Revista Presei – 26 octombrie.”Profesor de la Oxford, avertisment pentru Guvernul Niculescu. De ce încercarea de a evita măsurile nepopulare ar putea costa mai mult în viitor: “O liniște obținută pe credit” …..”
| 26/10/2026 | Autor desy.demeter Categorii: Stiri / Revista Presei |
“Profesor de la Oxford, avertisment pentru Guvernul Niculescu. De ce încercarea de a evita măsurile nepopulare ar putea costa mai mult în viitor: “O liniște obținută pe credit” …..”Riscul noii guvernări este să cumpere liniște politică prin amânarea ajustării. Ar fi o liniște obținută pe credit, cu scadența lăsată altcuiva. Dacă aceasta va fi alegerea, corectarea dezechilibrelor poate deveni mai dureroasă”, comentează Bjola, adăugând că ”reformele amânate se întorc sub forma unor sacrificii mai mari, cu mai puține opțiuni și mai multă furie”. ….. “Pentru România, lecția relevantă privește costul amânării. Nu avem aceeași economie și nici aceeași capacitate de finanțare ca Franța. Avem însă propriul dezechilibru bugetar, suficient de serios pentru a face obiectul procedurii europene de deficit excesiv. În opinia mea, guvernul Bolojan a încercat să readucă disciplina financiară, cu un cost politic evident. Riscul noii guvernări este să cumpere liniște politică prin amânarea ajustării. Ar fi o liniște obținută pe credit, cu scadența lăsată altcuiva. Dacă aceasta va fi alegerea, corectarea dezechilibrelor poate deveni mai dureroasă. Tocmai aici mi se pare utilă comparația cu Franța: ne invită să privim și costul viitor al deciziilor de astăzi, înainte ca lipsa spațiului de manevră să înceapă să decidă în locul guvernului”, a declarat Corneliu Bjola pentru Cotidianul. …. Referindu-se la protestele din Franța, Italia, Spania, Portugalia, Belgia și Albania, profesorul Bjola remarcă faptul că amploarea și cauzele lor diferă, însă “firul comun este dificultatea de a menține o viață previzibilă”. El subliniază că “simultaneitatea nu demonstrează coordonarea și nici existența unei singure revolte europene”. El consideră foarte probabil ca Moscova să încerce să exploateze tensiunile actuale: să le amplifice vizibilitatea, să prelungească ostilitatea dintre grupuri și să transforme nemulțumirea față de guvernare în neîncredere față de democrație, cooperarea europeană și sprijinul pentru Ucraina. “Trebuie să urmărim separat originea protestului, amplificarea lui și eventuala intervenție operativă. O revendicare autentică poate fi exploatată din exterior fără ca participanții să știe și fără ca revendicarea să-și piardă legitimitatea. Lucrul acesta se întâmplă și în România, unde mulți reprezentanți așa-ziși suveraniști susțin, voluntar sau involuntar, agenda de agresiune a Rusiei împotriva României și Europei. E foarte posibil să vedem că același lucru are loc în Franța”, notează Corneliu Bjola. …..” Integral: https://ziare.com/
/https%3A%2F%2Fwww.g4media.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F10%2Fcurcubata-scaled.jpg?resize=170%2C96&ssl=1)
“EXCLUSIV | SAPE, societatea de stat înființată pentru a face investiții în energie, ține de zece ani peste 600 de milioane de lei blocați în depozite în bănci / Compania trăiește din dobânzi și a făcut investiții proaste / A cumpărat de la unul dintre pasagerii zborului Mykonos un parc eolian greu de administrat SAPE SA, societate din portofoliul statului mai puțin cunoscută în spațiul public, funcționează de ani de zile mai mult ca un fond de investiții privat decât ca investitor în energie, scopul pentru care a fost înființată.
- Din 2017, în depozitele la bănci ale companiei stau aproximativ 600 de milioane de lei care generează dobânzi fără de care societatea ar fi în pierdere an de an. România importă energie pentru că nu are capacități suficiente de producție.
- SAPE a cumpărat două parcuri eoliene care fie nu funcționează, fie sunt greu de administrat. Unul dintre parcuri a fost cumpărat de la un om de afaceri din Constanța, pasager în zborul de lux spre Mykonos organizat de Mihai Darban. Și mai are în portofoliu două parcuri fotovoltaice de mică capacitate.
