Mic îndreptar politic – stânga şi dreapta (1)
| 01/01/2013 | Autor theophyle Categorii: Dosare, Magazin Politic |
In primul rand, tin sa mentionez ca acest articol nu are nici o legatura cu politica romaneasca. Articolul se ocupa de principii si evolutii istorice si nu reprezinta in nici un fel o experienta analitica ce subliniaza diferentele dintre social-democratia Vranceana de cea de Teleorman sau liberalismul de Bucuresti fata de liberalismul de Iasi. Nu este o analiza a diferentelor intre Crestinismul Democrat Liberal promovat de Frunzaverde fata de cel al domnului Baconschi sau al doamnei Placinta. Nici nu voi explica diferenta intre mioriticul kantian Becali si mioriticul grahian (Gaius Gracchus – panem et circenses – paine si circ) Vanghelie. In sfarsit, nu voi analiza acuzele de bolshevism aduse lui Iliescu, cand el se considera de fapt doar un menshevik perestroikist. Nu voi incerca sa concluzionez daca Presedintele Basescu este sau nu un gaullist adevarat, binenteles, pe plan dambovitzean. Ce voi face?
Voi incerca sa dau o scurta istorie a partizanatului de stanga fata de partizanatul de dreapta. Voi incerca sa definesc niste structurari posibile, niste ideologii initiale si metamorfozarea lor, si in sfarsit voi ajunge la concluzii (poate diferite) pe baza argumentelor prezentate.
***
Partizanatul stânga-dreapta
Partizanatul stanga-dreapta a fost conceput ideologic in tara ideilor, a dialogurilor si a teoriilor – cu sau fara sens – Franta. Contrar obiceiului marxist, adanc inradacinat pe melegurile noastre, stanga nu a fost creata nici de ţaranimea (85%) majoritara, si nici de proletariatul urban (7%) minoritar. Stanga a fost creata de burghezia franceza, care cu mic si mare, aproxima 8% din a treia stare (tiers état). Pentru a concepe idei revolutionare trebuie sa ai in primul rand “burta plina”. Daca luam in considerare ca in secolul 18 veniturile burgheziei au crescut cu 440% fata de precedentul secol, e usor de inteles ca “grupurile de interese” nu sunt exact o inventie damboviteana a secolului 21.
Ce vroiau acesti domni apartinand “caimacului” starii a treia? Pai, cel mai mult doreau sa devina starea a doua (deuxieme état). Adevarata stanga revolutionara franceza (de pe atunci) era reprezentata de Montagnards, care bineinteles erau schismaticici, la fel ca reprezentantii partizanatului de stanga contemporan. Asadar, stanga istorica este compusa din Iacobini – Girondini = Iacobini Reformatori; Iacobinii Reformatori – Feuillants = Stanga clasica = Montagnards.
Acum, de ce stanga si de ce Montagnards? Simplu, din clasica istorie a politicii, paradigma ei este “mobila”. Mai clar – scaunul de reprezentant al poporului. Deoarece aceasta mobila trebuie asezata intr-un sens atunci…cei asezati in stanga sunt partizanii stangii, daca ocupa si scaunele de sus atunci ei sunt– montagnards. Deoarece stanga a fost reprezentata intotdeauna de oameni “blajini, iubitori de pace si dialog”, ne permitem sa amintim conducerea clasica: Marat, Danton, David, si Robespierre. Ce oameni iubitori de umanitate, dar cu ghilotina!
Conform acelorasi obiceiuri marxiste de pe meleagurile noastre, dreapta nu a fost ce ce ne-am obisnuit noi sa credem, adica marea nobilime, burghezie si clerul reactionar.
Adevarul este ca dreapta a fost la fel de revolutionara ca si stanga. Principiile de egalitate, fraternitate si libertate erau comune. Partizanatul de dreapta a fost compus din niste oameni, care intelegeau altfel necesitatile statului si nu vedeau sensul decapitarii regelui; de fapt, acesti domni erau niste iacobini moderati, porecliti Feuillants (origine lat. Folia, franc. Feuille). Numele putin bizar vine de la sediul in care se intruneau, manastirea Feuillant-ilor (un ordin monahal catolic). Adevaratul nume al partizanatului de dreapta a fost Club des Feuillants sau Amis de la Constitution (prietenii constitutiei se traduce mai bine decat clubul rasfoitorilor). Dreapta a fost reprezentata de lideri mult mai moderati, Antoine Barnave si Honoré de Mirabeau, ramasi in istorie cu renumele de mari oratori si mai putin ca mari omoratori.
