Buna dimineata intr-o zi de sambata, 10 iulie! In a doua parte a zilei de sambata (10 iulie), in Banat, Crisana, Maramures si in vestul Transilvaniei vor fi perioade cu instabilitate atmosferica accentuata, ce se va manifesta prin vijelii, averse torentiale, descarcari electrice si izolat grindina. In intervale scurte de timp sau prin acumulare, cantitatile de apa vor depasi 20…40 l/mp. În Banat, Crișana, în vestul Maramureșului și în sud-vestul Olteniei, valul de căldură va persista, va fi caniculă și se vor înregistra frecvent temperaturi maxime de 35…37 de grade. Indicele temperatură-umezeală (ITU) va depăși pragul critic de 80 de unități al disconfortului termic. Sâmbătă, temperaturile maxime pe regiuni vor arăta astfel: 33 gr. în Moldova, 33 în Transilvania, 31 în Maramureș, 32 în Crișana, 34 în Banat, 33 în Muntenia, 35 în Oltenia și 31 în Dobrogea. În Capitală, cerul va fi mai mult senin, cu o maximă de 31 de gr.
Varianta Delta produce recorduri de decese în ţările cu puţini vaccinaţi. Cât de eficace mai sunt cele 4 vaccinuri în faţa noii tulpini Mai multe studii au publicat date despre rezistența vaccinurilor în fața asaltului noii tulpini Delta. Pfizer, Moderna, AstraZeneca și Johnson & Johnson își pierd din performanțe, dar rămân eficiente în ce privește îmbolnăvirile grave și spitalizarea. În Marea Britanie și Israel, deși crește numărul de cazuri, decesele și îmbolnăvirile grave sunt la cote foarte reduse datorită numărului mare de persoane vaccinate. În Rusia și Africa de Sud, unde sunt puțini vaccinați, varianta Delta a produs noi recorduri de decese zilnice. Toate cele patru vaccinuri aprobate în Uniunea Europeană sunt eficiente în fața tulpinii indiene. Cel de-al patrulea val pandemic va genera și în România creșterea numărului de decese și internări, din cauza numărului mic de persoane imunizate. Johnson & Johnson, vaccinul cu o singură doză, mai eficient în fața tulpinii Delta decât în fața celei Beta, din Africa de Sud. În aceste zile se discută mult despre cea de a patra tulpină importantă de coronavirus, Delta, una care se răspândește rapid și are o infecțiozitate mult mai mare. Experți în sănătate publică au anunțat în repetate rânduri că și în România se va produce un nou val de pandemie, cel de-al patrulea, provocat de această nouă tulpină. Vestea bună e că toate vaccinurile aprobate de Agenția Europeană a Medicamentului rezistă în fața acestei tulpini dacă a fost realizată întreaga schemă de vaccinare, două doze pentru Pfizer, Moderna și AstraZeneca și una pentru Johnson & Johnson. Integral: https://spotmedia.ro
Anchetă: Rezultate medicale, din ultimii cinci ani, de la mai multe spitale de stat și private ar putea fi false …. O firmă este bănuită că ar fi vândut unor spitale de stat și private reactivi chimici despre care există suspiciunea că nu îndeplinesc condițiile în ceea ce privește termenele de valabilitate și destinația. În acest caz, joi au loc 19 percheziții în București și județele Ilfov, Brașov și Dâmbovița. Potrivit Poliției Capitalei, cele 19 percheziții domiciliare din București și județele Ilfov, Brașov și Dâmbovița sunt făcute într-un dosar ce vizează săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și trafic de produse sau substanțe toxice. Din probatoriul administrat rezultă presupunerea rezonabilă că, din anul 2017 și până în prezent, reprezentanții unei firme ar fi indus în eroare partenerii comerciali cu privire la calitatea produselor livrate (reactivi chimici și aparate medicale), precum și faptul că ar deține, produce și pune în circulație produse și substanțe toxice folosite în domeniul medical, fără a avea dreptul să desfășoare astfel de activități. Integral: https://alephnews.ro
Deriva PNL: cabotini, saltimbanci și lăutari Competiția pentru alegerile interne din Partidul Național Liberal este în plină desfășurare, la vedere și neobișnuit de dură. Miza este conducerea partidului în următorii patru ani. În pregătirea congresului din septembrie a.c., în organizațiile locale și în filialele județene au avut loc alegeri pentru desemnarea membrilor și președinților de birouri. Mi-a atras atenția ceea ce s-a întâmplat recent la Iași, din motive care țin și de situația locală, dar și ca urmare a interesului arătat de principalii concurenți la nivelul central al formațiunii. Un alexe cu final cunoscut Alegerile din filiala județeană Iași a Partidului Național Liberal au avut loc sâmbătă, 3 iulie 2021. A existat un singur candidat pentru funcția de președinte al filialei, deputatul Alexandru Muraru, uns cu puțin timp în urmă interimar de cei din centrala modroganiană, în acord cu cei din organizația județeană. După cele văzute de-a lungul anilor, nu cred că e cazul să ne facem iluzii cu noua conducere a filialei Iași a PNL, instalată în urma unei minunate regii. Nu degeaba operațiunea a avut loc la Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, cu maestru de ceremonii, cu muzică, cu intrări spectaculoase, cu doamne și domni aleși pe sprânceană. În timpul ceremoniei, domnul Muraru i-a mulțumit la scenă deschisă domnului Costel Alexe pentru ceea ce a