- SAPE a ratat o investiție pentru producerea de energie din hidrogen finanțată prin PNRR, a renunțat la mai multe alte proiecte, unele extrem de importante, cum ar fi hidrocentrala cu stocare de la Tranița, dar voia să cumpere cu 120 de milioane de euro capacități de stocare de la două firme de apartament din Timișoara, care ar fi construit capacitatea cu banii dați în avans de SAPE.
Toate aceste nereguli apar și într-un raport al Corpului de Control al premierului Bolojan din 2026. …. Societatea pentru Administrarea Participațiilor Statului S.A. (SAPE) a fost înființată în 2014, inițial cu scopul de a gestiona Electrica S.A. În acest moment, compania are ca obiect de activitate producția de energie, dezvoltarea unor proiecte proprii, administrarea participațiilor statului român în societăți comerciale. …..” Integral: https://www.g4media.ro/
“Necrolog pentru CFR Marfă, certificat de naștere pentru Carpatica Feroviar ….. Pot să accept că CFR Marfă trebuia închisă. La modul cum funcționa, nu mai era nimic de reparat, nicio șansă de supraviețuire. Devenise o piatră de moară pentru buget, dar și pentru piața concurențială din transportul feroviar de marfă. Dar ceea ce nu pot să accept sub nicio formă – și nimeni nu ar trebui să accepte într-o țară civilizată – este că au rămas 1.550 de angajați fără nicio protecție socială, niște oameni care și-au dedicat toată viața unui domeniu de nișă, pentru care nu există oferte în piață și care se văd, la vârste înaintate, fără serviciu, fără securitate financiară, cu salariul neplătit de 4 luni, fără viitor. Dacă e să vorbim de vinovații pentru modul în care a fost condusă compania, atunci trebuie să începem cu politicienii, cu miniștrii Transporturilor, cu managerii care au dus compania în situația de acum. Ceea ce este iarăși deranjant este că absolut nimeni, nici măcar un singur manager, nu este chemat să dea socoteală pentru activitatea pe care a avut-o. Au făcut prăpăd, au lăsat în urma lor praf și pulbere, dar nimeni nu-i întreabă nimic. Pe vremuri, pentru o asemenea activitate erau încadrați la subminarea economiei naționale. Cum este posibil ca managerii de la firmele private să facă profit, iar managerii de la stat să producă numai pierderi, și asta timp de zeci de ani? Asta este cu adevărat o întrebare bună pentru un procuror isteț și dornic de afirmare. Cu toate că statul și-a închis una dintre companiile care deja erau în faliment tehnic și asta ar trebui să ne bucure – iată, statul își taie costurile -, totuși nu a renunțat definitiv la transportul feroviar și a constituit o altă companie, cheltuind 1,5 miliarde de lei, adică aproximativ 300 de milioane de euro, bani din banii noștri. Trebuie spus iarăși că statul intervine pe o piață liberă, concurențială, își constituie companii pe care le finanțează din banii noștri și pe care le susține ulterior, când produc pierderi, tot din banii noștri. Aș vrea să nu uităm nici celebrul exemplu al STB, unde managementul a decis să nu plătească contribuțiile sociale pentru angajați, în timp ce, pentru firmele private, fapta aceasta constituie infracțiune și se pedepsește penal. …..” Integral: https://republica.ro/
/https%3A%2F%2Fwww.g4media.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2023%2F09%2Fjustitie-judecatori-instanta-e1696234592717.jpg?resize=163%2C92&ssl=1)
“România a coborât în clasamentul statului de drept și ocupă un rușinos loc 28 din 31 de țări din regiune România a înregistrat o scădere de 1,1% a scorului privind respectarea statului de drept și ocupă locul 45 din 143 de țări analizate în ediția din 2026 a Rule of Law Index, realizat de World Justice Project (WJP). În clasamentul regional, care include statele Uniunii Europene, ale Asociației Europene a Liberului Schimb și America de Nord, România se află pe poziția 28 din 31. România se numără printre țările în care s-a redus participarea civică și a slăbit capacitatea sistemului judiciar de a limita puterea executivă. …..România se află printre țările cu evoluție negativă. Scorul său general a ajuns la 0,61, după o scădere de 1,1% față de ediția anterioară. În clasamentul mondial, țara ocupă locul 45 din 143, însă poziția regională, 28 din 31, arată că performanța României este slabă în comparație cu cea a majorității statelor din grupul european și nord-american analizat. În rândul celor 51 de state și jurisdicții cu venituri ridicate, România ocupă locul 42. Clasamentul arată, astfel, că nivelul veniturilor nu este suficient pentru a garanta o funcționare solidă a instituțiilor și respectarea principiilor statului de drept. ……” Integral: https://www.presshub.ro/
