Comorile Templului: Chivotul Legii – 1
| 08/05/2013 | Autor theophyle Categorii: Magazin Istoric |
Am incercat in postarile “etiopiene” sa dau putine amanunte despre cultura lor si istoria atat de interesanta, care intr-un fel incepe cu magica cunostinta 
dintre Regele Solomon si Makeda, Regina din Saba si ajunge la apogeul creatiei istoriei unui popor, care-si bazeaza identitatea nationala pe intamplari petrecute pe alte meleaguri, in legatura cu un alt popor. Aceasta istorie are o dovada: aceasta dovada este Chivotul Legii, despre care ei afirma ca ar exista in patrimoniul etiopian pastrat cu sfintenie in biserica Sf. Maria – Maica Domnului din Axum. Am hotarat sa nu ma limitez la partea finala a povestii, adica la Axum, locasul in care Etiopienii afirma ca se afla dovada mitului lor national, ci sa pornesc de la inceput povestea fabuloasa a unui relicve sfinte, care pentru mine este extrem de diferita de perceptia obisnuita despre acest artefact.
Am sa incerc un demers stiintific, fara cinismul cercetatorului si unul religios, fara apologetica credinciosului, sper ca ma veti insoti in aceasta mica aventura, care pentru mine a fost reala si personala.
Chivotul Legii dispare din istoria biblica in Cartea lui Ieremia 3:16 cu o consolare intr-un viitor mult mai bun pentru cititorul Bibliei.
” Cînd vă veţi înmulţi şi veţi creşte în ţară, în zilele acelea, zice Domnul, nu se va mai vorbi de chivotul legămîntului Domnului, şi nu-i va mai veni nimănui în gînd, nu-şi vor mai aduce aminte de el, nu-i vor mai simţi lipsa, şi nici nu vor mai face altul“.
Exista cateva supozitii legate de aceasta disparitie:
- Faraonul Şişak cand a cucerit Ierusalimul (Shoshenq I, a XXI-a dinastie intre 944-924 i.Hr.) si l-a dus in capitala lui Tanis .
- A fost ascuns de preotii templului inainte de cucerirea Ierusalimului de Asirieni.
- Menelik I-ul, presupusul fiu al lui Solomon, l-a “transferat” in Etiopia fara voia tatalui sau.
- Transferarea lui in Egipt de catre preotii templului in timpul regelui Manase (cel rau; 687 – 642 i.Hr) care a instalat in Templu idoli straini si s-a inchinat lui Ba’al. (Templui iudaic din Elefantine).
- Templierii au gasit Chivotul Legii si l-au transferat: (a) in Franta; (b) in Scotia; (c) in Etiopia.
Vom urmari din punct de vedere istoric toate ipotezele si vom analiza probele atatea cate sunt. Din punctul meu de vedere, Chivotul Legii a fost si va fi intotdeauna o metafora, care va reflecta “puterea cuvantului in fata chipului cioplit”, spiritualitatea in fata materialului, slova scrisa in fata aurului, argintului sau pietrelor pretioase.
Iudaismul, Crestinismul si Islamul sunt religii istorice, in care istoria se desfasoara liniar de la inceputul timpurilor in momentul “Facerei” si pana la sfarsitul timpurilor la “Judecata de apoi”. In Iudaism si Crestinism, Dumnezeu face parte integrala din istorie, in Islam el este deasupra istoriei.
Asa cum piatra sacrificiului de pe Muntele Moria (sacrificiul lui Abraham) reprezinta intrarea Divinitatii in istorie, Rastignirea lui Iisus este acceptarea intregii umanitati alaturi de “poporul ales,” devenind cu totii alesii Lui in istoria pe care Dumnezeu ne-o harazeste. Chivotul legii devine asa cum am citat mai sus si in continuarea versetului Ieremia 3:16 in 3:17 –
“În vremea aceea, Ierusalimul se va numi scaunul de domnie al Domnului; toate neamurile se vor strînge la Ierusalim, în Numele Domnului, şi nu vor mai urma pornirile inimii lor rele”.
Muntele Nebo
Pentru o mai buna intelegere a celor ce vor urma, propun o mica incursiune “didactica” in religia iudaica. Pentru majoritatea populatiei, religia iudaica este o religie straveche, bazata pe o revelatie ( a lui Moise), pe o scriptura – Biblia Ebraica, numita si Vechiul Testament, si o traditie transmisa oral si dupa aceea scrisa. Adevarat, religia iudaica contemporana este exact ceea ce am mentionat mai sus.
Este aceasta religie cea originala a israelitilor antici? Raspunsul este absolut negativ. Iudaismul contemporan este o religie “noua”, bazata pe religia israelitilor antici, dar diferita. Aceasta religie, exact ca si crestinismul, sunt religii care s-au dezvoltat IMPREUNA, timp de un secol, avand la baza aceleasi traditii pana in anul 95 d.Hr, cand s-a produs schisma finala dintre cele doua religii. Deoarece demersul meu nu este teologic, ci mai mult istoric-arheologic, voi incerca in cateva cuvinte sa descriu atat cat pot si cat stim noi despre vechea religie israelita.
Vechea religie israelita era “geocentrica,” adica una care se baza in primul rand pe un ritual traditional, intr-un loc care a fost stabilit prin traditii, care s-au constituit in primele 5 carti ale lui Moise, numite la evrei Tora si la crestini Pentateuh. Sarbatorile israelitilor erau in majoritatea lor agrare (exact ca in tot Orientul). Anul incepea (ca si astazi) dupa terminarea lucrarilor agricole (toamna) si erau tot felul de sarbatori, care sunt si astazi parte din calendarul iudaic, binenteles pierzand in mare parte sensul original (sarbatoarea semanatului, a culesului, a recoltei, etc). Singura si principala sarbatoare in afara calendarului agricol a fost (si este) sarbatoarea “pastelui” (Pesah), care implica si pelerinaj la Templul din Ierusalim si aducerea jertfei individuale (inclusiv tributul la templu).
