Terorism şi contraterorism (1) – Structuri, doctrine, costuri
| 16/04/2013 | Autor theophyle Categorii: GeoPolitica, International, Militare |
Moto: “Acei care nu studiaza istoria ii vor repeta greselile. Acei care o studiaza vor gasi alte cai de a gresi”.(Amendament anonim la legea lui Murphy)
Nota: Articolul de fata si cele doua care vor urma se ocupa de date probate cat se poate de academic si obiectiv. Toate sursele sunt publice si arhivate in diverse locuri. Bibliografia include si linkurile (unde au existat), dar este bazata si pe documente aparute in lucrari de specialitate, care nu se afla pe internet. In orice caz citatele si sursele sunt la dispozitia cititorilor pentru a completa cele mentionate in aceste articole.
Astazi este aproape clar ca unul din cele mai raspandite si atroce fenomene mondiale contemporane este terorismul. Din punct de vedere etimologic, 
numele fenomenului provine din cuvantul latin “terrere”, tradus in romana prin “ingrozitor” sau “inspaimantator”. Primul text care il aminteste este un text latin care descrie “terror cimbricus”, teroara Cimbrilor (popor germanic originar din Iutland, care apare in primul secol i.Hr. in peninsula italiana) , care sunt descrisi de Strabon (lat. Strabo) cu lux de amanunte de loc magulitoare. Modernitatea ne aminteste de “regimul de teroare” (La Terreur) al Iacobinilor pe timpul Revolutiei Franceze. Primul terorist consacrat si mentionat in istorie cu aceasta titulatura, inclusiv formatiunea paramilitara pe care a condus-o, a fost Serghei Neceaiev, comandantul gruparii radicale (revolutionar nihiliste) “Pedeapsa poporului” (1869-73). Desi nu exista o definitie clara (de fapt exista mai mult de 100 de variante diferite – vezi Schmid and Jongman 1988), eu consider ca terorismul este o actiune intentionata, care prin acte de violenta impotriva unor civili nevinovati, incearca sa castige beneficii materiale, politice sau sociale.
Terorismul ca fenomen local a existat dupa cel de al II-lea razboi mondial; majoritatea gruparilor teroriste au fost de stanga, sustinute, sponsorizate si folosite de statele comuniste in frunte cu Rusia sovietica. Din gruparile de dreapta, cea mai proeminenta a fost OAS (Organisation de l’armée secrète). Globalizarea terorismului s-a facut cu ajutorul gruparilor radicale de stanga, care au reusit sa creeze o colaborare intre diferite grupari teroriste, care actionau in regiuni diferite ale globului. Manifestarile pe care le-au luat actiunile teroriste au fost de obicei: capturarea de ostateci, rapirea si deturnarea si explozia unor avioane, distrugerea unor obiective civile cu sau fara victime (de obicei cu victime), bombardare cu ajutorul rachetelor usoare a unor obiective civile; majoritatea actiunilor au implicat armament “conventional”, in afara cazului japonez, in care s-a incercat utilizarea gazului sarin in metroul orasului Tokio. Sunt cunoscute cel putin doua cazuri care au fost demascate ca o posibila incercare de a folosi armament neconventional.
Lupta impotriva terorismului a luat o turnura dramatica dupa implicarea Statelor Unite in aceste conflicte dupa nefericitele evenimente di 9/11 – 2001. Astazi exista doua doctrine diferite in aceasta lupta: doctrina de prevenire activa – care implica contact direct cu gruparile teroriste pe teritoriile in care ele sunt localizate si doctrina de aparare pasiva – care implica numai apararea teritoriului unui stat respectiv. Majoritatea statelor lumii se folosesc de doctrina de aparare pasiva.
Deoarece gruparile teroriste in totalitatea lor sunt pe departe anti-democratice, dar se folosesc de legislatia permisiva a democratiilor occidentale; aceste democratii au mari probleme in rezolvarea pericolelor teroriste. Limitarea libertatiilor civile si tehnicile de arest si anchetare in cazul suspectilor de terorism sunt intr-o perfecta contradictie cu legile tarilor democratice, acest lucru facand lupta impotriva terorismului ineficace in majoritatea cazurilor.