“Judecătorii au un salariu mediu de 4.300€ și o pensie mai mare, de 5.000€. Cum se explică această anomalie? O decizie CEDO care vizează modul în care ar trebui plătite salariile resTante ale judecătorilor dezvăluie noi informații interesante. Judecătorii au un salariu mediu NET de 4.300€ și o pensia mai mare, de 5.000€. Vă spunem cum se explică această anomalie. CEDO a decis ieri că guvernul român poate plăti magistraților restanțele salariale și eșalonat. Răspunsul vine după ce 5 judecători români au cerut să li se restituie imediat 300.000 de euro diferențe salariale constate de justiție. Newsweek a arătat ieri că, magistrații din România au primit deja restanțe salariale de 600.000.000 euro și mai au de primit restanțe salariale de 1,8 miliarde de euro. ….. „Conform informațiilor furnizate de Guvern, indemnizația netă medie a unui magistrat, stabilită prin lege, este de aproximativ 21.728 lei, adică aproximativ 4.309 euro, iar pensia netă medie a unui magistrat este de aproximativ 25.301 lei, adică aproximativ 5.018 euro”. „Salariile judecătorilor sunt mult peste salariile medii ale altor instituții publice, care variază între aproximativ 650 euro și aproximativ 2 288 euro”. De asemenea, se arată în motivarea CEDO, pensiile magistraților sunt mult peste pensia netă medie din sistemul public, care se ridică la 548 euro. CEDO mai arată că salariile medii ale magistraților depășesc pe cele ale premierului sau pe ale miniștrilor. „Ca o comparație, salariile nete primite de cele mai înalte autorități ale statului este următoarea: aproximativ 2.897 euro pentru Președintele României; 15.473 RON, 3.070 euro pentru Prim-ministru ; 2.776 euro pentru Președintele Senatului. În timp ce un judecător de la Curtea de Casație primește o indemnizație netă de minim 5.088 euro până la un maxim de 5.473 euro”, potrivit decizie CEDO. ….. Pensia judecătorilor este cu peste 10% mai mare ca salariul. În România reală, pensia medie este 52% din ultimul salariu. Pensia magistraților este mai mare decât salariu pentru că, în cazul acestora, pensia contributivă este doar 25% din pensia totală. Pensia medie a magistraților este 25.000 lei net, dar 18.000 de lei reprezintă suma de bani suportată de stat pentru care NU s-au plătit contribuții sociale. …..” Integral: https://newsweek.ro/
“Industria de armament a României, văzută din exterior: “O magazie cu geamuri sparte și cu uși legate cu sârmă, nedeschise de ani de zile. Totuși, e plină cu explozibil” …. Această descriere sumbră a industriei de apărare a României este prezentată în publicația Balkan Insight la data de 22 octombrie 2026. Conform acestei surse, magazia legată cu sârmă nu este doar o figură de stil, ci ea există, cu adevărat, la uzina Tohan din Zărnești. Teoretic, “industria de armament de stat” a României ar trebui să contribuie la apărarea Flancului Estic al NATO. În realitate, “din cauza unor manageri corupți și cu conexiuni politice, a risipei de fonduri și a securității deficitare, multe dintre fabricile sale abia mai funcționează”. Compania Națională Romarm (aflată în subordinea Ministerului Economiei) este cel mai mare producător de armament din România și este deținută integral de stat. Romarm este compania-mamă a 15 filiale răspândite în întreaga țară, de la București până la orașe industriale mai mici, precum Cugir, Moreni și Reșița. Din punct de vedere juridic, aceste filiale sunt companii distincte, cu propriile consilii de administrație și echipe de conducere, însă Romarm le coordonează și le supraveghează activitatea. Ele produc o gamă variată de articole, de la muniție și explozibili până la sisteme de artilerie și componente pentru echipamente militare. Pe hârtie, rolul lor este de a înzestra Armata Română și de a contribui la aprovizionarea aliaților României din