Buna dimineata intr-o zi de miercuri, 16 martie! Meteorologii anunţă că, începând de miercuri dimineaţă, vor fi ninsori moderate cantitativ şi se va depune un strat nou de zăpadă, în Carpaţii Occidentali şi în vestul Carpaţilor Meridionali. În zona Carpaţilor Occidentali, precum şi în vestul Carpaţilor Meridionali, local ninsorile vor fi moderate cantitativ (10…15 l/mp şi izolat peste 20 l/mp) şi se va depune strat nou de zăpadă, pe alocuri consistent. Temperaturile maxime se vor încadra între 2 şi 12 gr, iar cele minime între -5 şi 2 gr. In Bucureşti, cerul va fi mai mult noros şi, începând din orele serii, temporar va ploua/ninge slab. Temperatura maximă va fi de 6-8 gr, iar cea minimă se va situa în jurul valorii de 0-1 gr.
Previziune dramatică: inflația va ajunge la 11,2% în luna aprilie. Adrian Vasilescu: ”Nu se știe dacă aceste date vor rămâne constante” având în vedere războiul din Ucraina …. “Inflaţia merge înainte, este 8,53% rata pe 12 luni, foarte mare în condiţiile în care acţionează şi au acţionat şi în luna februarie şi rămân în vigoare şi în luna martie dispoziţiile legale privind plafonarea şi subvenţia de la stat (la gaze şi energie electrică – n. r.)”, a spus Vasilescu, pentru Agerpres. El a afirmat că la capitolul produse alimentare de la începutul anului se tot vorbeşte despre scumpirea alimentelor, dar lună de lună “capitolul mărfuri nealimentare a fost vedeta inflaţiei” şi la mărfurile alimentare au crescut preţurile doar prin câteva poziţii. “Acum, în februarie anul acesta, numărul de poziţii s-a mărit, dar marea majoritate a produselor alimentare au rămas în matca lor, preţurile lor. Şi scumpiri sunt sigur la produsele de bază şi iau în primul rând ce este peste media anuală. Media anuală la alimente este 8,84%, cea mai mare din 12 luni, cu scumpiri în special la pâine, la cartofi, record, 30%, la fructe proaspete, la citrice, la ulei de asemenea record, vedem şi în magazine, 26,12%, foarte mare creşterea, telemeaua, untul, ouăle, laptele, zahărul, zahărul cu 12%. La produse nealimentare gama s-a restrâns şi diferenţa la rata anuală dintre produsele alimentare şi nealimentare este foarte mică, de la 8,84, la 9,33 şi aceleaşi produse cu o singură diferenţă. Electricitatea s-a ieftinit în februarie”, a susţinut reprezentantul BNR. ….. “Vom vedea o inflaţie care înaintează încet în luna martie. Poate că va fi tot aşa ca în luna februarie, o mică diferenţă în plus la inflaţie, după care va veni luna aprilie pentru care prognoza Băncii Naţionale sună cu două cifre, 11,2%, şi cu adnotarea făcută de Banca Naţională în raportul asupra inflaţiei din luna februarie în care a spus clar că această prognoză este făcută bazându-ne pe datele pe care le avem disponibile la ora actuală. Nu se ştie dacă aceste date vor rămâne constante şi le vom lua în calcul şi în luna aprilie sau în luna aprilie datele acestea se vor schimba, având în vedere că între timp a început şi un război aproape de graniţa noastră”, a explicat Adrian Vasilescu. Rata anuală a inflaţiei a urcat la 8,53% în luna februarie 2022, de la 8,35% în ianuarie, în condiţiile în care mărfurile nealimentare s-au scumpit cu 9,33%, cele alimentare cu 8,84%, iar serviciile cu 6,08%, potrivit datelor publicate luni de Institutul Naţional de Statistică (INS). Integral: https://ziare.com
Vrem securitate energetică, nu haosul plafonărilor și compensărilor! De câteva zile circulă prin presă diferite variante ale unui OUG care să plafoneze și compenseze facturile pentru consumatorii casnici și IMM-uri. Ultima variantă pe care am citit-o e pur și simplu de necrezut – dacă se putea așa ceva, e chiar mai proastă decât OUG 114. În loc de asta, nu există absolut niciun efort pentru planuri serioase de securitate energetică. Cum distruge acest OUG sectorul energiei?
- impozitează cu 80% ”veniturile suplimentare” ale tuturor producătorilor de energie (dar exclude ”strategic” cărbunele). Măcar de data asta s-au prins că ”veniturile suplimentare” nu-s chiar venituri, ci că trebuie ținut cont și de costuri, deci se impozitează de fapt ”profitul suplimentar”. De fapt, e complet neclar de ce nu se impozitează pur și simplu cu 80% profitul, în loc să facă o schemă complicată de calcul care va fi din nou imposibil de aplicat de ANAF și va duce la haos în piață, la incertitudini pentru investitori – schimbându-se total modul de calcul de până acum cu care încă nu ne lămurisem. Bref, în loc să accelerăm investițiile, penalizăm producția de energie.
- Interzice companiilor de stat din aprilie până în iulie să mai vândă energie cu livrări în 2023-2024, pe considerente de ”securitate energetică”. Concret, la ce folosește asta? E vreun risc să plece cineva din țară de pe-acuma cu curentul la pachet, sau cum?…..
- Că se intenționează revenirea la OUG 114 e evident din reglementarea prețului gazelor de producție internă – nu s-au hotărât încă la ce nivel. Prețul se reglementează pentru producția internă onshore și offshore, pentru cantități care vor fi stabilite prin reglementare pentru consumatorii casnici și IMM-uri. Adică nu doar la producția actuală, ci și la producția care ar fi urmat să intre în piață anul acesta, precum exploatarea celor de la Black Sea Oil and Gas. De ce s-ar apuca ei să extragă gaz în condițiile astea, când pot să-l mai țină un pic la subsol până când își bagă guvernul mințile-n cap? Refuz să cred că e la mijloc chiar atâta prostie, încep să cred sincer că se intenționează menținerea dependenței de gazul rusesc și se blochează intenționat investițiile în Marea Neagră.
- Se reglementează componenta de furnizare. N-am priceput, aici era vreo problemă? Observ în schimb că, față de drafturi anterioare ale OUG, au dispărut încercările de ”limitare a speculației traderilor” – traderi, nu furnizori.
- Tarifele de rețea rămân neschimbate.
…. Haosul legislativ, diferențele enorme de la o versiune la alta într-un OUG care se adoptă azi-mâine, completa rupere de realitate – guvernul se ocupă în continuare de facturi, uitând că avem război la graniță și e de importanță vitală să ne ocupăm de securitatea energetică – toate acestea arată amatorismul total, dacă nu ticăloșia din guvern pe subiect. E incredibil că nu suntem în stare să vedem ce efecte a avut legea de până acum, că suntem incapabili să ne uităm care e problema cea mai mare pe care o s-o avem în acest an până când nu ne explodează în față. Nu e nevoie să ne bombardeze cineva, ne punem noi singuri infrastructura pe butuci. Prioritatea nr. 1 pentru orice guvern întreg la cap ar fi, în schimb, să ne asigurăm acum că vom avea energie tot anul. Nu la preț mic, ci acces la energie. Să nu rămânem fără curent și fără gaze, adică. Încă o dată, avem război la graniță și cumpărăm gaze de la ruși, iar energie electrică ne luam anul trecut în cantități nu tocmai neglijabile din Ucraina, ceea ce acum nu se mai poate. Fără producție suplimentară de energie și gaze naturale, fără importuri din alte surse decât cele pe care le foloseam până pe 24 februarie, riscăm să rămânem în frig și beznă cândva anul acesta. Acesta e subiectul cu care aș vrea să-l văd zilnic la TV pe ministrul energiei, nu trăncăneala despre facturi din octombrie 2021 încoace. Dacă mințile luminate din guvern vor să-și ocupe constructiv timpul, ar trebui să ia la puricat planul de securitate energetică pe gaze adoptat cu chiu, cu vai și întârzieri anul trecut – pentru care nu există vreo monitorizare să vedem ce s-a făcut din el. Prioritate mai e și să facem un plan de securitate energetică pe energie electrică – pe care pur și simplu nu-l avem. Integral: https://www.contributors.ro
Paradoxul facturilor astronomice. Cum a ajuns monopol piața în care distribuitorii de energie ar trebui să fie în competiție Când România a devenit membru al Uniunii Europene, acum 15 ani, pentru toți guvernanții era foarte clar că piața de energie pentru consumul industrial și casnic va trebui liberalizată. Asta presupunea ca statul România să elaboreze politici, planuri și programe prin care să încurajeze formarea unei piețe concurențiale de energie, în care producătorii, furnizorii, transportatorii și distribuitorii finali să fie suficient de numeroși și cu siguranță neînțeleși între ei, astfel încât să atragă clienți/consumatori, care ar veni la ei, pe criteriul prețului celui mai mic și serviciilor celor mai bune….. Dacă luăm în considerare că vorbim despre costuri minime de transport (majoritatea rețelelor și-au amortizat investițiile încă din primii ani de exploatare) am fi putut trăi într-o piață concurențială de energie și în condițiile unui singur transportator de electricitate sau de gaze, într-o anumită locație. În schimb, existența doar a unuia sau doar a câtorva, foarte puțini distribuitori de energie, care, la rândul lor, cumpără curent electric sau gaze de la foarte puțini producători sau importatori direcți, face ca piața pe care se află ei în competiție unul cu altul să fie de fapt o piață de monopol. Astfel încât prețul energiei să nu se poată forma pe acea piață, prin jocul cererii și ofertei, ci în înțelegerile uneori chiar numai din priviri, între cei doi-trei vânzători de pe acea piață. Astfel încât prețurile, în loc să scadă, pentru a atrage consumatori/clienți cât mai mulți, cresc nemăsurat, punându-l pe bietul consumator casnic sau industrial în situația să plătească facturi astronomice, fără să beneficieze de cea mai mică satisfacție, pentru energia facturată. În plus, adică în minus, nici nu poate fi vorba despre formarea prețului pe vreo piață liberă, atâta vreme cât consumatorul final află post-factum care a fost prețul energiei deja consumate. Situație în care statul România, care nu a făcut nimic, de 15 ani, pentru a crea o piață liberă, reală și funcțională de energie, preferând să „regularizeze” prețurile și distribuția în rețelele existente, continuă și după deregularizare/„liberalizare” să intervină cu subvenții, compensații și alte scheme netransparente și nefirești de susținere a monopolului, spre satisfacția deplină a actorilor de pe această pseudo-piață. Mai puțin consumatorii finali, desigur. Dacă România ar fi fost o democrație funcțională, toată suflarea din țară ar fi văzut pe pielea ei că avem de a face cu un aranjament prin care niște negustori de energie (așa-zișii „băieți dăștepți”) cumpără ieftin și vând scump electricitatea și gazele, după care mai și primesc o cotă din banul public, sub formă de compensații și subvenții directe. Iar după ce ar fi văzut, și-ar fi exercitat dreptul suveran de a mustra guvernul actual, direct ori prin reprezentanții săi liber aleși, mergând până la datul șutului în fund guvernanților care se pretează la acest circ. Integral: https://ziare.com
Amânarea investiţiilor în resursele din Marea Neagră va conduce la o serie de noi provocări pentru români – studiu…. Potrivit unui comunicat al FPPG, remis marţi AGERPRES, un studiu privind impozitarea specifică a producţiei de gaze naturale offshore din România, realizat de PwC România pentru Federaţia Patronală Petrol şi Gaze, semnalează că, în contextul creşterii preţului gazelor naturale, rata de impozitare efectivă specifică producţiei offshore din România a ajuns la 51% din venituri în anul 2021, reprezentând mai mult decât dublarea acesteia şi de 10 ori mai mult decât media europeană din anul 2020. Totodată, cercetarea semnalează că, în ultimul an, statul a colectat jumătate din veniturile realizate din producţia de gaze naturale offshore doar prin intermediul redevenţelor şi impozitului pe veniturile suplimentare. Mai mult, în trimestrul 4 al anului 2021, rata efectivă de impozitare a gazelor naturale offshore a ajuns la 78% din venituri. Astfel, sectorul producţiei de gaze naturale are una dintre cele mai mari contribuţii la bugetul stat, asigurând astfel mai mult decât securitatea energetică a ţării în această perioadă. „Între anii 2013 – 2021, doar impozitele suplimentare asupra producţiei de gaze naturale au reprezentat peste 8 miliarde lei, impozite stabilite cu scopul protejării consumatorilor vulnerabili. Chiar şi aşa, în lipsa modificării Legii offshore, în vederea asigurării stabilităţii şi competitivităţii regimului fiscal, decizia de investiţie în resursele din Marea Neagră va continua să fie amânată, cu impact major asupra sectorului energetic din România şi implicit asupra economiei”, susţin autorii cercetării…. Totodată, studiul concluzionează că amânarea investiţiilor în resursele de gaze naturale din Marea Neagră va conduce la o serie de provocări pentru România, printre care creşterea dependenţei de importurile de gaze naturale (până la 53% în anul 2030) cu implicaţii asupra securităţii energetice şi deficitului de cont curent. Amânarea investiţiilor în resursele de gaze naturale din Marea Neagră va conduce şi la pierderea avantajului competitiv asociat deţinerii resurselor de gaze naturale offshore şi implicit a beneficiilor determinate de exploatarea acestora, respectiv aport la PIB prin locuri de muncă create şi antrenarea altor investiţii. De asemenea, printre alte provocări menţionate în studiu sunt: pierderea încasărilor bugetare din taxele şi impozitele asociate acestor investiţii, estimate la aproximativ 5 miliarde lei în medie anual, precum şi pierderea oportunităţii de a utiliza această resursă în procesul tranziţiei energetice, în contextul în care gazele naturale vor fi considerate combustibil de tranziţie. Integral: https://www.economica.net