Singura posibilitate de a pune stavila activitatilor teroriste in aceasta atmosfera permisiva de facto este efortul informational al statelor democratice si controlul intrarilor si iesirilor de pe teritoriile nationale.
***
Structuri, doctrine şi costuri
“Razboiul impotriva terorismului” a fost declansat la data de 7 octombrie 2001 si continua pana astazi in majoritatea teatrelor de actiune initiale si cele care s-au dezvoltat in acest deceniu. Desi razboiul din Irak nu a avut nimic comun cu terorismul la inceputurile lui, el face parte din acest conflict, in special avand in vedere ceea ce a urmat dupa demolarea regimului lui Saddam Husein. Daca Irakul nu a fost un element terorist la inceputul conflictului, el a devenit dupa caderea lui Saddam si este pana astazi.
Tactic, “Razboiul impotriva terorismului” poate fi impartit in etape si teatre de operatiuni care poarta nume codificate pe care le voi reda in original, fara a incerca o traducere (care ar iesi probabil jalnic).
Operatiunea Active Endeavour – inceputa la 4 octombrie 2001 si continuand pana astazi. Aceasta operatiune se ocupa cu inchiderea cailor de acces maritim si controlarea traficului maritim in lume, in special dintre Asia (Orientiul Mijlociu) si Africa spre Europa si Statele Unite. Punctul de forta al acestei operatiuni este Gibraltarul, intr-o masura sau alta si Bab-el-Mandeb, partial Dardanele si Sharm el-Sheikh. Pana la 31 decembrie 2010 au fost monitorizate 100 de mii de nave, abordate 100 si escortate aproape 500. [1]
Operatiunea Enduring Freedom (Afganistan / OEF-A) – inceputa pe 7 octombrie 2001, continua pana astazi. Succese – demolarea regimului taliban, instaurarea unui regim cvasi ales de afgani, construirea si antrenarea unei forte afgane, distrugerea masiva a structurilor al-Qaeda, inclusiv a unor lideri centrali si a liderului “suprem”. Insuccese – reinnoirea si intensificarea regionala a unor conflicte cu ramasitele talibane, de fapt o noua insurgenta talibana, deschiderea unui nou front in Nord-Estul Pakistanului. [2]
Operatiunea Enduring Freedom (Filipine / OEF-P) – inceputa la 15 inuarie 2002, continua pana astazi. Operatiunea era menita sa distruga cadrele locale ale teroristilor al-Qaeda si afiliatilor din organizatia islamist-terorista Abu Sayyaf. Operatiunea a avut un succes major, avand in vedere ca din 2009 nu s-au mai inregistrat nici un fel de actiuni teroriste in acest spatiu. Inainte de 2009 ultimul incident terorist a avut loc in 2007. [3]
Operatiunea Enduring Freedom (Cornul Africei – Somalia / CJTF-HOA) – La un an de la inceputul ostilitatilor in Afganistan, ramasitele teroriste din aceasta tara au inceput sa se regrupeze pe axa Yemen – Cornul Africii (Somalia – Eritreia). Toate statele mentionate sunt de fapte state fara o conducere centrala puternica, de fapt societati tribale, poate mai accentuate. Dupa 2009 exista o prezenta continua a unor forte occidentale (si australiene) in apele regiunii. Activitatile terestre sunt punctuale si nu prea mediatizate. Nu pare sa aiba un succes nici macar partial. [4]
Operatiunea Enduring Freedom (Pankisi Gorge) – Operatiunea a durat un an si jumatate si trebuia sa “inchida” posibilitatile de penetrare a trupelor islamiste aflate in Cecenia. Aceasta operatiune trebuia sa instruiasca si sa construiasca capabilitati militare superioare pentru fortele armate ale Georgiei. Operatiunea a inceput in 2002 si s-a terminat in 2004, dupa proteste repetate ale Rusiei. Rezultatul l-am vazut in 2008 (Razboiul Osetiei), cand rusii au ocupat cam jumatate din Georgia, retragandu-se dupa ce au aratat cine sunt stapanii regiunii. [5]
Operatiunea Enduring Freedom (Trans Sahara / OEF-TS) – Operatiunea a inceput la 6 februarie 2007 si trebuia sa curete regiunea de celule teroriste al-Qaeda. Operatiunea continua (si primeste si alte “obiective” – vezi conflictul libian) cam 500 de americani si inca 500 de localnici. Sunt raportate succese. [6]
