași lucrurile mai mărunte, cele de interes local, să fie gestionate în continuare de către un aparat administrativ. În momentul de față, de exemplu în București, noi avem 7 ADP-uri – și la nivel de sector și la nivelul Primăriei Generale. La fel, avem încă 42 de ADP-uri la nivelul unităților administrativ-teritoriale din Ilfov. În momentul de față, aceste ADP-uri au toate câte un director, au toate o structură care realizează, practic, aceleași atribuții prin intermediul aceleiași comunități. Să fim corecți și transparenți până la capăt: dacă vă uitați pe istoria acestor ADP-uri o să vedeți că în principiu foarte multe partide politice și-au servit clientela politică prin astfel de structuri. Dacă am face o singură structură, un singur ADP la nivelul regiunii, nu înseamnă că rezolvăm situația, dar în mod clar vom avea o structură care poate să coordoneze, să ofere un serviciu public integrat și o structură care ne costă mult mai puțin și care e mai ușor de controlat și de verificat, pentru că inclusiv autoritățile care efectuează controlul o vor face direct acolo. Practic, noi nu vorbim despre un oraș mamut, noi vorbim despre o singură comunitate – cea din București și din Ilfov – și care, vrem sau nu vrem, ea se va dezvolta uniform. Nu avem cum să controlăm asta, nu avem cum să spunem oamenilor “Nu vă dezvoltați în direcția aia!”. Este clar că Ilfov și București la un moment dat, din punct de vedere urban, vor reprezenta o singură comunitate. Din punct de vedere mental, pentru cetățean este o singură comunitate. N-ai cum să-l convingi pe cel care s-a mutat în Voluntari, în Pipera, Chiajna sau Bragadiru că el nu e bucureștean. În primul rând, marea majoritate sunt oameni care s-au mutat din București în zonele astea și în al doilea rând, ei lucrează în București, își duc copiii la școală în București, se folosesc de serviciile publice locale din București și automat au și așteptările pe care le aveau în București și anume să aibă servicii publice integrate. Despre impozitare
N-am fi prima comunitate urbană, prima zona metropolitană care ar avea o impozitare diferită. Impozitarea în comunitățile acestea, în zonele metropolitane europene se face în cercuri concentrice: cu cât stai mai în afara zonei centrale, cu atât impozitarea scade. Nu o să putem să facem o uniformizare totală și ar fi și o greșeală să faci o uniformizare totală. Dar în timp, trebuie să iei în considerare faptul că Bucureștiul și Ilfovul (și aici nu e vorba doar de București și de Ilfov, putem să ne imaginăm foarte multe alte zone urbane din România) se vor dezvolta și practic, ceea ce noi avem scris pe hârtie din punct de vedere juridic – și anume împărțirea asta administrativ-teritorială – nu va mai corespunde unei realități, iar asta va genera și deja generează o sumedenie de probleme. Vă dau un exemplu foarte simplu: știți câți “bucureșteni” au vize de flotant în București? Sunt peste 50.000 de astfel de oameni cu viza de flotant în București, dar care locuiesc în Ilfov. ….Despre metrou
Totul pleacă de la modul în care avem reglementate legile care ne oferă posibilitatea de a ne dezvolta din punct de vedere administrativ. Bucureștiul are buget să facă metrou, are un buget foarte mare. Dacă mai și aplică pentru fonduri europene, își face metrou singur. De asemenea, sunt orașe în jurul Bucureștiului care au și ele bugete să intre într-un parteneriat cu Bucureștiul și să facă linii comune. Nu se poate din punct de vedere juridic. De ce? Pentru că metroul e la Ministerul Transporturilor și acolo o să rămână. Pentru că așa scrie în lege…..Despre fondurile europene
A fost un mare scandal acum un an și jumătate cu Euro 2020, că am hotărât să-l organizăm și trebuia să facem o linie de metrou. Și îmi aduc aminte o declarație a directorului Metrorex care a zis “Dar ce, am semnat eu contractul sau am vrut eu să organizez Euro 2020? N-am nicio obligație să construiesc metroul”. Bun, trecem peste chestiunea aceasta, care este o declarație mai mult decât nefericită. Au făcut un proiect de metrou și în loc să-l facă așa cum am gândi oricare dintre noi (de la Aviatorilor linie dreaptă până la Otopeni) ei îl făcuseră undeva pe Sisești, prin Bucureștii Noi, legau magistrala aceea din Străulești de trebuia să schimbi 3 linii ca să ajungi la Gara de Nord și încă