Plotin , scoala Gnostică-Neoplatonistă şi Manuscrisele de la Nag Hammadi
| 20/02/2013 | Autor theophyle Categorii: Esoterica, Magazin Istoric |
Plotin s-a născut în Egipt, la Lykopolis (cca. 205 d.Hr.) si a studiat filozofia la Alexandria, avându-l drept maestru pe Ammonios Saccas, un filozof platonician, care nu a scris nimic, întocmai ca şi Socrate. După ce a asistat la o prelegere a lui Ammonios, profund impresionat, Plotin a rămas în preajma lui Ammonios timp de 11 ani. E de notat că un alt elev celebru al lui Ammonios, dar considerabil înaintea lui Plotin a fost Origen, marele teolog crestin, care nu trebuie confundat cu un alt Origen, coleg cu Plotin la “şcoala lui Ammonios”. În 244 se stabileşte la Roma, unde deschide o şcoală filozofică proprie, care îşi va dobândi în scurt timp un renume deosebit în cercurile senatoriale.
Plotin a beneficiat de protecţia şi prietenia împăratului Gallienus, care pare să fi susţinut la un moment dat “proiectul Platonopolis“ – reconstrucţia unui oraş ruinat ca “cetate a filozofilor” – care ar fi trebuit guvernată după principiile din Republica lui Platon. Dar, se pare că din cauza unor intrigi de la curte, proiectul a eşuat.
Moare în Campania, la Minturnae in 270 d.Hr, după o boală grea. Înainte de a-şi fi dat sufletul, în 270, Plotin ar fi rostit: “Mă străduiesc să înalţ divinul din mine la divinul din Univers” – nu se putea propozitie mai gnostica decat aceasta.
Prelegerile şi scrierile sale filozofice au fost prelucrate cu o remarcabilă acurateţe de principalul său discipol, Porfir, şi publicate între 301 – 305 sub titlul de Enneade, tot el scriind şi Vita Plotini. Cele 54 de tratate incluse în Enneade sunt, de fapt, comentarii asupra unor teme clasice, din filozofia greacă anterioară (inspirate nu numai din Platon, ci şi din Aristotel, stoici, etc.) pe baza cărora, Plotin construieşte o doctrină originală. Compuse într-un limbaj eliptic şi adesea foarte obscur, cu formulări tatonante, ele expun în chip nesistematic o filozofie extrem de sistematică. Plotin a încercat să concilieze în scrierile sale exigenţele raţionalităţii, caracteristică filozofiei greceşti, cu aspiraţiile mistice.
Porfir a împărţit opera lui Plotin în şase grupe, fiecare a câte nouă tratate. De aici numele de Enneade (Eννεαδες de la εννεα “nouă) acordate grupelor de câte nouă tratate. În viziunea lui Porfir, prima Enneadă tratează chestiunile de etică, a doua şi a treia pe cele de fizică, a patra Enneadă cuprinde tratatele care au ca temă Sufletul, a cincea pe cele care au ca temă Intelectul, iar a şasea Enneadă pe cele care se referă în mod precumpănitor la Unul. Cine a vazut Matrix – o sa-l intalneasca pe Unul (Aiōn teleos) lui Plotin.
Alunecând spre ocultism, bazat pe “mitosul” pagan influentat si de “religiile misterice”, Plotin este “de-facto” carmaciul platonismului, care devine gnostic. Parte din ideile lui Plotin sunt revalorificate de creştinismului renascentist si în secolul XV, prin intermediul culturii arabe (sufite in majoritatea ei) şi reabilitat, în Renaştere, odată cu interesul renascut pentru Platon. În secolele următoare, interesul filozofic pentru Porfir cunoaşte un nou declin. La începutul secolului XIX, Plotin devine un “autor la modă”. Goethe îl citeşte cu entuziasm şi scrie chiar versuri “plotiniene”. Ceva mai târziu, Plotin este citit şi comentat de Hegel, care formulează şi obiecţii în timp ce Schelling se simte foarte apropiat de Plotin în cadrul teoriei sale despre Absolut. Mai trebuie menţionată şi influenţa lui Plotin asupra lui H.Bergson si inceputurile neo-gnosticismului modern.
