Nemuritorii (1) – Legio
| 02/11/2013 | Autor theophyle Categorii: Dosare, Militare, Ziarul de Duminica |
Moto: Si vis pacem, para bellum! (Dacă vrei pace, pregătește-te pentru război) din Publius Flavius Renatus “De Re Militari”
Dedicatie: Tot serialul este dedicat celei mai bune unitati militare romanesti din toate timpurile pe care istoria noastra le memoreaza – Divizia a doua Vânători de Munte (Divizia de cremene) sub comanda Generalul Ioan Dumitrache. De ce? Asteptati cateva saptamani si veti cunoaste!
***
Acest nou serial se ocupa de trupele de elita ale contemporaneitatii noastre. Nu este de loc un serial despre razboaie sau armate care se lupta. Este un serial despre pace si bunastarea natiunilor, care sunt pazite de acesti oameni. Este un serial despre viata si moartea unor oameni, multi dintre ei din dragoste de tara, dar majoritatea cu respectul pentru onoarea lor si a camarazilor lor. Este o poveste despre respectarea unui juramant cu propria viata. In tragicele zile pe care le traim, cand generali si ofiteri infunda puscaria impreuna cu delicventi de drept comun, poate serialul poate ajuta sa intelegem mai bine faptele infame pe care le-au savarsit acesti oameni.
Legio Patria Nostra
In luna iunie 1830, un edict oficial interzicea persoanelor straine inrolarea in armata franceza, de facto interzicea angajarea mercenarilor. Intentiile au fost bune, dar s-au dovedit in timp problematice in cazul unui imperiu colonial cum era Franta in acea perioada. La 10 martie 1831, regele francez Louis – Philippe punea bazele entitatii militare denumita Legiunea Straina Franceza, fapt care anula sau restrangea consecintele edictului din 1830.
Scopul principal care a dus la aparitia Legiunii Straine nu a fost nici eroic si nici romantic, aventura si eroismul au venit mult mai tarziu din cauza multor opere literare care descriau acesta ciudata unitate militara. Regele Louis – Philippe nu a dorit decat crearea unei armate destinata exclusiv pentru protejarea coloniilor franceze si inabusirea oricaror incercari de revolta ale bastinasilor. Legionarii aveau, de asemenea, rolul de protectie al transportului materiilor prime extrase de Franta din coloniile africane.
Legiunea Straina nu este cunoscuta doar pentru ca este o unitate militara de elita. Celebrul sau “spirit de unitate” este insusi furnalul care combina si anima acesta unitate militara. Desi pentru detractori este doar o versiune romantata a unei banale adunaturi de mercenari cu apucaturi violent-grobiene, istoria si adevarul demonstreaza exact contrariul. Datorita acestui sentiment indescriptibil de “Esprit de Corps” legiunea a supravietuit in trecut si isi trage puterea in zilele noastre. Aici vin barbati din toate colturile lumii, de toate conditiile sociale si toate religiile. Intr-adevar, unii dintre ei au un trecut nu tocmai imaculat, dar Legiunea-i primeste si le da o noua sansa, o viata pe care societatea din care proveneau nu le-o putea oferi niciodata. Aici invata pe pielea lor si cu propriul spirit adevaratele valori ale luptatorului, alaturi de sensul pur al unor notiuni tot mai des uitate, precum Onoare, Fidelitate, Fraternitate, Sacrificiu.
La mijlocul secolului al XIX-lea, multi indigeni nord-africani s-au incadrat sa lupte sub flamura Legiunii. Pentru ei a fost infiintata o unitate speciala, faimoasa Armee d’ Afrique, compusa din nu mai putin celebrii spahii, zuavi, tiraliori, meharisti, harkii si vanatori africani. Impreuna cu voluntari veniti din intreaga lume, acestia au luptat in toate confruntatile armate din coloniile franceze din secolul 19, in razboiul franco-prusac, ambele razboaie mondiale, razboaiele din Mexic, Indochina, Benin, Madagascar, Congo si Algeria, pana la dizolvarea totala a imperiului colonial Francez. Cand unitatea a fost dizolvata, unii dintre acesti soldati au ramas in Legiunea straina, altii au fost nucleele armatelor nationale in tari ale Africii independente.
Odata acceptat in randurile soldatilor, recrutul uita de deosebirile aparente dintre fiintele umane si isi slefuia propria fiinta in conformitate cu paragrafele si regulamentele de ordine interioara ale Legiunii. Aici rasismul, egoismul, infatuarea, superficialitatea si zgarcenia sunt primele defecte umane de care viitorul legionar se va debarasa cat mai curand. Scandalagiii au viata scurta in Legiune, iar consumul de alcool este prohibit.