o linie că să ajungi la Victoriei. Și au aplicat pentru fonduri europene. Și dacă vă aduceți aminte, autoritățile europene au spus foarte clar că linia nu-și are sensul, proiectul nu este bun și trebuie să fie drept. Motiv pentru care au zis că îl vor face în regie proprie. N-au mai făcut nimic, evident, dar ce vreau eu să spun este că nici banii ăștia europeni nu mai vin cum veneau odată….Despre poluarea din Bucuresti Uitați, vă pun în următoarea situație: sunteți primar în orice localitate din jurul Bucureștiului și după cum vedeți, poluarea nu se oprește la șoseaua de centură. Poluarea e în toată comunitatea. Și eu vin, municipalitate din București, și va spun: Domnul primar, aș vrea să fac o groapă mare de gunoi și un sistem de ecologizare foarte performant care să îmi deservească Municipiul București. Am banii, va rog să mă ajutați cu un teren și o să va fie bine și dumneavoastră, că va deservește și dumneavoastră. Dumneavoastră o să-mi spuneți, Foarte bine, te ajut, dar o să fie o mare problema. Oamenii, oare, care vă votează, vor fi de acord să aibă acolo acea groapă de gunoi și acel incinerator, modern de altfel? E o problema reală, motiv pentru care, eu nu pot s-o fac în București, că nu poți să faci o astfel de structura în oraș. Dar e nedrept să o fac și lângă dumneavoastră, motiv pentru care singura soluție este să se facă astfel de centre care să deservească mai multe comunități în zone care sunt destul de îndepărtate de acele localități și din punct de vedere juridic, că să poți să faci asta, ai nevoie de o cupolă comună, pentru că se pune probema inclusiv cine dă terenul, cum dăm terenul, al cui este? Integral:
Dr. Ciungu Mircea: Noaptea minții : polțiști purtând lumânari în antemergător, politicieni cu cădelnițe , de-a dreapta Convenția Democrată, de-a stânga USL, apoi preafericitul Daniel călare pe un măgar, urmat de un sobor de preoti de la SRI. În urmă , un cârd de babe având pungi cu sigla PSD. Prin balcoane, atei furioși, agitând poze cu Marx si Lenin, iar unii , chiar seringi cu vaccin anti SARS cov2. Totul sub atenta supraveghere a reporterilor de la A3. Geaba vă ofticați pe BOR, Daniel poa’ să
Inspectorul pădurii a fost repus în funcțiune/ Cetățenii pot verifica online dacă tăierile dintr-o zonă forestieră au aviz Ministerul Mediului a început să repună în funcțiune portalul www.inspectorulpadurii.ro, iar cetățenii pot verifica din nou dacă tăierile de arbori dintr-o pădure se fac legal sau nu. Instituția lucrează în paralel la o nouă platformă, mai avansată, iar cetățenii vor putea verifica în timp real transporturile de lemne și tăierile. ”Începând de ieri, am reușit să #deblocăm multe din funcțiile vechiului portal www.inspectorulpadurii.ro inclusiv cea mai importantă, respectiv căutarea după numărul de APV. Astfel, dacă oricine întâlnește un panou în pădure pe care scrie partida care este în curs de exploatare, poate să verifice ce avize au plecat din acea pădure. La fel, de azi publicul are acces la date istorice legate de aceste tăieri și poate verifica cine și ce a făcut acolo. Această măsură îi ajută, pe de o parte, pe cei care fac o muncă cinstită și legală, fără să aibă nimic de ascuns. În același timp, îi încurcă pe cei care se ascund în spatele birocrației pentru a ocoli legea. Reamintim că în anul 2017, în mod inexplicabil, o parte din funcțiile publice ale portalului au fost blocate, accesul cetățenilor la informație fiind, din păcate, restricționat”, a anunțat Ministerul Mediului pe pagina de Facebook. Astfel, cetățenii au din nou acces, prin www.inspectorulpadurii.ro, la istoricul pe zile al avizelor emise, datele publice de identificare ale operatorilor economici, iar căutarea în funcție de actul de punere în valoare și seria avizului sunt din nou disponibile. Integral:
