România – o incursiune geopolitică (6) Alianţe si strategii
| 15/04/2013 | Autor theophyle Categorii: GeoPolitica, Magazin Politic |
Nota: Articolul este o sinteza a ultimelor evenimente vazute din perspectiva strategiilor ultimului deceniu, cu referinte la pozitionarile geopolitice ale Romaniei si implementarea strategiilor definite si urmarite in acest deceniu. De mentionat ca acest articol nu are legatura nici cu referendumul din 29 iunie 2012, dar este influentat de rezultatele alegerilor din 9 decembrie 2012 fiind numai un bilant temporar al ultimelor evenimente si impactul lor asupra obiectivelor geostrategice pe care si le-a trasat Romania si le-a asumat contractual in diversele tratate semnate sau intelegeri bilaterale sau trilaterale. Bineinteles ca este mult prea devreme sa calculam pierderile sau castigurile (daca exista) in urma acestor evolutii interne asupra strategiilor Romaniei pe plan international. Postarea este un fragment dintr-un articol mai amplu.
O scurta istorie interbelica
Romania a gandit din punct de vedere geopolitic foarte bine, a actionat bine si si-a destructurat aliantele formate prin auto-sabotarea lor din punct de vedere politic. Dupa Primul Razboi Mondial, disparitia Partidului Consevator si efemerul succes urmat de o destructurare rapida a Partidului Poporului condus de generalul Alexandru Averescu lasa scena politicului romanesc in seama a doua mari partide National-Taranesc si Partidul Liberal. La aceste doua partide se vor alatura doua forte politice care vor influenta profund Romania interbelica. Prima forta politica a fost reprezentata de regele (jucator) Carol al-II-lea si partidele nationaliste cu un centru efemer reprezentat de Miscarea Legionara. Sistemul de aliante politico-militare realizat de Romania in anii interbelici s-a materializat in alianta defensiva bilaterala cu Polonia, aliantele de securitate colectiva cu statele Micii Intelegeri (Romania, Iugoslavia, Cehoslovacia) si cu cele ale Intelegerii Balcanice (Romania, Grecia, Iugoslavia, Turcia), aranjamentul politico-diplomatic cu Franta, toate cu caracter eminamente defensiv.
Realizandu-si dezideratele de unitate si independenta national-statala la sfarsitul primului razboi mondial, Romania si Polonia erau interesate in edificarea unor relatii de prietenie si colaborare intre cele doua popoare vecine in vederea apararii suveranitatii lor nationale si a consolidarii statului teritorial din zona. Relatiile politice romano-poloneze au fost statuate, la 3 martie 1921, printr-un tratat de prietenie si colaborare prin care cele doua tari se angajau „sa-si acorde ajutor reciproc in cazul cand una din ele ar fi atacata, fara sa fie provocata, peste frontierele orientale actuale”. Conventia militara anexata la tratatul politic prevedea la articolul 1 ca ,,Indata ce unul dintre statele contractante va fi atacat in conditiile constituind un casus foederis in conformitate cu stipularile conventiei politice stabilite intre cele doua state, statul neatacat va avea obligatia de a decreta imediat mobilizarea, in aceeasi masura ca statul atacat”.
Pericolul revizionist a devenit deosebit de grav dupa accederea nazismului la putere in Germania (30 ianuarie 1933) si a neincetatelor incalcari ale tratatelor de pace ce i-au urmat ca urmare a politicii conciliatoare promovate constant de unele cercuri din Marea Britanie si Franta. In aceasta situatie, la initiativa diplomatiei romanesti, la 16 februarie 1933, a fost semnat Pactul de organizare a Micii Intelegeri menit sa consolideze coeziunea aliantei iar tratatele politico-militare care legau cele trei tari intre ele au fost prelungite, cu acel prilej, pe timp nelimitat.
Din nefericire aceste aliante valabile cu un mare potential de fezabilitate au fost sabotate de neintelegerile si disputele politice interne intre cele doua mari partide “istorice” cand regele (jucator) Carol al II-lea a reusit sa exploateze animozitatile intre acesti politiciemi pana in momentul in care a reusit sa instaureze dictatura regala. Ca urmare a multor scandaluri de coruptie (vezi scandalul Skoda) si a animozitatilor profunde dintre politicienii vremi care au creat ca si in zilele noaste fenomene de traseism (Vezi Iorga si Argentoianu) toate strategiile viabile ale Romaniei s-au transformat in hartii fara valoare.
