Revista Presei – 14 octombrie.”România la răscruce: Cum tăiem extracția de rente pentru a salva viitorul. Șansele guvernului Niculescu …”
| 14/10/2026 | Autor desy.demeter Categorii: Stiri / Revista Presei |
“Ca medic ATI știu că o discuție înainte de anestezie poate face mai mult decât un anxiolitic. Respectul față de bolnavi nu este dovadă de bunătate, ci obligație profesională …. Vorbim despre lipsa de empatie a personalului medical din sistemul public și o explicăm prin burnout, suprasolicitare, gărzi, lipsă de personal. Toate sunt reale. Dar nu explică totul. Există un fenomen mult mai interesant și bulversant: comportamentul dual al aceluiași medic. La stat poate fi grăbit, autoritar, uneori arogant și dispus să accepte „plicul”. Câteva ore mai târziu, în clinica privată, este politicos, atent, explică și respectă pacientul. Vedem același lucru la unii medici, inclusiv dintre cei tineri, care lucrează o parte din an în spitale din UE. Acolo respectă regulile, pacientul și limitele profesionale. Reveniți în România, reapar vechile comportamente. Nu și-au pierdut empatia în avion. S-a schimbat sistemul în care lucrează și ceea ce acel sistem permite, tolerează sau sancționează. Poate că, de aceea, vorbim prea mult despre empatie și prea puțin despre profesionalism și cultură organizațională. Nu putem obliga un medic să simtă suferința fiecărui pacient. Putem însă pretinde să-l trateze cu respect, să-i explice ce i se întâmplă, să-i protejeze demnitatea și intimitatea, să-l implice în deciziile care îl privesc și să-i ofere același standard de îngrijire, nu unul legate de “stimulente”, toate nelegale. Spun asta pentru că “plicul” denaturează grav relația medic-pacient, însă apare și situația incredibilă, mai rar, ce e drept, ca și la privat să existe această practică! Atitudinea plină de respect față de bolnavi nu este dovadă de bunătate, ci obligație profesională. …..” Integral: https://republica.ro/
“Președintele Consiliului Fiscal respinge declarațiile prăpăstioase ale lui Grindeanu: „Falimentul nu-i scris pe perete pentru România” …. „Intrarea României într-o situație de faliment este, puțin spus, o exagerare. În primul rând, România este stat membru al Uniunii Europene. România, chiar dacă are o datorie publică ce este din ce în ce mai greu de administrat din cauza deficitului bugetar, care va rămâne înalt și în 2026, în jur de 6% din PIB, totuși nu este o datorie publică copleșitoare, cum vedem în alte țări din Uniunea Europeană sau la nivel mondial”, a declarat Daniel Dăianu la B1 TV. Problemele de imagine ale României se vor agrava însă în lipsa unui guvern cu puteri depline, crede șeful Consiliului Fiscal. „Falimentul nu-i scris pe perete pentru România, dar nevalidarea Guvernului Luca Niculescu, prelungirea crizei politice, creează percepții din ce în ce mai rele privind România. Adică mulți se pot întreba și în țară, și în străinătate dacă țara aceasta este guvernabilă”, a avertizat Daniel Dăianu. Criza politică prelungită afectează însă România și dincolo de ratingul acordat de agențiile Fitch, Moody‘s și S&P. „Lumea, în general, este mai speriată. Oamenii de afaceri nu mai fac investițiile pe care le aveau în minte înainte de această criză politică. Și toate acestea se văd în dinamica economiei”, a mai spus Dăianu. …..” Integral: https://ziare.com/
“România la răscruce: Cum tăiem extracția de rente pentru a salva viitorul. Șansele guvernului Niculescu ….Când și-a început opera de distrugere a fibrei societății românești, regimul comunist a făcut praf toată partea educată a populației. Profesori universitari, medici, avocați, filosofi, artiști – toți au fost aruncați cu brutalitate la marginea societății, deportați, arestați sau trimiși la muncă silnică la Canal. În mediul rural, cei mai harnici erau, desigur, și cei mai înstăriți; au fost măturați și ei, fiindu-le confiscate bunurile pentru că erau etichetați drept „chiaburi”. În locul lor, la cârma comunităților au