Dupa perioada napolioneana si congresul de la Viena (9/1814 – 6/1815), Franta trece in a doua perioada de restaurare dupa incoronarea lui Ludovic (Louis) al-XVIII-lea Burbon. Perioada de restaurare produce o coagulare de doctrine si doua elemente distincte. Primul o radicalizare schismatica in dreapta si in stanga si o asezare in centru. Centrul-stangist devine “liberal” si centrul de dreapta, devine “conservator“. Franta si toata Europa imbraca o forma pluralista, cu radicalizarile mentionate mai sus. Partizanatul de extrema stanga devine socialist si partizanatul de extrema dreapta se apropie de nationalism. Revolutia de la 1848, care de fapt ar fi trebuit sa fie considerata o revolutie liberala, se transforma intr-un lant de mini-revolutii nationale de toate felurile. Socialismul bazat in mare masura pe ideologia girondina din 1791, produce o miscare ideologica, care are deja o baza economico-sociala – Marxismul. Concomitent cu Marxismul, doctrina anarhista va lua amploare si va teroriza Europa aproape un secol.
Tranziţie
Dupa perioada napoleoniana si primele doua restauraţii (cele a Burbonilor) despartite intre ele de 100 de zile ale revenirii lui Napoleon Bonaparte, se 
intampla ceea ce se intampla de obicei cand un sistem mai vechi revine si incearca diminuarea avantajelor cetatenesti obtinute de regimul pe care l-a schimbat. Din fericire pentru cetatenii Frantei si pentru istoria politica a Europei, monarhia absoluta franceza va fi ingradita de “Carta din 1814”. Carta din 1814 aliază o serie de idei moderate ale revoluţiei franceze cu elemente moderate ale tradiţiei monarhice. Personal cred ca aceast mix de monarhism, ingradit de o legislatie restrictiva, combinat cu ideile moderate ale revolutiei franceze, creaza pentru prima data in istoria continentala un centru politic de dreapta pe care il putem numi monarhist-conservator. Acest model il vom revedea evoluand dupa revolutiile de la 1848 si va fi implementat de Napoleon al III-lea in Franta si cu un succes mult mai mic de A.I. Cuza in Principatele Unite care formau Romania. Din nefericire pentru el, A.I.Cuza nu a invatat lectiile istoriei apropiate vremurilor lui si a esuat exact cum au esuat Burbonii francezi dupa a doua restauratie.
Ludovic al XVIII-lea, la fel ca A.I.Cuza, a inceput prin acceptarea numeroaselor reforme legale, administrative şi economice ale perioadei anterioare, lucru care i-a sporit popularitatea. În continuare însă politica de revenire la situaţia de dinaintea revolutiei din 1789 a dus la pierderea sustinerii populare, in special in randurile micii burghezii. Ludovic al XVIII-lea revine pe tron dupa infrangerea definitiva a lui Napoleon Bonaparte pe 8 iulie 1815 si va domni pana la moartea sa in 1824. Fratele lui Ludovic al XVIII-lea, Carol (Charles) al X-lea devine rege al Frantei si va domni pana la izbucnirea revoluţiei din 1830. De ce aceast lung expozeu istoric? Simplu, pentru a analiza fenomenul numit TRANZITIE.
Din punct de vedere politic, parlamentul francez a fost dominat de două facţiuni: ultra-regaliştii şi liberalii, respectiv ultra-conservatorii ce doreau revenirea regimului absolutist şi progresiştii, care doreau o monarhie constitutionala care sa le asigure drepturile castigate dupa revolutia din 1789 . Din cauza represiunii susţinătorilor revoluţiei şi ai lui Napoleon, opoziţia a fost practic inexistentă. Adica, intr-un fel, ceea ce s-a intamplat in aceasta perioada de restauratie (pastrand proportiile istorice) este exact ceea ce s-a intamplat in Romania dupa ’89, cu singura diferenta, “ultraşii” francezi au fost ultra-conservatori si ai nostri au fost cripto-comunisti.