BREAKING Parlamentul, acuzat că a incriminat delictul de opinie. Instigarea la ură pe criteriul apartenenței politice, pedepsită cu închisoare până la 3 ani …. ”Ce înțelegeți prin instigare la ură împotriva unei persoane sau a unui grup de persoane pe criteriul opiniei sau apartenenței politice? Codul penal nu conține nicio definiție a acestei noțiuni, care rămâne la aprecierea instanței. Nesocotiți nu doar dreptul la liberă exprimare, dar și principiul constituțional al calității, clarității și preciziei legii. Practic, orice critică mai substanțială pe care un cetățean obișnuit sau un jurnalist o va aduce unui politician sau unui partid politic va putea fi considerată infracțiune și pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani”, a declarat Mihai Badea. Deputatul USR mai arată că ”în timp ce într-o țară vecină se luptă și se moare pentru libertate și democrație, coaliția PSD-PNL-UDMR adoptă o lege care ne apropie de Rusia, unde simpla referire la conflictul sângeros din Ucraina ca fiind un război în toată regula poate conduce la 15 ani de închisoare”. După ce Parlamentul a adoptat proiectul, acesta merge la președintele Klaus Iohannis pentru promulgare. Mihai Badea a mai avertizat că urmeaza încă un proiect similar saptamana viitoare: reincriminarea ofensei aduse statului si insemnelor nationale. ”Practic, o revenire la codul penal comunist din 1969. În loc sa ramana o contraventie pasibila de amenda, vor sa fie infractiune pasibila de inchisoare. Contrar evolutiei dreptului din tarile civilizate, care dau castig de cauza libertatii de exprimare. Iar de la asta pana la ofensa adusa conducatorilor iubiti nu mai ramane decat un pas”. Integral: https://www.g4media.ro
Poți scoate omul din comunism, dar nu poți scoate comunismul din mulți oameni Unde a fost ISU? Unde a fost Poliția, dacă ISU dormea în papuci, pentru a împiedica acest delir extrem de periculos? …. Când te năpustești la pompă cu orice recipient ai în casă sau când ataci ca la Rovine standul cu ulei de floarea soarelui de unde pleci cu zeci de sticle, efectul sigur al cererii dezlănțuite este creșterea prețului. Și asta fără înțelegeri anticoncurențiale pe sub masă, ci pentru că, pur și simplu, așa funcționează logica economiei de piață al cărei scop este profitul și valorificarea oricărei oportunități de majorare a acestuia….. De ce atât de mult analfabetism economic? În general, România are o problemă majoră de educație și alfabetizare funcțională. Dar nici guvernele nu și-au dat silința să-i educe. Pentru că oamenii educați înțeleg mai mult, sunt mai exigenți, mai greu de manipulat și mulțumit, deci mai incomozi. Și nici acest guvern nu o face. Organele de control ale statului s-au năpustit joi asupra benzinarilor și de luni dau iama în vânzătorii de ulei. De ce? Ca să identifice creșterile nejustificate de prețuri. Ce înseamnă creștere nejustificată de preț într-o economie de piață? Nu există așa ceva. Singurul lucru care poate fi sancționat este înțelegerea anticoncurențială, dar cum piața s-a mișcat haotic, e greu de crezut că au existat înțelegeri și, în orice caz, buluceala de la rafturi și pompe nu avea cum să fie parte din ele. În rest, fiecare vinde cu cât vrea și dacă își găsește client, foarte bine, dacă nu găsește, este obligat să ajusteze până când întâlnește cererea. „Românii trebuie să plătească 8.30/litru de benzină” la nu știu ce benzinărie din București, se văicărea duminică o reporteriță TV. Nu, nu trebuie!….Am mai spus-o, când Valea Prahovei e plină ochi în fiecare weekend, cum va fi și drumul spre mare din iunie, când traficul din orașe, nu doar cele mari, e sufocat și sufocant aproape întreaga zi, de ce ar scădea benzinarii preţurile? Consumatorii validează oferta…..Înțeleg că autoritățile dezlănțuite se laudă că au dat în benzinarii amenzi spectaculoase. Să vedem câte vor rezista în instanță. ANPC a comunicat o producție la ha de amenzi de 950 de lei și ar fi foarte interesant de văzut câte dintre ele au fost pentru prețurile carburanților și câte pentru că au găsit rugină în frigiderul cu înghețată….. În schimb, statul a ratat din nou să îi apere pe cei care chiar trebuiau apărați în nebunia carburanților. În timp de dl Arafat inventa mecanisme de control al presei, miercuri în benzinarii se cumpărau carburanți în orice recipient găsiseră oamenii prin casă. De la pet-uri și damigene, la bidoane de toate feluri, butoaie și tomberoane. Câte o canistră de metal era o excepție fericită. Unde a fost ISU miercuri? Unde a fost Poliția, dacă ISU dormea în papuci, pentru a împiedica acest delir extrem de periculos? Unde au ajuns aceste recipiente? În cel mai bun și rar caz prin curți. Dar în general sunt înghesuite prin boxe, pivnițe și balcoane, adesea închise, sau sunt ținute în mașină. Evident că nu sunt etanșe, evident că vor fi vapori inflamabili. După isteria de miercuri multe blocuri au devenit bombe. Este exact ceea ce ar fi trebuit să preîntâmpine controalele, atunci, miercuri, în cât mai multe puncte de vânzare. Așa ar fi trebuit apărați cei cu adevărați nevinovați, cei care nu s-au înghesuit la pompă pentru a scumpi carburanții. E foarte puțin important e că după răsturnarea butoiului cu 1.000 de l de motorină la Tecuci a apărut și ISU să dea amenzi și benzinăriei, și cumpărătorului pentru folosirea recipientului de plastic. Important ar fi fost ca ISU să dea iama în benzinării de când a început panica pentru a speria amatorii. Așa cum degeaba intervine acum statul pe piață liberă a RCA, după ce falimentul celui mai mare asigurător a aruncat-o în aer. Ar fi trebuit ca ASF să-și fi făcut treaba și să fi preîntâmpinat dezastrul. Dar ASF este sinercura perfectă pentru clientela de partid. La fel ca ANRE. Cum este și Consiliul Concurenței. Și ar mai trebui să facă ceva statul în loc să declanșeze războaie de intimidare cu libertatea prețului în economia de piață. Ar trebui să aibă comunicatori serioși și credibili în pozițiile cheie, cu care să poată calma în timp util asemenea isterii. Cu dl Popescu mai mult agiți decât calmezi. Când ei spun că totul e bine, crește suspicinea că vine ceva rău. Și asta pentru că dl Popescu este încă în funcție după prostiile din criza energiei. Integral: https://spotmedia.ro
Dragoş Damian, Terapia Cluj: Specula de război. Este posibil ca mediul de afaceri să-şi învingă demonii şi s-o oprească? Definitii, tablou clinic, clasificare, diagnostic diferential si tratament al speculei de razboi vor da mediul de afaceri, analistii, consultantii, coalitiile, asociatiile, federatiile, etc., cele care se lupta cu fake-news-urile si care au jurat credinta tarii, sistemului bancar, sistemului energetic, sistemului economic – dar nu au reusit sa opreasca in mod real evaziunea fiscala si munca la negru de zeci de miliarde din ultimii 10 ani. Sau sa decapuseze de sinecuri sistemele de educatie si sanatate. Sau sa stavileasca atacurile furibunde asupra BNR din ultimii doi ani. Sau sa infiereze cresterile irationale de preturi de anul trecut, tot un fel de specula rezultat al cresterii consumului la iesirea din pandemie si al liberalizarii energiei. Sau sa indemne romanii la prudenta si cumpatare in consum. Cu palida exceptie a producatorilor industriali care au fost izbiti din plin de cresterile preturilor la utilitati, materii prime, transport, etc., nimeni nu a iesit sa se bata cu inflatia din 2021, deopotriva mediul si afaceri si guvernantii au fost multumiti de cresterea economica data de inflatie, desi era clar ca nu e sustenabila. Am preferat cu totii sa tacem din gura, asteptand banii din PNRR. Neasteptat insa, anul a inceput cu razboi la doi pasi de noi si la razboi ca la razboi, economia si finantele o vor lua pe cai intortocheate, impredictibile. Un lucru este sigur, a aparut in toata splendoarea ei SPECULA DE RAZBOI. A inceput cu schimburile valutare, apoi combustibilii, apoi uleiul de gatit; preferata mea, cea despre care s-a vorbit mai putin, explozia preturilor la pensiunile din judetele de langa granite. De fapt principala grija a tuturor oamenilor de afaceri va fi “cum pot si eu sa cresc preturile?”…. Genul acesta de operatiuni economico-financiare, greu de scos in afara legii, nu-l veti gasi incurajat de nici o revista de afaceri; este lasat la discretia oamenilor din business, daca iti iese, bravo tie, numele tau probabil nu va intra in istorie pentru ca te-ai imbogatit din specula de razboi dar, din nou, bravo tie….. La urma urmei, acumularea de capital este visul de aur al capitalismului, nu exista un indreptar despre cum s-o faci, ti se cere doar sa iti platesti taxele si impozitele catre stat. Guvernul, la fel ca in cazul cresterii preturilor la utilitati, va veni probabil cu “mecanisme temporare de compensare si plafonare” a SPECULEI DE RAZBOI, mecanismul de capatai fiind rationalizarea – ungurii de exemplu, desi in campanie electorala, au inceput sa rationalizeze produse de baza. Intrebarea este cum vor reactiona mediul de afaceri, analistii, consultantii, coalitiile, asociatiile, federatiile, etc., la SPECULA DE RAZBOI care isi croieste drum in toate domeniile economice. Se va pune de acord mediul de afaceri asupra unei masuri de autocenzura a cresterii preturilor de tip speculativ, mai ales daca aceasta apare ca si reactie la fake-news-uri documentate?….Desi pare greu de crezut ca este posibila o astfel de abordare vitejeasca, in conditiile in care Romania este ostatica importurilor nevoilor de baza, energie, mancare si medicamente. Integral: https://www.zf.ro
Valeriu Nicolae: Adrian Solomon este băietul care a fost delegat să scape plagiatorii din servicii, armată și politică. Un om deosebit care desigur nu poate fi comparat cu un limbric căci și limbricii au demnitatea lor. Este unul dintre smardoii PSD-ului. Un domn cu un tupeu vrednic de orice grupare mafiotă și un mândru urmaș a lui Șerban Nicolae și Nicolicea. Este din Bârlad unde își începe cariera. Predă istorie la 24 de ani la o școală generală și face în același timp studii aprofundate la 4 ore distanță dus întors. Ca orice om cinstit și de bun simț intră în 2002 în PSD și după un an devine șeful tineretului PSD-ist. De la 27 de ani este deja viceprimar ca orice om care nu a făcut nimic în viață. Trăiește cu chirie într-un ANL primit pe merit. Se remarcă prin scandaluri și violență. Aduce o fanfară care cântă marșuri funebre la o vizită a lui Tăriceanu în perioada în care este viceprimar lucru care totuși nu-l va opri de a-l mozoli metaforic și cu entuziasm pe fostul premier în momentul în care acesta îi este șef în alianța PSD-ALDE. Devine deputat din 2008. Îl amenință cu moartea pe premierul de atunci Ungureanu și devine clovnul PSD-ului în parlament. În 2020 se remarcă pentru că pe lângă bunul simț extraordinar dovedit de foarte multe ori dă dovadă și de un rasism puturos la o șaormărie. Evident a fost ales pentru încă un mandat. Vorbește exact cum te aștepți de la un patriotard ghiolban și violent lucru desigur atipic PSD-ului. A terminat școala aia de nesecuriști a lui Oprea și logic pentru blestemul în care ne-a băgat PSD-ul este Președintele Comisiei pentru muncă care decide pe pensiile speciale. #psdepnlemafi Sursa: https://www.facebook.com
Sancţiuni mai dure pentru companiile petroliere ruseşti, dar exporturile în UE nu se vor opri Statele membre UE urmează să adopte noi sancţiuni împotriva companiilor petroliere ruseşti Rosneft, Transneft şi Gazprom Neft, dar vor continua să cumpere petrol de la ele, a declarat luni, 14 martie, pentru Reuters o sursă europeană…..Statele membre UE urmează să adopte noi sancţiuni împotriva companiilor petroliere ruseşti Rosneft, Transneft şi Gazprom Neft, dar vor continua să cumpere petrol de la ele, a declarat luni, 14 martie, pentru Reuters o sursă europeană….. Potrivit sursei citate de Reuters, mai multe guverne europene au solicitat excepţii care să permită companiilor din UE să îşi plătească facturile către marile companii petroliere ruseşti şi să continue să cumpere ţiţei de la ele. Aceste solicitări sunt de vină şi pentru întârzierile apărute în aprobarea noilor sancţiuni, care iniţial urmau să fie aprobate duminică. După ce modificările introduse în textele legale vor califica faptul că se va putea cumpăra în continuare petrol de la companiile ruseşti, diplomaţii europeni ar urma să discute şi să aprobe propunerile modificate în cursul zilei de luni, a adăugat sursa citată de Reuters. Integral: https://ziare.com