Pensia de serviciu, interzisă condamnaţilor definitiv pentru fapte de corupţie Proiectul legislativ privind instituirea interdicţiei beneficiului la pensie de serviciu pentru persoanele remunerate din fonduri publice, condamnate definitiv pentru fapte de corupţie, a primit un punct de vedere favorabil din partea guvernului Orban. Avizul pozitiv acordat de Executiv este însoţit de câteva observaţii şi propuneri pe care miniştrii de resort le aduc în atenţia parlamentarilor. Guvernul arată că sistemul public de pensii din România este un sistem de tip redistributiv bazat, în principal, pe principiile contributivităţii, solidarităţii şi egalităţii de tratament pentru toţi participanţii la sistem. Pensiile de serviciu au fost instituite prin dispoziţii derogatorii de la dreptul comun în materie de pensii, de natură să instituie un regim juridic special de pensionare în raport cu ceilalţi asiguraţi ai sistemului public de pensii. Prin modul de constituire, pensia de serviciu se constituie pe două componente, respectiv componenta contributivă a fiecărui asigurat la bugetul asigurărilor sociale de stat, reflectată în pensia de asigurări sociale care se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat şi componenta necontributivă, care se adaugă la partea contributivă şi se suportă, pe toată perioada de acordare a pensiei de serviciu, din bugetul de stat. Ca urmare, singurul drept câştigat îl reprezintă pensia de asigurări sociale reflectată în partea contributivă, care, în opinia Guvernului, nu poate fi suprimată nici în condiţiile în care titularul ei se află în situaţiile prevăzute la art. 289-294 Cod penal (infracţiuni de corupţie). Cu privire la nota de fundamentare a respectivei iniţiative legislative, Executivul atrage atenţia parlamentarilor care au formulat acest proiect de lege, că ea trebuie să includă referiri la insuficienţele şi neconcordanţele reglementărilor în vigoare, impactul socioeconomic, impactul asupra sistemului juridic, consultările derulate în vederea elaborării proiectului de act normativ, organizaţiile şi specialiştii consultaţi, precum şi activităţile de informare publică. În punctul de vedere al Guvernului se mai arată: “Considerăm necesară completarea cu prevederi care să atragă excluderea de la beneficiul pensiei de serviciu nu numai pentru intervenţia unei condamnări definitive, ci şi pentru situaţiile în care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, deoarece şi în acest caz persoana se face vinovată de săvârşirea infracţiunii, diferenţa fiind dată de modalitatea represiunii penale. Corelativ, semnalăm necesitatea extinderii ariei de incidenţă a decăderii, în sensul includerii şi a altor infracţiuni de corupţie, asimilate infracţiunilor de corupţie sau infracţiuni în legătură cu acestea. De asemenea, adaptat modelului invocat, este necesară includerea şi a altor categorii de infracţiuni, specifice fiecărei categorii de funcţionari care beneficiază de pensie de serviciu (spre exemplu, infracţiunile cuprinse în titlul IV din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, < < Infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei > >, infracţiuni săvârşite de militari ori cele la regimul aviaţiei, etc.)”…..De asemenea, Guvernul arată că proiectul de lege nu reglementează situaţia beneficiarilor de pensii militare de stat care au fost condamnaţi definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni de corupţie, anterior intrării în vigoare a acestui demers legislativ, şi nici metodologia sistării plăţii acestui drept (data de la care încetează plata, cine are obligaţia înştiinţării casei de pensii sectoriale despre existenţa unei asemenea situaţii). Integral:
ÎN CIUDA RAPOARTELOR ANI,
ANAF va avea un Registru pentru identificarea rapidă a persoanelor fizice și firmelor care controlează conturi bancare indentificate prin IBAN (proiect) România trebuie să transpună o directivă pe zona combaterii spălării banilor, așa că Ministerul Finanțelor a pregătit un proiect în acest sens. Practic, se asigură înființarea Registrului central electronic, care permite identificarea, în timp util, a tuturor persoanelor fizice sau juridice care dețin sau controlează conturi de plăți și conturi bancare identificate prin IBAN.
România, Bulgaria și Polonia resimt dureros consecințele epidemiei în plan economic, dar pe termen lung ar putea avea de câștigat / O serie de producători și-ar putea muta activitatea din Asia în Europa de Est State precum Bulgaria și România vor resimți dureros consecințele economice ale crizei coronavirusului, subliniază câteva publicații germane. Milioane de cetățeni din statele din Europa Centrală și de Est lucrează, sau cel puțin au lucrat până de curând, în țările mai bogate din Europa de Nord-Vest, transmite postul de radio Deutsche Welle, citat de Rador.