fost instalați cei mai săraci – adesea bețivul, leneșul sau prostul satului. Așa a început selecția adversă în societate, un fenomen care a făcut, cred, mai mult rău decât însăși dezorganizarea economiei sau planificarea centralizată. ….Mulți au uitat cât de greu o duceam – și nu doar în anii ’80, când supraviețuirea peste iarnă era cam tot ce ne puteam dori, ci chiar și după ce nevoile minime ale traiului, precum căldura și apa caldă, fuseseră rezolvate. În anul 2000, la zece ani de la dispariția regimului, salariul mediu net era de doar 100 de dolari lunar! Am uitat, nu-i așa? …. Din motive pe care nu le înțeleg decât în parte, o teribilă frână în calea dezvoltării societății o reprezintă propagarea, mai ales în ultimul deceniu, a unui mecanism tot mai perfecționat de extragere a rentelor din banii publici. În primul rând, avem un sector al administrației publice stufos, ineficient și supradimensionat – o formă clasică de risipă, în care resurse maxime sunt tocate pentru rezultate minime. Avem 3200 de localități, 41 de județe și nu mai puțin de 7 primării în București. Sute de instituții bugetare au un obiect de activitate extrem de greu de explicat, la care se adaugă mii de subunități județene ale lor. Această uriașă risipă de resurse devine o povară tot mai greu de susținut din impozitele și taxele colectate (foarte prost, de altfel!) de la cetățeni și companii. …. În strânsă legătură cu această organizare teritorială aberantă, menținem sute de școli cu doar câteva zeci de elevi. Nu am date exacte, dar am o puternică bănuială că rata de 50% de analfabetism funcțional la vârsta de 15 ani, pe care o înregistrăm la nivel național, se sprijină masiv pe dezastrul din învățământul în localitățile foarte mici. Cu toate acestea, opinia publică este adesea mai degrabă oripilată de dificultatea logistică de a strânge copiii din mai multe sate în școli centrale, decât de volumul și calitatea cunoștințelor pe care aceștia le acumulează rămânând în cătunele lor. Nu mai puțin nefericită este situația din multe spitale locale, unde gradul de ocupare a paturilor este de doar 15-20%, în timp ce salariile personalului înghit până la 90% din costurile de funcționare. Să-i adăugăm în ecuație și pe polițiștii locali, jandarmii și alții – care, desigur, au in dotare autoturisme și tot felul de echipamente electronice de ultimă generație, doar pentru “decor”, dacă tot are balta peşte. În final, beneficiem de o organizare teritorială încremenită la jumătatea secolului trecut, care risipește sume enorme din banii publici doar pentru a menține în funcție pe toți cei 3200 de primari, în localități care există cu singurul scop de a justifica existența primăriilor respective. În al doilea rând, România deține un număr fabulos de întreprinderi publice: peste 1800 în total, conform unor surse. Nici măcar numărul lor exact nu este clar; nu cred că este cunoscut cu precizie de vreo entitate a statului. …..” Integral: https://hotnews.ro/
“Avertismentele FMI legate de Inteligenţa Artificială privind economia globală …. După cinci ani şi jumătate cu inflaţie peste ţintele băncilor centrale, Kristalina Georgieva a evidenţiat persistenţa presiunilor inflaţioniste, generate de dezvoltarea inteligenţei artificiale, de şocurile preţurilor energiei şi alimentelor, de tarifele comerciale, de cheltuielile sporite pentru apărare şi de costurile mai mari cu serviciul datoriei. Oficialul FMI a atras atenţia cu privire la riscurile legate de Inteligenţa Artificială, unde investiţiile ca procent din PIB sunt susceptibile să le depăşească pe cele din căile ferate, reţele electrice sau infrastructura de telecomunicaţii. Extinderea concentrării economice şi financiare pune presiune pe companiile de AI pentru a obţine creşteri ale productivităţii şi câştigurilor pentru a justifica evaluări ridicate, a spus Georgieva, avertizând că dezamăgirea pieţei s-ar putea transforma ”într-un şoc de amploare”. Menţionăm că investiţiile tot mai mari