Vestul, criza de leadership a SUA și victoria Ucrainei ….Debusolarea îi face pe unii să cotizeze involuntar la manipulările de Maskirovka ale Rusiei lui Putin și ale agenților ei de influență români și să creadă onest că neutralitatea ar fi o opțiune, să zicem, pentru români. Ca și cum n-ar fi clar din ananghia la care se află acum țări ca Ucraina și Republica Moldova, sau Georgia, spre deosebire de republicile baltice, cât de groaznic este să te afli fără apărare în zona gri dintre puteri, în fața unui agresor uriaș, crud, sângeros, nemilos, ca expansionista Rusie postsovietică a lui Putin. De ce să ne supărăm pe oameni dacă, înnebuniți de frica bombelor nucleare și a spectrului celui de-al Treilea Război Mondial, precum și a prezumtivei ”nebunii” a liderului de la Kremlin, teme șiret agitate în mass media de propaganda putinistă, mulți se tem groaznic de Rusia?….. Rolul conducător al prezidentului A cui însă e datoria de a-i dumiri și lămuri pe oameni? A presei? Nu numai. Este, în primul rând, a slujitorilor, a guvernanților poporului, a demnitarilor politici. A liderului lumii libere. Dar nu pare nimeni mai chinuitor îndepărtat din tablou și mai dureros lipsă din peisaj decât un Joe Biden lămuritor. Presa de stânga îl tot apără și protejează de orice aluzie critică, oricât de fină, de orice întrebare de bun simț. De pildă, pentru ce a decolat spre cer prețul benzinei? Or inflația, de ce e mai rea decât în ultimii 40 de ani? Casa Albă răspunde, parțial neadevărat. C-o fi și o păți. C-ar fi efectul pandemiei și al crizei ucrainene. Or, piața liberă de peste ocean n-ar fi avut probleme să compenseze lipsa ofertei de țiței și să aplaneze criza, dacă ecologismul militant al administrației Biden n-ar fi retras, din rațiuni de ostilitate ideologică ecologist-progresistă, toate stimulentele firmelor americane doritoare să foreze în America. Acum administrația caută petrolul la dictaturi aliate cu Putin. În Venezuela. Sau, mai știi, culmea, la iranieni…..Ar fi marele moment de preluare a torței de către liderul lumii libere. Or, în lipsa conducătorului suprem, a cărui prezență e mai necesară decât oricând în vremuri în care cineva amenință cu Armaghedonul nuclear, Vestul se confruntă cu o inflație debordantă, la ușa lumii a treia bate spectrul foametei, iar apocalipsa celui de-al Treilea Război Mondial pare după colț, e o calamitate în sine. Una care dublează catastrofa retragerii în debandadă a SUA din Afganistan, din care Putin a învățat că Biden chiar e cum se zice, slab, și deci își poate permite aventuri externe. Pentru că țarul n-a bănuit în trufia lui, că, ghinion maxim pentru el, va da de un conducător adevărat la Kiev. Ucraina, SUA și problemele globale Dar președintele Zelenski nu poate rezolva pe lângă problemele războiului și ecuațiile globale. Nu i se poate cere să-i explice lui Biden cum vede China Taiwanul, după un nou eșec al SUA de a reimpune distrusa pax americana. Sau că e o nebunie să închei o înțelegere nucleară cu Iranul islamist al ayatolahilor, cel aliat cu Moscova, și cu Beijingul, după ce armata Teheranului, încurajată și ea de slăbiciunea SUA, a lansat rachete balistice spre a distruge consulatul american de la Erbil. În condițiile acestei crize groaznice de leadership, nu puțini se duc la profeți eșuați gen Francis Fukuyama, politologul care a dat greș demențial când, după prăbușirea Uniunii Sovietice, a prezis că ne aflăm la ”sfârșitul istoriei”. Ceea ce nu înseamnă că predicțiile sale privind deznodământul actualei conflagrații ruso-ucrainene ar fi neinteresante sau neverosimile. Dimpotrivă. Potrivit lui, ”Ucraina va obţine o izbândă netă în războiul cu Putin, iar Rusia se va confrunta cu o înfrângere definitivă, după o campanie militară complet greșit planificată”. În al doilea rând, Fukuyama, reluat de Adevărul, crede că prăbuşirea poziţiilor ruseşti va fi subită şi dezastruoasă. Trupele ruse de pe câmpul de luptă vor ajunge în punctul în care vor fi nevoite să capituleze, incapabile să primească ajutor, ori să se retragă. Moralul lor va intra în pământ, mai ales în nordul Ucrainei. Apoi, nicio soluţie diplomatică n-ar mai fi posibilă și acceptabilă pentru ambele părți, ca să împiedice colapsul militar rusesc. N-ar exista, în opinia sa, vreun compromis care să fie mutual acceptabil, date fiind pierderile uriașe pe care ambele părţi le-au înregistrat. În fine, spre deosebire de ucraineni și de mulți esteuropeni lucizi, Fukuyama a salutat decizia lui Biden de a nu introduce o zonă de interdicție de survol în Ucraina şi de a nu remite Kievului avioanele MiG-29 poloneze pentru ca Ucraina să biruiască Rusia de una singură, fără ca Putin să poată justifica înfrângerea cu intervenţia NATO. Deși admite că Ucraina va plăti un preţ foarte piperat pentru triumful ei, Fukuyama mai crede că Putin nu va supravieţui înfrângerii. Căci nu va mai avea nici un atu odată ce se va fi dovedit slab, vulnerabil, incompetent și de îngenuncheat. E posibil ca și Putin să-l citească pe Fukuyama și să vrea să-l contrazică…..Muzica lui Fukuyama e melodia care-i place vestului enorm. La apogeul valsului, în soarele amurgului, iese din scenă pentru totdeauna Putin. Toți se îmbrățișează înlăcrimați și fericiți. Dar nu este deloc obligatoriu ca scenariul lui să fie de nerealizat. Chiar dimpotrivă. Cu o condiție. Mai mult decât oricând, ar fi nevoie ca anesteziatul Vest să se trezească mai rapid din vis, să se adecveze realității necondiționat, să-și depășească frica, să conducă și să consolideze militar și financiar puternic poziția lui Zelenski, slăbind-o fără milă, decisiv, pe a tiranului de la Kremlin. Integral: https://ziare.com
Sorin Pâslaru, ZF: Ce s-a schimbat în lume aşa încât Federaţia Rusă să treacă la atac? Pe ce se bazează Putin să-şi asume ruperea completă de Occident? Ce înseamnă factorul China în noile schimbări geopolitice mondiale? ….Pe ce se bazează să-şi asume ruperea completă de Occident? Ar fi putut fi la fel de agresivă Rusia în 1991, când a colapsat în interior şi a permis republicilor din periferia apropiată, foste membre ale URSS, să devină aparent independente? Ce s-a schimbat în această perioadă? ….Un răspuns la aceste întrebări – ce au în comun pandemia, clima şi războiul – poate fi China….. Pandemia a plecat din China. Există ipoteze că dezvoltarea industrială şi urbană accelerată a Chinei din ultimii 30 de ani, cu mutarea a sute de milioane de oameni din rural în mari aglomerări urbane, în zeci de Manhattanuri cu densitate uriaşă de oameni pe kilometrul pătrat, a provocat apariţia acestui virus. Obişnuinţele alimentare – lilieci şi alte vieţuitoare – nu au ţinut pasul cu urbanizarea, cu civilizaţia urbană, s-au altoit virusurile de la animale sălbatice la oameni, aglomeraţia a accelerat răspândirea care ar fi fost oprită înainte pur şi simplu de densitatea redusă a populaţiei din rural şi iată dezastrul pandemic global. E o ipoteză. Dar că dinamica excepţională a creşterii economice a Chinei în ultimii 30 de ani a dat peste cap economia globală şi clima globală este un fapt. PIB-ul nominal al Chinei a crescut de la 361 miliarde $ în 1990 la 15.000 miliarde $ în 2020, adică de 42 de ori. În aceeaşi perioadă PIB-ul SUA a crescut de la 6.000 mld. $ la 21.000 mld. $, deci de 3,5 ori. O asemenea creştere economică, bazată pe industrie, a adus emisii de carbon pe măsură. În 1990, China emitea anual 2,5 miliarde de metri cubi de CO2, în 2017 a ajuns la 10,5 miliarde de metri cubi, conform The World Almanac 2021. Suplimentul de 8 mld. mc de CO2 înseamnă peste jumătate din creşterea de emisii de CO2 la nivel global în aceeaşi perioadă, de la 20 mld. tone în 1990 la 35 mld. tone în 2017. Aici avem o certitudine. Acum, atacul Rusiei în Ucraina. În ce măsură depindea economia Rusiei de Occident în 1990 şi în ce măsură depinde astăzi? A devenit China o ieşire reală pentru Rusia, presupunând că nu se va alătura în sancţiuni economiilor occidentale? Ce spun cifrele?…. În 2000, Rusia avea exporturi totale de 100 miliarde $, iar în 2019 acestea au ajuns la 407 miliarde $, conform oec.world. Pentru comparaţie, România a a avut exporturi de peste 82 miliarde $ în 2021, în condiţiile în care este foarte departe de cei 18 mil kilometri pătraţi şi 150 milioane de locuitori ai Rusiei. 46% din exporturile Rusiei erau în 2019 petrol şi produse petroliere, 7% gaz, 4% cărbune, 4% aluminiu, cupru, nichel, 2% grâu, 1,7% fier, 1,6% aur, 1,6% platină (deci exporturi de platină de 6 mld. $), 1% diamante (4 mld. $). Deci în primul rând materii prime. Rusia este de fapt un uriaş rezervor de materii prime pentru industria lumii, dar spre deosebire de Africa, este înarmată la nivel de putere mondială. Ce s-a schimbat între 2000 şi 2019? Cum a evoluat China ca partener comercial al Rusiei? În 2000, China avea 4,5% pondere în exporturile Rusiei, astăzi este la 14%. Mai relevantă este creşterea nominală: de la 5 mld. $ la 60 mld. $, deci de 12 ori creştere, în condiţiile în care în aceeaşi perioadă exporturile Rusiei au crescut de 4 ori, atât pe baza preţurilor cât şi a cantităţilor. În 2000, Germania era principalul partener al Rusiei, cu o pondere de 7% din exporturi, deci 7 mld. $. În 2019 însă, Germania scade la 4,6% din exporturile Rusiei, având o creştere de doar 2,5 ori în această perioadă. De fapt, din grupul celor 8 ţări care ţin astăzi 50% din exporturile Rusiei, China, Turcia şi Coreea de Sud sunt ţările care şi-au accelerat masiv în această perioadă absorbţia de materii prime şi energie din Rusia. Turcia a ajuns la importuri din Rusia de 16 mld. $, de opt ori mai mari decât în 2000, iar Coreea de Sud a crescut de 13 ori, de la 1,3 mld. $ la 16 mld. $. Un actor interesant în grupul ţărilor care şi-au majorat puternic importurile din Rusia, de 10 ori, este Olanda. Aceasta a ajuns de la 4 mld. $ la 40 mld. $ importuri, deci 10% din exporturile Rusiei! Petrolul este baza, fără îndoială….. China, Belarus, Turcia şi Coreea de Sud erau la 12% din exporturile Rusiei în 2000, iar astăzi sunt la 27%. Dacă se mai adaugă Olanda acestui grup, se duce de la 16% la 37%. E clar. Deci este posibil ca Rusia să-şi făcut acest calcul: rămânem cu China, Belarus, Turcia şi Coreea de Sud, cât se poate. Coreea de Sud s-a alăturat deocamdată parţial sancţiunilor, făcând apel la rezervele naţionale de petrol. Turcia, nu. Germania trage cu dinţii să rămână cu gazul sau măcar o parte din el, că altfel se duce direct în recesiune. Va fi foarte complicat ce va urma. Dar factorul China, după cum se vede, există şi trebuie luat în considerare. Integral: https://www.zf.ro
Armata a doborât drona rusească care îi tot aducea flori lui Șoșoacă Vești proaste pentru Diana Șoșoacă. Artileria antiaeriană din Focșani a doborât astăzi o dronă rusească, cu care senatoarea obișnuiește să primească săptămânal flori de la diverși oligarhi ruși, sau chiar de la Putin însuși. Florile, însoțite de felicitări și cecuri cu sume frumoase, care îi finanțează Șoșoacăi campaniile de dezinformare, au fost însă spulberate de o rachetă sol-aer. Locuitorii din zonă au fost impresionați de țipetele sfâșietoare ale Dianei Șoșoacă, venită de urgență la fața locului. Șoșoacă a jelit drona câteva ore și a cerut despăgubiri de la statul român pentru daunele provocate. Într-un live pe Facebook, senatoarea a cerut Rusiei să invadeze România pentru ca astfel de atacuri să nu mai aibă loc. Integral: https://www.timesnewroman.ro

Gabriel Biriș / Războiul guvernului nostru. Cu noi! Am explicat, în analizele anterioare, cum imensa majoritate (95%!) a creșterilor de preț la energie (gaz, energie electrică) ajunge la buget : prin suprataxare, redevențe,
Care sunt modificările la legea gazelor offshore așteptate de petroliști Parlamentul ar urma să adopte modificările așteptate de petroliști la legea gazelor offshore într-o lună, „maxim două”, potrivit premierului
Numărul bugetarilor a crescut cu 15.000 într-un an și a ajuns la peste 1,26 milioane Numărul posturilor ocupate în instituţiile şi autorităţile publice din România a ajuns în ianuarie 2022 la 1.264.843, anunță Ministerul Finanțelor. Numărul este cu peste 15.000 mai mare decât în ianuarie 2021, când se înregistrau 1.249.283. Numărul de bugetari din ianuarie 2022 e cu 2.525 mai mare decât în decembrie 2021. Aproape 64% dintre posturile ocupate sun în administraţia publică centrală (ministere, agenții guvernamentale etc.), potrivit Agerpres.