cadrul NATO. În 2025, România a exportat echipamente militare în valoare de 314 milioane de euro, dintre care mai mult de un sfert a constat în muniție, tipul de produs pe care mai multe fabrici Romarm ar trebui să îl fabrice. “Totuși, o privire mai atentă în interiorul acestor fabrici schimbă tabloul”, avertizează jurnaliștii. Conform articolului citat, “mai mulți dintre cei care conduc filialele Romarm au legături strânse cu partidele politice din țară. Unii sunt chiar vizați de dosare de corupție. La fața locului, consecințele acestui clientelism, ale corupției și ale managementului defectuos sunt evidente: o fabrică nu a mai livrat armament de artilerie sau muniție de aproape 17 ani, dar continuă să primească fonduri de la contribuabili pentru plata angajaților. În cazul unei alte unități, conform documentelor companiei, nici măcar nu se aprinde lumina”. „Acesta este rezultatul modului în care Romarm și-a făcut treaba: în fabricile sale de armament plouă înăuntru, bate vântul, iar producția este inexistentă. Acesta este deznodământul și asta este ceea ce contează”, a declarat Radu Miruță, pe atunci ministru interimar al Apărării, într-un interviu acordat în luna mai 2026. La Uzina Mecanică București, singurul producător de tancuri din România, directorul general Mihai Rafiu a fost reținut în această vară de procurorii anticorupție. El este acuzat că a primit mită, în schimbul aprobării unor contracte de achiziții. Cazul este încă în anchetă. …..” Integral: https://ziare.com/
“„Suntem în domeniul improvizației strategice”. Un expert în securitate analizează concluziile ședinței CSAT Ședința Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT), desfășurată joi, 22 octombrie, a avut pe agendă securitatea la Marea Neagră, după incidentele recente în care au fost implicate nave comerciale și drone. Expertul în securitate Hari Bucur critică, într-o declarație pentru „Adevărul”, lipsa unei strategii coerente a României pentru regiune, în ciuda riscurilor cunoscute de ani de zile. …. Dincolo de schimbarea componenței Consiliului, expertul critică modul în care România a gestionat securitatea la Marea Neagră de-a lungul ultimelor decenii. În opinia sa, autoritățile au ajuns să discute despre vulnerabilități care existau de mult timp, fără să construiască o strategie națională capabilă să răspundă acestor riscuri. „Suntem în domeniul improvizației strategice”, afirmă Hari Bucur, referindu-se la felul în care sunt abordate problemele de securitate din regiune. Acesta consideră că riscurile reprezentate de Rusia și evoluțiile din Marea Neagră nu sunt recente, iar autoritățile române ar fi trebuit să le trateze ca priorități strategice cu mult înaintea incidentelor din ultimele săptămâni. …. Hari Bucur amintește că vulnerabilitățile României s-au acumulat de-a lungul perioadei democratice, iar deteriorarea relațiilor cu Rusia era vizibilă de cel puțin două decenii. În opinia sa, evoluțiile de atunci ar fi trebuit să determine autoritățile de la București să elaboreze politici clare, să planifice investiții și să dezvolte capacitățile militare necesare pentru protejarea intereselor României la Marea Neagră. Reacția autorităților române nu a fost pe măsura evoluțiilor de securitate. „Nici o strategie, un plan serios, cu investiții, cu înarmare, cu nimic, nimic, nimic”, critică expertul. Acesta privește cu scepticism așteptările ca noul Guvern să remedieze rapid aceste probleme, în condițiile în care cabinetul abia și-a început activitatea. „Dintr-odată, la o zi după ce a fost numit, ne așteptăm ca Guvernul Luca Niculescu să facă ceva. Eu nu mă aștept”, afirmă Hari Bucur. …. Expertul critică și includerea incidentelor violente din școli printre subiectele asociate discuțiilor despre securitatea națională. Reacția sa vine în contextul atacului de la o școală din Bistrița, în care un elev de 13 ani a înjunghiat o profesoară și un coleg, incident care a readus în dezbaterea publică problema violenței juvenile. Hari Bucur consideră că astfel de cazuri trebuie tratate cu seriozitate, dar contestă ideea că ele ar trebui să ocupe un loc în agenda CSAT. „Președintele Dan este cel care a născocit că și corupția este o problemă în securitatea națională și trebuie discutată în CSAT. Acum discută că un puști de 13 ani a sărit cu cuțitul la o profesoară și a rănit un coleg. Trebuie să fim serioși”, afirmă expertul, in lipsa strategiilor de prevenție. În opinia sa, abordarea unor asemenea subiecte în cadrul Consiliului riscă să dilueze rolul instituției, care ar trebui să se concentreze asupra amenințărilor strategice la adresa României. …..” Integral:https://adevarul.ro/