Operatiunea Enduring Freedom (Kîrgîzstan) – Operatiune inceputa in 2001 si terminata in 2004. Operatiunea consta in construirea unor baze logistice pentru Statele Unite si aliatii NATO, inclusiv modernizarea aeroportului international de la Bishkek (capitala tarii). Baza de la Manas este inca operationala, conform informatiilor existente, desi a fost subiectul unor discutii aprinse cu Rusia si China. Conform unor informatii publicate de The Washington Times, China a incercat sa mituiasca oficialii kîrgîzi cu suma modica de trei miliarde de dolari pentru a desfiinta aceasta baza. Deoarece baza este inca functionala probabil ca americanii au gasit argumente mai convingatoare.
Razboiul din Irak, inclusiv toate etapele lui, este considerat de americani si de o parte dintre analistii militari ca parte integrala din numitul “Razboi împotriva terorismului”. Personal il consider o alta tarasenie, cel putin pana la momentul ocuparii Irakului de catre americani. Avand in vedere ca operatiunea de excludere aeriana (NFZ) numita Operatiunea “Desert Fox” a fost inceputa de Clinton in 1998, la fel ca pregatirea legala pentru invazia in Irak (Public Law 105 – 338 – Iraq Liberation Act of 1998). Lucru pe care multi l-au facut uitat pentru a-l atribui lui Bush (care la randul lui are suficiente greseli, dar nu pe asta!). Operatiunea “Iraqi Freedom” nu are nici o legatura cu razboiul american impotriva terorismului si in nici un caz nu este de considerat ca parte din acest razboi. Tot ceea ce s-a intamplat dupa rasturnarea lui Saddam poate fi sau poate nu fi considerat parte din acest razboi.
Costurile financiare ale “Razboiul impotriva terorismului”, conform datelor formale ale Congresului American, au fost pana la data respectivului raport, 29 martie 2011: Irak – 806 miliarde USD; Afganistan – 444 miliarde USD; alte operatiuni si cheltuieli pentru conolidarea securitatii – 29 de miliarde USD, alte 6 miliarde USD nu au fost alocate. [7] Cat au platit ceilalti aliati, inclusiv NATO, sunt numai prezumptii, fara cifre clare. Cred ca aproximativ inca 20-25% peste ceea ce au platit americanii. Despre costurile umane voi discuta in articolul urmator.
Referitor la doctrina geopolitica si militara americana si la transformarile care au avut loc referitor la aceasta doctrina dupa 2005, cand Generalul Powell a demisionat sau dupa 2009, cand Barak Obama a devenit Presedintele Statelor Unite, nu prea am ce sa va povestesc, in primul rand pentru ca doctrinele Presedintelui Obama nu-mi sunt prea clare. In orice caz aveti un link despre aceasta doctrina, astazi dupa parerea mea depasita si probabil abandonata. Vechea Doctrina “American Century”, probabil modificata dupa Powell, a fost bazata pe principiile urmatoare:
1. Interventie numai daca interesul vital al SUA este amenintat;
2. Este necesara fezabilitatea si succesul obiectivelor interventiei;
3. Analizarea riscurilor si verificarea adevarata a acestora;
4. Toate mijloacele non-violente trebuie epuizate anterior;
5. Existenta unei strategii plauzibile de iesire din conflict inainte de declansarea lui;
6. Toate consecintele posibile trebuie luate in considerare;
7. Trebuie sa existe o sustinere a majoritatii poporului American;
8. Interventia trebuie sa fie conform normelor constitutionale Americane si legilor internationale;
Vezi aici cateva lucruri despre doctrinele americane in ultimul secol ” Pacea imperială: De la Pax Romana la Pax Sinica” . Termin acest articol cu ceea ce a spus ieri (in legatura cu maratonul negru din Boston) un excelent analist american: “Now it is time to resume history.” Eu zic ca am inceput un nou Ev Mediu cu toate problemele si provocarile lui.