Ce granițe își dorește Rusia? …. Contrar destinului multor predicții, care ajung în coșul de gunoi al istoriei, previziunile mele despre Ucraina se mențin valide după mai bine de șase ani: – Ucraina ocupă partea cea mai productivă a zonei cerealiere rusești – aria cea mai sudică, unde plouă regulat. Pe măsură ce deficitele rusești de capital și mână de lucru se acumulează, menținerea controlului asupra pământurilor cu productivitate mare și cheltuieli puține din Ucraina va dobândi o importanță crescândă. – Împreună cu Republica Moldova, Ucraina controlează trecătoarea basarabeană (zona joasă dintre Marea Neagră și Carpați).
Lumea după invazia rusească din Ucraina….„Războiul nu este altceva decât o continuare a politicii cu alte mijloace”. Cu acest citat celebru, care aparține nu mai puțin celebrului general prusac și teoretician al războiului Carl von Clausewitz, își începe istoricul Niall Ferguson un articol publicat în
Șeful Spitalului de Boli Infecțioase Iași: Numărul de infectări COVID va crește în două săptămâni Doctorul Florin Roșu avertizează că, în următoarele două săptămâni, odată cu ridicarea Stării de Alertă și a restricțiilor, rata de infectare COVID va crește din nou. „Din punctul meu de vedere, spiritul civic, igiena mâinilor și purtarea măștii de protecție trebuie să ne caracterizeze, altfel, într-un interval de două săptămâni, vom observa o creștere a numărului de infectări Covid-19….. Pandemia nu s-a sfârșit ”Recomandarea vaccinării, asigurarea măsurilor de prevenție asigură trecerea de la starea de alertă, la cea de viață normală, așa cum o cunoaștem noi, mult mai lin. Pandemia nu s-a sfârșit, centrele de evaluare și tratament rămân deschise, deservind pacienții pozitivi, astfel încât aceștia să fie evaluați precoce și să poată fi tratați în ambulatoriu, asigurând limitarea răspândirii virale și confortul pacienților”, a subliniat dr. Florin Roșu…. Până luni, pe teritoriul naţional au fost înregistrate 2.771.449 de cazuri de infectare cu noul coronavirus, dintre care 114.557 ale unor pacienţi reinfectaţi, testaţi pozitiv la o perioadă mai mare de 180 de zile după prima infectare. Potrivit GCS, 2.594.194 de pacienţi au fost declaraţi vindecaţi. Odată cu ridicarea stării de alertă, au fost eliminate toate restricțiile anti-COVID. Integral:
Numărul infecțiilor cu COVID s-a triplat în Marea Britanie după ridicarea restricțiilor: 84.000 / zi …. Marea Britanie a decis să ridice toate restricțiile pe data de 21 februarie. „În urma programului nostru de vaccinare de succes, suntem într-o poziție puternică pentru a lua în considerare ridicarea restricțiilor legale rămase, când mai mult de 81% dintre adulți au primit deja o doză de rapel în Anglia și cazurile continuă să scadă”, se arată în nota guvernamentală. Premierul Johnson a ținut să precizeze că ridicarea restricțiilor a fost posibilă după vaccinarea a 81%. România a ridicat toate restricțiile, inclusiv purtarea măștii la interior săptămâna aceasta. Diferența este că în România s-a vaccinat doar 49% din populație….. După ridicarea restricțiilor, numărul infectărilor a crescut, din nou, ajungând la 84 de mii de infectări pe zi. Britanicii sunt puși la adăpost de rata mare de vaccinare (81% față de 49% în România). Numărul deceselor a rămas relativ constant tocmai din această cauză (sub 150 pe zi.)…..”Această pandemie este departe de a se termina”, a avertizat directorul OMS, miercuri, la aproape doi ani după momentul la care a rostit cuvântul care a făcut întreaga lume să conştientizeze gravitatea crizei sanitare cauzate de COVID-19, informează AFP. Integral:
România este pentru UE ce este Ucraina pentru întreaga lume în producţia de floarea-soarelui. Turcia, Italia, Spania caută acum să cumpere ulei de la producătorii români. România acoperă mai mult de un sfert (28%) din producţia de floarea-soarelui din UE Ucraina realizează 28% din producţia mondială de floarea-soarelui ♦ Uleiul de floarea-soarelui este principalul bun alimentar exportat de România în Uniunea Europeană ♦ În România sunt 172 de companii active în producţia de uleiuri, cu o cifră de afaceri de 4,7 mld. lei în 2020 (aproape 1 mld. euro)….. În acelaşi timp, România este cel mai mare producător de floarea-soarelui din UE şi acoperă mai mult de un sfert (28%) din producţia de floarea-soarelui, cu o recoltă anuală de 3 milioane de tone. De asemenea, uleiul de seminţe de floarea-soarelui a fost principalul bun alimentar exportat de România în Uniunea Europeană în primele 11 luni din 2021. Cantitatea exportată a fost de 106.000 tone şi a valorat 126 mil. euro, potrivit datelor de la INS. Integral:
”Ariile protejate vor fi mutilate”. Proiect de lege cu impact puternic asupra mediului
Jurma: Noua versiune Omicron pare să ocolească vaccinul …. „Delta este în revenire cu o creştere la 1,34% faţă de 0,75% săptămâna precedentă.
De ce stereotipurile de gen dăunează grav sănătății Infarctul miocardic ? O boală a bărbaților. Depresia? Afectează femeile. 
Halucinanta declarație cu schepsis a unui ministru de Externe Joi dimineață, producea senzație în presă o știre virală despre
„Noi v-am tot zis!”. Cum a refuzat Occidentul să asculte țările care cunosc cel mai bine Rusia Polonia și statele baltice înțeleg Kremlinul mai bine decât guvernele occidentale, dar avertismentele lor împotriva lui Putin au fost ignorate. De ani, vest-europenii au desconsiderat politicienii din aceste state atunci când au tras un semnal de alarmă asupra amenințării reprezentate de președintele rus, scrie publicația POLITICO, citată de cel mai mare site de știri din Polonia, Onet. ….. Înainte de asta, țările occidentale au preferat să urmeze tactica liniștirii comerciale și politice a președintelui Vladimir Putin, condusă de fostul cancelar german Angela Merkel. Această strategie s-a prăbușit spectaculos când orașele Ucrainei sunt bombardate și cetățenii săi fug din țară în masă. „Ani întregi am fost tratați cu condescendență” „Vest-europenii ne-au trimis la plimbare și ne-au tratat cu superioritate în ultimii 30 de ani”, a declarat, pentru Politico, europarlamentarul Radosław Sikorski (foto), fost ministru polonez al afacerilor externe. „Ani întregi, ne-au tratat cu condescendență în raport cu atitudinea noastră și ne-au spus: «Voi, central-europenii, sunteți excesiv de nervoși, suprasensibili și cu prejudecăți față de Rusia»”. Esticii spun că s-au lovit de un zid atunci când au cerut mai multe trupe NATO, au reclamat atacurile cibernetice și au îndemnat Berlinul să nu lase UE să devină ostatică a gazoductelor gigantice care pompau gaz direct în Germania.
Guvernul modifică zeci de legi pentru a nu pierde finanțarea din PNRR la autostrăzi și căi ferate / Termene mai scurte la licitații, rezilieri mai simple de contracte și „modelul polonez” la achizițiile publice (Proiect OUG) Zeci de legi care reglementează achizițiile publice vor fi modificate rapid, prin Ordonanță de Urgență pentru a reduce riscul pierderii banilor din PNRR pentru autostrăzi și căi ferate, cele mai importante schimbări propuse fiind legate de scurtarea unor termene la licitații, clarificarea procedurilor la rezilierea contractelor sau obținerea mai rapidă a unor avize tehnice. Despre câteva dintre aceste modificări, Economedia a scris în exclusivitate 
Contradicția dintre ce este școala azi și ce ar trebui ea să fie Școala ar trebui să îi pregătească pentru copiii noștri pentru viața lor profesională și personală atunci când vor fi adulți. Asta înseamnă să-i învețe cum să se integreze social, să-și gestioneze timpul și relațiile, să găsească soluții la probleme, să colaboreze și să lucreze împreună cu alții, să fie realiști și să poată avea o privire de ansamblu asupra vremurilor în care trăiesc, să fie flexibili și să se poată adapta schimbărilor, să fie capabili să învețe ceva nou, să-și poată schimba orientarea profesională atunci când viața îi va pune în această situație, să fie rezilienți și să se poată ridica în urma unui eșec sau a unei pierderi. Ce învață copiii noștri astăzi la școală? Materii disparate, teoretice, care nu prezintă pentru copii vreo aplicabilitate practică. Ei învață categorii, clasificări, etichete, liste, proprietăți, ani, teoreme, definiții. Fiecare oră vine cu propria agendă, profesorul predă o lecție și elevul scrie pe caiet ce îi spune profesorul. Nu se face nicio referire sau legătură cu celelalte materii, și astfel elevii primesc fragmente de informație independente unele de celelalte. Ei nu primesc însă abilitatea de a le pune pe toate laolaltă, astfel încât, văzută în ansamblu, informația să capete pentru ei o semnificație…..
