Jurnal de calatorie – Toscana (2) Arezzo şi Siena
| 06/06/2013 | Autor theophyle Categorii: Opinii |
Redactat de @Desy Demeter
Arezzo
Moto: O catedrala este locasul in care salaslueste Divinitatea, chiar daca nu ar exista ( Biblia Apocrifa – Theophyle)
Inainte de a ne desparti de Arezzo, pe drumul spre Siena, doua locuri care merita vazute. Primul este Catedrala Santa Maria delle Grazie, al doilea este muzeul (si casa memoriala) a marelui Giorgio Vasari.
Catedrala Santa Maria delle Grazie este un sanctuar gotic, construit pe ruinele unui Templu inchinat lui Apolo, cunoscut in Evul Mediu sub numele Fonte Tecta (fantana cu acoperis). Misionarul franciscan Bernardino din Siena (cunoscut astazi ca Sf. Bernadino) a incercat sa demoleze ruinele templului cu o slaba reusita, pana la urma a construit o capela, care cativa ani mai tarziu va deveni catedrala despre care vorbim.
Noua catedrala a fost construita la inceputul secolului al XV-lea si include doua dintre cele mai frumoase opere de arta ale Renasterii italiene. Primul este fresca pictata intre 1428 – 1431 de Parri di Spinello, numita Madonna della Misericordia, despre care Theophyle spune ca nici Rafael nu a fi pictat o madona mai frumoasa si a doua opera de arta, este altarul sculptat dintr-o singura bucata de marmura alba de Carrara, care astazi incadreaza aceasta splendida Madona.
Altarul a fost sculptat de un alt mare maestru al Renasterii, Andrea della Robbia intre anii 1487-1493, sculptor pe cae il vom reintalni la Florenta, in Bazilica Santa Croce. In altarul respectiv sunt figurile Sfantului Bernadino si al celui de al doilea fost locuitor al orasului Arezzo, Donatus.
Locasul include trei elemente arhitectonice diferite, auditoriul, capela St. Bernadino si biserica unde se oficiaza slujbele religioase. De vazut neaparat. Altarul ar trebui privit de doua ori pe zi, dimineata si seara in lumina apusului. Arata ca doua opere de arta diferite.
Muzeul Vasari. Dupa cum stiti, Giorgio Vasari (1511-1574) a fost pictor, architect şi istoric de artă italian. Vasari a devenit nemuritor datorita lucrarii: “Vieţile celor mai renumiţi arhitecţi, pictori şi sculptori italieni, de la Cimabue până în timpurile noastre” (“Vite de piu eccellenti architetti, pittori et scultori italiani, da Cimabue insino a’ tempi nostri”) Lucrarea a fost scrisa in 18 ani (1550 – 1568).
În anul 1570 este chemat la Roma de Papa Pius V, creaza a doua mare opera pentru care a ramas celebru – picturile celor trei capele din palatul Vaticanului: Capella di San Michele, San Pietro Martire şi Santo Stefano. În 1573, prepară desenele pentru decorarea cupolei Domului din Florenţa, realizată de arhitectul Filippo Brunelleschi.
Majoritatea camerelor muzeului sunt pictate de Giorgio Vasari. In acest muzeu sunt pastrate si arhivele lui Vasari. Mai putin interesante daca nu esti istoric, arhitect sau pictor.
Siena – un prim popas gastronomic
Siena este in primele trei orase frumose din nordul Italian. Probabil numai Florenta poate concura cu Siena. Cam la jumatate de Arezzo, cu numai 50 si ceva de mii de locuitori, gazduieste in perioada estivala de patru ori mai multi turisti decat locuitorii orasului. Etimologia numelui este destul de controversata. Unii cred ca numele isi are sursa etrusca Saina, dupa unul din triburile etrusce care populau regiunea, altii cred ca sursa ar fi galica, dupa un trib de Gali numit Senones. Un lucru este sigur – actualul oras este construit pe ruinele unei localitati intemeiate de imparatul Augustus, cam prin anul 60 i.Hr.. Numele localitatii a fost Saena Julia, atestata un secol mai tarziu, prin anul 70. D.Hr.
