Capitalism: un drum în 10 etape – (3)
| 30/05/2013 | Autor theophyle Categorii: Economie, Magazin Istoric |
Etapa a saptea este reprezentata de aparitia comunismului si a fascismului. Revoluţia rusa din februarie 1917 a apărut aproape spontan când populaţia Petrogradului a participat la demonstraţii împotriva regimului ţarist din cauza penuriei de alimente din oraş. Erau de asemenea mari nemulţumiri 
datorită continuării implicării Rusiei în primul război mondial. Cum protestele creşteau în intensitate, diferiţi politicieni reformatori (atât liberali, cât şi radicali de stânga) au început să coordoneze diverse acţiuni. La începutul lui februarie, protestele au luat o turnură violentă când un mare număr de oraşe s-au revoltat şi au avut loc confruntări cu poliţia şi armata. Când mulţimea de soldaţi, încartiruiţi în capitala Rusiei Petrograd, a fraternizat cu protestatarii, s-a ajuns la revoluţie, care în cele din urmă a dus la căderea ţarului Nicolae al II-lea şi la un transfer al puterii aproape fără vărsare de sânge.
Al doilea moment este fara indoiala cel interesant pentru aceast articol – Revoluţia din octombrie 1917. A fost condusă de Lenin şi cel putin in sensul declarativ Revolutia din Octombrie trebuia sa se bazeze pe ideile lui Karl Marx. Ea a marcat începutul diseminării comunismului în secolul al XX-lea. A fost mult mai puţin extinsă decât revoluţia din februarie şi a fost victorioasă datorită activităţii susţinute de planificare şi coordonare. Pe 7 noiembrie 1917, liderul bolşevic Vladimir Ilici Lenin şi-a condus revoluţionarii de stânga într-o acţiune militară aproape nesângeroasă împotriva guvernului provizoriu socialist. ( Rusia mai folosea încă în acele vremuri calendarul iulian, aşa că data corespunzătoare era 25 octombrie).
Alegerile constituantei, prevăzute înca de guvernul Kerenski, au avut loc în noiembrie. Au fost primele alegeri libere din istoria Rusiei. Acestea au fost câştigate de socialiştii revoluţionari (menşevici), obţinând 380 de locuri. Bolşevicii au obţinut numai 168, pierzând clar alegerile. La alegeri au luat parte 14.700.000 de oameni. Bolşevicii nu au vrut să respecte rezultatul acestora şi pe 5/18 ianuarie 1918, sub conducerea lui Lenin, au dizolvat cu forţa Adunarea Constituţională. Acest act a reprezentat una din scânteile care au condus ulterior la lungul război civil.
Revoluţia din octombrie a încheiat faza revoluţionară începută în februarie, înlocuind prin forţă armată efemerul guvern democratic cu unul bolşevic dictatorial. Deşi mulţi bolşevici (precum Lev Troţki) sprijineau o democraţie sovietică, modelul ‘reformei de sus în jos . Stalin a ieşit invingător după ce a murit Lenin şi a obţinut controlul asupra URSS. Troţki şi sprijinitorii săi, ca şi mulţi alţi comunişti cu unele tendinţe democratice, au fost persecutaţi şi în cele din urmă băgaţi în închisori sau ucişi.
După octombrie 1917, mulţi eseri (socialişti-revoluţionari) şi anarhişti ruşi s-au opus bolşevicilor în soviete. Când acest procedeu a dat greş, ei s-au revoltat într-o serie de mişcări, chemând la o “a treia revoluţie”. Cele mai importante exemple au fost răscoala din Tambov (1919-1921) şi revolta din Kronstadt (în martie 1921). Aceste mişcări nu s-au bucurat de o conducere eficientă, au fost în cele din urmă zdrobite pe parcursul Războiului Civil. Victoria Revolutiei din Octombrie a avut ca rezultat constituirea Uniunii Sovietice. Aceasta a durat până la colapsul din 1991.
In acest moment nu pot sa nu fiu de acord cu parerile venerabilului Ion Iliescu care a sustinut (cel putin, post-factum) ca in Uniunea Sovietica, ca si de fapt in majoritatea “statelor socialiste”, comunismul si doctrina marxista au fost denaturate, transformandu-se in bazaconii, care nu au avut mai nimic in comun cu marxismul doctrinar. Din punctul meu de vedere, revolutia a fost declansata de serviciile secrete ale Imperiului German, intr-o tara exact opusa de ceea ce a prezis Marx – fara o clasa muncitoreasca puternica si aproape neindustrializata.
Doi ani mai tarziu, adica in 1919, este publicat in Italia “Manifestul Fascist.” Contrar opiniilor consacrate, fascismul italian, ca si cel german, se regasesc in stanga doctrinara. “Manifestul Fascist” (Il manifesto dei fasci di combattimento) a fost coneceput si publicat de liderul sindical Alceste De Ambris si de Filippo Tommaso Marinetti, devenit mai tarziu si ideologul miscarii fasciste. Mult mai tarziu (in 1932), va publica Benitto Mussolini eseul numit “Dottrina”, care va atenua tendintele de stanga initiale, promovate de sindicalistul Alceste De Ambris.