Andrei Pleșu, despre războiul din Ucraina: ”Trăim o pandemie de prostie” ….”Ceea ce se întâmplă la ora asta în
Condamnarea lui Putin, un test ratat de România
Jurnalist român din Cernăuți, refugiat cu familia în România, scrie de azi în Libertatea: „Adevărul despre Ucraina este mult mai complicat și uneori neplăcut de auzit” …. Dacă războiul nu se producea în 2022, Moscova pierdea aproape orice șansă de a prelua controlul asupra Ucrainei pe căi non-militare. În ultimii ani, tot mai mulți rusofoni, altădată atașați conceptelor Moscovei, au început să fie loiali Kievului, pentru că acesta le oferea posibilități de a călători fără vize în UE, pentru că se producea o apropiere de lumea civilizată. Cumva, viața de zi cu zi din Mariupol, Harkov sau Odesa a început să bată ideologia. Kievul investea și oamenii simțeau asta E un lucru mai puțin cunoscut în afara Ucrainei, dar în ultimii ani au început să fie construite drumuri, poduri, case, școli, proiect cunoscut ca „Marea Construcție” a președintelui Zelenski. Și, de asemenea, e puțin cunoscut în afara țării și nerecunoscut în interior, că televiziunile centrale și locale s-au cam aliniat la narațiunile oficiale ale puterilor statului. De pildă, în presa ucraineană, după anexarea Crimeei și lansarea războiului din Donbas, toată lumea era obișnuită să numească Rusia „stat agresor”, după cum aceasta era declarată de Parlamentul de la Kiev. Din 2014 ucrainenii au fost obișnuiți cu ideea că „fratele lor mai mare” este în realitate un dușman. Orice altă narațiune a fost diminuată, iar statul a folosit și coerciția. Acțiuni contra minorităților: școlile în limba rusă au fost reduse Posturile de televiziune care erau controlate de Kremlin și povesteau publicului că Occidentul este dușman au fost închise de autorități. Ultimul post de televiziune – „Nash” – care prezenta realitatea din jur așa cum își dorea Moscova a fost închis de președintele Volodimir Zelenski cu câteva zile înaintea războiului. Rețelele de socializare rusești au fost blocate în 2015, numărul de școli cu predare în limba rusă s-a redus considerabil în urma adoptării Legii Educației. Iar Biserica Ortodoxă Ucraineană, subordonată Patriarhiei de la Moscova, a fost zguduită de inițiativa fostului președinte Petro Poroșenko, care a obținut Tomosul Patriarhului Bartolomeu de la Constantinopol pentru noua Biserica Autocefală. Noua Biserică de la Kiev a devenit astfel mult mai legată de interesele naționale ale statului ucrainean. În termeni laici, asta a reprezentat o fondare a independenței bisericii ucrainene și stoparea subordonării față de Moscova, o acțiune fundamentală într-un stat de 43 de milioane de oameni, eterogen și multietnic, dar în care 75% dintre locuitori sunt creștini. …. Acum doi ani călătoream cu trenul din Cernăuți spre Kiev și urmăream cum trei persoane discutau între ele despre „Rusia care ne-a agresat” și despre „limba ucraineană” care ne salvează de ocupanți. Nu ar fi nimic straniu în această relatare, dacă discuția dintr-un compartiment obișnuit de tren nu ar fi avut loc într-o limbă rusă autentică. …. Friedman avertiza recent în The New York Times: „Sunt terifiat. Putin nu are nicio ieșire bună și asta mă sperie cel mai mult”. Pentru că Putin, ca să nu-și recunoască înfrângerea, e în stare de orice. Iar un conflict atomic ar zdruncina lumea și, probabil, ar distruge Rusia până la o slăbiciune de neimaginat. Există un singur lucru mai rău decât o Rusie puternică sub Putin – și acesta este o Rusie slabă, umilită și dezordonată, care s-ar putea fractura sau s-ar putea afla într-o tulburare prelungită de conducere internă, cu diferite facțiuni care luptă pentru putere și cu toate acele focoase nucleare și criminali cibernetici. …. Iar drepturile minorităților naționale, oricum o problemă în Ucraina, ar arăta și mai rău, În materie de minorități, Crimeea este oglinda trecutului apropiat, în care vedem viitorul pe termen lung. În peninsula de la Marea Neagră, exista o societate foarte activă pentru cultura română. După anexare nu mai știm nimic despre ea. Un alt exemplu al viziunii Kremlinului asupra drepturilor omului în teritoriile controlate este cel al tătarilor crimeeni. Informații concordante din Crimeea arată că, și la 8 ani după anexare, tătarii sunt băgați la pușcării pentru că nu pot accepta un control total al statului asupra lor. Ucraina are memoria rezistenței cu arma în mână De fapt, Ucraina îngenuncheată ar genera o instabilitate permanentă în interior și în exterior. Ucraina are o tradiție a războiului de hărțuire a ocupanților. În anii 30 ai secolului trecut, naționaliștii ucraineni au luptat împotriva autorităților statului polon, care au preluat controlul asupra Galiției după Primul Război Mondial. Luptele de atunci se asemănau cu atacurile teroriste din Israel sau Siria din zilele noastre. Mai apoi, în anii 50, trupele sovietice sufereau în lupta cu partizanii naționaliști ucraineni prin Carpați. Republica Sovietică Socialistă Ucraineană din cadrul URSS era mai bine de un deceniu stat fondator al ONU, dar oamenii nu cedaseră. …. În cele două săptămâni ale războiului din Ucraina am putut vedea cum ucrainenii au trecut de la faza panicii la cea a entuziasmului. După primele 7 zile de rezistență, bărbații ucraineni împrăștiați prin lume, văzând că armata lui Putin nu este atât de strașnică și că Ucraina rezistă, au început să se întoarcă acasă. Numărul doritorilor să se înscrie în rândul forțelor armate a crescut. Și în planul politicii externe Ucraina s-a transformat dintr-o simplă victimă într-un stat care acuză NATO de ”lipsă de umanitate”, care critică UE pentru că nu intervine, care se compară cu Marea Britanie. …. De asemenea, ar putea avea loc o răzbunare a maselor populare cu răni de război nevindecate asupra minorităților care, chipurile, nu au fost alături de poporul ucrainean. Acuzațiile că ”românii nu au luptat în Donbas” au existat și înainte. Elementul minoritar, non-ucrainean, va avea din nou de suferit, dacă nu va exista un echilibru. Radicalizarea ar fi o problemă și mai mare în contextul procesului dezarmării civililor. Kievul a dat armament tuturor doritorilor, iar dezarmarea va fi un scop dificil de atins. …. Societatea radicalizată va cere bani europeni, dar va respinge toate cerințele UE care nu vor coincide cu propriile viziuni naționaliste care au cimentat rezistența în fața Rusiei. Iar acest lucru e valabil și pentru relația cu SUA, care au insistat pe drepturile omului în relația cu țările ex sovietice. Indiferent de rezultatul războiului, indiferent de învinși sau învingători, viața în Ucraina va deveni mult mai complicată decât până la război. Dacă pînă și Ungaria, Polonia sau România, din motive diferite, au devenit cumva ”copii problemă” ai UE, ce se va întâmpla cu Ucraina, mult în urma acestor țări ca instincte și instituții democratice? UE a intrat în acest labirint ucrainean din care ar putea să iasă consolidată sau din care nu va reuși să iasă niciodată. Integral:
În ziua în care România a renunțat complet la restricții, ONU avertizează că pandemia nu s-a încheiat …. Avertismentul oficialului ONU vine în ziua când se împlinesc doi ani de la declanşarea acestei crize sanitare globale. De atunci, au fost confirmate peste 446 de milioane de cazuri și peste 6 milioane de decese asociate COVID. „Bilanţul cel mai tragic al pandemiei a afectat sănătatea şi viaţa a milioane de persoane, cu peste 446 de milioane de cazuri de COVID-19 în lumea întreagă, peste 6 milioane de decese confirmate şi nenumărate alte persoane spitalizate şi afectate de o deteriorare a sănătăţii mintale”, a declarat secretarul general al ONU, într-un comunicat.
Lege: Angajații din sistemul de sănătate veniți în perioada stării de alertă pot rămâne în sistem în baza unui examen, fără concurs Camera Deputaților a votat marți, în calitate de cameră decizională, un proiect de lege care le permite angajaților din sistemul de sănătate veniți în perioada stării de alertă să rămână în sistem, potrivit votului electronic.
Câți bugetari sunt în România / Ministerul Finanţelor: Peste 1,262 milioane posturi erau ocupate în instituţiile şi autorităţile publice, în decembrie 2021 Numărul posturilor ocupate în instituţiile şi autorităţile publice din România era, în decembrie 2021, de 1.262.318, cu 3.508 mai multe comparativ cu luna precedentă, iar 63,97% dintre acestea în administraţia publică centrală, conform datelor publicate de Ministerul Finanţelor și citate de
Critici pentru proiectul referitor la starea de criză: E primul pas spre dictatura militară Mai mulţi parlamentari din coaliţia de guvernare, atât de la PSD, cât şi de la PNL, au criticat proiectul de lege care reglementează starea de criză, pe motiv că Parlamentul este ignorat în procesul decizional, susţin surse politice pentru News.ro. “În felul acesta, Parlamentul rămâne cu rol decorativ, iar decizia se mută la CSAT. E primul pas spre dictatura militară”, argumentează sursele citate. Aleşii sunt nemulţumiţi de faptul că proiectul de lege nu se rezumă doar la măsuri de mobilizare în condiţii de atac militar, ci se extinde şi la crize de mediu sau crize politice. “E foarte vag proiectul de lege. Dacă avem din nou o situaţie în care nu e guvern două luni, ne putem trezi că preia conducerea acel Centru Naţional militar de comandă, aflat în subordinea CSAT. Eu înţeleg că Parlamentul nu are o cotă de încredere foarte ridicată, dar nu putem să ne batem joc de democraţie”, susţine unul dintre juriştii PSD. 
Se pregătește amnistierea plagiatorilor? Emilia Șercan explică de ce avem atât de mulți ”doctori” ….Există o intenție clară de a-i albi pe cei care au comis un plagiat înainte de 2011, spune la RFI jurnalista de investigații de la PressOne
Conflictul Rusia-Ucraina: consecințele economice vor fi resimțite prin scumpiri care vor alimenta presiunile inflaționiste deja existente (analiză) …. Ideile principale ale articolului: –
De ce oligarhii Rusiei nu-l vor răsturna pe Putin Președintele american
Politica pentru următorii o sută de ani …. Un simplu inventar, fie şi parţial, al dosarelor puse acum cu furca unul peste altul este mai mult decît grăitor. Să presupunem că situaţia militară îngheaţă în parametri actuali: Rusia are o prezenţă masivă pe teritoriul Ucrainei, controlează accesul către cele mai importante zone urbane, ţine în şah potenţialul militar al Ucrainei, în timp ce guvernul de la Kiev poate susţine credibil că are sub control instrumentele şi resursele minime necesare guvernării, de la cele militare şi administrative, la cele economice şi, desigur, politice. Plus, susţinerea populaţiei şi a unei semnificative majorităţi a statelor lumii. Este scenariul celei mai instabile situaţii, care se poate prelungi, însă, decenii la rînd. Instabilă, deoarece fiecare parte aşteaptă ca, odată cu trecerea timpului, atuurile ei să prăbuşească sau să slăbească decisiv poziţia părţii adverse, finalizînd negocierile fără să mai fie obligată să cedeze mare lucru. Ucraina aşteaptă ca Rusia să colapseze sub greutatea sancţiunilor economice care nu au cum să fie relaxate înainte de eliberarea totală a teritoriului Ucrainei; Rusia aşteaptă prăbuşirea regimului de la Kiev sub greutatea crescîndă a dificultăţilor create de susţinerea condiţiilor minime de viaţă pentru cetăţenii ţării, de gestionarea temei refugiaţilor, concomintent cu efortul militar şi de reconstrucţie. Şansele de a ieşi prin negociere din remiza forţată sunt minime, în timp ce şansele de prelungire sine die a situaţiei îngheţate cresc cu fiecare zi de nemişcare. Exemplul conflictului din Coreea este mai mult decît relevant. Să presupunem, acum, că Ucraina, care are deja un substanţial avantaj pe plan politic, intern şi internaţional, reuşeşte “să convingă” Rusia să îşi retragă în totalitate forţele armate de pe teritoriul ei, pentru a evita un dezastru economico-social intern, generat în cea mai mare parte de consecinţele drastice ale măsurilor de izolare economică la care este supusă. Ucraina va fi atunci în postura de a cere Rusiei compensarea materială a pierderilor suferite în urma distrugerilor de război. Vă imaginaţi un nou conclav la Versailles, ca în 1919, care să impună Rusiei “pe calea tratatelor” obligaţiile de despăgubire? Imposibil nu este, dar nici foarte probabil. Fie şi numai pentru faptul că celelalte mari puteri ale zilei nu sunt parte la conflict şi au dat toate semnele, semnalele şi strigătele de avertizare că nici nu vor să fie….cu nici un chip! De…Germania nu avea la 1919 arsenalele nucleare ale Rusiei de azi! Presupuneţi acum că Rusia îşi atinge scopul de a înlătura de la putere actuala guvernare de la Kiev şi de a pune în locul ei un “regim marionetă”. Soarta lui în plan internaţional nu ar putea fi decît una cu mult mai rea decît a regimului din Belarus sau a celui din Coreea de Nord. Actele sale ar putea să nu fie recunoscute în plan internaţional, inclusiv la ONU, în timp ce puterea actuală s-ar putea menţine credibil în “exil”, modelul polonez după invazia sovieto-germană din 1939. Care va fi relaţia noului regim marionetă de la Kiev cu propria populaţie, cu cei circa un milion şi jumătate de refugiaţi, deja? Cît şi în ce condiţii se va putea menţine la putere un asemenea regim, fie şi cu sprijinul masiv al Moscovei? Se reia ciclul “Maidan”? O dată, de două ori? Vom avea una sau mai multe “răscoale armate” ale populaţiei împotriva autorităţilor de guvernare? Presupuneţi că pe cursul deraierii de raţionalitate care este agresiunea Rusiei în Ucraina, la un moment dat, se trece peste pragul nuclear. În varianta “soft” producînd, voluntar sau involuntar, unul sau mai multe accidente la centralele nucleare aflate pe teritoriul Ucrianei; varianta “hard” utilizînd cel mai probabil nedeclarat arme non-nucleare cu capacităţi de distrugere echivalente nuclear sau chiar arme nucleare cu efecte selectate. Este posibil ca, în asemenea condiţii, răspunsul Statelor Unite şi al ţărilor aliate din Europa să treacă şi el de pragul sancţiunilor economice? Să angajeze, sub o formă sau alta, implicarea militară directă împotriva forţelor ruseşti aflate pe teritoriul Ucrainei? Foarte probabil nedeclarată şi ţinută pe cît posibil în afara vizibilităţii mediatice. Cum, în ce forme, cu ce consecinţe? …. Şi, nu trebuie să îşi închipuie nimeni că deciziile sunt gata împachetate. Ca exemplu: actuala Administraţie democrată Biden a ales drumul sancţiunilor economice, care se opreşte însă, în faţa oricărei posibilităţi de implicare militară directă pe teren, ceea ce ar duce la o confruntare deschisă cu Rusia. În tabăra republicană există însă cel puţin două voci. Una a aripii “putiniste” care s-a exprimat zilele trecute prin vocea lui Douglas Macgregor, un militar de carieră al cărui “potenţial” politic a fost descoperit de fosta administraţie Trump. Un potenţial deloc oarecare, de vreme ce omul a fost plimbat în funcţii importante de consiliere, ba pe la Ministerul Apărării, ba pe la Casa Albă, după care a fost nominalizat ca titular al Ambasadei SUA de la Berlin….. Cealaltă voce din Marele şi Vechiul Partid (GOP) este una a ultra-radicalilor anti-Putin, al cărei mesaj l-a rezumat chiar Trump, într-un discurs public, chipurile “în spirit de glumă”: să vopsim avioanele noastre în culorile Chinei şi să-i dăm cu bombardeaua la cap lui Putin, la el acolo, acasă la Moscova, pînă îşi bagă minţile în cap! Simplu şi eficient!!! Politica paralelă cu conflictul din Ucraina şi cea post-conflict nu vor fi deloc liniare nici în alte orizonturi politice. Germania spre exemplu, este deja pe cale să se debaraseze de moştenirea guvernărilor Merkel care au făcut-o (abia acum se vede?) prizoniera celor care controlează capătul din Rusia al marilor conducte de gaz, menite să asigure confortul şi prosperitatea Germaniei!! Chiar şi pe spinarea şi peste capetele celorlalţi “parteneri europeni”. Dileme şi probleme asemănătoare şi în politica din Italia sau Marea Britanie. Oricît ar căuta cineva, este greu să găsească un orizont politic şi un unghi de abordare din care temele generate de conflictul Rusia-Ucraina să nu se developeze, fără oprire, în falduri largi, cel puţin o sută de ani de acum înainte. Evident, lucrul este valabil şi pentru România. Integral:
Video
BREAKING Nou pas istoric al UE, care vrea să emită obligaţiuni pe scară largă pentru a finanţa cheltuielile cu apărarea şi energia în țările membre / Plan similar cu reconstrucția după pandemie (Bloomberg) Uniunea Europeană va prezenta săptămâna aceasta un plan care prevede emiterea în comun de obligaţiuni, pe o scară largă, pentru a finanţa cheltuielile cu apărarea şi energia în cele 27 de state membre, în condiţiile în care blocul comunitar se confruntă cu consecinţele invadării Ucrainei, transmite Agerpres, citând Bloomberg. Planul este similar cu cel utilizat de UE pentru a depăși efectele economice ale pandemiei de Covid și reprezintă o nouă premieră pentru Uniunea Europeană. Scopul proiectelor energetice este de a scădea dependența de gazele și petrolul din Rusia. Potrivit unor oficiali care cunosc subiectul, propunerile ar putea fi prezentate după summitul de urgenţă al liderilor europeni, care va avea loc în perioada 10-11 martie la Versailles, Franţa. Oficialii lucrează încă la detaliile referitoare la modul cum se vor derula vânzările de obligaţiuni şi cât de mulţi bani intenţionează să strângă. Această măsură extraordinară vine la un an după ce UE a lansat un pachet de urgenţă în valoare de 1.800 miliarde de euro susţinut de emiterea în comun de obligaţiuni, pentru a finanţa eforturile statelor membre de răspuns la pandemie. Acum blocul comunitar se confruntă cu necesităţi mari de finanţare pe măsură ce trebuie să îşi reformeze infrastructura militară şi energetică după invadarea Ucrainei de către Rusia…..
