Europa naţiunilor: (2) Scoţia
| 09/02/2013 | Autor theophyle Categorii: GeoPolitica, Stiri Europene |
“Devo max”
Scotia (Scotland sau Alba în gaelică) este o tară a Regatului Unit, cu capitala la Edinburgh, ocupă treimea nordică a Regatului Unit, având incluse ri 186 de insule. În recensămintele din 2001, populația Scoției număra 5,062,011 de 
locuitori. Potrivit estimărilor din 2008, acest număr a crescut la 5,168,500, iar asta ar pune Scoția pe locul 112 în topul celor mai mari țări din lume ca populație, dacă ar fi un stat suveran. Scotia a devenit parte din Marea Britania (dupa acea din Regatul Unit) in anul 1707, impreuna cu Rregatele Irlandei si ale Angliei pe timpul domniei lui Iacob I al Angliei (numit si Iacob al VI-lea al Scotiei).
Majoritatea industriei scoțiene este concentrată în puținele orașe mari din centrul țării. Edinburgh este centrul cultural și capitala administrativă, și este un centru financiar important în Europa. Glasgow, printre cele mai mari orașe ale Regatului Unit, este situat pe Râul Clyde și este cel mai mare port și centru de manufactură din Scoția.
Deşi majoritatea scoţienilor nu sunt favorabili ideii unei rupturi pe deplin de Marea Britanie, ei sunt totuşi încântaţi în general de perspectiva unei forme de autonomii care să includă capacitatea de a-şi ridica propriile impozite. Englezii reticenţi ar trebui să accepte acest lucru, susţine Simon Jenkins.
Iată că începe din nou. Irlanda s-a dus. Scoţia-i pe drum. Urmează Ţara Galilor, şi apoi ce? Cornwall? Insula Wight? Cine ştie ce inepţie mai poate aduce Confederaţiei britanice proasta politică a Londrei! Ultima dispută despre “independenţa” Scoţiei este doar teatru. Problema reală este “Devo max” (descentralizare maximă. Scoţia ar avea competenţe să-şi ridice propriile sale impozite în loc de a primi subvenţii de la Londra). Londra urăşte ideea. Scoţia o doreşte.
Constituţionaliştii au fost smulşi din pânzele lor păianjen pentru elabora legi şi documente. Acest lucru este inutil. Atunci când provincii dizidente sunt pornite pe separatism, a căuta nod în papură în legea referendumului nu îi va opri. Să ne amintim de Bosnia, Slovacia, Kosovo, Macedonia – fiecare diferită, dar pornind din aceeaşi sursă. Marea Britanie a plecat la război pentru a destrăma uniunea iugoslavă. Mulţi britanici tânjesc după destrămarea celei europene. De ce atunci se luptă să menţină Marea Britanie atunci când în mod vădit începe să se fărâmiţeze?
Cu cât mai mult ia în derâdere Londra aspiraţiile popoarelor ne-engleze din Insulele Britanice, cu atât mai puternic aceste aspiraţii vor creşte. Irlanda a părăsit uniunea din exasperare faţă de proasta guvernare a Londrei, în 1922. Abia anul trecut irlandezii au putut tolera o vizită de o zi a Reginei. Rezistenţa l-a costat majoritatea în 1979 pe primul ministru Laburist James Callaghan şi a decimat sprijinul Laburiştilor în Ţara Galilor. Impunerea unei capitaţii, o taxă pe cap de locuitor (poll tax) asupra scoţienilor în 1989 a contribuit la căderea lui Margaret Thatcher şi aproape a nimicit conservatorismul scoţian. Astăzi, David Cameron se exprimă despre Scoţia ca George III despre America, “uimit de tendinţele rebele care din nefericire există în unele dintre coloniile mele”.