Suntem in top 10 al tarilor cu cel mai mare risc de extindere a infectiilor cu coronavirus (Infografice) Deep Knowledge Group, un consortiu de organizatii comerciale si non-profit, a facut o analiza ampla despre pandemia COVID-19. Intre altele, studiul releva tarile cu cel mai mare risc de extindere a pandemiei, dar si cele mai sigure state din acest punct de vedere. Potrivit
Când BOR dă ordine şi domină MAI, când populaţia riscă o creştere a infectării COVID Cum protejezi populaţia când permiţi credincioşilor să meargă la biserică, poliţiştilor prin spitale, centre sociale ? Cum explici unui poliţist neortodox (fie catolic, baptist, penticostal, evreu, musulman, agnostic sau ateu) că în atribuţia lui de serviciu trebuie să fie implicat în acţiuni religioase poate contrar libertăţii sale de conştiinţă ?…. Există câteva probleme: 1) Până când BOR poate dispune de acţiunea cadrelor sub coordonarea MAI (poliţişti, jandarmi, pompieri, acum şi militari) după cum doreşte? Am înţeles că pentru ordine şi linişte sunt implicaţi în pelerinajele mari precum Parascheva sau Dimitrie, dar acum? Cine răspunde de faptul că într-o Românie aparent democratică, statul nu este separat de biserică (principiul laicităţii), statul însuşi încalcă acest principiu semnând astfel de protocoale? 2) Cum ar fi povestea aceasta într-un stat precum Germania, Franţa sau Marea Britanie? Regina Elisabeta respectă Biserica Anglicană, Familia Regală este apropiată de biserică, frecventează des dar nu văd mii de poliţişti londonezi pe London Bridge cu pâine bisericească şi lumânări în braţe. 3) Cum explici unui poliţist neortodox (fie catolic, baptist, penticostal, evreu, musulman, agnostic sau ateu) că în atribuţia lui de serviciu trebuie să fie implicat în acţiuni religioase poate contrar libertăţii sale de conştiinţă ? La punctul 10 din Protocol impui poliţistului de frontieră să ofere lumină celor aflaţi în trafic !!! Unde este prevăzut în fişa postului poliţistului de frontieră? 4) Cum continui să protejezi populaţia când dai liber la plimbare milioanelor de credincioşi la biserică, poliţiştilor prin spitale, centre sociale şi de carantină, preoţilor şi voluntarilor? Crimă! Cine îşi asumă peste câteva zile explozia de cazuri infectate şi din păcate eventualele sute de decese? Ar putea fi acuzaţi ei înşişi de zădărnicirea combaterii bolilor şi încălcarea prevederilor ordonanţelor militare. 5) Cum poţi expune mii de poliţişti, militari, pompieri la un risc de infectare cu COVID 19? 6) Cum explici mesajul constant de câteva săptămâni de ”Staţi în casă” cu liber la Sf Lumină ? 7) Cum explici ca ministru discriminarea pe criterii religioase şi implicarea statului în activitatea unui cult (BOR) încălcând Legea nr.486/2006, când fix în urmă cu 7 zile cetăţenii români ai aceluiaşi stat, romano-catolici, peste 1 milion (5,5% din populaţia României) au fost obligaţi să rămână în casă de Paşte? (2) Cultele sunt egale în faţa legii şi a autorităţilor publice. Statul, prin autorităţile sale, nu va promova şi nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminări faţă de vreun cult…..
