Clădiri celebre: Castelul Windsor
| 22/02/2014 | Autor theophyle Categorii: Arta, Magazin Istoric, Ziarul de Duminica |
Casa de Windsor
Casa de Windsor a fost creată la data de 17 iulie 1917, din ramura britanică a Casei de Saxa-Coburg şi Gotha. Intrand in razboi cu varul Wilhelm al II-lea, Imparatul Germaniei si regele Prusiei, regele George al V-lea a hotarat printr-o proclamaţie regală sa se indeparteze de originile germanice ale monarhiei britanice, schimband pana si numele Casei Regale. Regele George al V-lea schimba numele casei germane in Windsor, locatie unde regele avea reşedinţa si domiciliul principal – Castelul Windsor. Actualul cap al Casei de Windsor este regina Elisabeta a II-a. În februarie 1960, regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a făcut cunoscut că urmaşii ei vor purta numele de Mountbatten-Windsor, care este varianta engleza a numelui german „Battenberg”. Soţul reginei, Prinţul Philip, duce de Edinburgh, provine dintr-o linie nobiliară germana-greaca-daneză a casei Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg.
Regina Elisabeta a II-a este al cincelea monarh al Casei de Windsor, urmand pe Regele Eduard al VII-lea (1901–1910), Regele George al V-lea (1910-1936), Regele Eduard al VIII-lea (1936 – a abdicat pe motiv de dragoste cu Wallis Warfield, o divortata de origine americana), Regele George al VI-lea (1936-1952).
Elisabeta a II-a (Elizabeth Alexandra Mary) – Elisabeta s-a născut la Londra la 21 aprilie 1926, fiind primul născut al Prinţului Albert, Duce de York (viitorul rege George al VI-lea) şi al Ducesei de York. Dupa 1952 a devenit regină a şaisprezece state suverane. Elisabeta a fost numită după mamă, iar numele său conţine şi numele străbunicii paterne, regina Alexandra şi respectiv al bunicii, regina Maria. Familia o alinta spunându-i “Lilibeth”. La vârsta de 13 ani l-a cunoscut pe viitorul său soţ, Prinţul Filip. S-a îndrăgostit de el şi a început să-i scrie, cât timp acesta era în Marina Regală. În 1945, la vârsta de 18 ani, Prinţesa Elisabeta şi-a convins tatăl că ar trebui să i se permită să contribuie în mod direct la efortul de război. Ea a aderat la „Women’s Auxiliary Territorial Service”, fiind cunoscută ca sergent nr. 230873 şi a fost instruită ca sofer si mecanic de locomotivă.
Elisabeta s-a căsătorit cu Filip la 20 noiembrie 1947. Elisabeta si Filip sunt verişori de gradul doi, prin regele Christian al IX-lea al Danemarcei şi verişori de gradul trei, prin regina Victoria. Înainte de căsătorie, Filip a renunţat la titlul de Prinţ al Greciei şi Danemarcei şi a adoptat titlul de Locotenent Filip Mountbatten, după numele familiei mamei sale. Chiar înainte de nuntă a fost numit Duce de Edinburgh şi a primit titlul de Alteţa Sa Regală (ASR Ducele de Edinburgh). Regina şi Ducele de Edinburgh au celebrat cea de-a 60-a aniversare de la nuntă în 2007; căsnicia lor este cea mai lungă căsnicie a unui monarh britanic. Domnia reginei este mai lungă decât a patru precursori imediaţi ai ei combinaţi: (Eduard al VII-lea, George al V-lea, Eduard al VIII-lea şi George al VI-lea). Este al treilea monarh britanic ca durată a domniei (după regina Victoria cu 63 de ani şi regele George al III-lea cu 59 de ani), al doilea monarh actual ca durată a domniei (după regele Bhumibol Adulyadej al Thailandei) şi cel mai longeviv monarh britanic.
Regina şi Ducele de Edinburgh au patru copii: Charles – Prinţ de Wales, Anne – Prinţesă Regală, Andrew – Duce de York si Edward- Conte de Wessex. Prinţul Charles de Wales (Charles Philip Arthur George Mountbatten-Windsor) s-a nascut la 14 noiembrie 1948, la Londra. Charles, actualul Prinţ de Wales, este şi moştenitor al tronului Regatului Unit. [Theophyle- O nuntă regală la englezi]
Castelul Windsor
Redactat de @Deneter
Castelul Windsor este un castel medieval şi reşedinţă regală din Windsor. Împreună cu Palatul Buckingham si cu Palatul Holyrood din Edinburgh face parte din resedintele principale ale monarhilor britanici din Casa de Windsor. Castelul este situat în centrul orasului Windsor din comitatul Berkshire, Anglia. Castelul original a fost construit după invazia normandă a lui William Cuceritorul. Inca de pe vremea lui Henric I-ul a fost folosit de o intreaga succesiune a monarhilor britanici şi este cel mai vechi palat locuit din Europa.
