Protestanţii (5): de la Hus la Calvin / Zwingli si Reforma Elvetiana
| 14/01/2014 | Autor theophyle Categorii: Magazin Istoric |
Huldrych (Ulrich) Zwingli
Huldrych (Ulrich) Zwingli a fost liderul, initiatorul Reformei Protestante în Elveția și fondatorul Bisericilor Reformate (de confesiune helvetică). Desi ganditor umanist si discipol al principiilor lui Erasmus, Zwingli a fost unul dintre cei mai violenti reprezentanti ai miscarii Protestante, initiind multe progromuri impotriva catolicilor si protestantilor Anabaptisti deopotriva.
Huldrych Zwingli s-a nascut la Wildhaus Toggenburg în 1484, intr-o familie de fermieri instariti, ca al treilea copil din cei nouă ai familiei. Tatăl său, Ulrich, a fost magistrat (Amtmann) în orașul de bastina. Din punct de vedere religios este influentat si educat de unchiul sau, Bartolomeu, vicar în Weesen. La varsta de 10 ani a fost trimis la Basel pentru a a absolvi liceul. După trei ani la Basel, a stat o perioadă scurtă de timp în Berna cu umanistul, Henry Wölfflin. Dupa perioada din Basel, Zwingli isi continua studiile la Viena până în 1502, după care se transfera la Universitatea din Basel , unde primeste titlul de Magister în anul 1506. Zwingli a fost hirotonisit ca preot catolic în orasul Constanta (Elvetia), sediul eparhiei locale și a sărbătorit sa slujba echleziastica mesa în orașul natal, Wildhaus, la 29 septembrie 1506.
Zwingli isi perfectioneaza cunostintele in limba greaca si ebraica slujind deja ca pastor la Glarus și Einsiedeln. Biblioteca sa conține deja peste trei sute de volume de filozofie clasica , teologie patristica și studii antice si medievale. Zwingli corespondeaza cu un cerc de umanisti elvețieni și începe să studieze scrierile lui Erasmus, pe care Zwingli a avut ocazia să-l întâlnească la Basel între august 1514 și mai 1516. În august 1519, Zurich-ul a fost lovit de o epidemie de ciumă în care cel puțin una din patru persoane a decedat. Toți cei care isi puteau permite au părăsit orașul, Zwingli a rămas și si-a continuat datoriile sale de preot. În septembrie, el a devenit bolnav de ciuma, aproape a murit, dar a reusit sa supravietuiasca.
Prima controversă publică cu privire la conflictul intre dogmele traditionale si teologia lui Zwingli a izbucnit în timpul sezonului a Postului Mare în 1522. Zwingli și cateva zeci de participanți la predica au încălcat conștient regula postului prin distribuirea si consumarea unor carnati afumati (“afacerea carnatilor”), Zwingli mentionand într-o predică ca nu scrie nicaieri in Biblie despre post si restictii alimentare in perioada respectiva.
O a doua controversa apare cand Zwingli și alti prieteni umanisti cer public episcopului să elimine obligativitatea celibatului pentru cler. Celibatul nu a fost doar o problemă abstacta pentru Zwingli, el fiind căsătorit în secret o văduvă, Anna Reinhard, la începutul anului 1524. Casnicia lor a fost bine-cunoscuta și nunta lor publică a avut loc la 02 aprilie 1524, cu trei luni înainte de nașterea primului lor copil. Zwingli a fost ucis la Kappel pe Albis, într-o bătălie împotriva cantoanelor catolice. Detalii suplimentare despre Reforma Elvetiana si razboaiele intre cantoanele protestante si cele catolice in articolul urmator.
Teologia lui Zwingli
Teologia lui Huldrych Zwingli a fost bazata aproape in intregime pe Biblie. Opiniile lui Zwingli cu privire la botez au fost în mare măsură un răspuns la Anabaptism, care contestau botezul pruncilor. Zwingli a apărat botezul copiilor descriind-ul ca un semn al legământului creștin cu Dumnezeu, la modul cum Dumnezeu a făcut un legământ cu Avrahm.
Zwingli a dezvoltat punctul de vedere simbolic al Euharistiei. El a negat doctrina catolică a transsubstanțierii, dar a fost de acord că pâinea și vinul semnifică trupul și sângele lui Iisus Hristos, dar nu devin literalmente trupul și sângele lui Iisus. Diferențele teologice ale lui Zwingli cu privire la acest subiect fata de opiniile lui Martin Luther au dus la eșecul Colocviului de la Marburg, colocviu care trebuia sa aduca unitate între cei doi lideri ai miscarii protestante.
Zwingli a crezut că statul trebuie guvernat cu ajutorul unei inspiratii divine. El a sustinut că atât biserica, cat și statul, sunt plasate sub conducerea ultimativă a lui Dumnezeu. Creștinii fiind obligați să se supună guvernului, dar nesupunerea civilă a fost permisă în cazul în care autoritățile au acționat împotriva voinței lui Dumnezeu, incalcand sfintele Scripturi. El a avut o preferință pentru o aristocrație conducatoare in functii de conducere alese, insa intr-un mod democratic de toti cetatenii.
Relația dintre biserică și stat, în doctrina lui Zwingli, este reprezentată cel mai bine într-o statuie de Wasserkirche, în care el stă cu o Biblie într-o mână și o sabie în alta. Pentru el, Biserica și statul sunt una sub conducerea lui Dumnezeu. Dezvoltarea relațiilor complexe dintre biserică și stat în opinia lui Zwingli poate fi înțeleasă doar prin examinarea contextul vieții sale, orașul Zürich și mai ales Confederația Elvețiană . Scrierile sale mai vechi, înainte de a deveni un reformator, dezvăluie o dragoste patriotică fata de țara lui, o dorință de libertate și opoziția față de mercenariatul elvetic prin care tinerii cetățeni elvețieni au fost trimisi pentru a lupta în războaie străine pentru beneficiul financiar al guvernelor cantonale. Viața lui ca preot de parohie și capelan in armată a contribuit la dezvoltarea preocuparii sale pentru moralitate și dreptate.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
