Îndreptar de achiziţii militare pentru un stat suveran şi democratic
| 21/06/2013 | Autor theophyle Categorii: Dosare, GeoPolitica, Militare |
Statele sunt de trei feluri: state care sunt amenintate imediat si prin pericole identificate, cum ar fi Coreea de Sud, Taiwanul, Israelul, India, Pakistanul; sunt state care traiesc in mijlocul unor conflicte inghetate sau la periferia lor, cum ar fi Romania, Bulgaria, Tarile Baltice, Slovenia, Polonia, Georgia s.a.m.d.; si in sfarsit, sunt state care nu au inamici statali ce pot fi identificati imediat.
O alta clasificare poate fi si intre state care au interese globale si state care nu au. Aici problema este putin mai complicata, pentru ca, de obicei, statele care au interese globale sunt liderii unor aliante in care statele (care nu sunt in conflict deschis) se pot afilia, de exemplu NATO.
Fiecare stat, fie el afiliat unei aliante militare, fie nu, TREBUIE sa aiba o doctrina de aparare nationala. Aceasta doctrina trebuie construita avand la baza ei ipoteze de lucru diferite, ancorate insa in realitati economice si sociale specifice statului respectiv. Un stat ca Romania, spre exemplu, trebuie sa tina seama de doi factori importanti. Primul ar fi compatibilitatea cu standardele NATO si doi – posibilitatile socio-economice si financiare ale statului.
Romania a facut o alegere extrem de paguboasa din punct de vedere militar in cumpararea fregatelor si cu un potential la fel de pagubos in afacerea “portugheza” a avioanelor F-16, ambele fiind asa cum am mentionat second-hand (astazi stiu de fapt ca avioanele au un potential ridicat de a fi la mana a treia). Inca o data, vorbesc despre aspectele MILITARE, fara nici o aluzie politica, afaceri, preturi, spagi s.a.
Romania nu este o putere cu interese globale, ea este afiliata unei aliante, in care sunt puteri maritime care asteapta de la Romania apararea flancului vestic al Marii Negre. Acest lucru nu se infaptuieste cu nave de genul fregatelor. Flotele mari, care apartin liderilor aliantelor, au nevoie de fregate. Romania nu are nevoie, sau nu avea nevoie de ele. Romania, pentru a infaptui o prezumtiva aparare a flancului vestic, ar fi avut nevoie de vedete/corvete rapide (cel putin 3 flotile), inarmate cu rachete mare-mare si mare-uscat si de cel putin 4 submarine diesel de ultima generatie, punct. Simplu – fregatele necesita echipaje mari si sunt extrem de vulnerabile in fata vedetelor cu rachete si a submarinelor. Pierderea unei fregate este incomensurabil mai tragica decat a unei vedete. S-a gandit prost, s-a cumparat si mai prost!
In ceea ce priveste avioanele cumparate de la portughezi as dori sa mentionez trei principii importante – (1) O platforma aviatica valoroasa trebuie sa se mentina intre 30-35 de ani; (2) O platforma aviatica ajunge la maturitate dupa 10 ani de la fabricarea primului avion si incepe sa imbatraneasca dupa 30 de ani de la acelasi inceput – Platforma F-16 ( tip A si B au fost introduse in 1978); (3) Pentru tarile de felul Romaniei, avioanele multi-rol sunt singurele fezabile.
De ce este recomandat sa cumperi de la producatorul original chiar daca materialul militar este la mana a doua. O tranzactie militara care implica de la cateva zeci de milioane de dolari si pana la cateva miliarde de dolari este de obicei o tranzactie “dureroasa” pentru visteria unei tari. In primul rand pentru faptul ca tranzactia nu aduce niste beneficii palpabile tarii cumparatoare. Tranzactia militara este de fapt o polita de asigurare pe care contribuabilul unei tari democratice nu o poate “simti” si care nu numai ca este costisitoare la inceputul ei, dar ea devine o cheltuiala constanta pentru o perioada indelungata de timp. Tranzactia devine si mai greu de acceptat daca in fruntea tarii respective sunt idioti, care nu stiu cum sa o explice sau sa o echilibreze cu unele beneficii acordate si explicate populatiei.
Daca un contribuabil, sa zicem israelian, nu are nevoie de explicatii de ce Israelul a cumparat din 2003 peste 140 de avione F-16, pentru ca el stie exact de ce tara lui are nevoie de ele, contribuabilul unui alt stat, care traieste in pace cam 60-65 de ani, va avea probleme chiar cu o cheltuiala mult mai mica. Pentru a promova aceasta “operatie destul de dureroasa”, vanzatorul “anesteziaza” cumparatorul cu ajutorul unui acord de compensare, care produce avantaje comerciale palpabile sau reduce cheltuielile acestui contract. Acest acord de compensare se numeste si acord offset.