Dar şi mai uluitoare este aversiunea lui Cameron faţă de Devo max, singura măsură care ar putea atenua centralizarea extremă a Marii Britanii. În timp ce detaliile rămân să fie discutate, conceptul este simplu, anume că scoţienii ar trebui să-şi ridice şi să-şi cheltuiască propriile impozite şi să pună capăt relaţiei lor fiscale (sau în orice caz al unei părţi importante din aceasta) cu Londra. Monarhi, soldaţi, steaguri, graniţe, paşapoarte nu sunt în discuţie. Devoluţia s-ar extinde şi la plata pentru infrastructura statului bunăstării. Guvernul Scoţiei – şi în cele din urmă cel al Ţării Galilor şi al Ulster-ului – ar fi direct răspunzătoare electoratului lor pentru politica internă.
Dacă scoţienii doresc acest lucru, iar sondajele sugerează că este cazul, ce mai contează că ar “costa miliarde”, aşa cum croncăneşte în mod constant presa britanică? Danemarca supravieţuieşte. Norvegia supravieţuieşte. Între timp, economiile Scoţiei, Ţării Galilor şi a Ulsterului seamănă mai mult cu cea a Greciei, cu deciziile cheltuielilor separate de impozite până la un punct de dependenţă iresponsabilă. Scoţia înghite banii englezi iar politicienii naţionalişti câştigă voturi cheltuindu-i pe burse pentru studenţi, ajutoare pentru sistemul de sănătate şi turbine eoliene.
Englezii nu au niciun avantaj lăsând să continue această dependenţă, iar dorinţa de a-i pune capăt este un merit pentru majoritatea opiniei publice scoţiene. Descentralizare maximă ar însemna o repatriere a responsabilităţii fiscale în ţara de origine a lui Adam Smith. Ar însemna o reducere drastică a tendinţelor risipitoare ale naţionaliştilor lui Salmon, care probabil ar pierde următoarele alegeri, şi o răcire a cauzei independenţei depline. Toate acestea sunt în avantajul conservatorilor lui Cameron.
Marea Britanie a fost o creaţie nu de identitate tribală, ci de oportunism şi de convenienţă. Dizolvarea sa a început în anii 1920 şi nu s-a încheiat încă. Existenţa ei nu are nicio necesitate istorică, aşa cum s-a întâmplat şi pentru al Treilea Reich sau Uniunea Sovietică, sau acum UE. Confederaţiile trebuie să fie actualizate şi întreţinute pentru a supravieţui. Uneori, ele trăiesc mai mult decât scopul lor.
Cameron ar trebui să-l lase pe Salmond să-şi aibă referendumul, şi să sprijine Devo max, care reprezintă mai ales responsabilitate fiscală. Ar însemna şi sfârşitul subvenţiei costisitoare pentru Scoţia. Realismul politic al acestei măsuri ar putea chiar reînsufleţi norocul conservatorilor în Scoţia. Motivul pentru care Cameron ar trebui să i se opună “până la ultima picătură de sânge” este consternant.
Nu poate exista decât un singur răspuns. Setea de putere centrală îşi urmează o logică proprie atunci când politicienii ating un post de vârf. În acest caz, această sete este contraproductivă. Cu un secol în urmă, insulele britanice erau o singură naţiune. Guvernul pare a fi decis să o împartă în patru.
Petrolul scoţian
Scoţia trebuie să voteze cu privire la independenţa ei în 2014, iar drepturile de proprietate pe care le-ar obţine asupra rezervelor de petrol britanice din Marea Nordului ar putea face din ea una dintre cele mai bogate naţiuni ale lumii.
“Este petrolul scoţian”, iată una din cele mai înflăcărate dintre lozincile politicii scoţiene. Folosită mai întâi de Partidul Naţional Scoţian (PNS), în 1974, ideea că Scoţia “posedă” până la 90% din rezervele de petrol din Marea Nordului rămâne una dintre cele mai puternice surse de discordie pentru naţionalişti.
Şi în următorii doi ani, în timp ce Alex Salmond va conduce ţara într-un referendum asupra independenţei, această idee va deveni probabil unul dintre argumentele centrale pentru naţionalişti: ei cred că va va contribui la deciderea sorţii Marii Britanii.