Castelul Windsor a supravietuit perioadei tumultoase pe timpul Razboiului Civil (perioada Oliver Cromwell), în care castelul a fost folosit ca un comandament militar pentru forţele insurgente ( parlamentare) şi închisoare pentru Carol I-ul. În timpul restaurării, Carol al II-lea a reconstruit o mare parte din Castelul Windsor, cu ajutorul arhitectului Hugh May, care a creat interioare extravagante, în stil baroc, lăudate încă si astăzi.
După o perioadă de neglijare în timpul secolului al XVIII-lea, regii George al III-lea şi al IV-lea, au renovat şi reconstruit palatul lui Charles al II-lea, cheltuind o suma exorbitanta de bani. Apartamentele regale folosite pana astazi sunt pline de mobilier rococo, gotic si baroc. Regina Victoria a făcut modificări minore în castel, care a devenit locul în care si-a petrecut o mare parte a domniei sale.
Castelul Windsor ocupă un site mare, de mai mult de cinci hectare şi combină caracteristicile unei fortificatii cu un palat şi un oraşel. Castelul de azi a fost creat intr-o secvenţa de constructii pe etape, în diferite perioade istorice, culminând cu lucrările de reconstrucţie după un incendiu în 1992
Castelul Windsor este în esenţă un design georgian şi victorian, bazat pe o structură medievală, cu caracteristici gotice, reinventat intr-un stil modern (neo-gotic). Din secolul XIV-lea, s-a încercat transformarea arhitecturii castelui printr-o reinterpretare a modei contemporane, pastrand insa tradiţiile vechi, imitând în mod repetat stiluri vechi sau chiar antice.
Curtea de sus (nivelul superior / Upper Ward) al Castelului Windsor cuprinde o serie de clădiri importante, care formeaza un patrulater central al acestui nivel. Apartamentele de stat (adica cele publice) sunt construite de-a lungul partii de nord, cu o serie de clădiri anexate de-a lungul peretelui de est. Tot in acest nivel se afla şi apartamente regale (private) cu iesire la Poarta de sud George al IV-lea, cu Turnul din colţul de sud-vest, care poarta numele regelui Edward a-III-lea. Turnul Rotund marcheaza marginea de vest a curtii. O statuie ecvestra din bronz al lui Carol al II-lea se află in fata Turnului Rotund
Apartamentele statului (publice) constituie cea mai mare parte a nivelului superior şi sunt asezate de-a lungul partii de nord a patrulaterului. Clădirea modernă se profileaza ca loc si ca format conform fundamentelor medievale stabilite de Edward III, cu un parter care cuprinde camere de serviciu şi pivniţele. Primul etaj constitue partea principala a palatului. Primul etaj, pana la capătul de vest al apartamentelor, reflecta în primul rând activitatea arhitectului Hugh May, în timp ce structura laturii de est reprezinta activitatea arhitectului Jeffry Wyattville.
Curtea de jos (nivelul inferior / Lower Ward) se află mai jos şi la vest de Turnul Rotund si ajunge pana la Poarta Normanda. Iniţial, tot nivelul de jos avea un design medieval, in timp a fost renovat sau reconstruit în majoritatea sa pe la jumătatea perioadei victoriene. Arhitectii Anthony Salvin si Edward Blore au urmarit o compoziţie Gothica care sa se incadreze cu formatul antic original.
Din nefericire avem putine detalii despre apartamentele regale (cele private), inclusiv poze autentice (cu adevarat din aceste apartamente); ceea ce am gasit si am considerat ca sunt autentice puteti privi mai sus si mai jos.
Bibliografie, note si citate:
Neville Williams, Royal Homes, Londres, Lutterworth Press, 1971
Raymond South, The Book of Windsor, Chesham, Barracuda Books, 1977
Web. Windsor Castle, Official website of the British monarchy
Wikicommon (Eng)
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
