Locasuri divine: de la zigurat la templu (1)
| 30/04/2013 | Autor theophyle Categorii: Esoterica, Magazin Istoric |
Ziguratul
De la inceput trebuie sa subliniez ca putinele mele cunostinte arhitecturale sunt la nivelul unui amator informat si de aceea voi ramane in parametrii istoriei, lingvisticii, eventual arheologiei si pe teritoriul cunoscut de mine al ideilor religioase, care eventual pot fi considerate legate de
locaşurile prezentate. Asadar asteptarile cititorului nu trebuie indreptate spre constructia fizica, ci spre ceea ce reprezinta ea. Primul locaş pe care doresc sa-l prezint este ziguratul. Originar in Orientul Mijlociu, poate fi considerat o forma tranculturala de constructie cu caracter religios. Au fost desoperite zeci (poate sute) de locasuri din junglele Americii de Sud pana in insulele Sumata, care pot definite ca zigurate, referinta o reprezinta intotdeauna ziguratele Babiloniene, care mai mult sau mai putin si in feluri diferite pot fi localizate din Vestul Iranului pana in insula Italiana, Sardinia. Cel mai estic zigurat este cel Iranian Chogha Zanbil, probabil de origine Elamita. Cel mai vestic zigurat este cel aflat in insula Sardinia, denumit de italieni “altare preistorico di Monte d’Accoddi“, doamne fereste zigurat, desi toata ziua, noaptea si in toate anotimpurile anului este un zigurat. De ce nu doresc italienii sa-l numeasca pe numele consacrat, simplu, le demoleaza conceptia istorica.
Numele de zigurat vine dintr-o etimologie pe care personal nu o accept in ruptul capului. In orice enciclopedie va veti uita veti putea citi ca zigurat (eng. Ziggurat), care se trage din acadianul (akkadianul) ziqqurrat, care zic expertii este “construit pe un loc inalt”. Adevarat, zic eu, dar acesta expresie este explicatia cuvantului aproximativ 1000+ de ani dupa ce a fost 
construit primul zigurat de sumerieni. Zigurat este un cuvant de origine semita, pe cand sumerienii, nefiind semiti, nici macar nu au cunoscut acest cuvant. De ce va bat eu la cap, si de ce este important, pentru ca doresc sa revenim la denumirea si sensul clasic al acestui locas de cult. In sumeriana numele acestor locase a fost DAaP-TU, intr-o traducere decenta poate tradus ca “penetrare” (in sensul sexual). Aceasta sens a fost preluat fara probleme de acadieni si amoraiti si mai tarziu de evrei (zkur / zgur este erectie, simplu). Cunoscand mitologia antica cunoastem si relatiile sexuale pe care povestesc miturile le-au avut omanenii cu zeii, suficient este sa citim “Legendele Olimpului” cu care am copilarit ca sa ne dam seama cine a fost Hercules sau Achiles, etc. Bineinteles ca traducerea este aiuristica, nu are nici un sens si denatureaza ideea cultica si religioasa.
Asta pentru a reveni la “Axis Mundi“. Religiile antice vedeau axa lumii (columna cerului) si in sensul unirii dintre divinitate si umanitate, unire care era nu numai spirituala, ci si una fizica. Ziguratul reprezenta falusul (phallus) prin care divinitatea cereasca fecunda “mama tera” si genera umanitatea. Accesul in zigurat era permis numai preotilor sau demnitarilor (vezi Templu din Ierusalim) – preotii (cohanim) sau demnitari cu functii religioase specifice (Leviti). Aceste obiceiuri au fost pastrate si in Judaism si in Crestinism si in Islam, bineinteles atrofiate si scoase din context, dar au fost pastrate. Functia marelui preot va fi explicata in contextul templului peste cateva articole viitoare.
Ziguratul in majoritatea oraselor antice avea si alte obiective. Ziguratul functiona defacto ca locul in care autorii si scribii scriau sau copiau texte de toate felurile, se faceau “marile afaceri” politice sau comerciale, se facea politica orasului sau al regatului. Ziguratul Mesopotamian era nu numai un centru religios, ci si un centru intelectual, politic, cultural si economic. Suficient sa ne amintim de Iisus si zarafii din curtea templului ca sa vedem ca ziguratul si dupa aceea templul au fost de fapt centrul acivitatii in orasul antic, un fel de “city” religios si economic.
Turnul din Babel
In cartea biblica a Genezei (“Facerea) versetele 11:-9 se vorbeste de un turn mitic construit de oameni pentru a “atinge divinitatea”, exact in sensul in care am vorbit in postarea anterioara. Cuvantul Babel este dublu in sensul lui, in primul rand, este localitatea Babel-Babilon, al doilea sens este criptic pentru cititorul Bibliei in limba Romana, sa vedem textul:
11:1 Tot pămîntul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte.