în AI accelerează dezvoltarea roboţilor industriali. Companiile folosesc Inteligenţa Artificială pentru dotarea roboţilor cu capacitatea de a analiza date, de a lua decizii şi de a se adapta rapid la schimbările din procesele de producţie. Astfel, avansul AI transformă automatizarea industrială şi stimulează cererea pentru roboţi capabili să lucreze în medii tot mai complexe. • Ţările cu cei mai mulţi roboţi industriali per lucrător Roboţii industriali sudează caroserii auto, asamblează componente electronice şi ambalează mărfuri. Totuşi, ţara cu cel mai mare număr total de utilaje nu deţine neapărat şi cel mai mare număr de roboţi raportat la forţa de muncă din sectorul industrial, conform visualcapitalist.com. Sursa citată prezintă un clasament ce include 22 de economii în funcţie de densitatea roboţilor – definită ca numărul de roboţi industriali în funcţiune la 10.000 de angajaţi din industria prelucrătoare în anul 2024 – pe baza datelor publicate în aprilie 2026 de Federaţia Internaţională de Robotică (IFR). Coreea de Sud şi Singapore se detaşează clar de restul clasamentului; ambele state combină un grad ridicat de automatizare cu o forţă de muncă redusă în sectorul industrial. …..” Integral: https://www.bursa.ro/
“Thomas Zacharia – vicepreşedinte senior al gigantului american AMD – despre gigafabricile de inteligenţă artificială ale UE: „Energia, nu numărul de cipuri, este acum factorul limitativ” în aceste proiecte Uniunea Europeană a deschis competiţia pentru până la şapte gigafabrici de inteligenţă artificială, un program care ar urma să mobilizeze peste 30 mld. euro din bani publici şi privaţi, iar ofertele se depun până pe 12 noiembrie. ♦ România nu se află printre cele 18 state care au semnat acordul de achiziţie comună pentru program, iar în această rundă gigafabricile pot fi amplasate doar în statele care şi-au asumat contribuţia financiară. ♦ Proiectul românesc Black Sea AI Gigafactory, estimat la 4-5 mld. euro, prevede peste 100.000 de acceleratoare AI, în două etape, la Cernavodă şi la Doiceşti. ….. „Pe măsură ce infrastructura de inteligenţă artificială este planificată tot mai des la scară de gigawaţi, alegerea amplasamentului seamănă acum cu planificarea pe termen lung a infrastructurii energetice, nu cu instalarea unui centru de date convenţional”, a declarat pentru ZF Thomas Zacharia, vicepreşedinte senior pentru sectorul public global şi parteneriate strategice al AMD (Advanced Micro Devices). Gigantul american, care proiectează procesoare pentru calculatoare şi centre de date, inclusiv cipuri pentru inteligenţa artificială, are din 2021 un centru de proiectare la Iaşi. …. În Europa, obstacolele critice ţin, spune Zacharia, de stabilitatea reţelei, de durata procedurilor de autorizare şi de volatilitatea pe termen lung a preţului energiei. Acestea „trebuie depăşite împreună cu partenerii de afaceri şi cu autorităţile de reglementare locale”. O arhitectură mai bună a sistemului, a afirmat oficialul AMD, „nu este o notă de subsol tehnică, ci ceea ce determină dacă o gigafabrică poate fi operată la costuri acceptabile şi poate fi justificată uşor în faţa autorităţilor de reglementare şi a vecinilor”. Comparaţia pe care a folosit-o este cea a unei fabrici: o gigafabrică redusă la «o mulţime de GPU-uri», adică de procesoare grafice, ar fi „ca o fabrică cu utilaje excelente, dar fără linie de asamblare”. …..” Integral: https://www.zf.ro/