făcut în ultimii patru ani în fruntea filialei județene. Nu a existat nicio delimitare de corupția care dă pe dinafară din sediul de partid sau din diferite instituții ocupate politic, nicio distanțare de fenechismul rezidual. Nimic. Doar sublinierea continuității perfecte cu trecutul. Și promisiunea unui viitor măreț, bazat pe credința nestrămutată în minunile politice. Am auzit din gura aceluiași meteorit al politichiei ieșene o laudă continuă la adresa guvernului PNL. În mod explicit și repetitiv, a fost invocat executivul lui Florin Cîțu, semnalizare pentru orientarea noului șef de la Iași. Pentru cabinetul condus anterior de Ludovic Orban nu a mai fost loc. De pe scenă s-a insistat asupra ploii financiare care se va abate asupra Moldovei. Și în urma căreia vor răsări și înflori spitale, inclusiv cel regional, autostrăzi, centuri ocolitoare, drumuri, căi ferate, aeroport, clădiri cu rol cultural ș.a.m.d. Mai sunt și alții, în alte partide, care pretind că ei fac toate acestea. După cum sunt și din cei care ne livrau și ei, cu ani în urmă, fluvii de promisiuni. Angajamente mieroase am tot auzit, miracole politice încă nu am văzut. Când plouă cu gheața făgăduielilor, e sănătos să te ferești ori să-ți faci un scut tare. Nu a lipsit avalanșa de promisiuni organizaționale: modernizarea partidului, deschiderea pentru elitele academice, economice, promovarea meritocratică, chemarea la dialog a mediului de afaceri, a societății civilie, servirea comunității etc. Sau cum se exprima domnul Alexe când vorbea în engleză: bam, bam, bam. Alergând singur pe culoarul său, domnul Muraru și-a îndeplinit misiunea, a fost ales președinte al filialei ieșene cu o majoritate care ne amintește de alegerile din alte timpuri sau din alte spații. Și noul șef al filialei, și membrii organizației par să fi anticipat ofensiva conservatoare din partid. Bunăoară, în noul birou politic județean nu a fost aleasă nicio femeie. Doamnele care susțin necondiționat noua echipă, inclusiv pe președintele în funcție la nivel central, probabil au toate motivele să fie mulțumite. E posibil ca unii dintre membrii de partid să știe că există servitute voluntară, după cum ne-a făcut atenți cândva un gânditor liberal. Memoria oamenilor e scurtă și selectivă. De aceea nici nu e de mirare că mulți combinatori de profesie reușesc să-și facă uitat propriul trecut, să confiște organizații politice și să-i determine pe cei din interior să accepte jugul…..Toată lumea știe despre problemele penale grave ale lui C. Alexe și M. Chirica, inclusiv că „autosuspendarea” lor din partid este de fațadă, o mutare previzibilă pe tabla de șah a partidului. În fapt, influența lor continuă să fie enormă la nivel județean și municipal, ei cumpărându-i la bucată pe mulți dintre membrii de partid, reducându-i la tăcere pe alții, în condițiile maimuțăririi democrației interne. Au ieșit în evidență aplauzele frenetice ale sălii chiar în timp ce L. Orban îi tămâia pe domnii Alexe și Chirica. Acest detaliu spune multe despre ce valori au internalizat membrii organizației și despre complicitățile lor extinse. Liberalismul pare ceva prea abstract pentru mulți. Interesele personale sunt ascunse în declarații gongorice și îi pot păcăli pe unii din public, dar nu pe toți.… Pentru că se afla în fața multor primari PNL (la Iași formațiunea are 51 dintr-un total de 98), domnul Orban a insistat că guvernul trebuie să le dea bani acestora pentru proiectele lor. Iar asta se poate face printr-un nou PNDL (Plan Național de Dezvoltare Locală). Pentru cine a uitat, exact acesta era discursul lui Dragnea în urmă cu doar câțiva ani. Este vorba de o mită electorală pentru primarii principalului partid aflat la putere, cu scuza că așa fac toți. Nu întâmplător aplauzele au fost prelungite; poate a contat și că un sfert din actualii primari ai PNL Iași au aterizat de la PSD, în timpul marii migrații alexiene din 2020. Integral: https://www.contributors.ro
Substratul revocării ministrului Nazare. Umflarea lui Florin Cîțu „Aş vrea să sper că nu e nicio legătură între revocarea domnului Nazare şi rectificarea bugetară, între faptul că nu a apărut în poză și apoi a fost demis”, a spus Ludovic Orban despre demiterea ministrului de Finanțe. Răspunsul scurt cel mai probabil e ba da, pentru că, după toate semnalele, premierul Cîțu vrea să facă rectificarea bugetară conform intereselor candidatului la președinția PNL Cîțu. Va avea pe mână tot bugetul pentru a cumpără cu el susținerea partidului primar cu primar și filială cu filială, ca un autentic reformist, nu-i așa? Vă aduceți aminte vorba din partid: “Fie pâinea cât de rea, tot Cîțu o va tăia”. Dar substratul acestei revocări este cu mult mai complex decât atât. Povestea începe la împărțirea Guvernului după alegeri. Atunci premierul Cîțu a vrut cu cerul și pământul ca PNL să aibă Ministerul de Finanțe. Gurile rele spuneau că dl Cîțu, fost ministru de Finanțe, nu voia ca vreun pluserist să își bage nasul în ce făcuse el vreme de un an. Întrebat frontal la TV dacă a găsit lucruri problematice în împrumuturile decise în mandatul la Finanțe al dlui Citu, dl