Cultura Manuscrisului
| 26/02/2013 | Autor theophyle Categorii: Carte, Magazin Istoric |
Cultura Manuscrisului este perioada marcata de aparitia curentului religios Devotio Moderna (dupa Conciliul Lateran din 1213) si pana pe la vreo suta de ani dupa dezvoltarea tiparului (1440). Aceasta perioada se caracterizeza prin dezvoltarea a doua meserii care ne insotesc pana in zilele noastre cea de librar si cea de papetar, cu mici modificari, bineinteles. Aceasta perioada este caracterizata de o schimbare in felul in care erau produse manuscrisele si incepe comercializarea lor. Secolul 13 gaseste in Paris o populatie literata neclericala suficient de avuta pentru a-si procura manuscrise cu o literatura religioasa si nereligioasa. Venind din zona iberica (islamica) apar operele traduse ale clasicilor greci, legende si literatura romantica-cavalereasca. Aceste produse literare nu puteau fi difuzate in nici un caz de manastirile catolice apusene. Existand cerinta si mijloacele financiare, s-au creat ateliere in afara manastirilor, in care cativa scribi si ilustratori produceau aceste manuscrise laice si religioase.
Nu cunoastem exact mecanismul asocierii si nici relatiile intre ei si manastirile care totusi detineau monopolul scrierilor religioase, dar stim ca meseria de Librarius era ceva care reunea meseriile de scrib, librar (vanzator de manuscrise) si bibliotecar. O alta meserie, cea de stationarius (se poate traduce in romana, papetar in engleza stationary este sinonimul romanesc al papetariilor) reprezentata de cei care procurau materiale de scris (la inceput pergament si dupa aceea hartie) dar ei erau si procuratori de surse literare si de fapt erau distribuitori de lucrari (‘’proiecte”) pe care librarii trebuiau sa le execute. Deoarece producerea unui manuscris in totalitate era greoaie si ineficienta, s-a elaborat o metoda in care un manuscris era “descompus” in fascicole si copiat de mai multi scribi-copisti (mai tarziu studentii de la universitati). Aceste “fascicole” numite “peciae” erau compuse de obicei din 4 coli folio (aproximativ 8 pagini in zilele noastre). Fascicolele erau vandute sau inchiriate studentilor si profesorilor. Cumparatorul care nu era afiliat unei universitati nu le putea cumpara decat in intregimea manuscrisului. Regularizarea afacerilor cu manuscrise era in totalitate in responsabilitatea universitatilor. Librarii si papetarii erau primiti numai sub juramant (religios) ca vor copia exact continutul cartilor fara nici o schimbare de continut, si in special in totalitatea lui. Acesti oameni depuneau o garantie baneasca substantiala si nu puteau fi schimbati decat dupa moartea lor, cu urmasii lor directi.
In 1307 Filip al IV-lea “cel Frumos” (Philippe le Bel) instituie pentru prima data in istorie o taxa de 4% pe care noi o numim astazi TVA,. Singurii care nu vor plati aceste taxe sunt acesti mestesugari ai cartii si universitatile care-i supravegheau. Preturile manuscriselor erau fixe si profitul fixat la 3 % din valoarea proiectului. In atentia guvernantilor de doi bani si “producatorilor” de carti din zilele noastre.
Din nefericire aceasta perioada extrem de importanta in istoria culturii universale este foarte putin cunoscuta publicului si poate nici nu prezinta prea mare interes , desi tot ceea ce numim noi astazi carte s-a nascut atunci si a ramas cam la fel, cu foarte putine schimbari pana in zilele noastre. In evolutia “memoriei vegetale”, asa cum este ea denumita de Umbert Eco nu exista perioada mai semnificanta decat aceasta perioada. Tiparul care a proliferat opera scrisa a constituit o revoutie tehnologica si nu una mentala. Revolutia mentala s-a petrecut in aceasta perioada, cea tehnologica in perioada urmatoare, si Renasterea devenind o sinteza intre cele doua.