“De ce Europa devine mai importantă pentru Canada. UE, alternativa Canadei la dependența de SUA. Apropierea strategică, efecte asupra piețelor …. Economia canadiană este integrată cu cea americană. Sectorul auto, energia, aluminiul, oțelul și lemnul fac parte din lanțuri de aprovizionare care traversează frecvent granița dintre cele două țări. Tocmai această integrare explică vulnerabilitatea Canadei într-un conflict comercial prelungit. Tarifele pot afecta exporturile, producția industrială, investițiile și ocuparea forței de muncă. Banca din Canada estimează, în prezent, o creștere potențială a producției de aproximativ 1,1% în 2026, reflectând, printre alți factori, schimbările din relațiile comerciale. În acest context, apropierea de UE nu trebuie privită ca o încercare de a înlocui rapid piața americană. Dimensiunea schimburilor și integrarea infrastructurii nord-americane fac improbabil un asemenea scenariu pe termen scurt. Miza este diversificarea. Canada și Uniunea Europeană dispun deja de CETA, Acordul economic și comercial cuprinzător, aflat în aplicare provizorie din 2017. În 2025, comerțul cu bunuri dintre cele două economii a ajuns la aproximativ 81,5 miliarde de euro, iar schimburile de bunuri și servicii au depășit 130 de miliarde de euro. CETA nu este ratificat integral, zece dintre cele 27 de state membre nefinalizând încă procesul național de ratificare. În acest context, propunerea privind un eventual statut de membru asociat deschide o discuție mai amplă decât cea privind simpla eliminare a barierelor comerciale. În funcție de modelul negociat, apropierea ar putea viza comerțul, energia, apărarea, tehnologia, investițiile și materiile prime critice. Materiile prime, principala miză economică Aici se află, probabil, una dintre cele mai importante efecte pentru piețe. Canada dispune de resurse relevante de nichel, cobalt și litiu, necesare pentru baterii și electrificare, precum și de uraniu, aluminiu, potasă, petrol, gaze naturale, lemn și produse agricole. În paralel, Europa caută să își diversifice sursele de aprovizionare cu materii prime necesare industriei, energiei, apărării și tehnologiilor digitale. Așadar, această complementaritate poate transforma relația Canada–UE dintr-una predominant comercială într-un parteneriat strategic pentru lanțurile de aprovizionare. Petrolul reprezintă un exemplu relevant. Canada este principalul furnizor extern de țiței al SUA, însă extinderea capacității de export maritim ar putea permite, treptat, creșterea vânzărilor către alte piețe. Pentru Canada, acest lucru ar însemna diversificarea bazei de cumpărători. Pentru Europa, ar însemna acces la o sursă suplimentară de energie și materii prime. …..” Integral: https://republica.ro/
“Prostituarea psihologiei – despre cum a devenit știința minții un rai al șarlatanilor Pentru vechii greci, termenul hypokritēs (ὑποκριτής) nu purta stigmatul moral de azi, ci desemna actorul de teatru care, vorbind din spatele unei măști, interpreta un rol pe o scenă. Azi, actorul a coborât în stradă, utilizându-și profesia drept disimulare, iar jocul de-a iluzia, transformat în joc al înșelării, a devenit substanța unui vast păienjeniș de escrocherie mai mult sau mai puțin intelectuală. Acest fenomen e numit, de regulă, impostură. ….Rețelele sociale colcăie de diagnostice instantanee și descrieri de patologii, iar ecranele livrează continuu rețete de mântuire emoțională și vindecare a traumei în doar trei pași (cu prețul achiziționării unui sejur într-un „retreat” sau cu cel al cărților de dezvoltare personală sau a cursurilor, care toate promit minuni). În spatele acestei febre a „autocunoașterii”, a „dezvoltării personale” și a disperării mămicilor de a-și vedea copilul de patru ani doct ca unul care a încheiat doctoratul, se ascunde însă o realitate morbidă: granița dintre știință și impostură s-a dizolvat, iar impostura a devenit instituționalizată și a sufocat domeniul, înghițindu-i și pe cei onești, care au devenit victime ale șarlatanilor tolerați în deplină seninătate. Și nimic nu e mai abject decât instrumentarea suferinței omenești, cu atât mai mult cu cât e practicată de specialiști, și cu atât mai mult cu cât aceștia știu că sunt impostori. …. Ceea ce dictatura comunistă a distrus prin decret, democrația „originală” a lui Ion Iliescu a refuzat să repare prin educație iar lucrurile au rămas așa până azi. Vreme de 35 de ani, sistemul de învățământ a perpetuat acest analfabetism funcțional al spiritului. Manualele