De la inceputurile sale, Legiunea a avut drept sediu principal oraselul algerian Sidi bel Abbes. Aici, in acest avanpost colonial francez in fata nemarginirii Saharei, se afla cea mai importanta parte din istoria si mostenirea lasata de Legiunea Straina. Asezarea si-a primit numele dupa cel al unui mistic musulman, al carui mormant din mijlocul localitatii a devenit, cu timpul, centru de pelerinaj pentru credinciosii Islamului. Pana in anul 1961, Sidi bel Abbes a fost centrul principal de recrutare al legionarilor, teren de antrenament, precum si cartierul general al Legiunii.
Nici o evocare a vreunei batalii a trecutului nu prezinta o mai mare importanta pentru Legiunea Straina decat comemorarea bataliei de la Camerone. La data de 30 aprilie 1862, bravura si sacrificiul legionarilor i-a dus pe acestia deopotriva in legenda si in paginile istoriei universale. In preajma de zilei de 30 aprilie a fiecarui an, legionarii din lumea intreaga sarbatoresc aniversarea luptei de la Camerone, oriunde s-ar afla. In cadrul unei parade publice, mana de lemn a capitanului Danjou este prezentata legionarilor si este citita cu glas tare povestirea luptei. Legionarii, cu toate decoratiile atarnand pe piept, defileaza cu inimitabilul lor pas lent si maiestuos. In frunte, conform traditiei, sunt genistii, purtand sortul din piele de bivol si securea pe umar. Urmatorul moment important este acela in care seful de corp da semnalul inceperii veseliei. In ziua Cameronului si in noaptea urmatoare, totul este permis.
Compania capitanului Danjou numara in acea fatidica zi 62 de soldati si 3 ofiteri. In zori, compania escorta un convoi de refugiati catre orasul Puebla, care se afla sub asediul a 2000 de soldati ai armatei nationale mexicane. Legionarii au fost atacati de catre armata mexicana si fortati sa se adaposteasca intr-o hacienda locala, denumita Camerone. In ciuda situatiei fara scapare, legionarii au luptat cu eroism pana la epuizare. Cand au ramas doar cinci legionari supravietuitori, acestia au constatat ca nu mai au munitii si au hotarat de comun acord sa atace la baioneta. Trei dintre cei cinci au fost impuscati iar ceilalti doi au fost luati prizonieri. Cei doi au fost adusi in fata generalului mexican Alberto Sanchez care, impresionat de curajul si eroismul legionarilor, hotaraste sa-i elibereze pentru a se intoarce in Franta drept garzi de onoare pentru corpul capitanului Danjou, cazut in acea lupta. In prezent, mana de lemn a capitanului este pastrata in Muzeul Legiunii din orasul Aubagne, unde este pazita zi si noapte de o garda de onoare. Mana din lemn apare in parada publica doar la data de 30 aprilie.
Cea mai cunoscuta lozinca a Legiunii este “Mergi sau Crapa” (Marche ou crève). Sloganul este o marturie a duritatii antrenamentelor legionarilor. Cea mai importanta calitate a unui legionar este rezistenta fizica. Instructorii militari de aici insista tocmai pe dezvoltarea acesteia pentru ca odata cu rezistenta fizica creste si cea mentala, iar psihicul se slefuieste la fel ca al unui razboinic desavarsit de odinioara. In comparatie cu cei 120 de pasi pe minut reglementati in cursul unui mars pentru infenteristii armatei franceze, legionarii trebuie sa mentina un ritm de 88 pasi pe minut in cadrul marsurilor.
Conditiile in care se desfasoara acestea sunt extreme de dure. In timpul antrenamentului, legionarii marsaluiesc pe o distanta de 40 km avand in spate echipamentul militar si arma aferenta a caror greutate combinata variaza intre 25-30 kg in functie de anotimp si tipul de misiune. Traditional, in timpul marsului, legionarii canta “Le Boudin” cel mai cunoscut cantec al Legiunii, vechi de peste 100 de ani. Alt aspect luat in serios in timpul pregatirii fizice si al antrenamentului de lupta, este cel al deprinderii tehnicilor de lupta corp la corp de toate felurile si toate traditiile.
Sub simbolul Legiunii Straine, reprezentat de o grenada inconjurata de saisprezece flacari, au luptat mii de oameni de-al lungul istoriei. Pentru toti acestia Legiunea a fost casa, masa si de multe ori chiar ratiunea de a trai. Aici un om nu era foarte mult judecat pentru trecutul sau, cat pentru calitatile de soldat si dupa capacitatea de a-si indeplini misiunile ce i se incredinteaza.
