Siria (2) – Siria si Levantul
| 12/02/2012 | Autor theophyle Categorii: Dosare, GeoPolitica |
Din nefericire, “primavara araba” a devenit o “vara de cosmar”, cel putin pentru sirienii care s-au revoltat impotriva regimului de la Damasc condus de Bashar al-Assad. De la inceputul lunii aprilie si pana la inceputul lui august, Organizatia Natiunilor Unite nu a reusit sa ajunga la concluzia ca in Siria se produc crime impotriva unor civili, care isi cer drepturile exact ca in Libia, Tunisia, Egipt si multe alte tari din Orientul Mijlociu. La inceputul lunii august, ONU a adoptat o rezolutie, care a fost tergiversata aproape 5 luni. Textul rezolutiei condamna violarea sistematica a drepturilor omului, cere incetarea imediata a violentelor si indeamna autoritatile siriene sa realizeze reformele politice. Totodata, rezolutia propune Damascului deschiderea unei anchete pentru judecarea responsabililor atacurilor impotriva manifestantilor pacifisti. (aici si aici)
Rusia, China si in ultimul timp India, Brazilia si Africa au sustinut miscarea de rezistenta a guvernantilor sirieni, ca aparatorii suveranitatii nationale a Siriei. Ei cred ca adoptarea unui text ostil Damascului ar putea deschide calea unei interventii militare occidentale in Siria.
Intorcandu-ma la o analiza publicata de mine in luna aprilie (vezi – Orientul Mijlociu: În numele tatălui!) pot sustine ca situatia nu s-a schimbat prea mult in afara faptului ca totusi ONU a adoptat o rezolutie (destul de slaba si ineficienta) si poate mai important decat asta, Turcia a inceput sa militeze pentru rezolvarea situatiei cu orice mijloace, iar Liga Araba a inceput sa acuze regimul de la Damasc de crime impotriva cetatenilor sirieni. Cateva date despre Siria si situatia actuala.
Probabil situatia cea mai tensionata din regiune. Conform relatarilor presei internationale, pana acum au fost ucisi 1 800 de persoane, raniti peste 5 000 si arestati cam 30 000. Fortele armate siriene lichideaza rezistenta impotriva regimului oras dupa oras. Dupa Deir al-Zour din estul tarii, fortele lui Bashar Al-Assad au lichidat opozitia din Homs si Hama. De patru zile este atacat orasul Latakia, portul principal al Siriei la Marea Mediterana. Orasul respectiv a fost atacat cu tancuri de pe uscat şi cu nave de război, de pe mare. Conform Cotidianului spaniol “El Pais”, Premierul Zapatero si-a asumat rolul de mediator trimitand in Siria pe consilierul lui politic, Bernardino León Gross, pentru a-i propune preşedintelui Al-Assad si familiei sale azil sigur in Spania. Raspunsul lui Assad a fost un absolut refuz. Acum doua zile Al-Assad a anuntat ca operatiunile militare au fost sistate. Ieri au avut loc alte ciocniri care s-au soldat cu morti si raniti.
