Bizanţul şi sincretismul occidental
| 22/12/2013 | Autor theophyle Categorii: Arta, Ziarul de Duminica |
Redactat de @Demeter
Am sa incerc astazi sa fac un prolog artei bizantine pe care dupa sarbatori o voi discuta mai in detalii. Pe acesta il voi deschide cu un fragment luat de pe blogul de istorie al lui Theophyle, care scria despre Renaşterea Bizantina pe care el o numea “Renasterea Palaiologos”, adica acele creatii artistice generate de dinastia Paleologilor din Bizant. Scrie Theophyle:
“Renasterea Palaiologoi” este de fapt revolutia culturala petrecuta in timpul ultimei dinastii bizantine, care a fost dinastia Paleologilor (Palaiologos or Palaeologus) 1260 – 1453. Desi ultima perioada a dinastei Paleologilor a fost caracterizata de razboaie civile, presiuni militare si religioase, totusi eu cred ca se poate spune fara a gresi ca este o perioada de revolutie culturala. Concomitent cu amenintarile Otomane si incercarile disperate de reunificare a bisericilor de Est si Vest, o migratie de invatati din Bizant spre Italia reaprinde flama traditiei greco-latine suprimate ingrozitor de evul-mediu intunecat.
Acesti invatati stiau cu sigutanta ca nu vor putea trai in Italia conform traditiilor ortodoxe ale bisericilor estice. Pentru a amana latinizarea ecleziastica se refugiaza pentru inceputuri in coloniile italiene din Cipru sau Creta. Barbarii Crestini Europeni, care au distrus Constantinopolul in timpul celei de a IV-a cruciade 1199–1204, cruciada care pana la urma s-a dovedit a fi fatala Bizantului, nu numai ca si-au pradat fratii intru Cristos, omorand torturand si jefuind. Ei au distrus si ars pana in temelie marile biblioteci ale Constantinopolului, lucrarile lui Hesiod, Pindar, Sofocles, Euripides, geografia lui Ptolemy, Dionisica lui Nonnus din Panaopolis au fost pastrate cu pretul vietii unor bibliotecari si arhivari pentru a fi “redescoperite” un secol mai tarziu si devenind impreuna cu operele clasice salvate de musulmani baza de cunostinte necesare in dezvoltarea umanismului care a caracterizat Renasterea Europeana.” (Aveti sursa)
Pentru a demonstra cele de mai sus voi descrie Catedrala Sf. Andrei din Amalfi. Situată pe superbul litoral amalfitan, pe ţărmul sudic al Italiei, Amalfi îl are pe Sf. Andrei ca patron spiritual. O statuie a apostolului domină piaţa centrală, lângă o arteziană şi reprezentări ale sale sunt la tot pasul. Dar cel mai important monument care îi e dedicat e magnificul dom, una dintre cele mai frumoase biserici din întreaga lume.
Farmecul acestui lăcaş vine dintr-o tradiţie imemorială, care a alăturat influenţe din mai multe civilizaţii majore. Cele mai vechi urme ale unui loc de rugăciune pe dealul respectiv provin din secolul VI. În interiorul domului este o biserică bizantină din secolul IX, pe care o descoperi în timpul vizitării ca pe o călătorie în timp, parcurgând stilurile arhitecturale.
Domul principal e de asemenea o construcţie veche de opt secole, ce stă mărturie a numeroaselor contacte pe care portul din Amalfi le-a avut cu lumile bizantină şi arabă. Situat în vârful unei scări monumentale, domul e bogat ornamentat la exterior cu un model în alb şi negru care aminteşte arta maură de la Cordoba, Spania. Arcele sunt rotunjite şi completate cu sculpturi geometrice în piatră. Pentru turlă s-a folosit ceramică pictată. Moştenirea Bizanţului se vede clar în magnificul mozaic de pe fronton, cu fundal aurit ca în icoanele ortodoxe. Pe acest frontispiciu este o icoană a lui Iisus Hristos pe tronul Judecăţii, iar dedesubt sunt cei 12 apostoli în haine romane şi orientale, într-o modalitate familiară credinciosului ortodox.
Cel mai încântător loc din incintă este curtea interioară, un patio, cum il denumeau latinii, un spaţiu înverzit, înconjurat de coloane de o supleţe nemaipomenită pe care se sprijină arcade şi un acoperiş cât pentru un coridor. Dacă acum locul închipuie destul de sugestiv o grădină a Raiului, acum opt secole, locul era cimitirul mănăstirii. Biserica principală este, din păcate, sufocată de stilul barocului, cu decoraţiunile sale opulente. Inestimabile fresce şi mozaicuri bizantine au fost masacrate sub această adevărată invazie barbară a exuberanţei şi opulenţei. Ce s-a păstrat din umila biserică de secol al IX-lea este separat de biserica în funcţiune.
Catedrala este de un sincretism uluitor. Baza este romano-normanda, “altoita” cu bogatiile inestimabile furate de cruciatii occidentali in anul 1060, cand au jefuit Constantinopolul, Goticul medieval si in sfarsit Barocul, “asezat” pe alte comori murale jefuite din Bizant.
Bibliografie Note si Citate:
Biserica Sf. Andrei din Amalfi: arta bizantină întâlneşte Renaşterea italiană (aici)
Theophyle – “Renasterea”: Un Furt Istoric (aici)
Fodor’s. Fodor’s Amalfi Coast, Capri, and Naples. Random House. 2002
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Buna, Despina!
Multumesc Despina, pentru informatii!
In timpul Serenissimei Republici, Enrico Dandolo a ramas si el “celebru” in istorie prin furtul, de la Constantinopole a cvadrigii aflate pe acoperisul Basilicii San Marco! Astea sunt marturiile castigatorilor! 🙂
Daca prima cruciada a inceput in 1096 cum oare au jefuit Constantinopolul “cruciatii occidentali” in 1060, cu 30 de ani mai devreme? Aceasta eroare este repetata in articol, de altfel vezi explicatia de sub fotografia portilor de bronz).
Buna Ziua dle popescu,
cateva date putin cunoscute. Nici o eroare. Intamplarea a fost o “uvertura” a primei cruciade in anul 1060. In respectivul an, Robert I Guiscard, cucereste toate posesiunile bizantine ramase in Italia. Fratele lui Roger de Hauteville cucereste tot ceea ce se poate cuceri pana in Sicilia. O flota normanda invinge flota bizantina, ajunge la Constantinopol si cucereste Galata (cartier care o sa devina dupa aceasta cucerire si retragere) “cartierul genovez”. Deci la asta s-a referit autoarea.
Buna ziua,
Va multumesc pentru explicatie. Am fost poate prea sensibil la ceeace mi s-a parut a fi o apreciere generalizanta negativa a cruciadelor/cruciatilor.
Profit de imprejurare pentru a va transmite admiratia mea pentru felul in care dvs. abordati si gestionati toate subiectele de pe platforma Politeia, cu deosebire pe cele istorice.
Sarbatori Fericite si Anul Nou cu sanatate!
Buna Seara,
Craciun Binecuvantat – pace, sanatate si bunastare celor vostri 🙂