Din momentul în care a devenit clar că rezervele de petrol din Marea Nordului vor genera bogăţii imense, PNS a început să afirme că bogăţiile au fost irosite de către guvernele succesive de la Westminster. Ei au subliniat că Norvegia, o ţară cu o populaţie asemănătoare cu Scoţia, puţin sub 5 milioane, a pus deoparte o mare parte a veniturilor sale din petrol: excedentele au fost investite în fondul de pensii gerat de guvern, care este acum cel mai mare proprietar de acţiuni din Europa şi valorează aproximativ 3300 miliarde de coroane (434 miliarde de euro).
PNS susţine că, prelungind linia de frontieră între Scoţia şi Anglia, la nord de Berwick-upon-Tweed, împărţirea fundului mării ar oferi Scoţiei control asupra aproape tuturor câmpurilor de petrol şi gaze din Marea Nordului.
Guvernul scoţian, care pune la punct un dosar elaborat pentru a susţine această pretenţie la 90% din rezervele de petrol, în cadrul pregătirilor pentru referendum, afirmă că Marea Nordului va genera aproximativ 54 de miliarde de lire sterline [64 miliarde de euro] de venituri în următorii cinci ani, în timp ce “baza de active” este evaluată la aproximativ 1000 de miliarde de lire sterline [1190 de miliarde de euro], inclusiv rezervele neexploatate.
Salmond susţine că, împreună cu capacităţile semnificative ale Scoţiei în materie de resurse marine şi eoliene offshore, precum şi cu alte industrii precum cea a whisky-ului, aceste rezerve ar face din Scoţia a şasea cea mai bogată naţiune din OCDE, lăsând restul Marii Britanii în urmă, pe locul 15.
Dar Salmond va trebui să răspundă îngrijorărilor despre capacitatea Scoţiei de a oferi industriei acelaşi impact internaţional şi acelaşi regim relativ stabil fiscal şi de reglementare pe care îl oferă Marea Britanie. Experţii consideră că firmele de inginerie şi companiile petroliere care se bazează mult pe contractele din Marea Nordului vor cântări cu grijă potenţialele efecte negative ale independenţei. Acestea vor trebui să jongleze cu două regimuri fiscale şi de reglementare: Marea Britanie are agenţii experimentate de sănătate şi de securitate în materie de mediu, în mare parte controlate de la Whitehall(de guvern). Scoţia ar trebui să-şi construiască propriile agenţii de la zero.
Şi oare o Scoţie independentă, teoretic unul dintre cele mai mici state membre ale UE, va putea egala puterea şi influenţa politică a Marii Britanii la Bruxelles sau pe scena mondială?
Rămâne de asemenea problema licenţelor de explorare şi foraj pe termen lung, pe care guvernul Marii Britanii le-a acordat companiilor petroliere: multe sunt emise pe termen de 30 de ani. Cum ar fi transferate oare acestea?
Trebuie văzut şi cum Scoţia şi-ar putea apăra platformele din Marea Nordului: ar fi oare un guvern din Edinburgh capabil să întreţină o forţă navală capabilă de a gera un incident terorist?
Pe de altă parte industria petrolieră poate decide că guvernele din Scoţia ar putea fi mai amabile în materie de impozitare: bogăţiile petroliere din Marea Nordului au mai multă importanţă pentru economia Scoţiei decât pentru cea a Marii Britanii.
Deşi cifrele fluctuează din an în an, petrolul şi gazele generează aproximativ 2% dinveniturile şi PIB al Marii Britanii, dar raportul economic anual al guvernului scoţian economică estimează că ar constitui 12% din veniturile totale ale Scoţiei.
Salmond a stabilit pentru industria energiilor regenerabile obiectivul de a furniza 100% din nevoile de electricitate ale Scoţiei până în 2020, atunci când condiţiile sunt favorabile, menţinând în acelaşi timp în rezervă două centrale nucleare, plus cele existente. Dar Hendry subliniază unele probleme: dacă Scoţia îşi obţine independenţa în 2014, nu va mai avea subvenţii pentru energiile regenerabile din Marea Britanie, şi va trebui să plătească pentru infrastructura reţelei pentru exportul şi importul de energie, şi în acelaşi timp va fi în competiţie cu furnizorii francezi, irlandezi şi norvegieni.
