Diploma andreană – Andreanum / Goldener Freibrief
| 11/07/2013 | Autor theophyle Categorii: Magazin Istoric |
Diploma andreană (în latină Andreanum, germană Goldener Freibrief) sau Goldener Freibrief der Siebenbürger Sachsen (Hrisovul de aur al saşilor transilvăneni) a fost un document de concesiune, emis în anul 1224 de regele 
Andrei al II-lea al Ungariei, prin care reconfirma coloniştilor germani o serie de privilegii, care au fost menţinute pe tot parcursul evului mediu, unele chiar pâna în anul 1876.
În 1486 diploma a fost confirmată de regele Ungariei Mati Corvin pentru toată Universitatea Săsească (natiunea săsească). Documentul nu s-a păstrat în original, ci numai ca o parte a reconfirmării din 1317 a Diplomei andreiene de către regele Carol Robert de Anjou. Actul în limba latină, pe pergament cu pecete atârnată (unul din cele mai vechi documente istorice din Transilvania), este păstrat la Arhivele Naţionale ale judeţului Sibiu.
Libertăţile asigurate prin acest act se referă la provincia Sibiului şi i-au unit juridic pe saşii aşezaţi aici. Astfel, privilegiile acordate acestei provincii şi locuitorilor acesteia au devenit punctul de plecare al unităţii juridice săseşti, care s-a numit, mai târziu, Pământul Crăiesc (Fundus Regius, Königsboden). Ele au rămas în vigoare 650 de ani şi au dus la o evoluţie care a asigurat timp de 800 de ani supravieţuirea populatiei de origine săsesca.
Nota istorica: Regele Andrei al II-lea ( Endre sau András; n. cca. 1175 – 1235), din dinastia arpadiană, fiul lui Béla al III-lea (1172-1196) şi al Anei de Chatillon. Andrei al II-lea a fost rege al Ungariei între 1205 -1235. Frate cu regele Emeric (Imre) al Ungariei (1196-1204) şi cu Margareta, împărăteasa Bizanţului, soţia lui Isaac al II-lea Angelos (1185-1195 şi 1203-1204).
Atât pe plan intern cât şi extern, Andrei al II-lea a dus o politică ambiţioasă, dar incoerentă. Sub influenţa primei soţii Gertrud, contesă de Merania, şi, poate, a fiicei sale Elisabeta, devenită ulterior contesă de Turingia, Andrei al II-lea a colonizat în anul 1211 în Ţara Bârsei Ordinul cavalerilor teutoni, pe care apoi l-a alungat în anul 1225, după confruntări armate. Politica de apropiere faţă de Imperiul Romano-German şi numirea în importante demnităţi laice şi clericale ale Regatului Ungariei a unor rude apropiate ale primei sale soţii, cum este cazul episcopului Berthold de Kalocsa, numit în funcţia de voievod al Transilvaniei, au determinat în anul 1213 o revolta a marii nobilimi, soldată cu uciderea Gertrudei.
Constrâns de opoziţia crescândă faţă de politica sa internă, Andrei a fost nevoit să accepte în anul 1223 ratificarea Bulei de Aur (Bulla aurea), cea mai veche constituţie a Ungariei, prin care au fost consolidate drepturile marilor magnaţi. În anul 1224 a sancţionat prin aşa-numitul Andreanum drepturile şi privilegiile coloniştilor germani (saşi) din sudul Transilvaniei.
Bibliografie, note si citate:
Encyclopædia Britannica
Karl Kurt Klein, Geysanum und Andreanum. Fragmentarische Betrachtungen zur Frühgeschichte der Deutschen in Siebenbürgen, în: Zur Rechts- und Siedlungsgeschichte der Siebenbürger Sachsen, Köln-Wien 1971.
Wikicommons
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Regele Andrei II a intemeiat regimul nobiliar in Ungaria si Transilvania, regim care a dus la sfarsitul Ungariei la Mohacs. Ultimul mare rege ungar a fost Mathias Corvin care a restrins anarhia feudala.