Muzee celebre: Ermitaj (1)
| 10/04/2014 | Autor theophyle Categorii: Arta |
Redactat de @Demeter
Muzeul Ermitaj, situat în centrul orașului Sankt Petersburg, pe malul Nevei, în Palatul de iarnă din Sankt Petersburg, este astăzi unul dintre cele mai mari si mai vechi muzee din lume. Mai mult de 60.000 de piese sunt expuse în aproximativ 1.000 de săli, în timp ce 3 milioane de obiecte sunt păstrate în rezervă. Muzeul a fost fondat in 1764 de țarina Ecaterina cea Mare a Rusiei si s-a deschis publicului in 1852.
Inițial, doar clădirea numită „Micul Ermitaj” purta acest nume. Astăzi, Ermitajul grupează un complex din mai multe clădiri, construite între secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Alături de „Micul Ermitaj”, găsim „Vechiul Ermitaj”, „Noul Ermitaj” și „teatrul Ermitajului”, cât și o mare parte din „Palatul de Iarnă”, altădată rezidența principală a țarului Rusiei. De-a lungul ultimilor ani, o parte a clădirii Statului-Major situată lângă piața castelului, dar și palatul Menșikov au fost alipite complexului Ermitaj.
Primul Palat al Iernii a fost construit în 1711; reconstruit în 1721, la moartea lui Petru cel Mare, este înlocuit în anii următori de către o creație a arhitectului Domenico Trezzini. Elizabeta, fiica lui Petru, estimase că acelei clădiri îi lipsea grandoarea și a cerut reconstruirea sa în 1754 de către Francesco Rastrelli.
În 1837 palatul a ars în întregime (incendiul a durat 30 de ore). Țarul Nicolae I a ordonat ca reconstruirea să fie identică: în primăvara anului 1839, lucrările au luat sfârșit. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Palatul de Iarna a fost distrus în timpul asediului din Leningrad, dar, cu timpul, a fost reclădit. Astăzi, clădirea se confruntă cu problemele cauzate de afluxul de vizitatori, a instabilității solului mlăștinos pe care edificiul a fost construit, dar și din cauza umidității provocate de apropierea sa de râul Neva. Au avut loc lucrări de restaurare între anii 1984 și 2005.
Clădirile Ermitajului
Vechiul Ermitaj, construit într-un stil clasicist de către Jean Baptiste Vallin de la Mothe, este cel mai mic edificiu al complexului și a servit între anii 1764 și 1775 ca refugiu pentru țarina Ecaterina cea Mare a Rusiei. În acest imobil, Ecaterina a depozitat primele picturi achiziționate de ea. Vechiul Ermitaj, numit, de asemenea, și Marele Ermitaj, a fost construit în 1787 de către Georg Falten pentru a adăposti o colecție care a crescut rapid: este clădirea cea mai puțin decorată a complexului.
Leo von Kenze a construit între 1839 și 1852 Micul Ermitaj. Acesta este, probabil, singura sa operă care diferă de stilul pe care i l-a impus Ludovic I de Bavaria și poate fi declarată opera propriilor sale concepții artistice. Este singura clădire a complexului care nu se găsește de-a lungul Nevei. Cladirile Ermitajului au mai fost construite și pentru a face față înmulțirii colecțiilor. Aici pot fi găsite, printre altele, reconstituirea completă a unei loggii construită de către Rafael la Vatican. Statuile lui Atlas de pe fațada sa sunt, probabil, tipul de opere cel mai celebru din lume.
Teatrul Ermitajului a fost construit între 1783 și 1787. Teatrul țarilor era, în acel timp, primul teatru din Sankt-Petersburg. Piese de teatru au fost jucate aici până în 1796 și, mai nou, din 1989: în iarnă, baletul Kirov, printre alții, a interpretat diferite spectacole. Astăzi, teatrul servește numai ca sediu al administrației Ermitajului. Teatrul este cel mai mic din oraș căci el era, la origine, conceput pentru reprezentațiile private destinate familiei țarului. În mod normal, teatrul Ermitajului nu este deschis publicului.
Colecţiile Ermitajului /1
Ermitajul este, cu cele 3 până la 4 milioane de vizitatori anual, cel mai vizitat și cel mai reputat muzeu din Rusia si dintre funtasele Europei, fiind unul dintre cele mai importante muzee de artă din lume. Găzduiește o uriașă colecție de artă europeană, care cuprinde majoritatea perioadelor istorice si stilurilor artistice. Muzeul detine 120 de sali de expozitii (de pictura) in primele doua etaje ale celor 4 cladiri ale muzeului.
Muzeul păstrează în rezervele sale 2,7 milioane de piese; 65.000 de piese sunt expuse în 350 de săli, dar numai 120 de camere sunt rezervate picturii. In cele 359 de sali, exponatele sunt grupate în 5 colecții: cultura preistorică; arta și cultura Antichități; arta și cultura popoarelor orientale; arta europeana (occidentala); arta rusă. In salile colecțiior de pictură ale muzeului sunt sunt expuse operele pictorilor italieni, francezi, olandezi și flamanzi, dar și englezi și germani.
Pictura italiană formează ansamblul cel mai important al colecției de pictură din perioada clasică. Operele cele mai importante și cele mai vizitate sunt două picturi ale lui Leonardo Da Vinci, opere care fac parte dintr-o serie de 12, cunoscute pe plan mondial: la Madonna Benois (1478) si la Madonnna Litta (1490/91). Madonna Conestabila (1502/03) și Sfânta familie (1506) ale lui Rafael sunt și ele foarte celebre.
Aici poate fi găsită și o reconstituire a loggiei lui Rafael din Vatican construită cu exactitate după original. Muzeul deține, de asemenea, și diferite opere ale lui Tițian, Judith a lui Giorgione, picturi ale lui Michelangelo, Paolo Veronese, Caravaggio, Carracci, Luca Giordano, Salvator Rosa, Giuseppe Maria Crespi, Tiepolo, Stefano Torelli și Francesco Guardi. Pictura italiana si spaniola este expusa in trei mari interioare cu pereti bordo-rosu, cu luminatoare gigantice, care permit vizionare la lumina zilei (relativ). Aceste sali sunt localizate in primul etaj al “Noului Ermitaj”
Pictura spaniolă. Picturile expuse cele mai cunoscute sunt El Greco (Sfinții Apostoli Petru și Pavel), Jusepe de Ribera (Iisus Hristos pe cruce – prima pictură a școlii realiste), Francisco de Goya (Portretul lui Antonia Zarate (din 1811, este singura opera a acestui pictor în cadrul Ermitajului) și Diego Velázquez. Sunt prezentate și operele lui Murillo, Zurbaran și Juan Pantoja de la Cruz.
Bibliografie, note si citate:
Norman, Geraldine. The Hermitage; The Biography of a Great Museum, New York: Fromm International, 1997.
Hughes, Lindsey. Russia in the Age of Peter the Great. New Haven, Connecticut: Yale University Press. 1998.
WikiCommons (Ru, Eng, Fr, Ro)
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
pe mine m-a surprins sa gasesc o sculptura “cap de dac” 🙂 (mai ales ca venea la la sfirsitul “vizitei” cind esti deja obosit/blazat si “saturat” de prea multa frumusete)