școlare livrează azi o psihologie abstractă, mecanică și complet ruptă de realitate (pe care elevul, ca și studentul la medicină, nu dă două parale), ratând șansa de a vindeca cecitatea istorică și, la pachet, aceea de a forma un om capabil de discernământ critic în fața ofertelor de pe piața sănătății mintale. În absența acestor repere minimale, un popor lăsat în întuneric devine o victimă certă. ….Ceea ce se vinde nu e un proces terapeutic, ci un surogat de misticism laic, o scurtătură magică spre un confort psihic iluzoriu. Simplă…vrăjeală. Doar că vindecarea nu survine niciodată. Azi avem chiar „academii” care spun că formează „facilitatori” și care, de fapt, produc enorm rău plătitorilor de iluzii, și pe care nimeni nu le întreabă de sănătate, pentru simplul motiv că funcționează sub oblăduirea codurilor CAEN care permit proliferarea imposturii. ….Din rațiuni pur mercantile, rafturile librăriilor și ale magazinelor virtuale amestecă în mod deliberat tratate de psihoterapie validată științific cu maculatura spiritualoidă a unor guru ai vindecărilor miraculoase, exact la fel cum pe rafturile farmaciilor sunt amestecate medicamentele care au în spate riguroase studii clinice controlate cu suplimentele alimentare fără nici un fel de studiu competent. Așezarea volumelor de „vindecare cuantică” și „noua medicină germană”, precum și ghiduri de „reprogramare prin gândire pozitivă” sub eticheta generoasă de „Colecția de Psihologie” constituie o veritabilă fraudă intelectuală morală, de nimeni amendată, sub lozinca libertății pieței și a dreptului omului de a se informa alegându-și singur sursele. …..” Integral: https://www.contributors.ro/
“De la sfințirea mașinilor, la prohodirea unui ateu convins: de ce Biserica vrea să fie „pe tot terenul” Se pare, tot mai mult, că societatea românească se dispută sau se distribuie între teocrație și democrație. Semnele unei teocrații sunt vizibile și în sondajele de opinie care plasează biserica în primele rânduri ale prestigiului și admirației publice. În același timp, ele sunt vizibile în nenumăratele slujbe, servicii divine, tedeumuri ale bisericii derulate în cele mai diverse împrejurări ale vieții colective și private. De la participările colective la sfintele taine și până la sfeștaniile făcute pentru un nou autoturism dobândit, se dezvoltă o serie de evenimente religioase în care se invocă prezența și binecuvântarea lui Dumnezeu. Cădelnițările și stropirile cu aghiasmă au devenit constante în ritualurile noastre zilnice și oficiale, putând fi interpretate ca forme de compensare simbolică pentru efectele unei societăți românești marcate, timp de decenii, de politicile de secătuire de credință, de desacralizare și ateism, impuse de regimul comunist. Toate aceste „spectacole” religioase publice mărturisesc o anumită apetență pentru teocrație. …. Prin prezența excesivă și cvasiunanimă a bisericii la toate evenimentele oficiale colective, se cade adesea într-un ridicol de situație sau de situare. De asemenea, prin forțarea „din preaplinul teologiei” de a citi și cânta grecește în cadrul unor liturghii, deși este binecunoscut faptul că, de peste două sute de ani, Biserica Ortodoxă Română s-a desprins de tutela influențelor grecești și și-a afirmat identitatea proprie, devenind o biserică națională, strâns legată de națiunea și de identitatea etnică românească. Probabil că unii teologi, monahi și ierarhi, care și-au obținut niscaiva doctorate în Grecia, se simt datori să recentreze limba greacă, fie dintr-o precaritate a propriei pregătiri, fie dintr-un snobism menit să impresioneze credincioșii. Un al doilea exemplu de situare ridicolă a bisericii este acela în care se atribuie în mod forțat o conștiință post-mortem, aflată în părtășie cu Dumnezeu, unor personalități publice, ajungându-se astfel la o încreștinare postumă, contrară voinței exprimate a defunctului, precum a fost cazul lui Ion Iliescu. Acesta a fost prohodit atât în prima, cât și în a doua