Prima faza a “tranzitiei” la francezi se va termina cu sfîrşitul restauraţiei produs de revoluţia din 1830. In perioada de 15 ani intre 1815 si 1830 s-a maturizat o generatie care apucase sperantele revolutionare si a trait intr-o perioada de reactiune crescanda, bazata pe furt si imbogatiri frauduloase, paralele cu pauperizarea micii burghezii.
Carol al X-lea încearcă să impună o serie de măsuri conservatoare. Acest lucru, coroborat cu înrăutăţirea situaţiei sociale cauzata de Revoluţia industrială, a dus la izbucnirea unor mişcări de protest cunoscute sub numele de revoluţia din 1830 sau cele trei zile glorioase, între 27 şi 29 iulie 1830. Carol al X-lea este nevoit să abdice si toti mosternitorii lui directi sunt respinsi de parlament. Dupa o perioada de negocieri intense şi disensiuni între republicani şi liberali monarhişti, Ludovic-Filip este numit rege, ceea ce reprezintă începutul perioadei cunoscută sub numele de Monarhia din Iulie (Monarchie de Juillet). Regimul lui Ludovic-Filip, supranumit si “cetateanul rege” a fost o monarhie constituţională, care a luat naştere după Revoluţia din iulie în 1830 şi a supravieţuit până la Revoluţia de la 1848.
Sunt sigur ca dnei profesor Zoe Petre nu i-ar place comparatia istorica, dar putem gasi multe elemente in caracterul guvernarii franceze in acesta perioada cu perioada in care “Milica” Constantinescu, liderul regional, a “domnit” peste romani.
Regimul a fost foarte agitat, spectrul politic fiind împărţit între loialişti – susţinători ai fostului rege Carol al X-lea, republicani, bonapartişti şi orelanişti – susţinători ai lui Ludovic-Filip, intr-un cuvant multe partide, multe fractiuni si multe intrigi, exact ca pe timpul lui Constantinescu. Ludovic-Filip a fost un om slab, nehotarat si cu putine aptitudini politice, a luat hotarari dezastruoase din punct de vedere politic si economic si pana la urma a fost invins de…sistem, va aminteste ceva?
Bibliografie:
Becker Jacques J. & Candar G. Histoire des gauches en France La Découverte, Paris, (2004)
Burke, Edmund Reflections on the Revolution in France [1790] Penguin Classics, (1986).
Pressman, Steven Fifty Major Economists. Routledge. (1999).
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Oricum l-ai apuca, din micul indreptar rezulta ca societatea (in ansamblul sau) progreseaza numai daca “doctrina” care “se aseza pe capra” la un moment dat e constienta ca va trebui sa indrepte lucrurile. Si nu oricum (adica “reforma” televizata si “asomata”) ci identificand, corect, cauzele si eliminandu-le. Pe rand macar daca nu se poate altfel. Dar… eliminarea cauzelor trebuie sa tina seama de context astfel incat sa nu produca alte efecte contrare. Stiu ca-n teorie suna bine. Se poate si-n practica daca esti in relatii bune cu logica. Indiferent de “orientarea ideologica”. Daca nu esti… incepi si tai resurse vorbind intruna de eficientizare. Oricare persoana cu tiglele pe casa e constienta ca un sistem ineficace nu se poate eficientiza. Din simplul motiv ca eficientizarea inseamna diminuarea resurselor cu pastrarea eficacitatii. Oricare alta forma de “eficientizare” care determina pierderea eficacitatii nu inseamna altceva decat risipa de resurse. In vremuri normale poate fi pardonabila. Dar e criminala in perioade de criza.
La multi ani ken 🙂
Cred ca vei ajunge la ganduri mai bune in subiectul doctrinei / doctrinari. In postarile urmatoare (2) am sa demonstrez ca o doctrina indiferent care si indiferent daca societatea o recunoste sau nu, o intelege ca nume sau sens este nivelul esential cu si pe care se face politica.
Faptul ca s-a ajuns la centru-stanga sau centru dreapta este o aberatie politca, un hibrid care doreste sa adune voturi si care a nascut mutanti politici de genul PPDD, etc.