Sfarsitul Evului Mediu este marcat de finalizarea procesului sincretic intre culturile iberice necrestine si crestinismul umanist occidental. Tot ce putea fi luat, a fost luat si transformat in “cultura europeana” de care avem parte 
toti si in zilele noastre. Daca exista un decalaj (voi credeti ca exista? 
) intre vestul si estul Europei, el s-a nascut atunci. Acei 200 de ani care lipsesc in mentalitatea est-Europeana sunt acei 200 de ani care nu au existat in estul-Europei. Sirul de imparati slabi si prosti de care a avut parte Bizantul in acea perioada, impreuna cu birocratia si coruptia bizantina, care pana la urma au dus la caderea imperiului bizantin, au fost principala cauza a indepartarii culturale si mentale intre estul de vestul continentului. Victimizarea istorica, “vai, noi am tinut pieptul Otomanilor” nu tine, in secolul al XIII-lea turcii Otomani nu erau la Dunare.
Ce s-a intamplat in aceast exceptionala perioada premergatoare tiparului si Renasterii: (1) au aparut aproape toate “meseriile” legate de productia si comercializarea cartilor; (2) a aparut prima “metodologie” de productie combinata a cartilor; (3) a aparut structura cartii pe care o cunoastem astazi: 3.a.) cuprinsul (tables of contents); 3.b.) lista capitolelor; 3.c.) titulatura si numerotarea ei (running headlines); 3.d.) numerotarea paginilor cu numere arabe (1,2,3…); 3.e.) indexul de subiecte; (4) a aparut profesia de ortograf, care trebuia sa se ocupe de ortografia corecta a textului si care trebuia sa-si “faca treaba” dupa conventii stricte, cunoscute tuturor si cel mai important, felul in care aceste corectii trebuiau SA fie incluse in manuscrisul deja scris. (5) au aparut addenda si anexa prin care se puteau actualiza manuscrisele si in sfarsit au aparut eratele in scopul folosit si in zilele noastre.
Cel mai important lucru insa, a fost introducera masiva a hartiei ca inlocuitor al pergamentului. Din nefericire calitatea proasta a acestei hartii a fost principala cauza din care nu s-au pastrat multe manuscrise din aceasta perioada. Se poate discuta inca mult despre ce s-a intamplat in aceasta perioada, din nefericire nu vad interesul public, asa ca dupa o ultima continuare, in care vom discuta despre Incunabule (sing. Incunabulum pl. Incunabula) vom parasi subiectul.
Bibliografie:
Barker, Nicolas A Potencie of Life : Books in Society : The Clark Lectures 1986–1987, British Library Studies in the History of the Book. London: British Library, 1993.
Rouse, Richard H., and Mary A. Rouse. Manuscripts and Their Makers : Commercial Book Producers in Medieval Paris, 1200–1500. 2 vols, Illiterati Et Uxorati. Turnhout, Belgium: Harvey Miller, 2000.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Buna seara 🙂
frumos si interesant!
Buna mar 🙂
Astia vor sa ne sacatuiasca sufletele. Nu vom accepta!
Excelent post. Acum cativa ani am vazut o foarte frumoasa expozitie de manuscrise la Getty, o istorie a manuscrisului (cu opere din colectia muzeului) care a mers in paralel cu o expozitie itineranta a unei manastiri din desertul Sinai (imi scapa acum numele ei). O experienta de neuitat.
Buna Clemy,
Multumesc. Manastirea este Santa Caterina.
Multumesc, atat pentru acest articol cat si pentru multe altele pentru care nu am mai multumit. De comentat, nu vad ce as putea 🙂
Daca tot ati amintit, poate ca ar merita dezvoltat subiectul cu ramanerea in urma a Estului. Eu sunt inca in etapa cu tinutul pieptului 😉 Va multumesc anticipat si imi cer scuze pentru indrazneala.
Cu placere,
raspunsul este groaznic de simplu. Noi nu am avut “scolasticism”, renasterea a intarziat cu aproape doua secole. Deci asta este raspunsul. O sa-l vedem argumentat intr-o postatre de astazi (sau maine) cand vom discuta despre cultura tiparului (primar)