Proiectul lumii post-război. Teme și întrebări fundamentale Rezumat. Dacă Occidentul refuză să lupte cu Rusia lui Putin, ceea ce este o greșeală majoră, care va fi consemnată istoric, divizarea Ucrainei devine inevitabilă. Posibil, și a Republicii Moldova. Să nu ne imaginăm că Donbas, Crimeea sau Transnistria ar putea deveni vreodată teritorii ale Uniunii Europene. Renunțarea la ele înseamnă divizare. Sfârșitul ordinii de securitate post-Război Rece. Da, majoritatea cetățenilor americani și europeni nu mai doresc să lupte, știm asta. Dacă Vestul nu vrea un război care să tranșeze învingătorul și învinsul și să apere ordinea politică existentă, atunci va exista cu siguranță un compromis cu Rusia și mai mulți învinși. Acestea sunt alternativele. Care vor fi însă regulile sistemului internațional post-război? Cine le va stabili? Dar oportunitățile noii ordini? Suntem pregătiți pentru ce urmează?…. Pe termen mediu și lung, Rusia va pierde Războiul lui Putin (sau, mai exact, va pierde pacea de după Războiul lui Putin), așa cum a pierdut și Războiul Rece, în sensul că rușii de rând nu vor avea nimic de câștigat, ci numai de pierdut în urma acestei invazii, chiar dacă vor rămâne cu teritorii noi. Regimul dictatorial, agresor și criminal de la Moscova va cădea la un moment dat, mai devreme sau mai târziu. Asta nu înseamnă însă că lumea se va mai putea întoarce la ordinea politică și de securitate anterioară. Vor exista transformări sistemice și schimbări ireversibile ale aranjamentelor internaționale actuale, vor apărea costuri importante, dar și oportunități interesante. Pe unele le vom fructifica, pe altele le vom rata. Dar lumea nu va mai fi la fel după Războiul lui Putin. Sunt câteva lecții amare de învățat din acest război. Naivitatea prelungită, cecitatea politică și interesele economice care încalcă valorile și principiile fondatoare ale unei anumite ordini de drept instituite, politicile de conveniență și complacerea în tolerarea abuzurilor și amenințărilor se plătesc scump. Va trebui, așadar, să reflectăm de pe acum la lumea post-război, pe toate componentele necesare – ordinea politică și de securitate, economie, energie, drept internațional și instrumente de punere în aplicare, legislația privind limitele libertății de exprimare în spațiul public și propagarea mesajelor de dezinformare, stoparea discursului urii și a extremismului și a emiterii de fake news, mecanismele preventive și punitive prin care democrațiile liberale se vor putea apăra pe viitor de dușmanii lor interni, adepți ai modelelor anti-liberale etc. Toate acestea vor trebui reglementate mai clar și mai eficient. Poate părea paradoxal sau contradictoriu, dar Războiul lui Putin ne ajută să rezolvăm o parte din vulnerabilitățile și slăbiciunile lumii occidentale. Și să eliminăm trădătorii pe care i-am identificat în acest război, printre noi. Știu, mulți vor spune că este prematur să vorbim acum despre ordinea europeană și globală post-„războiul lui Putin”, atâta timp cât Ucraina președintelui Zelenski încă rezistă militar, iar unii cred că armata rusă mai poate fi alungată, pur și simplu, înapoi din teritoriile cucerite. Rusia dorește capitularea necondiționată a Kievului, decapitarea statului ucrainean și ciuntirea lui teritorială, apoi transformarea acestei țări într-o „legumă” aflată în moarte cerebrală. Cel puțin Crimeea, Donbas și posibil Transnistria par pierdute. Dar războiul este încă în desfășurare și nimeni nu știe precis unde s-ar opri Putin dacă nu s-ar lovi de o reacție foarte puternică a Ucrainei și a Occidentului, care să-i blocheze mașinăria de război, să-i ridice oligarhii și poporul în cap, să-i demoralizeze armata și finalmente să-l descurajeze în a cere reîmpărțirea Europei de Est. Urmează Republica Moldova? Urmează state ale NATO? Țările baltice, Polonia sau România? Depinde foarte mult de ceea ce se va întâmpla în Ucraina și de cât de slăbită va ieși Rusia din această invazie. Cel puțin din acest punct de vedere și tot trebuie să fim recunoscători Ucrainei pentru rezistența admirabilă pe care o opune Rusiei agresoare. Istoria ne arată că, de regulă, contururile lumii post-război sunt gândite înainte de sfârșitul propriu-zis al ciocnirilor militare. De exemplu, în noiembrie 1943, la conferința de la Teheran, aliații prefigurau deja reperele ordinii postbelice, deși luptele au mai continuat un an și jumătate. Occidentul trebuie să înceapă de acum să se gândească la cum va seta caracteristicile acestei lumi. Pacea de după Războiul lui Putin este cel puțin sau chiar mai importantă decât războiul însuși. Este important ca Ucraina și lumea democratică să câștige războiul, dar este și mai important să fim suficient de lucizi, de responsabili și de fermi față de Rusia lui Putin pentru a câștiga (și) pacea, indiferent cum se va termina războiul….. Ceea ce nu știm este cum va arăta în ansamblu lumea post-război. Trupele armatei ruse nu vor mai pleca din teritoriile cucerite, iar „potcoava” rusească sud-est-nord se va închide ca un clește geopolitic, de-a lungul coastei Mării Negre, prin Mariupol și Donețk până la Harkov, incluzând și nord-estul dinspre Belarus. Kievul (Zelenski sau un guvern marionetă impus de Moscova) va semna la un moment dat un armistițiu (sperăm că nu capitulare) cu Rusia. Nu este exclusă varianta unei conduceri în exil sau a mutării capitalei Ucrainei în vestul țării, la Liov. Dacă Vestul nu dorește să înfrunte Rusia pe cale militară pentru a elibera și salva Ucraina în frontierele actuale, victoria fiind pe deplin realizabilă, după cum s-a poticnit armata rusă în fața celei ucrainene, altă variantă decât compromisul cu Rusia nu există. Președintele Macron sugera acest lucru, din păcate, încă din februarie, când vorbea de necesitatea unei ordini de securitate discutată cu Rusia. Pentru noi, ca europeni, aceasta ar suna ca o înfrângere…..
10 pași pentru a pune la pământ regimul Putinist în energie Energia este unul dintre sectoarele cel mai greu de sancționat. Pe de o parte, Rusia este puternic dependentă de vânzarea resurselor sale energetice. Pe de altă parte, scăderea livrărilor de gaze rusești va provoca o creștere a prețurilor, în beneficiul Rusiei. Experții ucraineni au făcut apel de ani de zile în special la adresa Germaniei să înceapă o adevărată diversificare a surselor de aprovizionare cu energie. Acest lucru nu s-a întâmplat. Acum am ajuns în situația de a lua decizii complicate pentru a interzice efectiv Rusiei utilizarea în continuare a energiei ca armă atât împotriva Ucrainei, cât și împotriva țărilor UE. Există posibilitatea de a limita accesul Rusiei la infrastructură, fonduri, potențiale noi contracte în domeniul energiei, precum și la oportunitățile de a-și continua propaganda. Mai jos, o explicație detaliată. 1. Giganții petrolieri și de gaze trebuie să continue să iasă din proiectele rusești pentru a nu mai da acces Rusiei la noile tehnologii de exploatare a resurselor naturale….2. UE trebuie să preia gestionarea depozitelor de înmagazinare de gaze naturale din UE care sunt în prezent controlate de Gazprom…..3.UE trebuie să confiște activele care aparțin companiilor energetice rusești sau să le transfere în management temporar către companiile naționale europene…..4. Țările din întreaga lume trebuie să înceteze cooperarea cu Rosatom și filialele sale. Dependența de Rusia în energia nucleară este absolut la fel ca dependența în sectorul gazelor.