Manuscrisele de la Nag Hammadi – Preambul.
Una din cele mai importante surse in analiza implicatiilor religioase ale gnosticismului o reprezinta Manuscrisele de la Nag Hammadi. Aceste manuscrise reflecta gandirea religioasa paralela si diferita de aceea a crestinismului timpuriu, si care folosindu-se de tezele crestine incearca o viziune diferita de cele care se incadrau in normativul considerat crestin in primele secole dupa inaltarea lui Iisus. In aceasta postare am sa incerc sa discut continutul general al acestor manuscrise si intr-o postare sau doua voi discuta despre cateva din aceste manuscrise descoperite la Nag Hammadi.
Cateva lucruri necesare de precizat inainte de discutia propriu-zisa. Crestinismul timpuriu, care incepe de la inalţarea Domnului si se termina cu crearea primului crez crestin ordinat de la Nicene (325 d. Hr.), acceptat de toate bisericile considerate (astazi) crestine. In aceasta perioada au existat nenumarate dispute pentru stabilirea cine este crestin si ce este crestinismul.
Fara a intra in esenţa lucrurilor, subliniez ca au existat cateva curente religioase, care se considerau crestine, influentate de curentul Cultural-Filozofic, numit gnosticism. Asadar nu se poate vorbi doar de un singur gnosticism unificat care se dorea crestin, ci de mai multe. A existat un gnosticism persan (mandeienii), altul egiptean (setienii), sirian (maniheienii si calebienii) si au existat si cateva europene (bogiomili si catarii). Asta numai cand vorbim despre cei care se credeau sau au fost considerati crestini.
Fara a apela (inca) la opinia personala vreau sa dau curs unui citat al lui Hans Jonas, coniderat unanim drept cel mai mare expert in gnosticism:
“vilification, parody, caricature, conscious perversion of meaning, wholesale reversal of value-signs, savage degrading of the sacred, and gleefully shocking blasphemy” (Levy, David Hans Jonas: The Integrity of Thinking. University of Missouri Press-2002). Tradus intr-o romaneasca simpla zice Hans Jonas despre gnosticismul care se considera crestin: “defaimare, parodie, perversiunea intelesurilor, un ansamblu de valori si simboluri care degradeaza salbatic cele sacre si promoveaza intr-o veselie blasfemia”.
Nimic mai mult decat parerile patristice din majoritatea scrierilor timpului respectiv. Manuscrierile de la Nag Hammadi au fost gasite intr-o pestera in desertul din sudul Egiptului, langa o manastire coptica antica (Sf.Pachomius), care a fost fondata de Abba Pachomius, tatal monahismului crestin. Probabil aceste scrieri au fost ascunse (si nu arse) in clipa cand acest curent a devenit indezirabil fata de crestinismul copt.
Manuscrisele de la Nag Hammadi contin o varietate de texte, de la evanghelii secrete, poeme si descrieri quasi-filosofice ale originii universului, pana la mituri, magie si instructiuni ritualice. Este clar din interogarea celor care au gasit aceste texte ca o parte din ele s-au pierdut pentru totdeauna, arse sau aruncate. Insa ceea ce a ramas este remarcabil: 52 de texte din primele secole ale erei crestine, inclusiv o colectie de Evanghelii crestin-gnostice necunoscute.
Aceste manuscrise impartite in 13 codexuri (codice) care cuprind diferite carti care trateaza subiecte religioase sau tratate filozofice “adaptate” la viziune gnostica (exemplul “Republicii” lui Plato, profund distorsionat). Majoritatea acestor scrieri sunt din punct de vedere teologic lipsite de valoare si de multe ori puerile pana la dezgust. Inca odata gnosticismul religios este revoltator, cel filozofic si cultural interesant si de luat in seama. Paralele intre el si viata noastra in contemporaneitate in postarile urmatoare.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Bogomilii şi catharii sunt mai “concreţi”, mai aproape de noi. Aşa că sunt mai uşor de înţeles deşi credinţa lor e cam înspăimântătoare.
Aştept continuarea.