Dupa daramarea Templului de catre Romani in anul 70 d.Hr, religia iudaica s-a transformat dintr-o religie geocentrica intr-una canonica-docrinara, bazata pe Scriptura si traditie, exact ca cea crestina. Asadar importanta Chivotului Legii devine mai mult simbolica decat factuala.
Asa cum am spus in postarile anterioare, cred ca Chivotul nu a parasit niciodata Ierusalimul, ci a fost ascuns intr-una din tainitele muntelui si nu a fost gasit pana in zilele noastre, sau a luat drumul pustiului si a fost ingropat cu multe alte comori in Desertul Iudeiei. O interesanta si ultima amintire a Chivotului o gasim in Cartile Macabeilor. Cartile Macabeilor fac parte din Vechiul Testament Ortodox si Catolic, dar sunt considerate apocrife de Protestanti si de Evrei. Evreii, desi le considera sfinte, nu le-au introdus in Biblia lor din “motivul de vechime” (cartile au fost scrise in ultimul secol i.Hr); parerea mea difera dar nu este relevanta in contextul actual. In a doua Carte a Macabeilor (2:4-7) este scris:
4. Şi era tot în acele scrieri cum că proorocul, luând poruncă de la Domnul, a poruncit ca să aducă cu sine cortul şi chivotul. 5. Şi ieşind la muntele în care s-a suit Moise şi a văzut ţara ce i s-a dat ca moştenire, Ieremia a venit acolo şi a aflat loc în peşteră, şi cortul şi chivotul şi jertfelnicul tămâierii le-a băgat acolo şi a astupat uşa. 6. Şi venind unii din cei care mergeau după el, ca să însemne calea, n-au putut-o găsi. 7. Aflând acest lucru, Ieremia i-a înfruntat şi a zis că necunoscut va fi locul acela, până când va aduna Dumnezeu adunarea poporului şi Se va milostivi.
Problema este localizarea Muntelui Nebo; traditia il localizeaza, bineinteles in Estul Ioradanului (azi Iordania), paralel orasului Ierihon. Este sigur in Estul Iordanului pentru ca pe acest munte a murit Moise, care a privit Tara Promisa, dar nu a intrat in ea (vezi Deuteronomul 34:1), problema ar fi ca urmare traditiei sunt doi munti care ar corespunde descrierii.
Acceptand descrierea din cartea Macabeilor, vom incerca sa localizam acest munte si vom specula daca Ieremia ar fi putut ajunge acolo, cum si cand. Toate acestea in articolul viitor.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Interesant subiect si mai ales interesanta aceasta descriere istorica – arheologica. Iertate sa-mi fie gandurile dar, nu corespunde cu partea teologica care se practica. Sunt curioasa in articolul urmator care este al doilea munte, ptr ca din datele stiintifico-istorico-arheologice rezulta 100% ca Muntele Nebo, se afla in estul Iordaniei, acolo unde se spune ca ar fi murit Moise.
Multumesc pentru subiectul zilei.
O zi frumoasa alaturi de cei dragi.
Cu placere Paula,
O zi frumoasa si luminoasa si voua 🙂
Două întrebări:
– de ce 95 d.Hr.?
– din reproducere nu e clar – cu ce anume semăna Templu? din ce ai zis tu probabil era o copie a arhitecturii Tyr-ului, dar cum anume era arhitectura Tyr-ului? încerc să o leg de ceva ce s-a păstrat – Egipt, persani, dorieni; bine, cred că nu s-a păstrat prea mult nici din cea persană, dar există reproduceri detaliate
In 95 d.Hr a avut loc conciliu de la Yamina (Yavne) in care evreii au hotarat sa nu le mai dea posibilitatea crestinilor sa se roage in sinagogile lor din cauza anularea circumciziilor promovata de Sf. Pavel.
Probabil ca pana in timpul lui Irod cel mare arata asa:
http://i0.wp.com/politeia.org.ro/wp-content/uploads/2013/05/TempIer-2.jpg
Dupa reconstrutia lui Irod, arata cam asa:
http://i1.wp.com/politeia.org.ro/wp-content/uploads/2013/05/TempIer-3.jpg
Nu putem avea nici o umbra de opinie cum arata templu lui Solomon: Nu s-a pastrat absolut nimic din acel templu.
Am citit toate articolele tale la subiect 🙂
Mă gândeam la o reproducere mai detaliată, “frumoasă”.
Un fel de vedere mai de aproape, cu frize, alte motive decorative pe care le-ar fi folosit.
Ca şi cum Piranesi ar fi încercat să redea imaginea templului.
Nu-i ciudat că evreii nu au păstrat nici o descriere – bine, nu am cunoştinţe în domeniu – despre cum era templul înainte de distrugerea romană?
Până şi Platon s-a străduit să descrie templul lui Poseidon (cred) din Atlantida 🙂 – mărime, statui …
ştiu că n-ar fi putut avea statui, dar din reproducerea de mai sus seamănă ciudat de mult cu cu Atena – sau poate astea erau posibilităţile arhitecturale ale epocii 🙂
Elena,
nu stim cum arata templul lui Solomon. Parerea mea este ca ar arata aprope identic cu templele vremurilor, speculand cred ca ar arata ca templul din Baalbek – Liban. Despre templul al doilea avem chiar cunostinte arheologice si stim ca era destul de anost. Din aceasta mediocritate a fost scos de Irod cel Mare si chiar a fost frumos in termeni arhitectonici.