Levantul
Cateva lucruri pe care cititorul trebuie sa le ia in considerare citind materiale referitoare la informatiile primite din aceasta regiune in general sau din analizele mele in particular:
Levantul – este o regiune geografică, care se referă la partea Mediteranei de Est a Orientului Mijlociu si include teritoriile Siriei, Libanului, Iordaniei, Israelului, Teritoriile Palestiniene, Peninsula Sinai. Din punct de vedere cultural si sudul Anatoliei si al Ciprului poate fi considerat parte din aceasta regiune istorica. Etimologic, termenul provine din limba italiana si a fost introdus de negustorii venetieni si genovezi, care au intretinut relatii comerciale cu aceasta zona. Levante înseamnă “care se ridică”, precum si “[soare]-răsare”, zonele din orient, răsărit sau est. (Antonimul lui levante este în italiană ponente, “soarele-apune”, apusul sau vestul.)- Sursele de informatii – una din marile probleme ale unei analize corecte a evenimentelor din aceasta zona sunt informatii apropiate de adevarul faptic, “decorticate” de manipularile, inventiile si fanteziile
locale, preluate cu buna stiinta sau amatorism de mass-media internationala. Fara indoiala cele mai bune surse sunt ziarele in limba araba publicate in Marea Britanie, in frunte cu ziarul Al-Hayat (Viaţa), ziarul intelectualilor arabi din diaspora sau Asharq Al Awsat (Orientul Mijlociu), ziarul oligarhilor arabi din aceeasi diaspora. Ambele publicatii au traduceri partiale (si foarte selective) in limba engleza ale unor articole din ambele publicatii. Sursa adevarata ramane totusi in limba araba. Desi ambele ziare apartin unor proprietari sauditi, de multe ori si pentru perioade destul de indelungate, ziarele respective au fost interzise in Arabia Saudita. Al-Hayat apartine Printului Khalid bin Sultan (fiul ministrului apararii al Saudiei – vezi postarea precedenta); ziarul Asharq Al Awsat apartine Printului Faisal bin Salman (fiul guvernatorului capitalei Riyadh). Pentru analize economice este de preferat Asharq Al Awsat, pentru cele politice – intotdeauna Al-Hayat. Date mai mult sau mai putin obiective despre presa araba puteti citi in raportul think –tankului, Carnegie Endowment. Ultimul din 2011, il aveti aici. Cu presa israeliana este mult mai simplu. Avem in dreapta nationalista Jerusalem Post si in stanga pacifista Haaretz (Tara) in limba engleza. In limba ebraica avem in dreapta nationalista, Makor Rishon (Prima Sursa), in stanga pacifista, Haaretz. Ziarele mai echilibrate, cu un anumit pluralism, sunt Yedioth Ahronoth (Ultimele Stir -Ynet) si Maariv (Apusul). - Discursul local al mass-mediei din Orientul Mijlociu arab/islamic. Unul dintre lucrurile principale pe care trebuie sa-l inteleaga cititorul analizelor din aceasta regiune este ceea ce se numeste “limbajul dublu” (doublespeak), extrem de pronuntat in aceasta regiune de zeci de ani. Inaugurat de fostul presedinte al Egiptului, Gamal Abdel Nasser si ajuns la o manifestare groteasca in discursurile lui Yasser Arafat se refera la diferenta enorma intre ceea ce se spune in limba araba audientei arabe si ceea ce se spune audientei internationale in limbile respective. Cred ca cel mai bun exemplu sunt emisiunile Al Jazeera in limba engleza si cele in limba araba.
Situatia actuala si schimbarile posibile in regiunea mentionata.
Ipotezele de lucru ale analizei acutale sunt bazate pe evenimentele ultimelor saptamani, pe un parcurs accentuat spre un climax anticipat in saptamanile viitoare, probabil in lunile martie-aprilie ale acestui an, sunt:
Greu de anticipat o slabire a tensiunilor in regiune si amanarea unei confruntari Israel-Iran. La fel de greu de anticipat o schimbare pasnica a regimului lui Bashar al-Assad de la Damasc.- Confruntarea Israel – Iran va fi locala si nu in forta maxima de care sunt capabile ambele puteri regionale. Aceasta confruntare ar putea incepe prin ciocniri proxi intre Israel si aliatii Iranului din regiune – Siria, Hezbollah, Hamas. Acest gen de confruntare convine tuturor partilor beligerante, poate mai putin Israelului si Libanului, care sufera ambele de o expunere a centrelor civile, cu posibile daune substantiale in infrastructura, dar si in victime omenesti.
- Acest gen de confruntare convine marilor puteri, inclusiv Statelor Unite (inainte de alegeri), Rusiei, NATO (slabita, ineficienta si dezbinata), Siriei (slabirea presiunii asupra regimului), Turciei (curatarea foarte “ieftina” a regiunii de elemente inamice regimului de la Ankara), Saudiei (slabirea presiunii iraniene in regiunea sudica a Orientului Mijlociu).
- Marele pericol intr-o asemenea confruntare poate fi reprezentat de doua evolutii, care intr-o anumita conjunctura pot degenera intr-un razboi total intre Israel si Iran, fara o posibila mediere inainte de aceasta catastrofa. Prima evolutie ar fi o catastrofa civila produsa de Hizbullah in Israel, care ar riposta la o distrugere de proportii in Liban; a doua ar fi o actiune neconventionala in Iran.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