zi de doliu, fără a ține seama de opțiunea vieții lui, aceea de ateu, liber cugetător și comunist. Prin prezența și participarea unor preoți și a unui înalt ierarh la aceste slujbe, Ion Iliescu a fost prohodit ca un veritabil și de strictă observanță creștin. Tovarășii și amicii politici din partidul lui Iliescu au afișat cu această ocazie fețe în bernă, cu obrajii căzuți într-o tristețe ipocrită. Este vorba de o cădere în deriziune și în ridicol, prin excesiva slugărnicie a BOR față de mai marii zilei. Aceeași slugărnicie s-a constatat și în trecut, la moartea lui I.V. Stalin, un dictator comunist fără Dumnezeu. …. Asocierea dintre biserica rusă și stat a fost analizată în profunzime după 1989 de James Billington, eminent kremlinolog și director al Bibliotecii Congresului SUA, care avertiza asupra acestei asocieri monstruoase – un cuplu biserică-stat definitiv amenințător pentru lumea contemporană. S-a verificat această realitate prin complicitatea dintre patriarhul Kiril al Moscovei și V. Putin, în războiul împotriva Ucrainei. …..” Integral: https://republica.ro/
“Vasile Bănescu, despre relația dintre Putin și Trump: „Cinismul patologic, ticăloșia, amoralismul radical, care bat palma cu un odios dictator și criminal” …. Fostul purtător de cuvânt al BOR este de părere că liderul de la Casa Albă „poartă haina strâmtă a democrației pe care o dezbracă din când în când”. „Cinismul patologic, ticăloșia, amoralismul radical, care bat palma cu un odios dictator și criminal, aleg în mod reflex sacrificarea celor mulți, slabi și mărunți, așa cum îi vede posesorul lor încântat de „great dictators”, fascinante modele pentru el, epigonul obligat să poarte haina „strâmtă” a democrației, pe care, iritat, o mai dezbracă din când în când. Dictatorul din orice ticălos privește totdeauna de sus spre cei de la care nu poate obține nimic, mai ales când personalitatea sa narcisică e forjată în lumea celor posedați de hybris-ul puterii și învățați că totul e permis. Pentru el, amoralul absolut, nu are nicio semnificație faptul că un întreg continent din spatele unei țări agresate și însângerate se opune acum imperialismului barbariei cu mască „ortodoxă” și cu trecut-prezent demonic ideologic, scăldat în sânge și rupt de Dumnezeu, trecut în care a provocat abominabile hecatombe în Siberia și, colateral, în toate țările fostului bloc comunist, prezent în care bombardează și sfârtecă femei, bătrâni și copii cu rachete „Satan” și drone deopotrivă binecuvântate de o așa-zisă Biserică devenită obedient departament al ministerului de război. ….” Integral: https://ziare.com/
“Bucureştenii răsuflă uşuraţi că oraşul e plin de şobolani: Dacă eram în Braşov, toţi ăia erau urşi! Imaginile cu zeci de şobolani mişunând în voie în apropierea Pieţei Unirii au făcut înconjurul internetului, amintindu-le bucureştenilor cât sunt de norocoşi! Mii de cetăţeni au comentat că se simt zilnic recunoscători că stau în Bucureşti, pentru că dacă locuiau în Braşov, toţi ăia din poză erau urşi. …. Nu toţi internauţii bucureşteni sunt însă încântaţi de prezenţa rozătoarelor. „Problema cu şobolanii e că se fac cât urşii. Chiar aseară am văzut în spatele blocului unul la vreo 300 kg. Sincer, cred că prefer mă întâlnesc cu un urs decât cu un şobolan cât un urs”, spune Aureta, 64 de ani, din Drumul Taberei. ….” Integral: https://www.timesnewroman.ro/
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Buna ziua
Repet din nou , nu cred că guvernul Niculescu trece .
Dar și în caz că face un miracol și obține o majorantă (cumpărată) de voturi , va avea o viață scurtă și sub controlul PSD. Poate va scrie după dictare. 😁 bugetul 2027 .
In întârziere și cum e moda in democrația originala și ulterior alegeri anticipate.
Când majoritatea parlamentară e cumpărată ? ( ca la târg)
Când ai sumedenie de ministere , o masă super umflata de secretari de stat, vice secretari , subsecretari.
Adică ce e tipic , de manual, in statele bananiere și/sau eșuate.