Revista Presei – 23 decembrie.“România are aproape 20 de miliarde de euro, bani europeni ce trebuie investiți cu cap, nu în borduri inutile, drumuri care nu duc nicăieri sau săli de sport futuriste în comune cu 200 de locuitori…..”
| 23/12/2025 | Autor desy.demeter Categorii: Stiri / Revista Presei |
“VIDEO Alexandru Rogobete: Aproape jumătate din certificatele de handicap sunt false și trebuie să intervenim / Măsurile pe care le-am luat cu concediile medicale fictive au adus economii de peste jumătate de miliard de lei …. „O parte sunt drame și aici rolul nostru este să susținem acești oameni care au într-adevăr o problemă, dar s-a identificat că un procent mare, aproape de jumătate sunt de fapt certificate false, care au bypass-at sistemele de monitorizare și aici trebuie să intervenim”, a spus ministrul. El a subliniat că aceste certificate „poartă semnătura unor medici și, mai grav, poartă semnătura unei comisii care a validat”. „Cred că după modificările făcute (…) acest fenomen se va reduce, așa cum s-a redus și fenomenul concediilor medicale. Toate măsurile pe care le-am luat în vară plus controale extinse au dus la economii de 120 milioane de lei pe lună din concedii medicale fictive. (…) Vorbim de economii de mai mult de jumătate de lei din concedii medicale fictive, care ne-au permis ca la cele două rectificări bugetare plus săptămâna trecută în ședința de Guvern să introducem în sistemul de sănătate bani suplimentari. Este pentru prima dată în ultimii 10 ani când în decembrie lăsăm farmaciile fără datorii”, a precizat ministrul Sănătății. …..” Integral: https://www.g4media.ro/
“Economia României, văzută prin bani: cine are surplus, cine trăiește pe datorie și de ce contează asta La prima vedere, conturile naționale financiare par un document tehnic, destinat economiștilor. În realitate, ele spun o poveste mult mai simplă și mai importantă: cine economisește în România, cine se împrumută, cine finanțează pe cine – și cât de sănătoasă este economia în ansamblu. Raportul anual privind Balanța de plăți și poziția investițională internațională publicat vineri de Banca Națională este, în esență, o radiografie a fluxurilor de bani din economie: între firme, bănci, stat, populație și restul lumii. O economie care crește încet și trăiește din consum În 2024, economia României a crescut cu doar 0,9%, un ritm modest, comparabil cu cel din zona euro. Creșterea nu a venit din investiții sau din exporturi, ci aproape exclusiv din consum. Salariile mai mari, pensiile recalculte și diversele scheme de sprijin au împins cheltuielile populației în sus. Investițiile, în schimb, au scăzut abrupt (-12%), pe fondul dobânzilor ridicate, al incertitudinii politice și al întârzierilor în atragerea fondurilor europene. Cu alte cuvinte, România a mâncat mai mult, dar a construit mai puțin. …. Un semnal interesant este însă prudența extremă: firmele au crescut puternic depozitele bancare și plasamentele în titluri de stat, în timp ce investițiile productive au fost amânate. Într-o economie nesigură, cash-ul și statul au devenit refugiul. Gradul de îndatorare al firmelor rămâne relativ redus (29% din PIB), dar creșterea creditelor comerciale între companii sugerează tensiuni de lichiditate și neîncredere. …..” Integral: https://hotnews.ro/
“România are aproape 20 de miliarde de euro, bani europeni ce trebuie investiți cu cap, nu în borduri inutile, drumuri care nu duc nicăieri sau săli de sport futuriste în comune cu 200 de locuitori În 2024 si prima jumătate a anului 2025, pe fondul unui consum încă ridicat, alimentat de politici fiscale excesiv de relaxate, ritmul de creștere al economiei românești a încetinit vizibil. Economia rămâne însă pe un trend pozitiv, dar unul modest, în bună măsură deoarece expansiunea cererii – puternic stimulată prin politici fiscale si de venituri – s-a orientat către importuri, generând valoare adăugată nu în România, ci în economiile partenerilor ce produc bunurile pe care noi le importăm. Creând PIB acolo, evident că nu mai creează la noi. Când cererea alimentată intern se duce spre producția altor țări, PIB-ul se creează în afara țării noastre, iar în conturile noastre apare cu minus: consumăm, dar nu producem. Așa am ajuns ca, în pofida unui deficit uriaș de 9,3% din PIB, economia să crească