Bibliografie, note si citate:
[1] Operation Active Endeavour
[2] Christopher N. Koontz, ed (2008). Enduring Voices: Oral Histories of the U.S. Army Experience in Afghanistan.
United States Army Center of Military History (USACMH)
[3] Operation Enduring Freedom – Philippines [OEF-PI]
[4] BBC: US denies Somali terror landing
DoD Establishing U.S. Africa Command
NYT:In Somali Civil War, Both Sides Embrace Pirates
[5] DOD Georgia “Train And Equip” Program Begins
Patterns of Global Terrorism – 2003
[6] Pan Sahel Initiative (PSI)
[7] Congressional Research Service: The Cost of Iraq, Afghanistan, and
Other Global War on Terror Operations Since 9/11
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
As sublinia ca cheltuielile NATO in diferite scenarii , zone , sint in realitate 70 % finantate de USA .
Legat de atentatul la Boston personal il vad ca prea rudimental , prea intirziat in timp (nu au explodat la sosirea primilor cistigatori cind audienta era maxima ci dupa mai bine de o ora si jumatate cind se apropriau de final diletantii , lumea normala a apasionatilor ) .
La o prima vedere , inclusiv efectele bombelor arata o prelucrare artizanala/amatoriala a unor produse comerciale amestecate pe post de exploziv si NU a unor substante de clara productie militara . Prea mult fum si flacari (in special in a doua explozie) pentru a fi produsul unor explozii cu material militar .Prea putine efecte datorita presiunii undei de soc .
Si IED in Afganistan folosesc sisteme de comanda prin telefoane portabile ( ca la Boston ) dar incarcatura e realizata cu materiale explozive strict militare . Pentru asta si efectele (in Afganistan ) sint devastante .
Pentru toate aceste motive , atentatul pare prea amatorial pentru a fi pus in seama unor organizatii teroriste islamice .
Bineinteles ca opinia mea e strict personala ,bazata pe ce vad prin presa .
Am mai raspuns la un comentariu de acest gen, deci parerea mea este:
Buna ziua; se anunta o suita de articole interesante (ca intotdeauna, fireste). Ceea ce mi-a atras atentia insa este sintagma de “civili nevinovati” … poate ca ar trebui detaliat.
Ati mai spus de asemenea ca terorismul a aparut dupa WW2 … Eu stiam multe povesti cu partizani, mai ales francezi 😉 Oare partizanii nu erau teroristi ? Sunt sigur ca se incadreaza in toate definitiile care pot fi gasite, la fel ca si afganii care ii terorizeaza pe americani veniti sa ii democratizeze.
Sunt de asmenea curios daca Dumneavoastra considerati terorism uciderea oamenilor de stiinta iranieni implicati (sau nu) in programul atomic.
In sfarsit, sunt convins ca ceea ce s-a intamplat in Kosovo va este clar si cunoasteti situatia de acolo si cum s-a ajuns acolo. Intrebarea mea este fireasca: au fost sau nu UCK teroristi ?
Si pentru ca tot am ajuns pana aici: rebelii libieni au fost teroristi ? dar rebelii sirieni ? dar … dar … ?