Dupa cate vei citi in continuare (daca vei citi) societatea stie sa rectifice atitudinile si sa creeze premizele unui progres (mai mare sau mai mic)
De acord cu tine Theophyle ca societatea stie sa rectifice atitudinile. Dar numai daca este matura. Crearea premizelor o consider ca fiind atributia “celor de pe capra”. “Centrarea” doctrinelor si implicit a “politicilor” e la fel de contraproductiva precum este extremizarea. Chiar daca, uneori, aceasta din urma a avut un rol de echilibrare. Exact ceea ce a cvasi-lipsit societatii romanesti. Adica dupa excesele de stanga ar fi fost benefica o dreapta usor extremista in masuri. In schimb, dupa vreo 3o de ani de “socialism cu fata umana” am avut parte de salbatica recuperare a datoriilor dusa-n rasparul oricarei logici si alimentata de un nationalism religios. Dupa care, in loc sa se reaseze lucrurile, au venit tot adeptii “socialismului cu fata umana”. Cu masuri elaborate-n “comitetul de stat al planificarii”. A fost precum camparea fortata a caprei in varful patuluii. Scoaterea ulteriora din asternuturi a sursei de raie a creat, normal si firesc, un enorm val de simpatie. Iti amintesti de reducerea aberantului pret al kilowattului/ora? Sau de somajul tehnic? Nu intamplator am pomenit zilele trecute, drept exemple, de Tractorul si Steagul Rosu. Intre timp fostii beneficiari ai “socialismului cu fata umana” s-au pensionat. Au pensii calculate in functie de salariile babane pe care le-au tot incasat fara sa produca ceva. Contributiile lor, care ar fi trebuit sa fie stopate la sursa, n-au fost decat pe hartie. S-au topit ulterior in istorice stergeri de datorii. Campion a fost actualul puscarias. Le pasa? Categoric NU. Majoritatea nu pricepe. Din cauza ca NU POATE. Si NU VREA. Mai poate rectifica ceva?
Excelent 🙂
La multi ani!
🙂 Multumesc, ca de obicei, amabila
Salut Theophyle, toate cele bune 🙂
A.H. Ai aici o parte din raspuns la intrebarile de aseara. Si e versiunea scurta 🙂
Nu mai de bine TDS si un an plin de bunastare si sanatate ca sa-ti consumi aceasta bunastarea 😆
Este numai un mic inceput. Vom vedea in continuare cum se nasc partidele de genul DD si cum sunt alterate si infestate partide cu germenii becalismului infantil!
Ma intreb : Pot asemana doctrinele cu tabelul lui mendeleev ? sau cu paleta de culori a lui Adobe ?
In masura in care PPDD are elemente de gindire nemaintilnite la alte partide, si nu mai poate fi pus in camasa strinsa a unei doctrine existente cine creaza doctrina PPDD? DD si strategii sai ? sau specialistii in doctrine care il pun la locul lui dupa ce il clasifica precum un fluture nou intr-un insectar ?
Cred ca numai Hrebenciuc cunoaste toate miscarile si insectarul este la el!
Mă bucur, domnule Teophyle, şi vă mulţumesc că aţi publicat acest material. Le aştept cu interes şi pe următoarele. Între timp, derulez Politeia. Scopul meu este de a-mi da seama dacă sunt structural de dreapta (politică) sau de stânga. Ori altfel, cum o mai fi.
Cu gând de bine pe toate planurile, dumneavoastră şi tuturor celor de aici,
La mulţi ani!
Cu placere. La multi ani!
Salut Theophile ! Citesc acum o carte despe al doilea razboi mondial am ramas f.mirat sa aflu ca in 1936 stinga franceza impune saptamina de 5 zile in timp ce alte tari inclusiv Germania maresc saptamina de lucru. Problema cu stinga e ca indiferent cum, duc la slabirea natiunii respective.Trebuie bineinteles aparate si drepturile lucratorilor dar fara excese gen Leon Blum.
Salut si la multi ani bigone 🙂
Traim intr-o lumea a exceselor, pentru asta chiar ne situam unde ne situam si trecem o criza fara sfarsit!
Anu Nou Fericit tuturor.
Bigone, cred ca stiu ce carte citesti.Am intalnit teza ca saptamana redusa de lucru a contribuit la infrangerea Frantei intr-una din cartile autorului A.M.S.Io unu nu cred ca a fost o cauzalitate determinanta.
No, si cu riscul sa-mi atrag oarece antipatii partinice, trebe sa recunosc ca mi-am facut odata un test din ala political compass si mi-a iesit foarte aproape de originea axelor, virtualmente in centrul sau in buricul sistemului de coordonate.Cum ar veni, de foarte centru.
salut p 🙂
La multi ani. Parerea mea este ca centrul nu poate exista. dar este numai o parere extrem de personala. Centru a fost inventat pentru cei care nu pot decide sau nu au opinii certe. Bineinteles ca nu este o critica ci doar o opinie personal.