Năzare a evitat un răspuns tranșant. Dar, foarte interesant!, spune că a comandat un audit la Trezorerie, ale cărui rezultate urmau să vină. Dar sigur că exista și dorința legitimă a premierului de a avea un ministru de Finanțe apropiat, cu care să facă echipă. Cum făcea domnia sa cu dl Orban, pe vremea când nu îl deranja dictatura din PNL. Alesul dlui Cîțu pentru Finanțe a fost (și a rămas) Dan Vîlceanu, pe care însă nu a reușit să îl impună, pentru că în PNL împărțirea portofoliilor a fost extrem de tensionată și piesele grele au luat partea leului. Finanțele au ajuns la unul dintre cei mai grei de atunci, Iulian Dumitrescu ot Prahova și Călărași, care l-a susținut acolo pe Alexandru Nazare. Florin Cîțu a înghițit gălușca, însă din start relația cu ministrul de Finanțe a fost foarte proastă. Dl Nazare se plângea că Florin Cîțu îi sabotează autoritatea prin oamenii ramași în MF. Asupra ANAF nu avea niciun fel de control. E de-a dreptul ironic că dl Cîțu îi reproșează eșecul luptei cu evaziunea. Alexandru Nazare a reușit să dea afara câțiva dintre oamenii dlui Cîțu, a încercat o restructurare a ministerului, de 6 ori a încercat să o pună pe ordinea de zi a Guvernului, dar a blocat-o premierul. Ministrul Nazare nu a fost implicat în PNRR și obiecțiile i-au fost respinse. Ministrul de Finanțe nu a reușit din martie să vorbească cu premierul în afara ședințelor de guvern. Între timp, Iulian Dumitrescu a rămas în tabăra lui Ludovic Orban și, cu sau fără legătură, a căzut pe interceptările de la Ministerul Transporturilor. Una peste alta, puterea baronului de Prahova și Călărași a scăzut foarte mult și dl Nazare a devenit și mai vulnerabil. Așadar, prin revocarea dlui Nazare, după ce acesta nu a vrut să demisioneze, Florin Cîțu obține câteva rezultate certe: 1.Scapă de ministrul Finanțelor pe care nu l-a vrut din start și va face singur rectificarea bugetară vitală în perspectiva congresului. Dacă ar putea, dl Cîțu l-ar pune și mâine pe Dan Vîlceanu ministru de Finanțe, în pofida profilului extrem de problematic al acestuia. Că tot vorbim de reformism, desigur. Dar numirea ar trebui să fie aprobată de conducerea PNL, unde încă domină Ludovic Orban. În plus, sunt informații că nici președintele Iohannis nu e foarte încantat de dl Vîlceanu…… 2. Transmite un mesaj de forță în partid: îi contestă explicit autoritatea de lider de partid lui Ludovic Orban și intră la rupere în echipa acestuia, vezi Dumitrescu, și chiar a celor încă neutri cum era pe persoană fizică dl Nazare. Adică aviz amatorilor: ori cu mine, ori deloc…..3. Dl Cîțu aruncă la coș marele tratat de bune practici în coaliție încheiat după criza Voiculescu, prin revocarea ditamai ministrului de Finanțe, fără acordul președintelui partidului care deține protofoliul……Una peste alta, toate acestea arată o desprindere de mecanismele propriului partid și nu e chiar convenabil pentru toți ca puterea de facto să fie mutată la dl Lucian Isar, despre care în partid se spune că stă cu picioarele pe biroul premierului, la propriu. Integral: https://spotmedia.ro
Achiziţiile publice au atins o valoare-record de 49 de miliarde de euro în 2019, de cinci ori mai mare faţă de 2009. ”Cu un procent de 22% din PIB alocat achiziţiilor, România se aliniază statelor dezvoltate precum Olanda sau Elveţia” Achiziţiile publice au ajuns la o valoare record de 49 de miliarde de euro în 2019, de cinci ori mai mare decât în 2009, potrivit unui raport al Institutului pentru Politici Publice. În 2020, statul a făcut achiziţii în cuantum de 37 de miliarde de euro. Ca procent raportat la PIB, valoarea achiziţiilor publice a crescut de la 8% din PIB în anii 2009 şi 2010 până la 22% din PIB în 2019. În 2020, achiziţiile publice au reprezentat 17% din PIB. ”În statele cu instituţii democratice fragile procentajul achiziţiilor publice din PIB este unul mic, indicând capacitatea limitată a guvernelor de a livra servicii de calitate cetăţenilor lor, conform unei analize a Băncii Mondiale. Ţările OECD (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică) cu stabilitate politică excepţională dovedesc procentaje ridicate – 25% în Elveţia şi 20% în Olanda. Procentul achiziţiilor publice ca proporţie din PIB pentru România anului 2009 – 8% – indica fragilitatea sistemului de stat. Creşterea indicatorului din România la 22% indică faptul că ţara a ajuns la nivelul celor din OECD din această privinţă”, se arată în raportul ”Achiziţii publice 2019- 2020” publicat astăzi de Institutul pentru Politici Publice (IPP). Mai bine de jumătate (53%) din totalul achiziţiilor publice (de 49 de miliarde de euro în 2019) au fost realizate de către 50 de firme private, cele mai multe din sectorul farmaceutic şi al serviciilor medicale. ”În top 20 al actorilor privaţi cu cele mai mari valori ale achiziţiilor în 2019, primul loc este ocupat de ALLIANCE HEALTHCARE ROMANIA (fostul Farmexpert – n.red.) – un distribuitor român de produse farmaceutice – cu un total aproximativ de 4 miliarde EUR din 4.350 de contracte semnate în cadrul sistemului de sănătate. Locurile II şi III sunt ocupate de companiile farmaceutice româneşti: MEDIPLUS EXIM – în jur de 3,4 miliarde EUR din 5.546 contracte de achiziţii publice – şi PHARMAFARM SRL cu aproximativ 3,1 miliarde EUR din 2.372 contracte de achiziţii publice cu spitale”, se arată în raportul IPP. În 2020, primele 50 de firme care au câştigat contracte de achiziţii publice aveau 27% din volumul pieţei achiziţiilor publice (de 37 de miliarde de euro anul trecut). Integral: https://www.zf.ro