anul trecut doar cu 0,9%. Este efectul clasic al unei cereri interne care depășește cu mult oferta locală: diferența se importă, iar locurile de muncă se creează în alte economii. Nu trebuie să ne mire că deficitul extern a ajuns la 8,2% din PIB – cel mai mare din Uniunea Europeană. Astfel că nu poți avea un consum sănătos fără o producție sănătoasă; altfel, finanțezi prosperitatea partenerilor comerciali și acumulezi datorie în propriul bilanț. Spre exemplu, anul trecut, exporturile nete au tras economia în jos cu aproape 3 puncte procentuale din PIB, ceea ce înseamnă că am fi putut avea o creștere cu 3 puncte procentuale mai mare dacă surplusul de consum ar fi fost acoperit din producție internă. Deci nu de cerere ducem lipsă, ci de capacitatea de a o acoperi cu producția noastră. …. Schimbare de model Să consumi fără să produci este ca și cum ai pune căruța înaintea cailor: merge o perioadă, dar încet și nu te duce prea departe. Ca să putem consuma fără dezechilibre trebuie mai întâi să producem; ca să acoperim cererea, trebuie să creștem oferta, cu alte cuvinte să stimulăm investițiile. Iar modelul începe, în sfârșit, să se schimbe: în 2025 și 2026, spre baze mai sustenabile. În prezent consumul nu mai încălzește economia, iar investițiile încep să ducă greul și să împingă creșterea pe baze mai sănătoase. …. Cum creștem? Ce facem cu oferta? Scenariul ideal pentru România ar fi un val de investiții private, interne, dar și străine: fabrici noi, centre de cercetare, data centere, capitaluri din toată lumea, investitori care să se înghesuie sa vina in Romania. Dar investitorii caută stabilitate și predictibilitate, competitivitate și un mediu în care să fie ușor să faci afaceri (ease of doing business), aspecte la care mai avem de lucru și care trebuie desigur adresate. „Capitalul curge acolo unde este cel mai bine primit”, spune o zicală, și poate curge oriunde în lume: noi trebuie să-l facem să fie bine primit, să curgă aici. Însă, spre exemplu, o taxă pe cifra de afaceri care poate lua aproape întreg profitul unei companii nu transmite deloc mesajul „bine ați venit”. …..” Integral: https://republica.ro/
“Efectele digitalizării raportărilor fiscale se lasă așteptate. TVA neîncasată, din nou în creștere În termeni absoluți, suma neîncasată de România din TVA s-a ridicat, în 2023, la 45,5 miliarde de lei (echivalentul a nouă miliarde de euro), jumătate din deficitul bugetar înregistrat în același an (5,6% din PIB, echivalentul a 90 de miliarde de lei). Trebuie menționat că atât procentul de 30% cât și suma absolută aferente decalajului de încasare la TVA în România sunt similare cu cele publicate de Comisia Europeană anul trecut, pentru anul 2022, însă datele pentru anii anteriori au fost revizuite cu câteva procente, în sens pozitiv (ex: de la 30,6% la 26,7% pentru 2022), astfel că este nevoie de o analiză mai aprofundată pentru a stabili ce s-a schimbat în metodologia de calcul și care este impactul asupra cifrelor finale. Astfel, potrivit celui mai recent raport al Comisiei Europene, România rămâne țara din Uniunea Europeană (UE) cu cea mai slabă colectare în zona de TVA – decalaj de 30%, urmată de Malta (24,2%), iar la polul opus, cu cele mai reduse decalaje de încasare, se află Austria (1%), Finlanda (3%) și Cipru (3,3%). …. Posibile cauze ale creșterii decalajului de încasare Printre factorii care ar fi putut contribui la adâncirea decalajului de încasarea TVA în România, identificați în raportul CE, se numără încetinirea creșterii economice (la 2,4% în 2023, marcând un declin de 1,6 puncte procentuale față de 2022), majorarea ponderii serviciilor în totalul valorii adăugate brute (cu 0,4 puncte procentuale), considerând că riscurile de neconformare sunt, în general, mai mari în sectorul serviciilor, dar și diminuarea numărului de falimente, care poate indica o potențială creștere a deficitului de conformare la plata TVA. Pe de altă parte, raportul CE din acest an include și o analiză a decalajului de încasare la impozitul pe profit în statele membre, iar România înregistrează cel mai slab rezultat și la acest capitol, cu un deficit de încasare de 35%, urmată de Slovacia, cu 20%, în timp ce media UE este de 10,9%. …..” Integral: https://republica.ro/