Hmm..Theophyle, probabil la mine se regasesc mai multe influente diverse care converg.De pilda sunt mai mult aristotelian decat platonician, apoi mai e influenta ortodoxa despre dreapta masura (din nou chestie de etalonaj care se pupa si cu teoria masurii din matematici) si nu in ultimul rand e si o influenta din artele martiale (sa-l intrebam pe Tuamba´ despre echilibru si gasirea centrului).
In rest, in vremuri radicale a fi de centru nu e tocmai comod, au fost timpuri cand aia de centru au fost catalogati ca intelectuali sovaielnici.
Mai aproape sau contemporan, parerea mea este ca ignorarea centrului (care e si un criteriu de simetrie) poate duce la acea asimetrie a perceptiilor din partea taberelor in balans.Ori asimetria perceptiilor duce la razboi.Pe de alta parte ignorarea centrului isi are utilitatea atunci cand taberele chiar urmaresc in mod deliberat transarea prin razboi (adica prin forma extrema a competitiei sau a luptei).Bineinteles vorbim de razboi politic, fereasca Domnul de degenerare in registru de conflict civil sau alte nenorociri care sunt si acestea niste asimetrii.
La multi ani tuturor!
Hmm… matematica asta… greu de uitat, nu? 🙂
salut bigone. Stangistii de pe alte forumuri nu-mi raspund la o intrebare simpla: averea nationala a Frantei, Germaniei, etc s-a facut cumav sub guverne de stanga? Falimentele prognozate ale unor tari s-au facut cumva sub guverne de dreapfa?
Pentru interesati un articol de “sezon” – Ticăloşi eterni si eroi uitaţi
Salutare in noul an! 🙂
Si pararea mea mea e ca centrul nu prea exista. Optiunea politica reala a unui om e data de anumite optiuni politice fundamentale care te plaseaza automat pe una dintre axe, la stanga sau la dreapta, in sus sau in jos (daca ne referim la acele teste-compas).
Ce te atrage spre ‘ centru’ sunt chestiile neesentiale, care au rol de “corector” si de ” nuantator”. Insa optiunile politice se aleg in functie de cateva intrebari-cheie, la care omul are automat un raspuns radical, fara nuante, care il plaseaza automat pe undeva bine precizat, insa nu la centru.
Raspunsul spontan si natural al omului la un discurs/doctrina/pozitie politica il inscrie pe o traiectorie, iar “problematizarile politice” docte il trag apoi spre centru. Nu ca ar fi asta ceva rau, insa “centrul” e mai degraba locul celor care refuza sa gandeasca politica pana la ultimele consecinte ale propriilor decizii. “Centru” e de regulaa sinonim cu moderatia. Ei bine, ca teza academica si ca mod de comportament individual merge.
Ca optiune fundamentala care descrie constelatia politica, nu prea. Cine e prea “moderat” de fapt nu are nimic de aparat. Nu poti fi “moderat” cand e vorba de viata, libertatea si proprietatea ta sau a semenilor tai.
Servus Cetatean.
˝la stanga sau la dreapta, in sus sau in jos˝.As adauga in fata sau in spate.Dar fata de ce?
In rest, asimetria perceptiilor poate duce la asimetria rezultatelor.
salut! 🙂 fie, in fata sau in spate.
Eu ma refeream la directiile reprezentate pe acele teste-standard de determinare a opiniei politice.
hehe Cetatean…Am introdus o dimensiune in plus la graficele alea bi-dimensionale.La chestiile astea cu sisteme de referinta io-s mai einsteinian.In spate-in fata se referea la o axa temporala, respectiv la axa trecut-viitor.
Deci avem odata vectorul stanga-dreapta si vectorul sus-jos.Prin introducerea a inca unui vector, trecut-viitor, avem 3 vectori liniar-independenti care definesc un frumos spatiu tridimensional.
Glumesc, dar numai in parte..
salve citi. Eu as formula altfel (ca sa nu existe confuzia intre ideologie si program de guvernare). Partidele au ideologii (ca sa fim meticulosi, aripile partidelor). Guvernele au programe de guvernare care pot contine masuri de toate orientarile. In orice program de guvernare mai ales nu din RO poti recunoaste asemenea masuri (in definitiv, guvernarea [mai curand decat politica] este arta compromisului).