Din punct de vedere economic, fascismul promoveaza “corporatismul de stat”. Economie in care statul este mediatorul suprem intre toti componentii sociali, care fac parte din economia unui stat. Doctrina a fost formulata de sociologul, filozoful si economistul austriac Othmar Spann si preluata de Benito Mussolini si introdusa ca doctrina socio – economica a fascismului italian.
Ramasitele fascismului economic au supravietuit mult mai eficient comunismului pseudo-marxist. De fapt avem astazi doua exemple clare ale “corporatismul de stat” printre marile puteri ale lumii. Primul exemplu este Federatia Rusa, care a mostenit si unele aspecte politice ale fascismului, dar a mostenit in totalitate “corporatismul de stat”, prin care statul (sa zicem Putin, la ora actuala) hotaraste care este jocul si care sunt regulile lui.
O implementare poate putin mai diferita, dar la fel de asemanatoare ideilor lui Othmar Spann, o regasim in China moderna, care promoveaza un capitalism de stat sub acoperirea traditionala a unui partid numit comunist. Personal sunt convins ca Deng Xiaoping, fondatorul “socialismului cu caracteristice chinezeşti” şi a reformei economice din China, cunoscută ca “economia de piaţa socialistă”, a fost profund influentat de Othmar Spann, care a formulat teoretic si ideologic exact ceea ce se intampla astazi in China.
Vorbind despre Romania, nu pot sa nu recunosc ca perioada 1996-2000 a fost exact aceea in care ideile lui Iliescu, care conduceau spre un “corporatism de stat”, au fost demontate de caderea lui de la putere. “Nu ne vindem tara” a fost exact sloganul acestor ideologii si baza ideologica a democratiei originale. Unii vor spune ca am avut mare noroc, altii vor spune ca nu. In orice caz, nu ar fi avut nici o sansa in Romania. Simplu, nu avem stofa de chinezi.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Seara buna
Fascismul ca corporatism de stat a fost si este , direct sau metamorfozat , la baza tuturor ideologiilor de stinga in care statul e mai important ca cetateanul . Ca urmare , ultimul poate fi sacrificat pentru binele natiunii . 🙁
De remarcat un fapt important . Rezultatele nu au fost pe masura asteptarilor .
Cum nu se poate uita ca republica fascista italiana a introdus pensia garantata tuturor angajatilor (din privat sau stat ) si firmele private ajunse in faliment erau luate sub aripa ocrotitoare a statului numita IRI (institutul de reconstructie industriala ) .
Institutul a fost infintat in 1933 , a incetat sa existe doar in 2002 . 🙂
Facind o comparatie (in timp ) unii pseudo politicieni romani , ajunsi azi la butoane , cer insistent organizarea unei oarecare forme de stat pentru reindustrializarea Romaniei .
As reaminti Theopyle si alte caracteristici de imagine a fascismului .
Organizarea de mari adunari de oameni , mega parazi militare , retragere de militari cu faclii .
Hitler a copiat si depasit aceste forme a megalomaniei .
Comunistii din est au perfectionat jocul de imagine in toate tarile unde au ajuns la putere (Corea de Nord a dus la perfectiune astfel de miscari propagandistice ) dar si in Romania de azi se practica retrasul cu torte de ziua armatei .
Cit despre tovarasul Ion Iliescu , mare nomenclaturist si aparator a socialismului stiintific mioritic , a avut primele razgindiri exclusiv doar cind Gorbaciov a luat puterea in CCCP . 🙂
Si atunci : “socialismul e bun dar a fost prost aplicat” . 🙂 Nu a indraznit niciodata sa se autoacuze ca fidel servant al dicaturii .
PS. In pur stil Stalin – Dej – Mao , a condamnat la moarte anticipat niste tovarasi . Respectiv fostii lui sefi directi , Nicolae si Elena .
Asta spune tot de ce avea si are in minte tovarasul asta .
Salut,
Si fascismul si comunismul au surse comune. Populismul isteric si nationalismul descreierat. Inamici istorici foarte apropiati. Vezi teoria potcoavei 🙂 vezi aici diagrama:
http://politeia.org.ro/magazin-politic/mic-indreptar-politic-stanga-si-dreapta-3-modernitatea/3955/attachment/stdr-10/
si daca ai timp, tot materialul:
http://politeia.org.ro/magazin-politic/mic-indreptar-politic-stanga-si-dreapta-3-modernitatea/3955/
Multumesc . Un ardelean are mereu timp sa citeasca .
Dar asta dupa ce termin de citit o chestie , respectiv : “politica economica a fascismului ” 🙂