Bibliografie la subiectul acesta:
Politeia Doctrinara – Sistemul aliantelor politico-militare ale Romaniei
Politeia Doctrinara – Averescu, Partidul Poporului si tradare liberalilor
Politeia Doctrinara – Portrete Interbelice 2/2 – Constantin Argetoianu
Politeia Doctrinara – Portrete Interbelice 3/2 – Nicolae Iorga (Politic)
***
Obiectivele strategice ale Romaniei in ultimul deceniu
Toate formatiunile politice parlamentare si majoritatea celor extra-parlamentare au sustinut cele doua mari obiective strategice trasate de Romania incepand cu anul 1995 (da, pe timpul lui Iliescu). Alaturarea la Uniunea Europeana si din 1996-7, pe timpul presedintelui Constantinescu, aderarea la Alianta Nord-Atlantica (NATO). Intotdeauna au existat fractiuni politice, care au “mimat” acesta adeziune dubla, dar avand in vedere vointa politica generala, politica si populara, si-au pastrat atitudinile in spatele unor paravane “bine ascunse”. Astazi vedem si auzim aceste opinii prin glasul presedintelui PNL, co-presedinte USL si fost interimar la Cotroceni, Crin Antonescu.
Primul mandat al lui Traian Basescu. Dupa prosteasca expresie “geopolitica” referitoare la licurici, exploatand si contextul international, Basescu a reusit sa promoveze doua noi obiective geopolitice – Axa cu Washingtonul si repozitionarea in Marea Neagra.
Al doilea mandat al lui Basescu. S-a alaturat fara echivoc viziunii germane asupra disciplinii bugetare si a reusit sa impuna participarea la discutiile referitoare la Zona Euro si a Romaniei. Au fost bineinteles si lucruri mai putin cunoscute, dar nu mai putin importante. De mentionat tratativele cu FMI si reusita de a directiona fonduri spre bugetul curent al guvernului; fara aceste fonduri supravietuirea in anul 2010 ar fi fost imposibila si bineinteles intelegerea cu bancile straine prezente in Romania in acelasi an, la Viena.
Tratatul de aderare la NATO, UE si tratatul relatiilor cu SUA. Toate obligatiile Romaniei legate de apartenentele ei internationale si tratatul cu Statele Unite prevad ca functie esentiala pastrarea si consolidarea normelor democratice, institutiile statului de drept si lupta activa impotriva coruptiei la nivel inalt. Nerespectarea de iure si de facto a acestor norme poate fi considerata ca o incalcare a tratatelor internationale semnate de Romania. Daca doriti, veti vedea punctele 1-6 din scrisoarea lui Barroso, scrisoare care i-a fost inmanata lui Victor Ponta la Bruxelles. Deci nimic nu se cere Romaniei in afara respectarea tratatelor semnate.
***
Guvernele Ponta si guvernarea USL. Guvernul Ponta I a reusit in scurta perioada de guvernare sa saboteze mai toate obiectivele strategice ale Romaniei, inclusiv cele trasate in timpul guvernarii PSD. Problema nu a fost nici un moment Traian Basescu ca personalitate, ci incalcarea tratatelor pe 
care Romania le-a semnat. Axioma care stabilea ca Europa nu va reactiona la blitzkrieg-ul parlamentar s-a dovedit extrem de gresita. Europa a reactionat imediat si institutional, fara nici o problema de apartenenta politica. Din nefericire pentru Romania si toti cetatenii ei, comportamentul iresponsabil al guvenarii USL ne-a adus in punctul zero si daca lucrurile nu vor fi rezolvate rapid putem ajunge la un proces de infringement mult mai rapid decat s-a intamplat Austriei in 1999, dupa coalitia guvernamentala care il includea pe extremistul Jörg Haider.
Guvernul Ponta II nu a reusit pana acum sa convinga Bruxelles-ul de bunele lor intentii. Cuplul Voiculescu – Antonescu este pe drept considerat ca anti-unionist, anti-European si anti-Atlantic. Nimic nu-i va scoate din aceasta postura. Raportul MCV si felul in care acest cuplu a reactional il pune intr-o opozitie clara cu obiectivele strategice ale Romanjiei in ultimul deceniu.
Sper ca dupa septembrie 2014 voi publica o analiza geopolitica completa, care sa contina si elementele pe care nu am dorit sa le public astazi si care ar putea sa lumineze unele evenimente pe care majoritatea publicului nu le prea intelege.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
