Biedermeier: când clasa mijlocie învinge aristocraţia
| 04/01/2014 | Autor theophyle Categorii: Arta, Ziarul de Duminica |
Redactat de @Demeter
Perioada Biedermeier se referă la un interval de timp din Europa Centrală, perioada în care clasa de mijloc a crescut, s-a imbogatit şi a a creat un gust artistic comun. Apogeul perioadei Biedermeier se desfasoara în perioada istorică dintre 1815, anul Congresului de la Viena si sfârşitul războaielor napoleoniene, şi 1848, anul revoluţiilor europene. Deşi termenul în sine este o referinţă istorică, este predominant folosit pentru a desemna stilurile artistice care au înflorit în domeniile literaturii, muzicii, artelor plastice şi decorului interior.
Au existat două forţe care au generat dezvoltarea perioadei Biedermeier. Primul a fost creşterea urbanizarii şi industrializarea, care au format si promovat o nouă clasă de mijloc urbană si un nou tip de public pentru arte in general si pentru décor interior in particular. Al doilea generator al perioadei a fost opresiunea politică în creştere de la sfârşitul războaielor napoleoniene generate de doctrina Metternich.
Politicile restrictive au condus artiştii şi societatea în general, să se concentreze pe un gen de plezirism intern şi cel puţin în public la o atitudine apolitică. Scriitori, pictori, muzicieni au început să migreze pe teritoriul sigur al unor atitudini rezervate, punand accentul pe viaţa de familie a clasei de mijloc ducand la o inflorire a utilitatilor casnice, design de mobilier si decoratiuni interioare.
Termenul “Biedermeier” a apărut mai întâi în cercurile literare, de la un pseudonim literar, Gottlieb Biedermaier, care a fost folosit in comun de către medicul rural Adolf Kussmaul şi avocatul Eichrodt Ludwig, în poeziile pe care cei doi le-au publicat în ziarul “Foi volante din München ” (München Fliegende Blatter). Versurile poeziilor perioadei satirizau depolitizarea fortata şi mic-burghezia. Numele a fost alcatuit din cele două titluri de poezii populare ale timpului “Biedermanns Abendgemütlichkeit” (Confort de seara Biedermann) şi “Bummelmaiers Klage” (Lamentatiile lui Bummelmaier).
Stilul Biedermeier, bazat pe principii utilitariste, a influentat profund felul în care au fost concepute si mobilate interioarele în zona germana si central europeana în perioada dintre 1815-1848. Perioada a fost prelungită în unele zone germane si Scandinavia, datorita numeroaselor state ale naţiunii germane până la unirea de la Berlin din 1871. Perioada post-Biedermeier, influenţata de istorism, a creat propriile stiluri in diferse state si teritorii central Europene.
De-a lungul perioadei, accentul a fost menţinut pe linii curate şi cu minim de ornamentele. In timp, stilul a evoluat de la revolta împotriva stilului romantic plin de “zorzoane”, la o permisivitate care asigura unei clase de mijloc în creştere modalitatea de a-si etala bogăţia de curand dobandita. Ideea de linii curate şi apropierea de utilitarul casnic vor reapare în secolul XX, continuând pana astazi.
Stilul Biedermeier a fost o interpretare simplificată a stilului practicat in perioada Imperiului Francez al lui Napoleon (I), care a introdus romantismul si stiluri “vechi” “romanice”, ca adaptare modernă a interioarelor de la începutul secolului al XIX-lea. Mobilierul Biedermeier a folosit materiale disponibile la nivel local, cum ar fi lemn de cires, frasin şi stejar, mai degrabă decât de cherestea scumpa, cum ar fi lemnul de mahon integral importat.
În timp, lemnul de mahon a devenit disponibil, importat prin toate porturile comerciale, cum ar fi Antwerp, Hamburg şi Stockholm, fiind insa taxat puternic ori de câte ori a trecut dintr-un principat in altul. Acest lucru a făcut mahonul foarte costisitor şi a fortat utilizarea lemnului local – cires si păr, colorate, imitand lemnul mult mai scump. Stilistic, mobilierul a fost simplu si elegant. Constructia sa a folosit idealul adevarului, transpus material, influenţand mai târziu perioadele Bauhaus şi Art Deco.
Mobilierul Biedermeier şi stilul de viaţă al perioadei au fost subiectul principal al unei expoziţii de la Muzeul de Arte Aplicate din Viena în 1896. Cei mai mulţi vizitatori ai acestei expoziţii au fost influenţaţi de acest stil plin de fantezie si eleganta, facilitand o perioada de renaştere devenind foarte popular printre producatorii de mobila europeni. Această perioadă de noua renaştere a durat până la aparitia stilului Art Deco, fiind preluat in mare masura. Biedermeier a influenţat, de asemenea, diferitele stiluri Bauhaus prin filosofia utilitara si materialele de productie. Termenul Biedermeier este de asemenea folosit referitor la un stil de ceas produs la Viena în secolul al XIX-lea.
Bibliografie, note si citate:
Carl E. Schorske, Fin-De-Siècle Vienna: Politics and Culture, Cambridge: Cambridge University Press, 1981.
Martin Swales & Erika Swales, Adalbert Stifter: A Critical Study, Cambridge: Cambridge University Press, 1984.
WikiCommons (Ger, Eng)
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
La Multi Ani ! 😀
La Multi Ani Ziggy, cu multa sanatate, fericire si numai bucurii alaturi de cei dragi! 😀
Buna ziua si La multi ani!
Stilul biedermeier este mult mai aerisit decat greutatea apasatoare si sufocanta pe care am cunoscut-o in perioada victoriana. Era firesc, ca cele doua curente: art deco si bauhaus sa porneasca inspirativ din acest stil.
Multumesc pentru subiectul zilei.
O zi frumoasa alaturi de cei dragi!