Cum sunt românii altfel ? 23 de secole pâna la daci
| 28/12/2012 | Autor theophyle Categorii: Dosare, Magazin Istoric |
Nota: Toate datele istorice sunt actualizate conform ultimelor cercetari arheologice si antropologice. O parte din datele mentionte in acest articol sunt furnizate de lucrarea publicata de Prof.univ.dr. Ioan Glodariu sub titlul “Istorie Antica a Romaniei”, inclusiv biblografia aferenta acestei lucrari. Interpretarea si comentariile imi apartin si sunt sustinute de unele concluzii care pot fi catalogate stiintific ca speculatii.
Scriam in postarea anterioara ca in istoria fiecarui popor sau a unei suprafete geografice atribuita unui popor, exista pete albe neidentificate in timp si spatiu, aceste perioade desi fara multe date sunt denumite “perioade intunecate” (dark ages), desi de multe ori inexistenta unor date nu inseamna neaparat tragedii sau catastrofe. Cand vorbim de spatiul romanesc ne referim de fapt la doua perioade de acest gen. Prima perioada ar fi intre punctul terminus al culturii “Cucuteni-Tripolie” – cam prin anii 2750 î.Hr, declansarea migratiei indo-europene, conform ipotezei acceptate de mine – ipoteza kurgană si aparitia dacilor cam prin anii 500 – 600 î.Hr . Prima mentiune a lui Herodot la 440 î.Hr. Deci avem o “perioada intunecata” de 23 de secole, care ne desparte de timpurile noastre si de apogeul dacilor.
Din nefericire pentru perioada discutata in acest articol nu avem nimic scris. Preocupările “literare” antice pentru teritoriul României au început odată cu primele contacte dintre greci şi autohtoni, deci mult mai tarziu fata de perioada care ne preocupa şi ele au sporit şi s-au diversificat continuu fără să ajungă la o anumita amploare din care se puteau trage concluzii. Mai mult, cu excepţia scrierilor împăratului Traian şi ale medicului său Criton, ambele pierdute, nu sunt lucrări destinate numai spaţiului României, ci unor teritorii mai largi.
Perioada de trecere de la neolitic (eneolitic) la bronz se încadrează aproximativ între 2.700 î. H. şi sfârşitul mileniului III. Sfârşitul ei trebuie să coincidă cu începutul epocii bronzului, care în Europa Centrală este datat cu temei pe la 2.000 î.Hr. Pe teritoriul României piesele de bronz, deocamdată, nu pot fi datate înainte de 1.800 î.Hr.
In aceasta perioada, majoritatea comunitatilor existente dispar prin asimilarea cu noii veniti, denumiti la modul general “proto indo-europeni”, care migrau din nord spre sud. Pe plan social înfloreşte ginta patriarhală, pe plan spiritual cultul uranian (noilor veniţi le era străin cultul chtonian al fecundităţii şi fertilităţii), iar din punct de vedere antropologic se constata apartenenţa la fondul protoeuropean.
“ Pe durata perioadei de trecere de la eneolitic la epoca bronzului s-a petrecut unul dintre cele mai importante procese înregistrate în preistorie, anume pătrunderea masivă a indoeuropenilor şi asimilarea de către aceştia a populaţiilor eneolitice. Ei vor fi, în zona numita astazi Romania, strămoşii popoarelor care se vor cristaliza mai târziu, adică ai tracilor, illirilor şi grecilor. Această asimilare aproape integrală a aborigenilor a fost ultima din preistoria României.” Glodariu “Istorie Antica a Romaniei”
Absolut adevarat, cu probe arheologice care traverseaza timpul si spatiul. Spre exemplu, culturile Decea Mureşului, Cernavodă I si Boğazköy (Anatolia – 
azi Turcia, capitala Imperiului Hitit) sunt culturi identificabile pe baza probelor arheologice. Intr-un cuvant acesti (proto) indo-europeni, care s-au perindat si pe teritoriul Romaniei, asimilau populatia autohtona.
Cultura Cernavodă I – Cultura a fost creată de o populatie provenind din stepele nord-pontice, care a migrat continuu. Aria de răspândire acoperă mai ales Dobrogea, estul Munteniei si nord-estul Bulgariei. Asezările descoperite sunt situate pe înăltimi dominante sau pe terasele înalte, suprapunând uneori peste asezări ale culturii Gumelnita. În unele cazuri acestea sunt înconjurate de lucrări de apărare. (Vezi detalii)
Cultura Decea Mureşului – Urme la Târgu Mures, Iernut, Cuci. Diverse urme trace din epoca bronzului (2200-1200 î.e.n.) – unelte, arme, vase, podoabe, obiecte de cult – au fost descoperite pe suprafata a peste 40 de localităti din actualul judet Mures.
Boğazköy sau Hattuşa (Hattuša) – a fost capitala imperiul hitit. Ruinele orasului antic se află în provincia Çorum din Anatolia, lângă satul Boğazkale (fost Boğazköy), la limita nordică a tinutului antic anatolian Cappadocia. Asezările cele mai timpurii din zona oraşului Hattuşa au apărut în halkolitic, în mileniul al VI-lea î.Hr. şi au dăinuit pînă în epoca bronzului timpuriu. Populatia băştinaşă a întemeiat aici aşezarea cu numele Hattuş. Ca si in celelalte culturi carpato-danubiene, descoperirile arheologice relevă că hititii au practicat cultivarea unor cereale, mai ales orz si grâu, a mazării, lintei, inului, dar cel mai important lucru pentru anologia noastra – ceramica (timpurie) descoperita era aproape identica.
Sunt mai mult decat sigur ca cel putin tracii sunt urmasi ai hititilor, deci avand in vedere ca dacii erau unul din cele 100 de triburi trace, se poate sustine ca etnogeneza poporului care traieste astazi pe teritoriul Romaniei a inceput cu cel putin un mileniu inainte de cea propusa de istoriografia romaneasca fie ea cea formala, fie ea cea protocronista. Vorba lui Caragiale – suntem vechi!
In articolul urmator vom analiza “Ipoteza Hitită”.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Multumiri pentru articol. Probabil ati citit despre cercetarile lingvistice care duc la ipoteza Anatoliei ca origine a limbilor indo-europene:
http://language.cs.auckland.ac.nz/
http://language.cs.auckland.ac.nz/the-indo-european-question/
Trimiterea din The Economist:
http://www.economist.com/blogs/johnson/2012/08/linguistic-archeology