11:2 Pornind ei înspre răsărit, au dat peste o cîmpie în ţara Şinear; şi au descălecat acolo.
11:3 Şi au zis unul către altul: „Haidem! să facem cărămizi, şi să le ardem bine în
foc.” Şi cărămida le-a ţinut loc de piatră, iar smoala le-a ţinut loc de var.
11:4 Si au mai zis: „Haidem! să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vîrf să atingă cerul, şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pămîntului.”
11:5 Domnul S’a pogorît să vadă cetatea şi turnul, pe care-l zideau fiii oamenilor.
11:6 Şi Domnul a zis: „Iată, ei sînt un singur popor, şi toţi au aceeaş limbă; şi iacă de ce s’au apucat; acum nimic nu i-ar împedeca să facă tot ce şi-au pus în gînd.
11:7 Haidem! să Ne pogorîm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora.”
11:8 Şi Domnul i-a împrăştiat de acolo pe toată faţa pămîntului; aşa că au încetat să zidească cetatea.
11:9 De aceea cetatea a fost numită Babel, căci acolo a încurcat Domnul limba întregului pămînt, şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe toată faţa pămîntului.
In ultimul verset se spune, citez “a fost numită Babel, căci acolo a încurcat Domnul limba întregului pămînt…” Criptic pentru cititorul roman, nu si pentru cititorul semit, care stia ca Babel este si “a incurca” (ebr. vb. bilbel = a incurca). Aceste versete au o incarcatura teologica extraordinara, despre care cred ca am vorbit in cateva comentarii, au insa si o incarcatura mitica-explicativa (de ce sunt atatea limbi pe pamat). Impresia pe care a avut-o autorul biblic in fata ziguratul Etemenanki (sum. É.TEMEN.AN.KI – templu care leaga pamntul cu cerul) a fost probabila inspiratie a naratiunii Biblice. 
Acest autor prezumtiv ar fi avut posibilitatea (probabil cea mai plauzibila) sa-l vada inaintea lui Hamurabi (1792–1750 i.Hr), deoarece stim ca acesta exista pentru ca este pomenit in poema Enûma Elish, aproximativ contemporan cu Hamurabi, si aceasta in cazul ca Geneza este o carte veche a Bibliei. In cazul ca Geneza ar fi o carte mai noua, scrisa asa cum o minoritate de cercetatori cred in timpul diasporei Babiloniene, autorul biblic ar fi avut posibilitatea sa vada reconstructia ziguratului in timpul regatului neo-babilonian, in timpul lui Nabucodonosor al II-lea.
Ziguratul Etemenanki a fost construit aproximativ la sfarsitul mileniului al III-lea de Acado-Sumerieni si dedicat zeului Marduk, distrus in 689 i. Hr de Sennaherib cand a cucerit orasul si a fost reconstruit intr-o perioada de 88 de ani si rededicat de Nabopalsar si Nabucodonosor al II-lea aceluiasi zeu Marduk, care a fost intotdeauna protectorul Babilonului. Descrierea acestui zigurat exista din doua surse, prima care-l citeaza pe Nabucodonosor al II-lea intr-o tableta gasita la Uruk si care dateaza 229 i.Hr. si o a doua sursa este Herodot din 440 i.Hr, care-l denumeste Etemenanki = Marduk = Zeus Belus. Din cele doua descrieri stim ca acest zigurat era construit pe o fundatie patrata de vreo 90-100 m si ca avea 7 nivele, nu cunoastem inaltimea exacta. Cu timpul, acest zigurat s-a deteriorat dupa decaderea Babilonului, in timpul primilor regi Persani, care au mutat centrul puterii la Suza. In 331 i.Hr Alexandru Macedon a ordonat renovarea lui, dupa intoarcerea din India in 323 i.Hr; deoarece constructia nu progresase, a ordonat nivelarea terenului si reconstruirea ziguratului, dupa moartea lui proiectul a fost abandonat. Regele Selucid Antiochus I-ul a ordonat si el reconstructia. Nereusitele tehnice l-au enervat, si el ca si antecesorul sau a nivelat terenul abandonand proiectul. Aceasta este povestea celui mai important zigurat al antichitatii, care impreuna cu gradinile suspendate ale Babilonului au ramas subiecte de povesti pentru contemporaneitate. Parerea mea personala este ca acest zigurat este probabila sursa a faimosului turn din Babilon, fie el in prima versiune Acado-Sumeriana sau a doua Asiriana.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