Yuval Noah Harari: Este războiul lui Putin. Nu e războiul Rusiei, nici al ruşilor, nici al istoriei lor – interviu …. Acesta crede că este un conflict pentru viitor, pentru umanitate în întregime, pentru viitorul libertăţii şi al democraţiei, iar dacă agresiunea şi tirania sunt lăsate să câştige, va deschide un nou Ev Mediu pentru întreaga umanitate. ”Astea nu sunt doar nişte cuvinte mari şi poezie, trebuie să vă uitaţi mai întâi de toate la bugete, la bani. Înainte de război, bugetul european mediu pentru apărare era de doar 3%. Ceea ce e minunat, pentru că în marea parte a istoriei, regii şi împăraţii cheltuiau 50-70% pe armatele lor. Acum, în schimb, banii sunt folosiţi pentru sistemul educaţional, sistemul sanitar. Deodată, peste noapte, bugetul de apărare al ţărilor se dublează, se triplează. În plus, şansele noastre de a gestiona schimbările climatice, şansele noastre de a îmbunătăţi inteligenţa artificială se va evapora, pentru că banii şi atenţia de care e nevoie pentru a face faţă acestor probleme globale se duc în schimb pe lupte de război”, a declarat Yuval Noah Harari la Observator….. “Ne aflăm sub un pericol al autocraţilor de pe întreg pământul. Dacă Putin reuşeşte, toţi ceilalţi autocraţi se vor gândi: “Hei! Poţi face asta! Poţi să începi să invadezi ţări, pur şi simplu, şi să îi cucereşti pe alţii”. Vom începe să vedem din ce în ce mai multe lucruri de acest fel, iar apoi ne trezi cu arme nucleare. Oamenii se gândesc că aceste pericole au rămas prin anii ’60-’70, dar nu! Acest pericol este aici, este acum. Miza este supravieţuirea umană”, a declarat Harari….. “Bunicul meu este din Cernăuţi, care este aproape de frontiera cu România. Nu este o chestie de familie, este o chestie umană. Vezi distrugerea, foametea, oamenii care îşi părăsesc casele, oamenii care luptă pentru existenţa lor şi este ceva mişcător. Ăsta este motivul pentru care cred că această situaţie va schimba lumea în mai bine. Îi va face pe oameni să realizeze că în Vest am avut aceste culturi interne între dreapta, stânga, liberali, conservatori, iar acest război în Ucraina va trebui să pună sfârşitul războiului cultural din Vest. Pentru că Stânga şi Dreapta, liberalii şi conservatorii realizează că este un pericol mult mai mare împotriva căruia trebuie să stea împreună, uniţi”, spune Harari. „Rusia nu e URSS. E doar o benzinărie”…. Rusia nu este Uniunea Sovietică. Este mult, mult mai slabă. Nu mai este nici măcar a 3-a cea maimare economie din lume. Economia Rusiei este mai mică decât a Italiei sau a Coreei de Sud. Economia Rusiei este de 1,6 trilioane de dolari pe an. Economia Europei este de 22-23 de trilioane de dolari pe an. Rusia este doar o benzinărie cu arme nucleare. Tot regimul lui Putin este construit pe petrol și gaze. Atât. Și dacă prețurile la petrol vor coborî la 20 de dolari pe baril, s-a terminat. Vestul trebuie să se unească și să acționeze repede și să extragă resursele și cunoașterea științifică pentru a creea o revoluție energetică, pentru a pune capăt regimului lui Putin”, a explicat Harari (integral pe
Miracolul Zelenski, opinia publică și al treilea război mondial Există și arme de ultimă generație mai redutabile decât orice armă nucleară tactică, decât orice dronă, bombă, avion pe bază de tehnologie stealth, decât orice tun, rachetă antiaeriană sau sistem antibalistic. Sunt arme cu un cap și mai ales o inimă, pe două picioare, cu două brațe și curaj. Sunt arme care, singure, pot întoarce o situație disperată, o bătălie pierdută, un război catastrofal. E arma de tip Churchill, omul care a rostit celebra sa alocuțiune despre blood, sweat and tears. Despre sânge, sudoare și lacrimi. Cinstit, Churchill a spus adevărul compatrioților săi și lumii întregi, în cea mai neagră clipă a Regatului Unit, a democrației, a civilizației și a lumii libere. Când englezul rămăsese absolut singur în fața monstruoasei mașinării de război naziste și nimeni, în afară de furniturile de arme americane, nu-i mai era alături, pentru că Hitler rănise mortal
Dacă Rusia opreşte mâine robinetul de gaz, România poate rezista circa o lună de zile cu volumele din depozite şi cu producţia internă
Iohannis, miliardele și recesiunea Să începem cu un mic exemplu cu scop didactic. Primăria Brăila decide să cumpere, cu bani publici, două tramvaie. (sursa: anunțul de participare SEAP nr CN1038628/din 21 01.2022). Toate bune și frumoase, numai că vine primăria de pe Dunăre și cu o mică condiție: cică „tramvaiele trebuie să fie prevăzute cu un sistem care să furnizeze energia necesară motoarelor de tracțiune pentru a permite deplasarea acestora pe o distanță de minim 50 km în situația lipsei de tensiune în rețeua de alimentare electrică”. Normal, dacă nu mai avem tensiune, tramvaiul nu se poate opri în intersecție, el trebuie garat în linia curentă. Dar, oameni buni, să mai citim odată: 50 de km! Așa, dacă mai era cazul să râdem de absurdul acestei cerințe: lungimea întregii rețele de tramvai din Brăila este de 22,7km. Orice om cu minime cunoștințe tehnice își dă seama că, pentru a avea acumulatoare care să permită deplasarea de 50 km, tramvaiul respectiv va trebui să aibă o greutate suplimentară uriașă și un consum imens de electricitate (căci acumulatorul este montat „în tampon”, se încarcă continuu). Dar ce contează normalul, dacă trebuie să rămână o singură firmă competiție? Căci, da, oameni buni, absurdul situației nu este acela că un primar are idei năstrușnice, ci că că o firmă (turcească) a fost omologată cu un astfel de produs! Oare cineva din multele noastre autorități o fi citit ce năzbâtii semnează?…. Invadarea Ucrainei este un bun prilej pentru Klaus Iohannis și guvern să arunce în planul secundar al dezbaterii economia și modul catastrofal în care este ea condusă de către guvernanți. Dar, oameni buni, nu vă lăsați păcăliți: chiar dacă nu mai avem voie să discutăm despre starea proastă a economiei, aceasta rămâne; ba mai mult, indicatorii se vor altera în continuare, pentru că tot ceea ce știu să facă guvernanții este să accelereze inflația. Nicio măsură guvernamentală nu se adresează problemelor de fond, structurale, din energie sau din alte sectoare. Azi, singura politică pe care o duce guvernul de la București este să ascundă, cât poate de mult, starea precară a economiei de ochii românilor. Uitând că acești români se duc zilnic la cumpărături, plătesc facturi uriașe, stau în frig și sunt lipsiți de apă caldă. Și, mai grav de atât, lucrează la companii lovite puternic de inflația întreținută de guvern. Oricum, în țara lui Factură Vodă era mai puțină și mai firavă opoziție decât în Rusia lui Putin. Așa că, cine să mai cuteze să-l mai întrebe acum ceva concret pe baronul turismului dedicat propășirii Sahelului? Cine va mai cuteza să ridice vreun semn de întrebare despre căderea economiei, despre prețurile la electricitate și gaze sau despre proiectele de infrastructură neterminate? Acum vreun an și jumătate, Klaus Iohannis, liberalii orbaniști și câțiști plus cohorta de propagandiști profesioniști pripășiți pe lângă palatele de partid și de stat țipau pe la toate televiziunile că România se va umple de vreo sută de miliarde în următorii zece ani, mulțumită geniului din spatele ochelarilor de soare purtați de către întâiul schior al țării. După ce a trecut campania electorală și după o muncă seculară care a durat …un an, au adus un tabel cu 14 miliarde de euro plus un ditamai împrumutul de 15 miliarde de euro. Restul miliardelor erau demult în țară, împărțite la Bruxelles cu ani înainte de prăbușirea meteoritului Cristian Ghinea peste capetele neînțelegătoare ale românilor. Se cuvine, deci, să tragem o linie și să vedem un mic bilanț de etapă. Etapa regimului canonic Iohannis, sfârșită odată cu votarea noii majorități PSD-PNL. Și ce să vezi, regimul Iohannis, etapa PNL+USR, se încheie cu o prăbușire spectaculoasă, o cădere continuă a performanței economiei în anul 2021, de la o creștere de +2% pe primul trimestru la ditamai scăderea de -0,5% din ultimul trimestru:….Păi care să fie: șosele, căi ferate, alimentări cu apă, canalizări, poduri, viaducte adică exact o parte din ce trebuia să facă regimul Iohannis cu miliardele de la UE. Iar construcțiile nerezidențiale sunt clădirile de birouri, hale industriale, școli, spitale, adică cealaltă parte a lucrărilor care trebuiau execuate cu miliardele promise de jucătorul de golf cu costum alb și ochelari negri de soare. Motivele scăderii? Pe de o parte, creşterea preţurilor materiilor prime, cauzate de triplarea prețului energiei, iar pe de altă parte fenomenul de limitare a bugetelor de investiţii publice şi lipsa vreunei decizii privind licitaţiile publice deja organizate. Căci armatele de funcționari tăcuți de pe la compania de drumuri (CNAIR) sau de pe la CFR sau de la alte ministere au învățat o lecție simplă: când se ceartă miniștrii în coaliție, nu e bine să evaluezi ofertele depuse și să iei vreo decizie de atribuire. Cei mai haioși au fost ceferiștii care, mirosind iminenta plecare a ministrului Drulă, au amânat termenele de depunere a ofertelor pentru modernizarea căii ferate Timișoara-Caransebeș timp de șase luni, până în ianuarie 2022, atunci când au fost siguri că au un nou șef, pe Grindeanu…..Și dacă tot am ajuns aici, să spunem că fantezia lui Drulă cu trenul propulsat cu hidrogen de la București la Pitești va rămâne unul dintre marile semne de întrebare din PNRR, atunci când se va trage linia. …. A, să vă mai spun un secret: până la finalul anului acesta nu cred că se va semna vreun mare contract de atribuire de proiect mare de infrstructură. Nu de alta, dar modul în care se fac licitațiile la noi a rămas demult nemodificat: totul începe cu depuneri de oferte amânate luni de zile pentru a se clarifica mii de prostioare din caietele de sarcini scrise de consultanții mult-lăudați, apoi se amână evaluarea ofertelor alte luni bune, fix până când se pregătește contestarea rezultatului licitației de către cine trebuie și astfel un proiect prevăzut a se realiza în doi ani durează cinci-șase ani. Dacă ar fi să dăm o notă de final pentru cei trei ani de guvernare Iohannis-Cioloș-Orban/Cîțu plus cei cinci de guvernare Iohannis-Ponta/Grindeanu/Tudose/Dăncilă, iată care ar fi: 5,9, adică o absorbție de 59% a fondurilor europene de investiții și coeziune din exercițiul 2014-2020, pe locul patru din coada Europei:….Invadarea Ucrainei este un bun prilej pentru Klaus Iohannis și guvern să arunce în plan secundar economia și modul catastrofal în care este ea condusă de către guvernanți. Dar, oameni buni, nu vă lăsați păcăliți: chiar dacă nu mai avem voie să discutăm despre starea proastă a economiei, aceasta rămâne; ba mai mult, indicatorii se vor altera în continuare, pentru că tot ceea ce știu să facă guvernanții este să accelereze inflația. Nicio măsură guvernamentală nu se adresează problemelor de fond, structurale, din energie sau din alte sectoare. ….Așa că, cine să mai cuteze să-l mai întrebe ceva concret pe baronul turismului dedicat propășirii Sahelului? Cine va mai cuteza să ridice vreun semn de întrebare despre căderea economiei, despre prețurile la electricitate și gaze sau despre proiectele de infrastructură neterminate? Integral: 
Vizita de lucru a lui Iohannis la Siret, producția la hectar în PowerPoint …. Klaus Iohannis a făcut o vizită pe stadionul 9 Mai din Siret, unde Inspectoratul pentru Situații de Urgență Suceava a ridicat două tabere de refugiați, câte una pe fiecare jumătate de teren de fotbal. Vizita președintelui reprezintă semnalul că autoritățile centrale au preluat controlul operațiunilor de administrare a fluxului de refugiați, la 10 zile de la începerea războiului…..În după amiaza zilei de 26 februarie, la mai mult de 48 de ore de când Vladimir Putin a declanșat invazia asupra Ucrainei, ISU ridică prima tabără, dar din discuțiile cu cei implicați, aceasta nu a fost funcțională până duminică, a doua zi….. Klaus Iohannis a ajuns la Siret sâmbătă, ora 16.00, fiind îmbrăcat adecvat cu vremea friguroasă de afară. Purta mănuși, dar avea capul descoperit, deși ningea des, iar temperatura coborâse sub zero grade Celsius. Nu arăta a fi stresat de război. Niciodată nu a fost un președinte prea stresat….. Șase, vine șefu’! Pentru cei mai în vârstă, care au prins “vizitele de lucru” ale lui Ceaușescu, această descindere le poate aminti de evenimentele din acea perioadă. Autoritățile din România nu au scăpat de festivism, de coafarea realității și de raportarea superiorului sau oficialului “realizările în producție”.