Cum va arăta mixul de politici macroeconomice în zona euro? Sub impactul unei reveniri spectaculoase a cererii, inflația ar putea crește în țările dezvoltate peste nivelurile dorite (chiar dacă referitor la aceste niveluri consensul pare să diminueze comparative cu cel existent înainte de 2008), iar această perspectivă, ce a lipsit ceva mai mult de un deceniu, animă discuțiile despre cum ar trebui să fie mix-ul de politici macroeconomice, scrie Lucian Croitoru pe blogul personal. De data aceasta, mix-ul de politici pune unele provocări noi: pe de o parte, stimulii de urgență acordați în timpul pandemiei au dus deficitele bugetare la niveluri relativ mari în toate țările. Pe de altă parte, politica monetară a fost și încă mai este bazată în primul rând pe programe de relaxare cantitativă. Aceste programe au fost inițiate ca răspuns la criza financiară din 2008 sau la criza datoriilor publice din 2010-2012 din zona euro, cât și pentru a ajuta gospodăriile, firmele, guvernele și sectorul financiar în timpul pandemiei. Date fiind aceste circumstanțe, criteriile specifice ce se au în vedere atunci când se iau decizii de politică monetară vor fi cântărite, cel puțin pentru o anumită perioadă, și din perspectiva datoriilor guvernamentale. Analiza noastră se referă la dificultățile alcătuirii unui mix de politici într-un astfel de context în zona euro, a cărei particularitate este aceea că în timp ce are o politică monetară unică, este caracterizată de diverse grade de îndatorare a guvernelor și de viziuni diferite referitoare la disciplina bugetară. O întrebare comună atât pentru politica monetară, cât și pentru cea fiscală este „când să înceapă retragerea stimulilor?”. Răspunsurile pot fi foarte diferite, chiar și atunci când zona nu ar fi segregată într-un grup de țări cu datorii publice relative mari și unul cu datorii relative mici. De exemplu, din perspectiva strictă a politicii monetare, pot fi opțiuni pentru retragerea stimulilor condiționate de atingerea nivelului potențial al producției, de nivelul unor variabile contraciclice și cu răspuns întârziat ale pieței muncii (șomajul total, durata șomajului), de revenirea credibilă a inflației și a anticipațiilor inflaționiste în linie cu ținta de inflație sau chiar de depășire moderată a țintei pentru o anumită perioadă, de exemplu pentru rațiuni prezentate în Eggertsson și Woodford (2003) etc. În plus, decizia ar trebui să țină cont de noua strategie a BCE, care a fost finalizată pe 8 iulie 2021 și a stabilit ținta de inflație la 2 la sută în loc de „sub dar aproape 2 la sută”, creând astfel posibilitatea ca inflația să treacă temporar, în anumite circumstanțe, peste acest nivel, fără însă a fi o țintire a inflației medii. De asemenea, BCE va lua în considerare schimbările de climă în deciziile privind cumpărarea de active. țintă și a producției de la potențial, astfel încât o creștere a ratei dobânzii urmând unui șoc pozitiv în productivitate să fie mai mică decât cea indicată de o funcție de reacție care nu ține cont de inegalitatea consumului)… 1. Coordonarea politicilor bugetare O primă abordare este aceea conform căreia toate țările din zona euro ar trebui să crească disciplina bugetară, ceea ce va reduce nevoia pentru asistență monetară a guvernelor și va tempera inflația. În cealaltă abordare, problema reală a zonei euro o reprezintă mai degrabă austeritatea fiscală. În această abordare există două nuanțe. Una se referă la ideea că pericolul inflației nu este real, din moment ce un deceniu de politici monetare neconvenționale nu au reușit să producă inflația dorită, astfel că problema reală a zonei euro o reprezintă austeritatea fiscală din unele țări, sugerând necesitatea unei expansiuni fiscale concertate. Cealaltă nuanță se referă la ideea că nu numai țările cu datorii publice înalte ar trebui să crească disciplina bugetară, dar că și țările cu austeritate excesivă ar trebui să relaxeze politicile bugetare. Ceea ce merită o mențiune specială este că preocuparea față de inflație sau de lipsa acesteia este argumentată, în ambele abordări, nu prin diversele costuri ale inflației luate separat (impozit pe deținerea de numerar, suprainvestirea în sectorul financiar, incertitudini referitoare la prețurile relative și la nivelul viitor al prețurilor, interacțiunea cu sistemul de impozite, efectele inflației neanticipate asupra redistribuirii avuției), ci printr-o astfel de combinație a costurilor care ar putea duce la afectarea „țesutului social”, orice ar însemna aceasta…..2. Problema de fond a zonei euro și „țesutul ei social” Identificarea problemei trebuie să plece de la soluția dată de către zona euro trilemei de politică macroeconomică (sau așa-numitei probleme a trinității imposibile). Trilema spune că pot fi selectate și menținute în mod sustenabil doar două din trei scopuri de politică macroeconomică: rată de schimb fixă, mobilitatea capitalurilor și politică monetară autonomă. În zona euro, soluția dată trilemei a însemnat alegerea pentru fiecare stat-națiune a unei rate de schimb fixe (de fapt o singură monedă pentru toți, și anume euro) și a liberei circulații a capitalurilor și, ca o consecință logică a celor două alegeri, renunțarea la politica monetară la nivelul țărilor participante la uniunea monetara. Integral: https://economie.hotnews.ro