De la Arezo la Siena sunt cam 90 de km si de la Siena la Florenta aproape 80 de km. Un fel de triunghi al frumusetii Toscane. Pe drumul dintre Arezzo si Siena calatorul trece prin patria vinului (aproape national) al Italiei, Chianti. 
Capitala viticola a acestui super vin este un orasel intre cele doua localitati, numit Castelnuovo Berardenga, merita vizitat si numai pentru vinul bun si ieftin care poate fi procurat in aceasta zona.
Personal imi place Chianti Clasico, putin mai moale si mai parfumat, Theophyle prefera Chianti Montalbano, putin mai aspru (nici o legatura cu comisarul Montalbano). La fel ca si cunoscutul vin de Champagne, numai Chianti de Toscana poate fi numit Chianti. Daca retetele asemanatoare vinului de Champagne sunt numite “spumoase” fara mentiunea regiunii, vinurile asemanatoare vinului Toscan poarta numele de “vino da tavola” – vinuri de masa. Toate vinurile Chianti sunt imbuteliate in sticle, introduse intr-un cos de rafie numit “fiasco”.
Am ajuns la Siena pe la pranz. Rupti de foame si grabiti spre unul dintre cele mai bune restaurante din oras, La Taverna di San Giuseppe, aproape de centru, pe Via Giovanni Dupre 132, langa universitate. Ca sa nu va lase gura apa nu va spun ce am mancat, dar va arat niste poze. La Siena mancati numai in grota San Giuseppe. Branzeturile servite ca digestiv sunt dintre cele mai bune care pot fi mancate in Italia, parol!
Siena a fost orasul familiei Strozzi, care s-a luptat secole cu familia florentina de Medici. Centrul orasului, care este si cel mai vechi cartier, este de o frumusete uluitoare. Desi legendele orasului considera ca ei se trag din fiul lui Remus, Senius, bineinteles ca nici vorba de adevar, avand in vedere ca majoritatea familiilor nobile ale orasului au fost de origine Lombarda. Cine naiba ar vrea sa se traga din camatari?
Desi orasul a purtat razboaie grele cu vecinii din Arezzo si Florenta, au reusit mai intotdeauna sa supravietuiasca. Pana astazi in disputele fotbalistice suporterii echipei din Siena scandeaza numele vestitei batalii… Montaperti. Batalie care si-a gasit si nemurirea in paginile lui Dante Alighieri, in Divina Comedie. Mai departe despre centrul orasului, in articolul viitor!
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Buna ziua!
Frumoasa calatorie si superba zona ati ales .
Catedrala Santa Maria delle Grazie – intotdeauna mi s-a parut interesanta capacitatea crestinismului de a asimila/ utiliza/ transforma elemente sau lacase de cult din alte religii
Despre mancare si vin nu mai comentez … fotografiile sunt suficiente
Miki,
singurul lucru pentr care imi pare rau ca nu suntem foarte bogati este faptul ca nu ne putem petrece ultima parte a vietii acolo. Ar fi grozav 🙂
buna ziua;
@desy: si eu spun ca chianti classico este cel mai bun( numai cel marcat cu cocosul-gallo nero-,celelalte nu sunt autentice);la o masa cu vanat excelent merge ” drugo”,e mai aspru,mai puternic pastrand parfumul de violete;
cand am fost pe acolo cei din greve in chianti mi-au spus ca la ei ” adevaratul” chianti/parca le-as da dreptate;
“fiasco” a devenit sinonim cu insuccesul comercial dupa esecul comercializarii de chianti in ” fiasco ” in US imediat dupa prohibitie ;
ca sa-si refaca reputatia de ceva ani poti verifica autenticitatea fiecarei sticle pe site-ul ” chinaticlassico.com”
ca de obicei,gresesc
site-ul este ” chianticlassico.com”