Clădiri celebre: Petit Trianon (Louis Quinze)
| 28/02/2014 | Autor theophyle Categorii: Arta, Magazin Istoric |
Redactat de @Demeter
Petit Trianon este un mic castel, situat pe domeniul Palatului de la Versailles, în Franţa. Castelul a fost proiectat şi construit între 1762 şi 1768 de Jacques-Ange Gabriel din ordinul lui Ludovic al XV-lea pentru vechea sa amanta Madame de Pompadour. Din nefericire, Madame de Pompadour a murit cu patru ani înainte de finalizarea acestuia. Ulterior, castelul Petit Trianon a fost ocupat de succesoarea ei, o alta vestita amanta regala, Madame du Barry.
În momentul ascensiunii sale la tron în 1774, la varsta de 20 de ani, Louis al XVI-lea a dat castelul şi parcul din jurul său reginei sale Maria Antoaneta de numai 19 ani, pentru folosinta ei exclusivă. Marie dorind să scape de Louis şi curtea lui, el ajutand-o, probabil cu placere.
Castelul Petit Trianon este un exemplu celebru de trecere de la stilul rococo, din prima parte a secolului al XVIII-lea, la stilul neoclasic, mult mai sobru şi rafinat de prin anii 1760 şi ulterior. În esenţă, Petit Trianon este un exerciţiu arhitectural al unui cub. Petit Trianon este arhitectonic interesant în virtutea celor patru faţade, fiecare concepută în funcţie de peisajul la care privea.
Construită ca un locaş intim de agrement, clădirea a fost concepută pentru a solicita interacţiunea minima dintre oaspeţi şi servitorii castelului. În acest scop, mesele din sala de banchete au fost concepute pentru a fi mobile, mecanic coborâte şi ridicate prin podele, astfel încât prezenta servitorilor sa fie practic de nevăzut. Mesele nu au fost niciodată construite, dar delimitarea si aparatele mecanice pot fi văzute în fundaţia cladirii.
Designul apartamentului reginei reflecta necesitatea neîncetata a reginei Marie Antoinette pentru intimitate. Decoratia budoarului ei afişează o inventivitate unică la acea perioada, folosindu-se de panouri oglindă, care printr-o simpla manivelă pot fi ridicate sau coborâte pentru a ascunde ferestrele. Dormitorul ei, deşi simplu, este elegant, în acord cu stilul general, prevăzut cu un mobilier facut de cei mai mari maestri ai timpului (poate din toate timpurile) Georges Iacob si Jean Henri Riesener, tapetul fiind pictat de către Jean-Baptiste Pillement.
Design-ul interior: Louis Quinze
Perioada sau stilul Louis Quinze (Louis al XV-lea) a fost un stil rococo francez, manifestat in artele decorative şi într-o măsură mai mică în arhitectura. Perioada poate fi datata în timpul domniei lui Ludovic al XV (1723-1774), stilul fiind caracterizat de măiestrie supremă şi de integrare a artelor mestesugaresti de producere a mobilei cu pictura si sculptura.
Mobilierul francez al perioadei a fost fabricat în două seturi, de vară şi de iarnă. Decoratiunile sunt extrem de ornamentale, elegante insa şi proiectate pentru a se integra cu restul decorului casei. Tematica a folosit influentele orientale din Orientul Mijlociu si din Orientul Indepartat şi marmura a fost uzitata pentru a promova un efect solemn misterios al decoratiilor.
Mobilierul si decoratiunile interioare ale acestei perioade cuprind atât mobilierul, cât mai sofisticat făcut la Paris, pentru rege şi institutiile regale, dar si pentru aristocraţi şi burghezia bogată, pe de o parte, cat şi mobilierul francez executat în oraşele de provincie şi multe oraşe din care, precum Lyon şi Liège, păstrau identităţile culturale distincte de metropola. Aceasta tradiţie conservatoare artizanal-rurală a mobilierului francez a rămas intactă până la apariţia căilor ferate în mijlocul secolului al XIX-lea, aparitie care a permis transportul rapid si eficient intre diferitele centre ale Frantei.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