“5 mituri despre energia din România și un test de inteligență: „Câtă apă trebuie să bea un om pe zi? 2 litri. Dar într-o săptămână? 7×2 litri = 14 litri. Bea acum 14 litri și vorbim peste o săptămână” Întrebarea din titlu explică cel mai bine problema sistemului energetic național: suntem în situația de a produce energie pe care o vindem ieftin. Pentru că nu avem capacități de stocare, exportăm energie atunci când o producem, între 12 și 15, adică atunci când prețul e jos. Seara, când avem nevoie de energie, importăm. Scump! Ne-a dat Dumnezeu de toate, apă, soare, vânt, petrol, gaze și cărbune, mai vin și resursele din Marea Neagră și asta e suficient să fim un hub energetic. Cu o strategie energetică minune vom atinge în câțiva ani independența energetică absolută, reușind să acoperim și consumul intern, și cererea la export. Și, în definitiv, dacă distribuitorii vor mai crește facturile, statul ne va salva, plafonând din nou prețurile la energie. Acesta este, în rezumat, un mit. Ca orice mit, el nu este o minciună, ci este o poveste mai degrabă simbolică, ce transmite credințe sau dorințe ale unei comunități. Da, avem resurse, dar ele sunt limitate….. Discuția cu Sergiu Ion, pe scurt:
1. România are resurse energetice, dar nu suficiente pentru independență pe termen lung; gazul din Marea Neagră poate fi doar o soluție de tranziție, iar adevărata independență vine din regenerabile integrate inteligent într-o piață europeană comună.
2. Problemele nu apar doar din strategii greșite, ci pentru că politica energetică nu a fost legată de o strategie economică clară, ceea ce duce la producție ineficientă și la importuri când energia ar trebui să fie disponibilă.
3. Controlul prețurilor de către stat nu reduce costurile pe termen lung; intervențiile artificiale duc la penurii, datorii și facturi mai mari, iar mitul furnizorului lacom e fals, marja lui fiind mică și reglementată.
4. Paradoxul românesc: exportăm energie ieftină când o producem, de exemplu solară la prânz, și importăm scump seara, din lipsă de stocare și management inteligent al consumului.
5. Rețelele nu au fost gândite pentru consumul modern, iar investițiile actuale, deși făcute conform tarifelor, sunt insuficiente pentru provocările viitoare precum prosumatorii și mașinile electrice. ….” Integral: https://republica.ro/
“De ce trebuie „controlată” Justiția? Ce încearcă să impună CSM și Înalta Curte prin reprezentanții săi este un abuz total Orice instituție sau companie, indiferent de industrie, domeniu, acționariat, pentru a funcționa corect, ar trebui să poată fi auditată și verificată. Cu atât mai mult instituțiile de stat, cu oameni numiți sau aleși în funcții de conducere. În constituția americană, pentru cele 3 puteri, se vorbește despre „checks & balances”. Puterile (legislativă, executivă, judecătorească) au dreptul, dar și obligația de a se controla una pe cealaltă, tocmai pentru a preveni abuzurile. Nu este vorba despre interferențe în activitatea de zi cu zi, nu vorbim despre intervenții abuzive și punctuale (deși în ultimul an am asistat la derapaje și în US). În schimb, vorbim despre dreptul și obligația de a audita și de a fi auditat, ca să vorbim în termeni simpliști. Puterea judecătorească din România este necesar să înțeleagă, prin reprezentanții săi, că pentru sănătatea sa, a membrilor săi, pentru sănătatea societății în general, trebuie să poată fi controlată, verificată, auditată de celelalte puteri. Așa e în democrație. Ceea ce încearcă să impună CSM și Înalta Curte prin reprezentanții săi este un abuz total. Șefii lor pretind, de ani de zile de acum, că ei sunt stat în stat, că nimeni nu are voie să le caute activitatea, legalitatea, modul de organizare, salariile, pensiile speciale, vârsta la care ies din câmpul muncii. Reținem – nu e vorba despre a le controla soluția într-un dosar punctual, despre a căuta deciziile unui anume judecător sau procuror, ci de a observa procedurile & modul de organizare al instituțiilor – dacă acestea se desfășoară legal, încurajează promovarea pe criterii de performanță, competență și oferă spațiu angajaților pentru a-și face meseria cât mai bine și cât mai liber. O entitate – oricare ar fi aceasta (privată sau de stat) – nu se poate niciodată reforma singură, din interior. Reforma vine atunci când presiunea se face din exterior. De asemenea, o entitate poate fi rareori reformată de șefii care au viciat-o. Pe scurt – cu sau fără referendumul propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal) – puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată/ verificată/ auditată (în sensul de ”checks & balances” de una sau ambele dintre celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două. ….” Integral: https://republica.ro/