Societatea cu masca de fier si moartea civilizatiei Se vehiculeaza scenarii sanitar si economic salvatoare de iesire din criza. Toate-s problematice. Si mai traumatizanta ar fi insa masca de fier pusa societatii pe figura in numele vietii. Li se zice, pompos, “strategii de exit”. Sunt tot mai multe si mai intens vehiculate in diverse tari ale lumii. Alarmate, pesemne, de starea deplorabila a precarului sistem sanitar si medical romanesc, autoritatile de la Bucuresti tocmai au amanat transpunerea lor. Caci, spre disperarea unora, presedintele Iohannis a prelungit starea de urgenta pe timp de inca o luna. In rastimp, constienta ca economia, societatea si capacitatea ei de rezistenta psihologica risca sa sufere pagube teribile, poate ireparabile, cu fiecare zi de “lockdown” in plus, Austria a si inceput sa-si aplice propria strategie de anulare treptata a restrictiilor draconice impuse in numele combaterii pandemiei de corona, al dreptului la viata si al necesitatii sustinerii capacitatilor de tratament ale spitalelor austriece. Nu mai putin constienta de aceste pericole, Germania dezbatea si ea, la finele sarbatorii pascale, sfaturile de relaxare a restrictiilor avansate de Academia Nationala germana de Stiinte Leopoldina. Marti le discutau intens oficialii federali si regionali ai Germaniei, o tara nu mai putin laudata decat Austria pentru spiritul de ordine si disciplina al cetatenilor ei, care s-au dovedit in genere exemplari in riguroasa aplicare a masurilor de distantare sociala. Aprig hulita pentru prezumtiva ei lipsa de solidaritate cu meridionalii, cerand, disperati, ieftinirea imprumuturilor italo-franco-spaniole pe baza de coronabonds (si riscuri financiare asumate de “prosperii” nemti, olandezi, austrieci si finlandezi), Germania se arata foarte preocupata sa-si pastreze realismul si pragmatismul si sa nu adopte in niciun domeniu decizii precipitate. Si de natura, eventual, sa oblige tara sa revina, dupa un presupus al doilea val de infectii, la un nou “shutdown”. Ca atare, propunerile vehiculate de Leopoldina au ambitia de a se distinge prin realism. Consilierii cancelarei Merkel recomanda redeschiderea “cat mai rapida” a scolilor primare si una ceva mai lenta pentru elevii din clasele mari, mai apti decat cei mici sa invete pe cale digitala. Pentru cazul stabilizarii la nivel redus a noilor infectii si in conditii de igiena, de purtare de masti si, desigur, de prezervare a capacitatilor de functionare ale spitalelor Republicii Federale, Academia germana crede ca ar fi apoi admisibila si redeschiderea magazinelor efectuand comert cu amanuntul, ori a firmelor oferind servicii prin contact direct cu clientii. Cat de justificata e precautia ampla manifestata in aceste recomandari? Dar cea cautionand inchiderea pe timp de cel putin inca o luna a Romaniei? E inutil de subliniat ca dreptul la viata e sfant. Dar nu mai putin sfinte sunt si alte drepturi. De pilda, cel de a nu fi discriminat pe baza de rasa, de etnie, de religie sau de varsta, nici chiar in numele vietii. De pilda, dreptul de a decide daca o viata in recluziune prelungita, care sa distruga propria sanatate psihica, si restrictii indreptand economia spre o recesiune a mileniului, iar societatea si civilizatia spre anihilare, mai merita traita. Or, restrictiile draconice pe timp nelimitat sau prea indelungat impuse prea multora incep sa nu mai fie nici proportionale, nici admisibile. La urma urmei, fac ravagii solitudinea, izolarea si arestarea la domiciliu, violenta domestica, depresia si moartea in singuratate. Or, nu s-ar elimina relativ simplu, oare, riscul contaminarilor cu virusul corona, gratie elementarei protectii prin masti? Care insa nu sunt in numar suficient, pentru ca liderii politici si spitalele din Europa n-au manifestat, spre deosebire de cele taiwaneze si sudcoreene, precautia si prevederea necesara. Doar liderul Frantei, Macron, s-a scuzat, mai nou, cu jumatate de gura, pentru inadecvarea lui. Alti lideri europeni se multumesc sa prelungeasca, trufas, interdictiile, pentru ca le e usor si pentru ca, infricosati ori needificati, oamenii ii sustin fara sa cracneasca. In fond, prea putini inteleg efectiv dezastrul pe care-l va cauza asteptarea pana la calendele grecesti a vaccinului care intarzie.