“Survolind” grabit stirile doua mi-au atras atentia trmitindu-ma in butoiul cu melancolie:
1- “Fostul premier Adrian Năstase, aflat în detenţie în urma condamnării din dosarul “Trofeul calităţii”, a fost vizitat, marţi, la Penitenciarul Jilava, de soţie şi de ce doi fii ai săi, care i-au adus corespondenţa.”
2- “Preşedintele Traian Băsescu a ieşit, marţi, la o plimbare în staţiunea Covasna, împreună cu soţia sa, Maria, cu primarul din Arad Gheorghe Falcă şi familia acestuia, şeful statului ţinând-o la un moment dat de mână pe fiica lui Falcă, iar alături de ei s-au plimbat şi Elena Udrea şi soţul acesteia.”
Ironiile Istoriei cu eroi si ticalosi 😉
buna seara
avem axe,avem compase ,avem un pic de einstein,mai punem si un pic din ” principiul nedeterminarii” al lui heisenberg ,un pic din filozofia lui blaga si realizam de ce stanga e “monolita” si dreapta ” …..”( nu stiu un antonim al monolitului);
lasand gluma deoparte cred ca dreapta ” mananca pentru a trai” iar stanga ” traieste pentru a manca”-asta ca sa ne raportam la sarbatorile acestui sfarsit de an
si apropo de stanga-dreapta-centru si ce-o mai fi
in danemarca imigrantii-pana la obtinerea dreptului de sejour-vor fi obligati sa-si plateasca costul ingrijirii sanatatii(consultatii,medicamente,spitalizare,etc) inclusiv pentru maternitate
nu o fi ” corect politic” dar e just!
bunä seara,
eu nu gäsesc corect politic, ca minoritätzile sä primeascä locuri din oficiu
in parlament. nu este corect, ei sunt o trupä de manipulare.
in Germania, au voie sä se inscrie in orce partid si sä candideze ca orce
alt candidat roman. cred cä Cetätzean stie , cä gruparea minoritätzilor trebuie
scoasä de pe lista ” NORMALITÄTRZILOR”
este o inposturä , ce se manipuleazä cu locuri din oficiu in parlament.
sper ca sä se cearä intrarea lor in partide, gata si figurantzia.
eu nu cred ; cä cei ce sunt in USL SI PNL, väd politica altfel,.
sunt clar de stanga, iar asa zisii liberali cu Crinolin in frunte,
sunt o tipicä grupare de neo-comunisti parvenitzi, unsi cu toate
alifiile, ce joacä o scenetä perversä. ce rusine pt. cei din PNL:
nici nu am intrat in anul sarpelui si serpisorii isi
fac aparitzia, sigur” binevoitori la inceput”
Buna seara si La Multi Ani in an nou!
Am incercat si eu “compass”ul si desi m-a clasificat precis pe coordonatele alea tot am ramas cu sentimentul ca nu mi-a spus nimic.
Abordarea mea in ale politicii e mai mecanicista, mai spre a privi intregul cu partile lui componente si relatia dintre ele si e orientata mai pe ideea de problem-solving daca se poate cu bataie cat mai lunga.
Cu alte cuvinte, centru, stanga sau dreapta imi sunt doar etichete atata timp cat problemele neidentificate si nerezolvate.
Imi e clar spre exemplu ca sursa de bani a statului sunt impozitele (sau ar trebui sa fie), dupa cum imi sunt clare macar si partial nevoile pe care le au cei ce ar trebui sa produca pentru a putea plati impozite.
De aici incepe si cautarea masurilor ce ar trebui luate.
Completezi asta cu ceva bun simt, atata cat poti gasi (educatie, principii, etc.) si ai un nucleu cat de cat ok care poate fi dezvoltat concret si pus in forma de plan.
Sigur, prefer o colectie de best-practices undeia de idei originale si poate asta ma face sa nu ma simt compatibil cu “inovatiile” si “originalitatea” de la noi dar am speranta ca cu ajutorul privirii istorice pe care articole ca cel de mai sus ni le ofera, putem, incet incet sa ne definim mai bine si sa integram experientele trecutului in ceeace decidem sa facem si sa ne apropiem si mai mult de a face.