Legiunea are mai multe devize, printre care si cea inspirata de blazonul Regimentului 3 Infanterie straina : “ Legio Patria Nostra” – Legiunea este patria noastra. Noul legionar stia de acum inainte ca avea o noua familie si ca aceasta nu-l va abandona niciodata, atat in lupta cat si in viata. Legiunea a avut si inca are propriile legi drastice care merg de la degradare la inchisoare. Functioneaza si un cod propriu al onoarei, dupa care erau judecati membrii ei.
Codul de onoare al Legiunii Straine Franceze
Fiecare legionar este fratele si camaradul tau de razboi, indiferent de rasa, nationalitatea sau religia lui. Considera-l fratele tau. Si el te va considera la fel.- Respecta-ti superiorii ierarhici precum si traditiile Legiunii. Disciplina si camaraderia sunt cu adevarat fortele pe care sa te bazezi. Curajul si onestitatea sunt singurele tale virtuti adevarate.
- Fii mandru ca esti un legionar. Da dovada oricand de maniere elegante si inteligenta. Fii modest. Hainele si efectele sa-ti fie intotdeauna curate si ingrijite.
- Esti un soldat de elita care are respect pentru propria persoana. Trateaza-ti armele cu respect, antreneaza-te si nu uita ca de armele tale depinde viata ta. Antreneaza-te constant astfel incat sa fii mereu in forma de lupta.
- Misiunea ta este sfanta, indeplineste-o intotdeauna in respectul legilor si tratatelor internationale de razboi. Nu pregeta sa-ti risti viata pentru camarazii tai sau pentru indeplinirea misiunii.
Bibliografie note si citate:
MR Tony Geraghty (1987). March Or Die: A New History of the French Foreign Legion.
Jean-Denis G. G. Lepage (2008). The French Foreign Legion: An Illustrated History. McFarland.
Douglas Porch (1991). The French Foreign Legion: A Complete History.
Legiunea straina – Legio Patria Nostra
Official Website – (English)
Official Website – (French)
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Eu nu vad nimic onorabil la un grup de mercenari ce apara interesele unui stat care se ocupa cu jaful. Tot la fel de mult respect merita si gorilele lui Nutu Camataru, practic au aceleasi ocupatii doar ca la alt nivel. Poate am eu ceva defect la mansarda dar nu inghit nici un fel de trupe de ocupatie indiferent cat de romantat sunt descrise.Respect pentru munca depusa Theo, calitate ca deobicei.
din nefericire vorbesti fara a cunoaste adevarul, folosind stereotipuri. Legiunea a salvat sute de cetateni de la pierzanie, si alte mii sau zeci de mii de civili de o moarte ingrozitoare. Am vazut-o cu ochii mei nu din povestiri! Sunt nemuritori, acoperiti de glorie si onoare! Ne-am obisnuit sa injuram ceea ce nu cunoastem, nu simtim si nu suntem educati pentru. Respectul meu pentru oamenii care fac si treburi murdare!
Poate nu am inteles eu ce sunt coloniile si ce cauta o forta armata in colonii, daca salvarea unui om din flacari dupa ce ai dat foc la casa te face erou e clar ca avem sisteme de valori total diferite asa ca nu are sens sa-ti bati capul cu mine. Iti urez tot binele de care ai nevoie.
catalin,
de 50 de ani nu mai sunt colonii. Ultima lor misiune a fost in Mali. Au salvat Manuscrisele de la Timbuktu, au avut pierderi – doi soldati si un ofiter. Despre asta vorbesc:
http://politeia.org.ro/magazin-istoric/manuscrisele-de-la-timbuktu/4933/
Da, si ai dreptate. Nu-mi mai bat capul cu tine 🙂
@Catalin: pai, unul din fratii Camataru, al’ mai mare, chiar a fost in Legiune pe timpul lui Ceasca!
Resalut
Si “fratele” englez are un fel de “legiune straina ” . Royal Gurkha Rifles . 2 batalioane cu personalul recrutat in Nepal . Tot trupe speciale , de elita .
Obiceiul lor , sa colectioneze urechile dusmanului .
Vezi @catalin sa nu te intilnesti cu ei . 🙂
Mai fac si de paza (uneori) la Buckingham Palace .
salut Stef 🙂
Am sa vorbesc despre ei 🙂 Mici dar al naibi!