“Johan Norberg, istoric, scriitor şi cercetător, invitatul special la Gala ZF 2026, luni 23 noiembrie. Despre socialismul american şi direcţia spre care se îndreaptă capitalismul SUA Cea mai neaşteptată chestiune care întruneşte consensul ambelor partide în Statele Unite este deţinerea de către stat a mijloacelor de producţie. Preşedintele Donald Trump îl transformă pe „Unchiul Sam” într-un investitor în acţiuni. Administraţia sa a preluat deja – sau a convenit să preia – participaţii în 34 de companii; printre acestea se numără un pachet de aproximativ 10% din acţiunile Intel, precum şi acţiuni sau opţiuni de cumpărare de acţiuni reprezentând până la 15% din MP Materials şi aproape 20% din Elmet Group. În acelaşi timp, organizaţia „Socialiştii Democraţi din America” (Democratic Socialists of America – DSA) pledează pentru deţinerea publică a celor mai mari corporaţii şi a industriilor esenţiale. La New York, Zohran Mamdani, membru al DSA, intenţionează să deschidă magazine alimentare deţinute de municipalitate. În ciuda diferenţelor ideologice, atât tabăra MAGA, cât şi DSA susţin că guvernul poate participa la crearea de locuri de muncă, poate sprijini comunităţile, rezilienţa şi inovaţia mai bine decât o pot face forţele pieţei; ambele părţi descriu această abordare drept o ruptură necesară faţă de consensul american de lungă durată în favoarea pieţei libere. Totuşi, astfel de politici nu au nimic nou. Au mai fost încercate de multe ori în trecut, iar bilanţul lor este lung şi dezamăgitor. Experienţa ţării mele natale Suedia din anii ‘70 şi ‘80 este grăitoare: la acea vreme, proprietatea de stat era justificată prin multe dintre aceleaşi obiective – adesea contradictorii – care sunt invocate acum de Washington. În 1967, Suedia a înfiinţat Banca Suedeză de Investiţii (Swedish Investment Bank) pentru a direcţiona finanţări pe termen lung către industrie, iar în 1970 a creat holdingul de stat Statsföretag (Compania de Stat Suedeză), care a reunit 22 de companii sub o singură umbrelă, cu scopul de a coordona proprietatea guvernamentală. În scurt timp, ceea ce păruse iniţial un avantaj – faptul că proprietatea de stat ar putea servi mai multor obiective simultan – a devenit un coşmar în materie de guvernanţă corporativă. Consiliile de administraţie şi echipele de conducere au intrat în conflict cu privire la prioritatea dintre profitabilitate şi politica industrială, ceea ce a îngreunat atât luarea deciziilor strategice, cât şi stabilirea responsabilităţilor. Proprietatea de stat a transformat, de asemenea, guvernul atât în arbitru, cât şi în jucător: aceiaşi politicieni care reglementau industriile şi acordau subvenţii aveau acum un interes financiar în succesul unor companii anume. Unele companii au utilizat resursele şi garanţiile guvernamentale pentru activităţi care par străine de responsabilităţile fundamentale ale statului. Un grup de restaurante deţinut de stat a trimis, de pildă, doi angajaţi să lucreze pentru McDonald’s în Statele Unite, într-o “misiune de documentare”. Înarmaţi cu aceste cunoştinţe, ei au lansat ulterior “Clock”, un exemplu rar de lanţ de restaurante de tip fast food administrat de stat, care includea şi “burgerul Hawaii” – o variantă specific suedeză, garnisită cu ananas. ….Politica industrială a devenit, treptat, un mecanism ad-hoc de salvare a companiilor aflate în dificultate. În loc să creeze noi ramuri industriale, guvernul a recurs tot mai des la salvarea financiară a şantierelor navale, a combinatelor siderurgice şi a firmelor din industria textilă, cedând presiunilor exercitate de sindicate şi de politicienii locali. Acest proces de salvare a ajuns să fie cunoscut sub numele de “Unitatea de Urgenţă Industrială”. …. Kjell-Olof Feldt, ministru de finanţe în guvernul social-democrat care a preluat puterea în 1982, a descris companiile de stat drept o “gaură neagră” în finanţele publice. Un purtător de cuvânt al celui mai important partid de centru-dreapta a remarcat: “Deţinerea de către stat a unor întreprinderi a reprezentat, cu puţine excepţii, un eşec gigantic”. Assar Lindbeck, economistul social-democrat care a propus iniţial înfiinţarea băncii de investiţii, a ajuns să regrete recomandarea făcută, afirmând: “Nu am auzit niciun observator avizat susţinând că Banca de Investiţii ar fi servit vreunui scop util pe durata existenţei sale”. ……” Integral: https://www.zf.ro/
