Pictură indiană / un început
| 01/11/2013 | Autor theophyle Categorii: Arta |
Redactat de @Demeter
Pictura indiana are o istorie foarte lungă, deşi climatul indian nu a fost facil conservarii pe termen lung al manifestarilor plastice apartinand artei indiene foarte vechi. Cele mai vechi picturi indiene au fost cele preistorice – petroglife -, aşa cum se mai gasesc si astazi in locuri ca Bhimbetka, unele datate înainte de 5500 î.Hr. Picturile indiene ofera un continuum estetic care se extinde de la civilizaţia neolitica pana în ziua de azi. În esenţă, manifestarile artistice au avut ca peste tot in lume, un scop religios si totusi pictura indiana a evoluat de-a lungul anilor pentru a deveni o fuziune sincretica a diferitelor culturi şi tradiţii.
Arta indiana poate fi clasificata în perioade specifice, fiecare reflectând in special evoluţiile artistice legate de evenimente religioase, politice şi socio-culturale.
- Perioada antică (3500 î.Hr -1200 d.Hr)
- Perioada islamică (1192-1757 d.Hr)
- Perioada colonială (1757-1947)
- Independenţa şi perioada postcolonială (post-1947)
Sadanga – criteriile antice ale picturii indiene.
În jurul primului secol î.Hr., Sadanga sau cele şase principii ale picturii indiene, au evoluat intr-o serie de canoane care stabileau principiile de bază ale artei indiene in general si ale picturii in particular. Vatsyayana, care a trăit în secolul al treilea, enumeră acestea principii in vestita Kama Sutra, extragandu-le din lucrări mai vechi. Aceste “şase principii” au fost traduse după cum urmează:
- Rupabheda – perceperea aparentelor.
- Pramanam – perceperea corectă a dimensiunilor şi ale structurilor (in spatiu).
- Bhava – conectarea intre sentimente si forme .
- Lavanya Yojanam – inspiratia divina pentru reprezentarea artistică.
- Sadrisyam – similaritatea aparentelor .
- Varnikabhanga – arta folosirii pensulei şi culorilor.
Dezvoltarea ulterioară a picturii, o data cu transformarea budista, indică faptul că aceste “şase principii” au fost practicate de către artişti indieni, indiferent de transformarile sociale sau religioase.
Pictura clasica indiana poate fi clasificata in doua categorii principale – picturi murale si miniaturi. Picturile murale sunt lucrari mari, pictate pe pereţii unor structuri solide (Peşterile Ajanta şi templul Kailashnath). Picturile miniaturale sunt executate pe o scară foarte mică pentru cărţi sau albume pe material perisabil, cum ar fi hârtie şi pânză. In regiunea Bengalului au trait si lucrat pionierii picturii miniaturilor din India. Miniaturile au atins gloria în timpul perioadei mogulilor islamici (Mughal period).
Bibliografie, note si citate:
Coomaraswamy, Ananda K. History of Indian and Indonesian Art. Kessinger Publishing. 2003
Percy Brown, Indian Painting, Y. M. C. A. Publishing House, 1960.
WikiCommons (Eng. & Fr.)
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