Acordul offset este o uzanta comerciala, care nu are nevoie de reglementările unui stat, în măsura în care cumpărătorii sunt Ministerele de Aparare ale statelor contractuale. In majoritatea cazurilor, statele (cumparator-vanzator) preiau obligatiile compensatorii, chiar daca afacerea este intre firme private sau publice, sau vanzatorul este o firma de acest gen. Contractul offset poate consta in compensatii industriale, cooperări industriale sau orice fel de operatie care poate fi definita contra-comerţ. Diferenta intre un contract de offset-generic si un contract de contra-comerţ este implicarea banilor sau a marfurilor (serviciilor) oferite/primite.
Contractul offset poate aduce beneficii directe prin investitii directe, care produc bani, spre exemplu componente necesare sa zicem pentru avioanele cumparate sau beneficii indirecte, cum ar fi transferuri de tehnologii in alte activitati sau importuri de la cumparator pe baza unui sistem barter. Vom discuta despre acest gen de afaceri si voi incerca sa explic ce mi-as dori eu pentru Romania in afaceri de acest gen. Bineinteles eu vorbesc la modul “wishful thinking”.
Deci marea prostie a fost cumpararea unor avioane americane de la un stat European. Mare prostie! Cred ca o afacere directa cu SUA sau General Dynamics, producatorul acestor avioane ar fi iesit si mai ieftin si mai profitabil comercial si militar. Vezi postarea urmatoare – Avioanele F-16 din Portugalia – o poveste mioritica
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Buna ziua 🙂
interesanta postare, un domeniu aproape necunoscut si netransparent ptr. “muritorul de rand autohton”.
salut mar,
incerc sa fac putina lumina in “intuneric” 😀
Daca userii se pot exprima liber…
salut ! ne-am mai luat o tzeapa..
Salut Ziggy,
am impresia ca da!
venisi tu, rapidea, cu iesprimarea libera 😛
salut 😛
Resalut si aici
Scrisoarea oficiala din 2008 pentru congresul USA si in care se notifica o eventuala vinzare de F- 16 noi si cu tot echipamentul clar specificat catre Romania . Inclusiv valoarea aproximativa a contractului .
http://www.dsca.mil/pressreleases/36-b/2008/Romania_08-55.pdf
Astea erau adevarate avioane multirol deoarece se cereau si sisteme de cercetare si ghidare pentru atac la sol numite Sniper si Litening fara de care o bomba inteligenta nu functioneaza . (Paveway sau JDAM )
Dupa scrisoarea asta a venit criza , marirea pensilor militare prin recalculare si asa au consumat toti banii .
In secret , fara sa anunte boborul ca e mai important votul celor 156.000 pensionati militari decit inzestrarea armatei .
Ca comparatie profesionala :
– General Dwight David “Ike” Eisenhower conducea trupele aleate in Europa la virsta de 53 de ani .
– General Bernard Law Montgomery era seful armatei a VIII engleze in Africa la virsta de 55 de ani .
– General Chuck Horner era seful aviatiei coalitiei in primul razboi impotriva Irak (1990) . Avea 54 de ani , zbura regulat pilotind personal F-16 .
In Romania ?
– General Dobritoiu pensionat la 51 de ani .
– Colonel fara scoala militara , Dogaru , se pensioneaza la 55 de ani .
– General Oprea , pensionat la 42 de ani.
salut,
Bineinteles ca S/D sunt multirol. A/B dau apa la gaste 🙁 Mai vedem noi ce au cumparat astia. Pana la urma iese matza din sac.
Cat de respectivii (ai nostri si ai lor) nici un fel de asemanare! Nici macar peste 100 de ani!
Italienii au avut inchiriate 34 F -16 ADF americane second hand .(+ alte 4 pentru canibalizate pt.piese de schimb ) (din 2003 in 2012 cind au restituit avioanele ) prin programul Peace Caesar
Pura apararea aeriana , dog fight ca Thyphoon serie I era in livrare dar fara nici o capacitate de lupta .
Toata intretinerea acestor aparate era in sarcina Lockeed Martin care a detasat personalul necesar in italia .
Formarea pilotilor a fost facuta in USA , rachetele necesare pentru lupta AA era deja in dotarea aviatiei italiene .
Particularitatea contractului , plata la ora de zbor .
Au folosit in total 47.000 ore zbor . Cam la 20.000 euro/ora . ( nici in 100 de ani nu zboara romanii 47.000 ore 🙂 )
La pretul fix complesiv de 25,5 milioane dolari (inclus in pretul final ) , au fost reconditionate 40 motoare F100PW200 de catre firma producatoare a lor , Pratt& Whitney si aduse la standardul de F100PW220 .
Deci , in 10 ani si cu 1 miliard de euro au avut mereu 34 avioane pentru aparare aeriana . Numarul de ore de zbor e elocvent cit de mult au utilizat contractul asta .
Ma intreb unde e “afacerea” romanilor cu portughezii . 🙂
habar nu am,
o deslusim noi incet, incet 😆
am auzit ca tovarasul asta Niels Schneker ( mare analist la trustul lui felix ) era foarte incantat de achizitia Romaniei. individul face lobby pentru vechituri . daca asta a zis ca e “bine” .. atunci clar e tzeapa ! 😀
Mie mi se pare extrem de dubios personajul asta Schneker.
un agent de influenta la o statie de intoxicare…