Comerţul ilegal cu gaze fluorurate intră în Europa prin România, susţin investigatorii EIA Cea mai mare infracţiune de mediu de care nu a auzit nimeni este comerţul ilegal cu gaze fluorurate, care intră în Europa prin România, iar un nou raport lansat joi de Environmental Investigation Agency (EIA) arată că potenţialul impact asupra climei al acestui tip de comerţ ilegal ar putea ajunge la echivalentul a 6,5 milioane de maşini care circulă în trafic timp de un an, avertizează organizaţia de mediu 2Celsius. „În timp ce omenirea se îndreaptă către o creştere a temperaturii medii globale de 3 grade Celsius, mult mai mult decât limita de 1,5 grade Celsius recomandată prin Acordul de la Paris, ambiţiile europene de combatere a schimbărilor climatice sunt aruncate în aer de un fenomen aproape necunoscut: comerţul ilegal cu hidrofluorocarburi (HFC). Un nou raport lansat azi de Environmental Investigation Agency (EIA) arată că potenţialul impact asupra climei al acestui tip de comerţ ilegal ar putea ajunge la echivalentul a 6,5 milioane de maşini care circulă în trafic timp de un an”, notează activiştii de mediu. Potrivit sursie citate, cercetarea EIA, intitulată „Europe’s most chilling crime – The illegal trade in HFC refrigerant gases”/„Cea mai înfiorătoare infracţiune din Europa – Comerţul ilegal cu gaze HFC refrigerante”, indică faptul că România este punctul principal de intrare în Europa al acestor gaze fabricate în China care vin prin Turcia sau Ucraina. Astfel, investigaţiile EIA arată că România este punctul de intrare al gazelor în Uniunea Europeană, descoperind o reţea de intermediari implicaţi în comerţ şi folosirea frecventă a mitei pentru a trece gazele peste graniţă. „Investigatorii EIA au lucrat sub acoperire în România pentru a se infiltra în comerţul extrem de profitabil şi au găsit numeroşi furnizori dispuşi să le furnizeze ilegal gaze HFC, uneori chiar şi în cilindri de unică folosinţă, interzişi deja în UE. Investigatorii au găsit o creştere a comercializării HFC-404A, un gaz refrigerant super puternic care este interzis a fi folosit în instalaţii mari de refrigerare. În 2020, acesta a reprezentat o treime din totalul capturilor de HFC. Una dintre descoperirile incredibile este că aceste gaze ilegale erau transportate chiar şi în compartimentele de bagaje ale autocarelor fără cunoştinţa şoferilor şi a pasagerilor”, subliniază reprezentanţii 2Celsius. Integral: https://www.digi24.ro
Peste 9 pentru toată lumea, mai puțin copiilor care se pierd pe drum …. Rar găsești în școlile cotate ca fiind bune medii sub 9, pentru cei patru ani de studiu, pentru că media are o pondere de 20% în nota finală de care depinde intrarea la liceu. Cu excepții extrem de rare, disciplinele vocaționale – muzica și desenul – care în România se notează, sunt considerate materii care ridică media, la fel ca mult disputata religie. Această uniformizare deservește atât acestor discipline, cât și copiilor, intrați într-o cultură socială a bifei și notei, fără posibilitatea de a-și dezvolta curiozități legate de artă. Această paradigmă a educației continuă și la liceu. La liceele de elită, sunt clase întregi în care toți elevii au medii generale peste 9, pentru cei patru ani de studiu, medii menite mai degrabă să întrețină un pedigree al școlii și să îi mențină cota de piață. Acești copii pleacă din școală cu o imagine deformată atât despre scopul cunoașterii, cât și despre sine. Primele eșecuri vor fi puternice nu pentru că eșecul este o ratare de sine, din contra, experiența eșecului are și ea o forță formativă, ci pentru că vor arăta inadecvarea. Notele de 9 și 10 pe bandă rulantă, pentru toată lumea și la orice materie, rareori mai spun ceva despre erudiția și capacitatea de contextualizare ale elevului. Dar asta este doar jumătatea paharului. Cealaltă jumătate este cea tăcută, cu părinți care nu se strâng ciorchine la poarta școlii, cât copiii sunt la examen, și care nu bifează validarea socială prin carnetul de note al copilului. Pentru că unii dintre copiii din jumătatea de jos nici măcar nu ajung la examene. Se pierd pe drum, între ciclurile de învățământ, iar partea cea mai mare de vină o au tocmai reformele de buzunar pe care le propun de la portavoce miniștrii Educației și, iată, președintele țării. Din generația care a dat acum bacalaureatul și a intrat în școală în 2009/2010, datele arată că 17% s-a pierdut între ciclul primar și cel gimnazial, abandonul școlar fiind de 13,8%. O parte din acești