Jurnal de calatorie – Valea Loarei / Château de Chenonceau
| 10/08/2013 | Autor theophyle Categorii: Opinii, Ziarul de Duminica |
Redactat de @Demeter
Château de Chenonceau (Castelul Chenonceau) este situat în Franta, în apropierea satului Chenonceaux, din departamentul Indre-et-Loire. Chenonceau este un alt castel celebru si admirat de pe Valea Loarei. Castelul a fost construit pe locul unei mori fortificate de pe râul Cher, prima mentiune scrisă despre acesta datând din secolul XI. A fost supranumit castelul femeilor, faimă datorată personajelor istorice feminine care si-au lăsat amprenta asupra lui. Arhitectul castelului, asa cum arata el astazi, a fost Philibert de l’Orme, celebru arhitect al Renasterii franceze.
Înaintea mortii sale, în 1589, Caterina de Medici dăruieste castelul Chenonceau nurorii sale Louise de Lorraine-Vandémont, sotia regelui Henri al III-lea, care după asasinarea acestuia, s-a izolat aici, impunând o atmosferă sumbră, dominată de culorile alb-negru ale doliului. Istoria i-a păstrat numele de Regina Albă pentru că a respectat până la moartea sa în 1601, doliul regal.
Primul stăpân al castelului Chenonceau a fost familia de Marques, care a ridicat între secolele XII-XV o moară fortificată si un castel medieval pe râul Cher. Din acest edificiu initial nu ne mai rămâne azi decât marele donjon ce străjuie intrarea principală.
Două decenii s-au luptat pentru a-si păstra averea pe care pusese ochii Thomas Bohier care, prin functia sa de perceptor al impozitelor sub trei monarhi, a dispus de resursele necesare pentru a cumpăra domeniul. În 1513, Bohier a reusit să preia întreaga proprietate, a demolat vechile clădiri, cu exceptia unui donjon si a construit între 1515-1521 un nou castel.
Fiul lui Francisc I (1494-1547), Henric al II-lea (1519-1559), sotul Caterinei de Medici (1519-1589), când s-a urcat pe tron a dăruit Castelul Chenonceau favoritei sale, Diane de Poitiers, văduva lui Louis de Brézé, strălucitor de frumoasă, chiar si la o vârstă înaintată (era cu 20 de ani mai în vârstă decât regele). Ea este cea care va ordona construirea podului suspendat peste Cher din banii proveniti din impozite si a magnificelor grădini ce-i poartă numele apelând la serviciile arhitectului Philibert de l’Orme.În 1559, când Henric al II-lea a fost grav rănit la un turnir, Caterina a preluat controlul; după moartea regelui, Caterina a exilat fosta amantă a regelui. Aceasta s-a razbunat pe Diane de Poitiers, luandu-i castelul în schimbul celui de la Chaumont. Aceasta s-a retras la Anet, unde a murit în 1566.
În 1559, când Henric al II-lea a fost grav rănit la un turnir, Caterina a preluat controlul; după moartea regelui, Caterina a exilat fosta amantă a regelui. Aceasta s-a razbunat pe Diane de Poitiers, luandu-i castelul în schimbul celui de la Chaumont. Aceasta s-a retras la Anet, unde a murit în 1566.
Înaintea mortii sale, în 1589, Caterina de Medici dăruieste castelul Chenonceau nurorii sale Louise de Lorraine-Vandémont, sotia regelui Henri al III-lea, care după asasinarea acestuia, s-a izolat aici, impunând o atmosferă sumbră, dominată de culorile alb-negru ale doliului. Istoria i-a păstrat numele de Regina Albă pentru că a respectat până la moartea sa în 1601, doliul regal.
Dupa moartea Louisei de Lorraine-Vandémont, vaduva regelui Henri al III-lea, castelul trece în proprietatea nepoatei Louisei, Francoise de Lorraine-Mercoeur, căsătorită cu César de Bourbon, fiica lui Henri al IV-lea și a Gabriellei d’Estrées. Apoi fiul lui César, Louis de Vendome intră în posesia castelului și în sfârșit Louis-Joseph de Vendome câstigătorul lui Villaviciosa, bătălie care asigura lui Philippe al IV-lea, tronul Spaniei.
Un timp castelul a fost abandonat în secolul 18, după care a intrat în proprietatea perceptorului regal Claude Dupin in 1733. Soția sa, Madame Dupin, bunica lui George Sand, mare iubitoare de literatură, a întreținut la Chenonceau un salon frecventat de artiști și literați: Georges de Buffon (1707-1788), Jean-Jaques Rousseau (1712-1778), Voltaire (1694-1778) care este, începând din 1747, preceptorul fiului lui Madame Dupin. Revoluționarii îl cruță de la distrugere, grație popularității de care se bucura proprietara sa, care câștigase de-a lungul vieții sale afecțiunea tuturor.
Începand cu 1864, un scotian care a facut avere la Paris il cumpara pentru fiica sa, care reîncepe restaurările castelului. În 1913 este răscumpărat de Henri Menier, castelul rămânând de atunci în proprietatea descendenților săi. Astăzi, castelul este încă proprietate privată și poate fi vizitat doar parțial.
Capela alaturată conține deasupra ușii de la intrare o statuie a Fecioarei, apoi o altă statuie Fecioara cu Pruncul din secolul al XVI-lea, din marmură de Carrara, de Mino de Fiesole și picturi religioase de Sassoferato, Alonso Cano, Jouvenet etc. . Geamurile originale ale capelei au fost distruse de un bombardament in 1944. Biblioteca , fosta camera de lucru a Catherinei de’ Medici, este redusă ca mărime, are un plafon (1525) cu o decorație considerată ca noutate în epocă și tablouri de Andreea del Sarto, Bassano, Jouvenel.
Bibliografie, note si citate:
Chirol, Serge; Seydoux, Philippe. Chateaux of the Val de Loire, Vendôme Press. 1992.
Garrett, Martin, The Loire: a Cultural History, Oxford University Press, 2010.
WikiCommons (Fr., Eng., Ro.)
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Buna dimineata ! 😀
Buna Ziggy si aici 🙂
Buna dimineata si Doamnei ! 😛
Buna dimineata Ziggy! 🙂
Multam de vizita!
zi fumoasa, cu multumiri
Je (mi se trage de la bancul de pe vremuri, cind cece-ul lua ore de limbi straine)
cu placere 🙂