Un purtător de cuvânt al lui John Swinney, ministrul scoţian de Finanţe, a spus: “Scoţia are o bază de active de 1000 de miliarde de lire sterline [1190 miliarde de euro] în Marea Nordului – iar în acelaşi timp datoria naţională a Marii Britanii a depăşit pentru prima oară cifra de o mie de miliarde de lire sterline, pentru prima timp – cu aproximativ 40% din rezerve neextrase şi mai mult de jumătate din valoare încă neexploatată. Cu preţul petrolului prognozat să crească la peste 200 de dolari [150 de euro] barilul, aceste cifre subliniază necesitatea absolută a Scoţiei de a-şi câştiga controlul asupra propriilor resurse prin independenţă, în beneficiul pe termen lung al ţării”.
Bibliografie:
The Guardian – ‘Devo max’
The Guardian – Could crude, whisky and wind make Scotland richer than England?
WikiCommon
The Economist – Scotland’s referendum – Clarity, please
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Hmmm..Maestrii balansului de putere se vad confruntati cu agregarea pe propriul teritoriu a unui mecanism de balanta.Ma intreb daca inteleg ce li se intampla si daca vor asista pasivi la deschiderea la ei acasa a unui joc pe ei insisi l-au practicat in afara aproape de limita perfectiunii..Probabil ca nu vor asista pasivi..In definitiv se presupune ca ar sti exact ce inseamna politicile de bascula la scara de Mare Joc.Oricum, vremuri interesante.Interesante in sens chinezesc, adica fereasca Al de sus de vremuri interesante..
Salut p,
Da, interesante in sesns chinezesc. Vor ramane uniti, pentru ca din punct de vedere contractual nu vor primi petrolul decat dupa ce nu vor ma exista zaxaminte. Din turism si whiskey nu se poate trai.
Un articol foarte bun. O singura completare in ceea ce priveste suprafata Scotiei cu insulele inconjuratoare 77 925 kilometri patrati.
In ceea ce priveste numarul actual al celor doritori de independenta se pare ca el nu depaseste 40%. Miza sunt asa cum rezulta din text resursele de petrol si gaze din Marea Nordului. Pana nu s-a descoperit comoara au tacut si au consumat subventia Regatului. Interesanta este evolutia in cazul ca Marea Britanie ar dori separarea de Uniunea Europeana, din datele existente scotienii vor sa continue cu Uniunea Europeana.
Salut, nici eu nu cred ca se vor desparti. Pe de alta parte nu cred ca UE ii vor dori pe scotieni in UE. au deja suficienti “pomanagi”
Eu am locuit 2 ani in Scotia (Edinburgh) si mi-a placut foarte mult atmosfera de acolo.
Iata cu ce citat erau intampinati vizitatorului Muzeului Scotiei din Edinburgh:
“As long as only one hundred of us remain alive we will never on any conditions be brought under English rule – quote at the entrance of the Museum of Scotland.
Cine vrea sa “viziteze” (dar fara comentarii insotitoare asa cum are Desy Demeter in periplurile dansei), poate sa vada niste poze facute de mine si puse intr-un album Picasa:
https://picasaweb.google.com/102678057630963265695/2010Edinburgh
Tapadh leibh 🙂 (i.e. Multumesc),
Alin
Salut Alin 🙂
Multumesc eu,
Frumoase poze.
Salut Alin Stefanescu,daca ai cumva o informatie exacta cu privire la firme de recrutare personal calificat/necalificat ptr platforme petroliere din MN,sunt interesat sa lucrez ca stwuart sau ajutor bucatar.In prezent lucrez langa Hamburg intr-un rest.Daca sti te rogajuta-ma,yosua107@yahoo.com,0785195569,valabil din noiem.ac,multumesc Gabriel I.