copii – nu știm câți, România nu are statistici oficiale reale despre un alt fenomen social definitoriu după 1989, părinții care pleacă la muncă în străinătate și își lasă copiii în grija unor terți, cel mai adesea bunicii – au plecat din România. O altă parte este aceea a copiilor pentru care accesul la educație egală e doar un rând într-o reformă: sunt copiii din medii socio-economice vulnerabile, care nu mănâncă a treia masă în fiecare zi, care sunt exploatați prin muncă și care nu pot beneficia de sprijin educațional, pentru că nu toate școlile au implementat Școala după școală…. Calitativ de astă-dată, știm că în ianuarie 2020, peste 275.000 de copii cu vârsta învățământului obligatoriu (7-17 ani) nu mergeau la școală (indicator care arată neparticiparea școlară). Pe ansamblul învățământului primar și gimnazial, rata abandonului școlar pentru anul 2018/2019 a fost de 2,1%, ceea ce înseamnă aproximativ 35.300 de elevi, indicatorul fiind în creștere. România are 15,3% din tinerii între 18-24 de ani care au finalizat doar 8 clase sau mai puțin, deși ținta fixată de România, în 2010, a fost de reducere a fenomenului la 11,3%, până la sfârșitul acestui an. Tot calitativ: 41% dintre elevii români din sistemul educațional se plasează în aria analfabetismului funcțional, conform evaluării internaționale PISA. De asemenea, scorurile la matematică și științe au fost mai slabe decât în toate celelalte cinci evaluări la care a participat România în perioada 2000-2015: 46,6% și, respectiv, 43,9% au mari dificultăți în realizarea de calcule matematice simple. Iar asta nu ține, cum am fost îndoctrinați în anii comunismului și, iată, un stereotip preluat și de generațiile postdecembriste, de genialitate sau non-genialitate, ci de diferențele de nivel din sistemul românesc de educație. O să dau exemplul concret al unui copil defavorizat socio-economic, care a făcut gimnaziul într-un sat din nordul țării. Acest copil a luat nota 10 la limba și literatura română, dar la matematică nu a reușit să treacă de 5. A reușit, așadar, pe cont propriu, să înțeleagă și să învețe gramatică și literatură, ajutându-se de lecțiile de la școală și de culegerile de la biblioteca sătească, dar acest lucru este practic imposibil când vine vorba despre matematică. Iar aici este viciul statului, nu lipsa de genialitate a elevului, un copil pe care sistemul l-a ratat. Disparitățile sunt uriașe în calitatea actului educațional, ușor de constatat de la o școală la alta sau între cadrele didactice ale aceleiași școli. Această stare de fapt a devenit clivaj major între mediul rural și urban mic, pe de o parte, și orașele mari. În nicio reformă a educației, nici în cea solemn denumită România educată, nu a fost cuprinsă mai întâi reconstrucția sistemului și corectarea unor decalaje monstruoase care privesc calitatea actului educațional – cel mai adesea condiționată socio-economic – și apoi modificarea unor examene, care în forma actuală nu face decât să cronicizeze decalajele. Numai generația 2009 – 2021 a avut 16 miniștri plini ai Educației, numărându-l aici și pe celebrul Ioan Mang, care a demisionat după o săptămână, și un interimar (Emil Boc). Nici măcar unul la an. Integral: https://spotmedia.ro
O exprimare nefericită a lui Iohannis: bacalaureatul evaluează capacitatea de a te descurca în viață…. La prezentarea proiectului său „România educată”, Klaus Iohannis a spus că își dorește de la sistemul de educație din România inclusiv „un bacalaureat care să poată evalua corect capacitatea absolvenților de a se descurca în societate și viață în general”. Declarația a fost preluată de toată presa și menționată în multe titluri. (de la minutul 9.20)…. În România expresia „a te descurca în viață” înseamnă a reuși, în afaceri sau politică, a dobândi bani și influență, fără să treci pe la școală. Să dobândești un statut financiar și social, bazându-te pe tupeu și relații. S-a ajuns la această înțelegere a expresiei „a te descurca în viață” prin puterea exemplului. Mirel Rădoi nici măcar nu a mai ajuns să dea bacalaureatul, dar a reușit în viață cu complicitatea șefilor din Federația Română de Fotbal. Aceștia, sfidând regulile, l-au pus șef peste echipa de fotbal. Și i-au dat 20.000 euro pe lună. Milionar în euro și primar la sectorul 3, Robert Negoiță și-a luat examenul de bacalaureat la 31 de ani. Până atunci a fost preocupat să se descurce în viață. „Eram prea preocupat să fac bani, decât sa ma ocup de școală. Cred că la BAC am avut nota 8… Nu-mi mai amintesc”, declara Robert Negoiță în 2011. Dincolo de aceste exemple, declarația președintelui riscă să dea apă la moară celor care susțin că școala trebuie să pregătească elevii doar pentru viață, că materia e prea încărcată, iar elevii ar trebui să învețe doar lucruri practice. E drept, școala trebuie să te învețe o meserie, să ajungi un bun sudor, șofer de camion, profesor sau IT-ist, ori topograf. Dar trebuie să te ajute să poți face distincția între bine și rău, între adevăr și minciună, între populism și realitate. Dacă, însă, liceul îi va ajuta pe elevi doar să dobânească „capacitatea de a te descurca în viață”, atunci mulți dintre ei vor rămâne ușor de manipulat, fără impulsul de a verifica știrile false, pradă conspirațiilor și demagogilor. Și atunci nu va trebui să ne mire că procentul de analfabeți funcțional (41%) nu va scădea, iar AUR va cunoaște noi performanțe în alegeri. Integral: https://newsweek.ro
