Catolicismul românesc (3)
| 05/04/2013 | Autor theophyle Categorii: Magazin Istoric |
Teofil Seremi fost episcop ortodox şi mitropolit al Bălgradului (al Ardealului), pe numele său de mirean Toma Seremi făcand parte din mica nobilime din Teiuş (nemeşi) porneste tratativele de unire a Mitropoliei Ardealului cu Biserica Catolică, punând astfel bazele Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice. În anul 1692 episcopul Teofil Seremi este fost înscăunat mitropolit de Alba Iulia, în aceleaşi condiţii de dependenţă de biserica calvină ca si predecesorii săi (deciziile sale erau condiţionate de acceptarea lor de către superintendentul calvin). După discuţii purtate cu iezuitul Ladislau Baranyi, Teofil Seremi a convocat în 1697 sinodul mitropoliei. Printr-un act sinodal datat 21 martie 1697 se decide unirea cu Roma după regulile conciliului de la Florenţa şi exemplele precedente ale unirii de la Brest şi ale formării episcopiei greco-catolice de Muncaci.
Clerul român urma sa primească aceleaşi privilegii şi imunităţi ca şi clerul de rit latin. Pe 4 aprilie 1697 cancelarul imperial, contele Franz Ulrich Kinsky, a prezentat la Viena executivului transilvan (Gheorghe Bánffy, guvernator; M. Bethlen, cancelar; Ştefan Apor, trezorier) cererea episcopului Teofil de unire a Mitropoliei Bălgradului cu Biserica Catolică şi rezoluţia imperială a fost favorabilă. Guvernatorul Bánffy şi cancelarul Bethlen s-au arătat dezamăgiţi de aprobarea unirii românilor cu Biserica Romei. Ultimul a spus „noi destul am tudumănit şi o instanţie la împărat am dat contra instanţei aceeia, dară nimica am isprăvit, că rezoluţie tot s-au dat” [1]
Actul de unire din 1697 a fost remarcat de la început de mediile politice şi religioase din Transilvania, indiferent de poziţia acestora faţă de unire. Johannes Filstich, rectorul gimnaziului săsesc din Braşov, a notat că „în anul 1696 (!) Teofil, episcopul valahilor, părăsi cu o mare parte a neamului valah credinţa grecească şi trecu la cea romano-catolică” [2]. Martin Felmer, rectorul gimnaziului săsesc din Sibiu, repetă afirmaţia spunând că episcopul valahilor a făcut unirea propusă [3]. De asemenea pastorul lutheran din Sebeş, Andreas Gunesch, a notat că în luna mai 1697 „Valachici nostri ab Ecclesia graeca et orientale deficientes transeunt ad romano catholicam” [4].
Ca şi în cazul unirilor precedente, situaţia care urmează este confuză. Deşi declaraţia a fost făcută publică şi trimisă la Viena, şi în ciuda diplomei leopoldine din 1692, mitropolitul român rămâne de facto sub jurisdicţia bisericii calvine. Mai mult, Teofil Seremi moare subit în iulie 1697, fiind suspectată o otrăvire. Ambiguitatea situaţiei din 1697 se răsfrânge şi asupra următorului mitropolit al Ardealului, Atanasie Anghel, care merge să fie hirotonit episcop la mitropolia ortodoxă de la Bucureşti, primind daruri de la Constantin Brâncoveanu şi o instrucţiune din partea patriarhului Dositei al Ierusalimului.
Atanasie Anghel nu va retracta niciodată public unirea (deşi surse ortodoxe spun că unirea a fost renegată pentru jumatate de an în 1711), însă situaţia rămâne în continuare indoielnica. În 1700, mitropolia ortodoxa din Alba Iulia, pastorită de Atanasie Anghel, primeşte o danie importanta de la Constantin Brâncoveanu, ce va fi retrasă abia în 1701, după ce un nou sinod valideaza unirea şi după vizita sa la Viena din 1701, in urma căreia face o declaraţie oficială care arată că Mitropolia Ardealului nu mai este supusă celei din Bucuresti. Din 1701, este clar pentru toată lumea că unirea este definitivă.
Patriarhul Ierusalimului Dositei şi mitropolitul Teodosie scriau românilor din Transilvania că au dat anatemei pe „mincinosul mitropolit şi vânzătorul de credinţă şi noul Iudă, Atanasie”. Politica Vienei în Transilvania şi eforturile de catolicizare forţată au stârnit nu numai nemulţumirea românilor. Răscoala curuţilor condusă de Francisc Rakoczi al II-lea, izbucnită în 1703, a adunat alături pe români, unguri, ruteni, slovaci şi alte naţionalitâţi. Românii, slovacii şi rutenii erau presaţi din răsputeri să se accepte unirea cu Roma. Eforturi similare se făceau şi printre unguri, pentru întoarcerea lor de la Calvinism la Romano-catolicism. Alte probleme erau de sorginte social-economică. Această răscoală s-a încheiat abia în 1711. În tot acest timp Atanasie Anghel a avut parte de o mulţime de greutăţi. Ajutoare din Ţara Românească nu mai putea primi, iar cele de la Viena veneau foarte greu, din pricina răscoalei. Pe lângă aceasta, locul “intendentului calvin” fusese luat de „teologul iezuit”, care avea o misiune similară, doar că îndreptată spre Vatican. El fusese însărcinat de cardinalul Leopold Kollonich cu puteri ce depăşeau chiar şi actele sinodale redactate de iezuiţi: participa la sinoadele anuale ale protopopilor, însoţea pe episcop în vizitele canonice, cenzura cărţile tipărite la Alba Iulia, cerceta corespondenţa episcopului, îşi dădea avizul asupra candidaţilor la hirotonie, verifica gestiunea episcopului, instruia pe episcop în chestiunile teologice şi chiar avea drept de mustrare în cazul vreunei abateri.
În 1711 însă, Atanasie Anghel, împreună cu sinodul, anulează în iulie unirea cu Roma. Toate stăruinţele teologului iezuit Gabriel Hevenessi sunt zadarnice, până când, după câteva luni, izbuteşte să obţină sprijin imperial. Abia atunci, într-un sinod restrâns, controlat de iezuiţi, Atanasie Anghel face o nouă mărturisire de credinţă în favoarea unirii cu Roma, împreună cu câţiva protopopi. Atanasie Anghel moare tânăr, la 19 august 1713. Cuvântările de înmormântare sunt rostite de doi iezuiţi. Dupa mai mult de 70 de ani, unirea cu Roma si formarea Bisericii Catolice de rit Bizantin in Ardeal a fost implinita.
[1] Traducerea lui Gheorghe Şincai, Opere, III, Hronicul românilor şi al mai multor neamuri, ed. F. Fugariu, Bucureşti, 1969.
[2] Arh. Naţionale Braşov.
[3] Martin Felmer, Schriften, ed. Adolf Armbruster, Bucureşti, 1974, p. 165
[4] Johannes Trautsch, Chronicon, Coronae, 1848
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