“Europa nu mai are timp de jumătăți de măsură: federalizarea Uniunii Europene nu mai e o opțiune, ci o urgență absolută Să fim realiști, dragi cititori: în 2025, cu un război care mușcă din estul continentului, cu tarife americane care ne lovesc exporturile și cu o Chină care are posibilitatea de a cumpăra Europa pe bucăți, Uniunea Europeană arată ca un uriaș cu picioare de lut. Avem 27 de state, fiecare cu ambițiile ei așa-zis suveraniste, care se ceartă pe nimicuri în timp ce lumea se reconfigurează sub ochii noștri. Soluția? O federație adevărată, cu o monedă unică pentru toți, cu politici externe și fiscale comune și cu o armată comună. Datele oficiale, de la Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană și Eurobarometrul (https://europa.eu/eurobarometer/screen/home) arată clar: cetățenii vor asta, economia o cere, iar securitatea o impune. Cifrele sunt clare, amânarea federalizării înseamnă sinucidere lentă 1. Economia: fără o monedă comună pentru toate statele membre, vom rămâne veșnic codași într-o lume care gâfâie economic. Imaginați-vă o Europă unde leul românesc, coroana cehă sau coroana suedeză dispar definitiv, înlocuite de euro. Acesta nu este un vis utopic, reprezintă o necesitate dovedită de rapoartele oficiale ale Comisiei Europene și ale Băncii Centrale Europene (BCE). Astăzi, țările din afara zonei euro, cum suntem noi în România, plătesc o „taxă invizibilă” de 0,3-0,5% din PIB anual doar din costurile de tranzacție valutară și riscurile de fluctuație. Pentru România, asta înseamnă 1-1,5 miliarde de euro irosiți în fiecare an – bani care ar putea merge în școli, spitale sau autostrăzi. Și nu e doar o estimare: BCE confirmă că în zona euro, comerțul intra-UE crește cu 15-20% față de cel dintre țările cu monede naționale, grație eliminării barierelor valutare. Exemple concrete: Slovacia, care a adoptat euro în 2009, a înregistrat o creștere medie anuală a PIB-ului de peste 3% în deceniul următor, comparativ cu vecinele ei non-euro. Estonia, la fel: după 2011, investițiile străine au explodat, iar ratele dobânzilor au scăzut drastic, permițând împrumuturi mai ieftine pentru stat și companii. Moneda euro oferă stabilitate: prețurile în zona euro sunt mai stabile de la introducerea monedei în urmă cu 25 de ani, ceea ce protejează afacerile de inflația galopantă și încurajează investițiile. De asemenea, euro oferă predictibilitate și stabilitate. Companiile își pot realiza bugete pentru investiții pentru perioade lungi întrucât dispare riscul valutar. Conform BCE, moneda unică reduce riscurile și costurile pentru IMM-uri, făcând comerțul transfrontalier mai simplu și mai ieftin, exact ce ne lipsește în România, unde exportatorii pierd timp și bani cu conversii și hedging-uri inutile. Dar federalizarea economică nu se oprește la monedă O federație adevărată înseamnă un buget comun mai mare, cu transferuri fiscale automate, așa cum funcționează în state federale consolidate ca SUA. Comisia Europeană estimează că un astfel de sistem ar reduce inegalitățile regionale cu până la 30% în zece ani, prin redistribuirea veniturilor de la nord la sud. ….” Integral: https://www.contributors.ro/
“Pentru România, o eventuală destrămare a UE reprezintă o amenințare existențială mai mare decât o eventuală destrămare a NATO ….. În primul rând pentru că șansele ei de creștere și de dezvoltare ar scădea dramatic, ceea ce ar pune o presiune uriașă inclusiv pe capacitatea de apărare. România a crescut enorm în ultimele două decenii exclusiv ca urmare a apartenenței la UE, care i-a asigurat accesul la fluxuri financiare, comerciale și de producție – și la piețe de desfacere – la care altfel n-ar fi avut acces. (Comparați dezvoltarea României cu cea a Albaniei, membră NATO dar nemembră UE.) În al doilea rând, dispariția UE ar duce la creșterea riscurilor de securitate (inclusiv la adresa integrității teritoriale) ale