Badantele Munca de îngrijire și migrația femeilor românce și moldovence în Italia …. Între 1990-2020, în trei decenii, vârsta mediană a italienilor a urcat de la 37 ani la 47 ani. Natalitatea scade lent, dar inexorabil, din 1970 încoace. Bătrânii peste 85 de ani sunt mai numeroși decât copiii între 0-4 ani. Situația se datorează, desigur, emigrărilor masive din anii 1950-1970, care a dus la scăderea natalității. E ceea ce se va întâmpla și în România în curând. România a ajuns de la o vârstă mediană de 32 de ani în 1990 la 43 de ani în 2020. Populația e relativ mai tânără ca cea din Italia, dar imbătrânește la fel de repede. Îmbătrânirea Italiei și absența serviciilor sociale a făcut necesară prezența îngrijitoarelor. O relativă – și recentă – prosperitate a făcut ca și în zonele altădată sărace ale Italiei să existe badante românce : nouă mii de badante în Sardinia, cinci mii în Basilicata. Italia de sud a fost săracă până în anii 1970. În anii 1950, era atât de săracă încât oamenii nu aveau nici măcar bani ca să meargă să caute lucru în orașele din nord. (E. Banfield, The Moral Basis of a Backward Society). Badantele evoluează : la început lucrează fără contract, uneori fiindcă sunt începătoare și nu cunosc legile, sau fiindcă nu doresc să se lege pentru un termen fix, și vor să se reîntoarcă repede acasă. În funcție de vârsta la care vin, badantele se instalează și locuiesc altfel : cele care vin între 20-30 de ani trec repede de la munca de badante la munci în curățenie, și se instalează în Italia. Cele care vin după 40 de ani revin în țară după câțiva ani de muncă sau, dacă au fost badante mai mulți ani, își aduc familiile și trec de la munca de badantă care locuiește cu persoana îngrijită la un regim de muncă de opt ore. Există în Italia patru milioane de bătrâni peste 80 de ani și 600 mii femei din România, în bună parte badante. Badantele sunt angajate cel mai adesea pentru cazurile de demență senilă și de Alzheimer. La o incidență de 15 % a demenței Alzheimer la persoanele în vârstă de peste 80 de ani, un număr aproximativ de 600 mii cazuri de Alzheimer, înseamnă că badantele românce se ocupă mai ales de bătrâni cu demență. Necunoașterea limbii, izolarea într-o casă străină 24/24, prezența unei persoane cu Alzheimer, toate acestea pot duce la depresii grave sau alte feluri de traume psihice. Cu toate acestea, chiar și în localități mici și uitate de Dumnezeu, ca Ururi, în Molise, există cinzeci de români, dintre care 20 veniți din 2008. În orice localitate care are mai mult de 25 000 de locuitori există câte 500 de români, suficienți ca să alcătuiască o comunitate. Individualismul românilor, ideea multor badante că vin, lucrează, strâng bani și pleacă acasă, fără să prindă rădăcini, ideea că plecarea e un simplu expedient financiar provizoriu – toate acestea îngreunează crearea unor comunități românești, chiar acolo unde există masa critică. În provincia Milano, de exemplu, trăiesc 50 mii români, dintre care 14 mii în orașul Milano – 50 de mii, comparabil cu populația orașului Deva….. Deși numeroase – câteva sute de mii – badantele românce nu au o asociație proprie ori sindicat propriu, cercul încrederii, the circle of trust, cercul de cunoștințe nu depășește câteva persoane apropiate. Pe de altă parte, munca de badante nu e dependentă de ciclurile economice. Bărbații, care lucrează în construcții, au perioade de creștere și scădere, dependente de crizele economice, munca badantelor este, în schimb, complet independentă de mersul economiei în ansamblu. O altă trăsătură a muncii de badante e că e o muncă necalificată, deși epuizantă. O fac îndeobște femei cu vârsta de 40-50 de ani, care au fost casnice, sau care au rămas fără serviciu în urma dezindustrializării….. E imperios necesar ca statul român să trimită inspectori de muncă în orașele mai mari ale Italiei, pentru a oferi consultanță juridică și sfaturi informale acestor persoane precare…. Concluzii Sunt 17 mii de românce numai la Verona, de exemplu, cât populația unui oraș ca Mizilul. La un asemenea număr, ar fi de așteptat să existe și asociații ale badantelor. Ele nu există. Le e specifică românilor sciziparitatea centrifugă, incapacitatea de asociere. Nu putem da vina la nesfârșit pe abuzurile comise de beneficiari : badantele sunt neputincioase în fața abuzurilor doar în măsura în care ele însele sunt incapabile de asociere. Nu există lessons learned colective, nu există o experiență colectivă a muncii care să fie transmisă de la badantele angajate între 2007-2015 către cele venite ulterior. Integral: https://www.contributors.ro