Ajutor militar și cibernetic occidental. Sau moartea democrațiilor …. Dar n-ajunge ca Putin să fie pedepsit prin izolare și includerea Ucrainei și a Moldovei în UE și NATO. Trebuie ca UE și NATO să aibă frontiere clare și sigure și să dispună în cantitate suficientă de alte resurse energetice decât cele furnizate până acum de Rusia. E complet anormal ca SUA să continue să importe câte o jumătate de milion de barili de țiței rusesc pe zi și e bine că Senatul american s-a mișcat. O comisie bipartizană a introdus în Congres un proiect de lege care să pună capăt importurilor energetice din Rusia. Concomitent, resursele noi nu se găsesc singure. Trebuie urgentată masiv exploatarea celor cunoscute din Marea Mediterană și din Marea Neagră și căutate altele. Trebuie extinse sancțiunile, astfel încât să nu mai rămână piatră peste piatră din edificul financiar și economic al Rusiei lui Putin. În fine, e obligatoriu să se ia măsurile militare necesare. Hamletizările interminabile și pasivitatea militară asociate fricii de arsenalul nuclear rusesc și spectrului unui al treilea război mondial (care e ultimul lucru pe care-l vrea Putin sau ar putea fi câștigat de Rusia) trebuie să înceteze. Armata ucraineană trebuie ajutată activ să-i arunce din țară pe invadatori și să-și facă granițele naționale sigure. Ceea ce nu s-ar întâmpla dacă, sub presiunea tot covârșitorului avantaj material al mașinăriei de război ruse, ucrainenii capotează sub ochii indiferenți ai unui vest anemic. Și exact așa se arată a fi când decidenții nemți își închipuie, vai, că au rezolvat problema dându-le ucrainenilor niște rachete sol-aer Strela caduce (și parțial inutilizabile din arsenalul redegist, vechi de 30-40 de ani) și redevin subit ce-au fost sub Merkel și sub egida ”prieteniei” slugarnicului Gerhard Schroeder cu Putin: ridicoli. Derizoriul și demența unor astfel de gesturi în condițiile în care Putin pune paie pe focul fricii de bomba atomică prin crime de război precum atacul asupra centralei nucleare de la Zaporojie disimulează urgența și seriozitatea militară a unei situații care este extrem de periculoasă nu doar pentru ucraineni, ori pentru flancul estic al NATO, ci și pentru Taiwan și, global, pentru democrații. Alternativa unui ajutor militar occidental real, eficient, direct și activ e prea cumplită ca să fie acceptată. Căci toate zonele avansate ale democrațiilor și ale unei lumi libere slăbite grav, instantaneu, în urma unei eventuale capitulări a Kievului, s-ar vedea plasate în acut și imediat pericol. Unii observatori consideră că nu doar Taiwanul ar ajunge să fie anexat de comuniștii chinezi, (ceea ce ”ar termina politic vestul dacă se întâmplă fără o rezistență apuseană”, după cum relevă ziaristul german Matthias Döpfner) ci și libertatea să fie pierdută oriunde se mai manifestă, oriunde mai există. Nu poate NATO interveni decât prin activarea articolului 5? Editorul Matthias Döpfner, președintele concernului german Axel Springer, una dintre cele mai mari edituri apusene, se arată extrem de alarmat de aceste perspective sumbre. Potrivit lui, rezistența militară occidentală și ajutorarea militară a Ucrainei inclusiv cu trupe trebuie organizate ACUM ”unde se apără în prezent valorile și viitorul nostru”, deci de către state ale NATO, ”la nevoie în afara alianței nordatlantice”. Döpfner înțelege bine că ”SUA, Germania, Franța și Anglia trebuie să formeze o alianță a libertății”, să-și concentreze, să-și plaseze la comun și să pună urgent la bătaie cele mai eficiente forțe și resursele militare și cibernetice astfel, încât să împiedice capitularea Ucrainei. Vestul este unit cum n-a mai fost din vremuri imemoriale. Poate deci intra în acțiune mai eficient decât oricând. Apoi, întreaga lume ar fi de partea țărilor care se activează, după cum se poate deduce din condamnarea fără echivoc a Rusiei în Adunarea Generală ONU, chiar dacă, din cinic interes politic sau economic unele țări, puține, ca puterile nucleare China, sau India, s-au abținut de la vot. Nu pot decât subscrie, în ideea că doar astfel se va putea evita cel de-al Treilea Război Mondial. Și moartea libertății și a democrațiilor liberale. Integral:
Dacă Putin învinge Ucraina, toate fostele țări comuniste sunt amenințate, inclusiv România – interviu …. Reporter: Ce anume credeți că l-a adus pe Președintele Rusiei în punctul în care este acum? Oliver Jens Schmitt: E foarte dificil de la o distanță foarte mare, de la Viena la Moscova, să speculăm ce l-a condus pe Președintele Rusiei la o asemenea agresiune, la o decizie care cu siguranță va schimba și Rusia. Cred că avem de-a face cu o radicalizare, care poate fi, cel puțin parțial, explicată prin izolarea fizică a Președintelui Putin în timpul pandemiei. Pe de altă parte, cred că după 20 de ani la cârma țării Putin s-a înconjurat de oameni care au tendința de a nu fi prea critici și de a-i transmite numai mesaje care îi plac Președintelui rus. Putin a calculat complet greșit că va fi o reacție foarte slabă din partea Ucrainei. A căzut într-o capcană pe care a creat-o el însuși. Aceasta constă în ideea că poporul ucrainean nu există, că este o națiune inventată de Lenin sau de câțiva emigranți din occident. Pur și simplu Putin nu a înțeles că el însuși a creat în ultimii 20 de ani, prin agresiuni și printr-un război virtual împotriva Ucrainei, o coeziune națională nemaiauzită în istoria recentă a Ucrainei. Cred că sunt factori foarte diverși și ne amintim că în timpul războiului rece exista un soi de specialiști kremlinologi, mai ales în Statele Unite, care încercau să înțeleagă ce se întâmplă cu adevărat în Kremlin. Știm foarte bine că erau mai ales bănuieli. Și atunci, ca și acum, era foarte dificil să pătrundem în interiorul acestei lumi foarte închise din Kremlin. Dar important este să subliniem faptul că și Putin a încercat ca istoric amator să își creeze o imagine a istoriei Ucrainei. Este o imagine cu totul greșită, dar care explică și acțiunile militare ale lui Putin…..Puterea întotdeauna îl schimbă pe om. Asta e evident. S-a autoizolat, și-a creat o curte de consilieri care și-au pierdut cu totul simțul critic față de Președinte. Cred că capacitatea unui lider de a fi înconjurat de oameni critici, oameni care pot să vorbească foarte clar și foarte direct este esențială. Se vede că Putin a distrus în ultimii doi ani ceea ce a rămas din fosta opoziție din Rusia prin măsuri foarte crunte. Acum a rămas un președinte foarte izolat. Se vede că o parte foarte mare a elitei rusești, cel puțin a celei economice, nu a fost informată în prealabil de această hotărâre. O bună parte a elitei a fost surprinsă. Sunt multe mesaje personale indirecte, care ajung acum în occident și care dovedesc foarte clar că elita din Rusia nu este atât de unită, așa cum credeam sau cum o prezintă propaganda oficială rusească. Cred că această perioadă extrem de lungă, de 20 de ani, explică în bună măsură și această radicalizare a lui Putin, mai ales din perspectiva unei chestiuni foarte importante, anume factorul economic. Întrebarea este următoarea. În ce măsură acțiunile lui Putin pot fi explicate rațional? Este evident că acum își caută și un loc în istorie. Ăsta este rolul de unificator al țărilor rusești…..Cred că o adevărată opoziție poate să vină, în primul rând în momentul de față, din interiorul sistemului de putere. Mă refer la oligarhi, probabil și părți ale serviciilor secrete. Pe de altă parte, dacă și opoziția vizibilă pe străzi va crește, această dublă presiune asupra lui Putin probabil că va schimba lucrurile. Dar să nu uităm că sunt foarte mulți oameni care vor pierde mult dacă va cădea Putin. De aceea situația nu este prea clară. Trebuie să facem distincția foarte clară între ceea ce noi sperăm și ceea ce este posibil în momentul de față, în care represiunea în Rusia a ajuns la un nivel foarte, foarte ridicat….. Rep: Propovăduirea creștinismului și a iubirii pentru aproape cum se împacă în această situație de război? OJS: Cred că este evident că după căderea comunismului Biserica Ortodoxă Rusă ca instituție, nu ca religie sau credință, a devenit o instituție de stat, care a profitat enorm de această colaborare cu puterea seculară, cu statul. Această biserică a susținut întotdeauna și susține în continuare politica oficială a Rusiei. Asta se oglindește și într-o chestiune care este foarte cunoscută, cel puțin în rândurile Bisericii Ortodoxe Române. Anume, autocefalia Bisericii ucrainene. E vorba despre autonomia, independența unei Biserici naționale ortodoxe ucrainene, care a fost recunoscută de Patriarhul de la Constantinopol, dar bineînțeles nu și de Rusia. Din punctul de vedere al dreptului ecleziastic Rusia consideră Ucraina ca făcând parte din teritoriul tradițional aflat sub controlul Patriarhului de la Moscova. Vedem că în cazul Rusiei Biserica nu este o instituție independentă, autonomă, care urmărește o politică de neutralitate, ci dimpotrivă, face parte din sistemul de putere…..Este interesant că propaganda rusă a făcut o greșeală uriașă publicând deja o analiză a victoriei pe internet. După aceea a fost retrasă, dar a fost republicată în multe ziare europene. În această analiză se vede foarte clar care a fost scopul acestei agresiuni. În primul rând, reunificarea celor trei țări slave. Bineînțeles că asta este o propagandă în ideea că națiunea ucraineană nu există. În al doilea rând, crearea unui nou sistem de securitate în Europa prin aderarea Franței și Germaniei la tabăra rusească. Despărțirea Europei continentale de lumea anglo-saxonă, Statele Unite și Anglia. Și crearea unui sistem mondial multipopular prin integrarea țărilor din Asia și din Africa în orbita rusă. Acesta a fost mesajul de victorie pregătit de către propaganda rusă. De aceea știm foarte bine care a fost scopul strategic al lui Putin….Dacă Putin va învinge în Ucraina, dacă va ajunge la o victorie completă, e evident că toate țările care au fost integrate în ultimii 20 de ani în NATO și în Uniunea Europeană și care au aparținut până la căderea comunismului taberei comuniste, sunt amenințate. Este vorba de țările baltice, de Polonia, dar și de Finlanda, care își reconsideră neutralitatea în momentul de față sub amenințarea Rusiei și chiar România. Pentru România există încă o problemă foarte importantă, anume securitatea Republicii Moldova, care este direct amenințată. Republica Moldova a fost republică sovietică. În gândirea strategică a lui Putin ea aparține lumii ruse, care ar trebui să fie sub controlul Moscovei. De aceea e evident că România este amenințată. Integral:
Dar dacă, pentru principalii oligarhi ruși, relația cu Putin este mai importantă decât banii? (analiză France24) Uniunea Europeană a decis luni să sancționeze mai mulți oligarhi ruși, dintre care unii scăpaseră de sancțiuni după evenimentele din 2014. Dar, chiar dacă măsurile îi vizează pe unii dintre cei mai influenți ruși, experții din Rusia nu cred că aceste măsuri vor influența semnificativ politica lui Vladimir Putin, scrie France24. …. Cu toate că această cale a sancțiunilor este pavată cu bune intenții, ea este contestată de majoritatea experților ruși. „Este important să subliniem că puternicii oligarhi din sectorul privat care dețin active în întreaga lume – așa cum se întâmpla în timpul lui Boris Elțîn – au dispărut mai mult sau mai puțin și au fost înlocuiți de elite economice pentru care accesul la Vladimir Putin, binefăcătorul lor, este mai important decât sancțiunile internaționale”, a explicat Nikolai Petrov, specialist în politica rusă la think tank-ul britanic Chatham House, contactat de France 24. În termeni simpli, politica de sancțiuni împotriva elitelor economice rusești, care a fost urmărită din 2014, nu a dat prea multe rezultate, deoarece nu vizează persoanele potrivite. Fie aceste elite nu au avut suficientă putere pentru a influența deciziile lui Vladimir Putin – cum ar fi oligarhii „ istorici ”, fie sancțiunile vizează personalități atât de apropiate de Vladimir Putin, încât nu vor fi impresionate de sancțiunile internaționale – cum ar fi cercurile de prieteni tineri ai președintelui rus…..Mikhail Fridman Puternicul proprietar al conglomeratului Alfa Group, care deține Alfa Bank, prima bancă privată din Rusia ( n.r. fără nici o legătură cu grupul financiar grecesc ALPHA Bank, prezent şi în România), este arhetipul oligarhului de modă veche. S-a îmbogățit pe fondul ”privatizărilor sălbatice” din anii 1990, dar, spre deosebire de majoritatea celorlalți oligarhi din epoca Elțîn, „ a supraviețuit sosirii lui Vladimir Putin, păstrându-și influența la Kremlin ”, spune Ilja Viktorov, specialist în istoria economică a Rusiei contemporane la Universitatea din Stockholm, contactat de France 24. Originar din Lviv, Ucraina, cu o avere estimată la 15 miliarde de dolari, a fost adesea considerat o punte de legătură între Occident și Vladimir Putin, amintește Ilya Viktorov. Acesta este motivul pentru care nu a mai fost până acum lovit de sancțiuni internaționale. Faptul că Uniunea Europeană a decis să-l urmărească pe acest om de afaceri discret și puternic – și pe mâna sa dreaptă, Petr Aven – dovedește că niciun rus bogat nu este la adăpost față de sancțiunile internaționale. „ Va fi interesant de văzut dacă Statele Unite vor face același lucru”, conchide Ilya Viktorov. Igor Setchine Directorul general al gigantului petrolier Rosneft este întruchiparea a ceea ce „rusologii” numesc „Siloviki”, adică membri ai comunității de informații care s-au îmbogățit datorită legăturii lor personale cu Vladimir Putin. Fostul spion Igor Secin l-a întâlnit pe actualul președinte rus în anii ’90 la Sankt Petersburg și de atunci îi este alături. Din primii ani de conducere a lui Vladimir Putin, Igor Secin a fost întotdeauna văzut ca omul din umbră însărcinat cu treburile murdare și era supranumit „omul negru al Kremlinului”, amintește The Guardian. În 2008, a fost propulsat în prim-planul scenei politice prin numirea sa în funcția de viceprim-ministru, poziție pe care a deținut-o până în 2012, când s-a alăturat companiei Rosneft. Se crede că este adevăratul arhitect al politicii energetice a Rusiei. Integral: 