României. Acum riscul de securitate e reprezentat aproape exclusiv de Rusia. În absența UE, riscurile ar veni și din partea Ungariei și Bulgariei (dacă nu cumva și din partea Serbiei). Și asta s-ar întâmpla, repet, în condițiile în care sursele de creștere practic s-ar evapora, deci în care capacitatea de apărare ar stagna (în cel mai bun caz). O să ziceți că Ungaria și Bulgaria sunt, la fel ca România, membre NATO, deci riscul de care vorbesc acum e exclus. Dar conflicte între țări membre NATO sunt oricând posibile – vezi de exemplu intenția SUA de a anexa Groenlanda. Dimpotrivă, riscul e exclus acum datorită faptului că toate trei țările facem parte din UE, deci în condițiile în care granițele dintre noi sunt pur administrative (poți să treci dintr-o țară în alta doar cu buletinul) și în care sistemele publice sunt convergente. Dispariția UE ar anula exact condițiile care fac astăzi pacea posibilă. În fine, în al treilea rând dispariția UE ar duce la repatrierea forțată a așa-numitei diaspore românești și ar întrerupe migrația temporară (mulți români lucrează 3-6 luni pe an în alte state membre UE), cu consecințe sociale și economice potențial catastrofale pentru România. Asta, repet, în condițiile în care oricum sursa de creștere economică s-ar evapora. Amenințarea ar rămâne existențială pentru România chiar și dacă UE nu s-ar desființa, ci s-ar transforma într-o simplă piață comună a bunurilor și serviciilor, cum vor unii. Din simplul motiv că ar reapărea granițele și că eșafodajul non-economic comun care e esențial pentru menținerea păcii (sistemele integrate de justiție, de exemplu, dar nu numai) ar dispărea. ….” Integral: https://republica.ro/
“Europa în fața rupturii americane și a propriilor limite instituționale .... Europa se află astăzi în situația de a confrunta consecințele unei traiectorii instituționale construite într-o epocă în care stabilitatea internațională era garantată de Statele Unite, iar această confruntare nu privește doar adaptarea la o nouă geometrie a puterii, ci redescoperirea propriilor vulnerabilități structurale. Întregul edificiu european, de la arhitectura tratatelor până la cultura strategică a statelor membre, a fost conceput pe premisa că ordinea liberală are un centru clar și că acel centru este Washingtonul. În măsura în care America își redefineste raportul cu propria tradiție liberală, Europa trebuie să-și regândească poziția într-un mediu care nu-i mai oferă certitudini exterioare. Această schimbare impune o lectură neoinstituțională, întrucât dificultățile Europei nu izvorăsc din lipsa resurselor sau a voinței politice, ci din modul în care instituțiile sale au fost configurate să funcționeze într-o lume în care garanția de securitate era asigurată din exterior. Path dependence-ul descris de Pierson explică acest fenomen căci odată instalat un model de cooperare în care apărarea este externalizată, instituțiile naționale și europene tind să consolideze această dependență, deoarece orice alternativă implică costuri de coordonare, adaptare și reconstrucție a capacităților, costuri pe care actorii politici ezită să și le asume într-un mediu democratic fragmentat. În Europa, acest efect al dependenței s-a manifestat printr-o distribuție instituțională a responsabilităților ce a produs o diviziune informală a muncii între NATO și Uniunea Europeană. NATO a devenit garantul securității dure, iar Uniunea Europeană arhitectul integrării economice și normative. Această împărțire a funcțiilor nu a fost un compromis, ci un mecanism prin care instituțiile au modelat preferințe și au stabilizat comportamente. Atâta vreme cât America rămânea fidelă rolului de garant al ordinii, această arhitectură părea naturală. În clipa în care Washingtonul transmite că nu mai consideră ordinea liberală o responsabilitate intrinsecă a propriei identități democratice, modelul european devine insuficient, căci instituțiile care l-au produs nu sunt pregătite să genereze în mod autonom o strategie coerentă de securitate. …. Timp de decenii, sistemele politice europene au internalizat ideea că stabilitatea internațională este un bun public furnizat de America, iar această idee a modelat investițiile, prioritățile și modul de evaluare a riscurilor. De aceea, încercările recente de a dezvolta o autonomie