Oraşul nostru. Mizeria de la Piaţa Matache: cum arată parcarea de la Piaţa Matache, la 1 km de Piaţa Victoriei, unul dintre principalele poluri de dezvoltare din capitală Piaţa Matache, care se află la un kilometru de Piaţa Victoriei, unul dintre cele mai importante poluri de birouri şi de restaurante din capitală, se află într-o stare avansată de degradare, cu gropi în care se adună apa când plouă. De cine este administrată parcarea din Piaţa Matache, altădată un centru important de tranzit al comercianţilor şi cine este primul responsabil de aspectul Bucureştiului? …. Primăria Municipiului Bucureşti răspunde: „Având în vedere că terenul la care faceţi referire nu face parte din obiectivul Străpungere Buzeşti – Berzei (proprietatea municipalităţii fiind la limita trotuarului), a fost solicitat un extras de carte funciară pentru a se identifica exact situaţia terenului pe care se află parcarea în discuţie. Conform extrasului de carte funciară, terenul se află în proprietatea unei persoane juridice de drept privat.“ În consecinţă, având în vedere că parcarea se află în proprietatea unei persoane juridice de drept privat, municipalitatea nu poate interveni pentru reabilitarea parcării, mai transmit reprezentanţii primăriei, care, la rândul lor, transmit responsabilitatea estetică a zonei. Cu toate acestea, aspectul inestetic, de ev mediu, al unei zone din centrul Bucureştiului, nu este şi problema autorităţilor locale? Zona, aşa cum se vede şi în fotografii, este una a contrastelor: pe de-o parte sunt clădiri moderne de birouri, în care îşi au sediile unele dintre cele mai mari companii din România, şi pe de altă parte clădiri cu arhitectură interbelică în paragină. Potrivit datelor publice, parcarea se află în proprietatea companiei Grec-Rom Bussines Group, o firmă înregistrată în Glina, deţinută în proporţie de 50% de o persoană privată cu cetăţenie greacă – Scelika Ateesa – şi în proporţie de 50% de către compania Gatedoor Holdings Com. În 2020, grecii au avut un business de 2,4 mil. lei şi o pierdere de 484.000 de lei. Principala activitate a companiei este „cumpărarea şi vânzarea de bunuri imobiliare proprii“. Integral: https://www.zf.ro
Comisarul Ciocan, apărat de ministrul Bode, care dormea pe bancheta din spate Ministrul de Interne Lucian Bode a anunțat că va supraveghea personal și cu extremă vigilență ancheta în cazul comisarului Ciocan, care a făcut urât după ce a fost prins conducând beat o mașină de cu RCA expirat, fără numere, furată de la taică-su de-acasă să ducă niște țigări de contrabandă la schimb pentru câteva tablete de extasy. „Vă asigur că sunt direct implicat în proces, sunt cu ochii pe el, nu scapă, doar ațipisem un pic pe bancheta din spate a automobilului condus de comisarul Ciocan. Bine, nu chiar dormeam, stăteam cu ochii închiși și mă gândeam la problemele ministerului cu intensitate foarte mare și nu voiam să fiu deranjat de girofare și de țipetele pietonilor care urlau «Nu mai fă raliu pe trotuar în morții mă-tii». Deci știu situația în amănunt și voi fi ferm cu cadrele de poliție”. Integral: https://www.timesnewroman.ro
Like this:
Like Loading...
]
Bună ziua!
Adevăratul „proiect” al mutului de la Cotroceni și al ciumelor – galbenă/roșie (plus anexa maghiară) – este, mai degrabă, „România nesimțită”!
Buna ziua
” E imperios necesar ca statul român să trimită inspectori de muncă în orașele mai mari ale Italiei, pentru a oferi consultanță juridică și sfaturi informale acestor persoane precare….”
Domnul de pe contributors nu are habar de legislația internațională.
Ar trebui să știe în 2021 că nu se poate baga un bugetar român peste un bugetar italian. ( sau din oricare alta tara) Nici invers nu e posibil.
Poate sesiza , cere informații, denunță anumite suspiciuni omologilor din tara respectivă. Atît.
PS.
Vreau sa vad inspectorul român de munca cum intră legal în casa unui italian cu badante româncă.
Nu intra nici polițistul italian fără mandat judecătoresc ( italian) .
Vreau sa vad. 😀😀😀😀
https://www.g4media.ro/stelian-ion-daca-demisia-mea-rezolva-desfiintarea-sectiei-speciale-si-alte-probleme-din-justitie-nicio-problema-dar-nu-vad-asta-o-rezolvare-coalitia-se-poate-rupe-categoric-pe-nerespectarea-oblig.html
“…Nu am desfiinţat-o pentru că o parte dintre cei care suntem acum în coaliţie erau la acel moment al înfiinţării, de partea cealaltă, alături de PSD, adică UDMR. A votat şi înfiinţarea Secţiei speciale, a votat şi legile Justiţiei varianta Iordache, a votat şi Codul penal de procedură, a votat multe. Dar am spus, o dată ce s-a încheiat acel capitol, trecem de-o parte şi încercăm să creăm ceva nou. Sperăm cumva că o să îşi schimbe atitudinea şi abordarea faţă de justiţie în general, faţă de lupta anticorupţie. (…) Culmea, iată, au votat cot la cot UDMR cu AUR, deci este o frăţie, doar ca să nu meargă lupta anticorupţie bine (…) Suntem pe aceeaşi lungime de undă cu PNL, dar nu este suficient. Ne trebuie voturile colegilor din coaliţie, ale UDMR, pe care îi rog să-şi respecte cuvântul dat şi votul dat”, a spus Stelian Ion
Bună seara!
Se prefigurează o victorie categorică a formațiunii Maiei Sandu în Basarabia!
https://unimedia.info/ro/news/8b863ac387276812/live-ultima-ora-rezultate-parlamentare-2021-oficiale-prezentate-de-cec-25-din-procese-verbale-numarate.html
Doamne-ajută!