🙂
Corectie: atata timp cat problemele raman neidentificate si nerezolvate.
Salut Moldo,
ceea ce ai spus inseamna cam inca 100 de ani!
Posibil. Nu pot sa raspund decat cu o vorba ce mi-a venit vara trecuta:
Daca nu pot face o revolutie, macar pot incerca sa contribui la o evolutie!
…asta daca cei 100 de ani sunt chiar necesari. 🙂
exact asta este titlul articolului de maine 🙂
astept cu interes 🙂
Buna dimineata!
Interesant ceea ce spune DD acum la Nelu Barbu 🙂
adevärul este, cä toate tärile, chiar cele cu democratzie inaintatä,
sunt tot timpul in cäutäri si adäptäri. totul este asa de rapid
cä si atunci cand crezi cä träiesti in democratzie, mai sunt multe
de fäcut.
dar eu cred , cä totul nu evoluiazä cum trebuie, s-au mai repede,
pt. cä oameni ca cei din haita USL;” NU AU NICI UN INTERES:”
mä uitam la DD in B1, omul este un mafiot. dacä l-ar cäuta bine
pt. sobolanul cenusiu, ar vedea relatziile cu vantu,voiculescu si o
groazä de escroci mafiotzi din tzarä si sträinätate. DD,un pericol
nu un exemplu pt. romani ,ca el sunt si alte cateva sute.
vile parc de masini,iacht,avion,elicopter,etc.
este un exemplu negativ pt. romani .
MRU;are averea in capul lui, dar asta nu se vinde bine.
nu cu escrocul santazist trebuia fäcut interviul.
La multi ani, theo!
Pai singur a declarat ca, desi avea anumite pareri fata de securitate, dupa cateva zile de “cugetare” a fost convins de cat de “cinstit” era Dan Voiculescu si…a mers cu el.
In plus, are un stil de impresionare a poporului cu cat de greu a “dus-o el”, in conditiile in care veniturile familiei eram cam peste medie; despre bisnita nu vorbim 🙂
deduc din ce spune DD, cä se preface si cä se harjoneste cu USL, dar tot o aripä
infintzatä sä le slujeascä.asta a fost tot o inscenare pusä la cale de fostii securisti.
special sä rupä dreapta. v-am mai scris eu demult, de intzelegerea cu Voiculescu, nu
il atacä niciodatä si nici pe liberali . sunt amandoi manjitzi de escrocherii.
el nu a dus-o greu, tatäl lui era militar-ofiter,
si nu putea tzine 3 copii in facultate, dacä nu avea.
eu sunt sigurä, cä majoritatea celor de varsta lui, nu au
reusit sä adune vile si averi, dintr-un serviciu cinstit.
este inposibil , aici este vorba de escrocherie, unde naiba este
procuratura?????????
Din ceea ce afirma el, restul (cei fara averea lor) suntem doar PROSTI pentru ca altfel PUTEM TOTI.
Eu nu cred ca el intelege ceva din politica dincolo de avantajele sale materiale.
Asta s-ar vinde oricui.
Cat despre facultate si bani, eu am avut colegi care si trimiteau bani acasa 🙂
Iar coada la “2%” era imensa…
La altele mai putin. E mult de spus 🙂
Mai e timp 🙂
EMIL,
La multzi ani!sänätate si numai bine.
DDiaconescu este un mafiot, nu un exemplu, este mare päcat,
sä fie dat aceste santajist escroc . ca model.
theo, pai cu “modelele” este o chestie mai complicata: depinde si de receptor 🙂
Eu am ascultat cu (oarecare) atentie si m-am lamurit ca este EXACT ce banuiam; imi pare firesc sa fie lasat sa spuna ce crede. Oricum, pare ruda buna cu Ponta in ceea ce priveste discursul: minte cu o seninatate exceptionala! Cred ca incepe si el sa creada ce spune 🙂
inseamnä cä eu si sotzul meu, de 40 de ani aici,
suntem prosti prostilor,nu am reusit nimic deosebit, dupä el,
am tzinut numai 2 copii la studii.
Discursul lui pe seama averii este EXTRAORDINAR de asemanator cu al lui Voiculescu, pe blogul sau asa ca….
Buna dimineata 🙂
noapte bunä.
Buna Dimineata,
Postare noua: 2013: început de an – lacuna