strategică par ezitante. Instituțiile europene, de la Consiliu și Comisie până la structurile militare ale statelor membre, nu au fost concepute pentru a acționa într-un mediu global în care responsabilitatea securității trebuie asumată intern. Ruptura americană obligă Europa să intre într-o etapă de maturizare instituțională pe care o amânase în mod structural. Democrațiile europene trebuie să învețe să genereze coerent voință colectivă într-un domeniu tradițional sensibil la suveranitățile naționale, iar acest demers necesită nu doar investiții materiale, ci reconfigurări profunde ale mecanismelor decizionale. Pentru prima dată după sfârșitul Războiului Rece, Europa este chemată să transforme valorile democratice, adesea invocate în registru normativ, într-o resursă de proiectare strategică. …..” Integral: https://www.contributors.ro/
“Propunere PSD: Poți solicita prescripția dosarului și de la medicul de familie .... Conform propunerii înaintate în ședința de coaliție, care va fi apoi transformată în amendament, acum urmăriții penal vor putea obține prescripția și de la medicul de familie. Tot ce trebuie să facă e să se programeze cu o săptămână înainte și să aibă la ei cardul de asigurat. În cazul în care penalul nu deține un card de asigurat, sau nu contribuie la sistemul de sănătate de stat atunci va trebui să plătească din propriul buzunar o sumă de 100 de lei pentru eliberarea prescripției, precum și două timbre judiciare în valoare de 2 lei. De prescripție penală de la medicul de familie pot beneficia, în momentul de față, peste 100.000 de pacienți, care altfel ar încărca instanțele cu procese interminabile ce ar duce la un stres suplimentar asupra magistraților. …..” Integral: https://www.timesnewroman.ro/
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
“Trump invocă motive de „securitate națională” pentru preluarea Groenlandei
Președintele american Donald Trump a afirmat că țara sa are nevoie de Groenlanda din motive de „securitate națională” și a adăugat că Danemarca nu investește în acest teritoriu, după ce duminică a numit un emisar special pentru a aborda problemele legate de această insulă, informează marți agenția de presă EFE.
„Avem nevoie de ea pentru protecția națională. Avem nevoie de Groenlanda pentru protecția națională”, a insistat președintele Trump, întrebat despre ultimele sale acțiuni în legătură cu acest teritoriu controlat de Danemarca……”
https://hotnews.ro/trump-invoca-motive-de-securitate-nationala-pentru-preluarea-groenlandei-2136992?utm_source=hotnews&utm_medium=homepage&utm_campaign=ultima-ora-widget
Exista mai multe opinii in massmedia si publicul americane despre „securitate națională” curenta…
https://www.dailykos.com/stories/2025/12/22/2359689/-I-STILL-Have-No-F-cks-to-Give?utm_source=flipboard&utm_content=other
“De la Andrew Tate la Lia Savonea. De ce e nevoie de referendum intern și de o nouă schimbare a Legilor Justiției
…..Pentru un jurnalist, a crede în minuni e o slăbiciune profesională, dar uneori ele se întâmplă, mai ales în preajma Crăciunului.
Andrew Tate, fost campion de kickboxing, se stabilește în România în 2017, spunând că: “Îmi place să trăiesc în țări unde corupția este accesibilă oricui. […] Nu sunt un violator, dar îmi place ideea de a putea face ce vreau. Îmi place să fiu liber”. Și a avut dreptate. De 8 ani, o persoană acuzată de viol și trafic de persoane în SUA, Marea Britanie și România își bate joc de sistemul nostru de justiție……”
https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/de-la-andrew-tate-la-lia-savonea-de-ce-e-nevoie-de-referendum-intern-si-de-o-noua-schimbare-a-legilor-justitiei
Finlanda: o tara normala la cap…
https://www.g4media.ro/finlanda-va-ridica-din-nou-in-2026-varsta-limita-a-rezervistilor-de-la-60-de-ani-la-65-de-ani-tara-de-pe-flancul-estic-al-nato-conteaza-pe-900-000-rezervisti-si-dispune-de-un-efectiv-pe-timp-de-r.html
Baietii acestia stiu ce zic:
https://adevarul.ro/stiri-interne/evenimente/avertismentul-romanilor-din-batalionul-getica-o-2496220.html
“DECIZIE Impozitele pe mașini și case cresc substanțial. Noile taxe din capitală au fost aprobate DOCUMENT…..”
https://www.profit.ro/taxe-si-consultanta/decizie-impozitele-pe-masini-si-case-cresc-substantial-noile-taxe-din-capitala-au-fost-aprobate-document-22283910