Probabil ca de aceea avem atatea definitii pentru terorism, pentru ca fenomenul depinde de care parte a luptei te gasesti. “Eliberarea” Irakului sau “democratizarea” Serbiei pot fi vazute ca si actiuni de terorism, daca ai avut nefericirea sa te gasesti in postura de “civil nevinovat”, sau pot fi vazute ca si acte de justitie, daca televizorul din tara ta iti spune cum sa gandesti …
As avea mare nevoie ca cineva mai bine informat si mai inteligent decat mine sa ma lamureasca 🙂
Buna Ziua dle inginer,
Multe intrebari si multe raspunsuri posibile toate dificile.
1. Uciderea oamenilor de stiinta iranieni nu poate fi considerat ca act de terorism. Orice civil care dezvolta o arma de exterminare in masa este intr-un conflict aramat o tinta legitima;
2. UCK au fost teroristi. Din nefericire si de partea sarbeasca au existat forte paramilitare care pot fi considerate teroriste. Kosovo nu are legitimitate ca entitate statala din punctul meu de vedere’
3. In Siria exista astazi 7 sau 8 “grupuri” de rebeli. 4 din acestea sunt 100% teroristi;
4. Si in Libia am avute cateva grupuri, impotriva lui Gaddafi carec a luptat cu mercenari platiti din statele din golf, teroristi de sorginte suna (al-Qaida), teroristi de sorginte shia (Hizbullah si Mugaedin al-Halq) si cativa inttelectuali idioti din Bengazi cu hamulele lor.
Va multumesc pentru raspunsuri.
Poate ca ar trebui detaliat putin cu privire la oamenii de stiinta iranieni. Daca acestia sunt tinte legitime, atunci si Einstein a fost si toti marii fizicieni care au muncit la dezvoltarea tehnologiilor folosite pentru realizarea armelor de distrugere in masa. Pe de alta parte, nu exista nici o dovada ca Iranul dezvolta arme atomice; faptul ca Dumneavoastra (ca si mine de altfel) suntem convinsi de acest lucru nu este suficient.
Oare orice politician sau militar israelian este tinta legitima ? Si ei au arme nucleare … iar asta este sigur.
Dle Petronius,
am impresia din acest comentariu si din altele din trecut ca sunteti anti-israelian, lucru care nu ma deranjeaza, din nefericire am impresia insa ca sunteti si anti-semit (cel putin asta se simte din cel putin 2-3 comentarii din trecut) si asta chiar ma intereseaza!
Deci, aici se termina conversatia dintre noi. Cel putin in acest subiect. Sa faci comparatia intre Germania lui Hitler si Israel este o mare, mare lipsa de bun-simt (vezi exemplul cu Einstein). La revedere si toate bune!
Anti semit nu sunt. Va asigur ! Am cel putin cativa prieteni evrei in tara, iar in Israel am locuit, tot la prieteni, in kibbutz. Va rog sa verificati, sigur ma confundati … De altfel, multe opinii care in afara Istraelului ar fi considerate anti-israeliene, in Israel sunt considerate pur si simplu opinii politice.
In ceea ce priveste anti-israelismul meu, pot fi categorisit astfel doar in masura in care pot fi considerat anti-roman, pentru ca desi imi iubesc tara, nu ezit sa ii injur pe politicieni si unele dintre deciziile lor, chiar si cei cu care votez.
In ceea ce priveste Einstein, acesta si alti fizicieni au lucrat la dezvoltarea bombei atomice. Intrebarea mea ramane: erau sau nu tinte legitime ? Faptul ca se intampla ca Einstein sa fie Evreu nu ma poate eticheta pe mine ca antisemit, mai ales ca il admir, inclusiv pentru faimoasa si inutila scrisoare. Intrebarea mea are sens.
Avand in vedere aceste lucruri, ma astept de la un om inteligent sa nu puna etichete … mai ales ca impartasim multe idei comune (mai putin admiratia pentru Basescu).
Cu stima, si sper eu nu pentru ultima data, mai ales ca inca nu am discutat despre bombardarea televiziunii sarbe 😉