De ce pandemia e o ocazie unica să ne găsim un loc în Europa chiar dincolo de Spargelzeit
Cei cativa Gica-Contra din Parlamentul Romaniei Abia apucase presedintele tarii sa anunte noul decret pentru prelungirea starii de urgenta si cativa Gica-Contra ai Parlamentului – domnii Ciolacu, Ponta si Tariceanu – au si anuntat ca ei 
Marea bajbaiala in ceata crizei coronavirus Sigur ca am vrea sa stim cu totii cat de rau va fi in aceasta criza actuala, care este si una economica. Doar ca prognozele, inclusiv cea lansata recent de FMI, sunt in vremurile actuale inutile. Este comparabil, oarecum, cu prognoza meteo: nimeni nu este interesat de ea atunci cand afara este soare si vreme buna. Dar cand vremea se strica, brusc vor toti sa afle cand se va imbunatati iar. Cam la fel este acum in criza coronavirus, in care jumatate din populatia globului se confrunta cu restrictii de contact, iar activitatile economice au fost in mare parte inghetate. Si in ceea ce priveste economia, este acum momentul cifrelor uriase. Computerele cercetatorilor nu se opresc din calculat, primesc cantitati interminabile de date, neprevazute pana acum in niciun model de calcul anterior. Pentru ca nimeni nu si-ar fi putut imagina un astfel de soc – cum numesc cercetatorii lucrurile total imprevizibile. Nici macar obisnuitii profeti ai apocalipsei. Cei care mereu vorbesc de urmatoarea prabusire! Dar aceasta nu este vreo arta a predictiei. Cifre nemaivazute Oricine care vrea sa para cat de cat serios recunoaste ca este o situatie fara precedent. Exista multe grafice care arata acest lucru, de exemplu cel privind evolutia pietei muncii din SUA, grafic raspandit pe Twitter la inceputul lui aprilie de politologul Ian Bremmer. Si acela fusese doar inceputul – intre timp, 16 milioane de americani si-au pierdut locul de munca. Nimeni nu ar fi putut prevedea asa ceva – si pentru ca nu a mai existat pana acum in istorie un exemplu similar. Nici in criza financiara globala din 2008/2009, nici macar in recesiunea dramatica de la inceputul anilor 1930. Si tocmai aici este problema: modelele de calcul pentru prognozele economice se bazeaza mereu pe experientele disponibile din trecut. Cu toate acestea, diverse institute si institutii nu renunta la prognoze, prin metoda evaluarii mai multor scenarii considerate posibile. Ceea ce face ca, de exemplu, Organizatia Mondiala a Comertului sa prognozeze o prabusire a comertului global cuprinsa intre 13 si 32 de procente. Alt exemplu: Institutul Ifo din Munchen, care estimeaza o recesiune anul acesta in Germania cuprinsa intre sapte si 20 (!) de procente. Ceva mai concret este Fondul Monetar International, care prevede un recul al economiei mondiale cu 3%, recunoscand insa cu sinceritate in acelasi timp ca prognoza sa s-ar putea dovedi pana la urma buna de aruncat la gunoi. Nevoia de alternative Sigur ca cifrele sunt importante: pe de o parte, oamenii vor sa stie cat de rau va fi; pe de alta parte, guvernele trebuie sa calculeze cate sute de miliarde sunt necesare pentru sprijinirea revenirii economice. Doar ca, asa cum spuneam, in astfel de crize, cifrele de azi nu mai au maine nicio relevanta, cat timp nu se stie cat va dura pana se va reusi oprirea extinderii epidemiei. Iar anumite cifre nu sunt momentan disponibile: pentru calcularea inflatiei, este nevoie de informatii despre preturi de la magazine – dar multe dintre acestea sunt inchise. Greu de crezut de asemenea ca, pentru indicele privind atmosfera de afaceri din Germania, toti cei 7000 de patroni de companii chestionati de regula vor trimite acum raspunsurile, ca si cum nu ar avea alte lucruri mai importante de facut. Asa ca analistii si cercetatorii economici sunt obligati sa caute alternative, unele mai putin precise, dar in continuare de incredere pentru a formula niste concluzii. De exemplu, din biroul meu, vad in continuare cum circula pe Rin vasele de marfa incarcate cu containere. Mai putine decat de obicei, dar oricum. Sau se poate accesa portalul online de rezervari Open Table, unde se observa o prabusire cu 100 % a rezervarilor de mese la restaurante…. Lucruri pe care nimeni nu le poate sti Exista voci publice oneste in aceste zile, care recunosc ca prognozele lor nu prea sunt de baza. Torsten Slok, de exemplu, de la Deutsche Bank din New York, spune ca nu exista nimic de introdus in modelele de calcul actuale la capitolul variabile. Pana si seful bancii centrale americane FED, Jerome Powell, a fost nevoit sa admita, in contextul crizei coronavirus: “Sunt lucruri pe care nimeni nu le poate sti.” Integral: 