“Un reputat expert american: Nicio pace negociată cu Rusia nu este posibilă atâta timp cât nu se îndeplinește o condiție .…„Strategia [occidentală] ar trebui să recunoască că este o greșeală să credem că Putin va fi de acord să accepte înfrângerea. Conducerea sa depinde de menținerea Rusiei în război. Fără victorie, el nu poate pune capăt atacurilor, nu poate returna toți copiii ucraineni răpiți și nu poate accepta retrageri credibile, monitorizate și garanții de securitate. Pe scurt, nicio pace negociată nu este posibilă cât timp Putin este la putere”, a spus Walters, potrivit Hudson Institute. Politica americană față de Rusia se bazează pe o greșeală periculoasă: confundarea capacității de distrugere a lui Vladimir Putin cu forța strategică. Războiul său împotriva Ucrainei a slăbit Rusia și i-a subminat propriile ambiții. Tratarea lui, fiind indispensabilă pentru pace, riscă să prelungească însăși agresiunea pe care Occidentul încearcă să o pună capăt. După mai bine de un sfert de secol la putere, Putin a construit o dictatură personală prin represiune, militarizare, corupție și o agresiune internațională din ce în ce mai periculoasă. A devastat Ucraina, a sacrificat un număr enorm de soldați ruși, a slăbit instituțiile Rusiei și a adus Europei cea mai gravă criză de securitate din ultimele generații. Cu toate acestea, Putin se confruntă cu un eșec strategic. A intenționat să subjuge Ucraina, să slăbească Organizația Tratatului Atlanticului de Nord și să dividă Europa. În schimb, a întărit identitatea națională ucraineană, a adus Finlanda și Suedia în NATO și a accelerat reînarmarea europeană. Putin se bazează pe KGB-ul său post-sovietic Reziliența extraordinară a Ucrainei, inovația militară, dronele și capacitățile cu rază lungă de acțiune au impus costuri enorme forțelor rusești. Nici câștigurile teritoriale suplimentare, nici intensificarea bombardamentelor teroriste nu sunt susceptibile de a produce supunerea Ucrainei. Chiar și înlocuirea președintelui Volodimir Zelenski nu ar schimba fundamental realitatea strategică. Armata Ucrainei și potențialii succesori, inclusiv generalul Valerii Zalujnyi, nu vor accepta capitularea, la fel ca Zelenski. Deși Putin nu poate cuceri Ucraina, este probabil să intensifice atacurile asupra Europei și Ucrainei. Aceasta imită doctrina sovietică de escaladare pentru dezescaladare. …..” Integral: https://ziare.com/
“Premierul Luca Niculescu dă asigurări: „Nu se atinge nimeni de banii din Pilonul 2! Nici cei care au contribuit la el!” ….. „Nu se atinge nimeni de banii din Pilonul 2! Nici cei care au contribuit la el!”, a precizat șeful Executivului, subliniind că formula a fost aleasă deliberat pentru a elimina orice ambiguitate și a reduce riscul de dezechilibre economice. În cadrul aceleiași intervenții, premierul a anunțat că se lucrează la un pachet legislativ care să blocheze accesul contribuabililor la propriile conturi până la împlinirea vârstei de 120 de ani, cu posibilitatea prelungirii în cazul în care speranța de viață ar crește. Măsura este justificată prin necesitatea protejării fondurilor de orice tentativă de retragere prematură, fie pentru pensie, fie pentru alte scopuri considerate „neserioase”. Reprezentanți ai autorităților de supraveghere au apreciat claritatea mesajului, menționând că astfel se reduce la zero riscul ca economiile să fie cheltuite de proprietarii lor, majoritatea români, care oricum nu ar ști ce să facă cu banii și probabil i-ar dat toți pe băutură. …..” Integral: https://www.timesnewroman.ro/
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
