Art Deco
| 12/11/2013 | Autor theophyle Categorii: Arta |
Redactat de @demeter
Art Deco are numele derivat de la Expoziţia mondială ţinută la Paris în 1925, fiind o abreviere pentru lungul nume Exposition Internationale des Arts Décoratifs et Industriels Modernes, expoziţie care a promovat de fapt bunuri de lux şi artă de origine franceză, asigurând totodată lumea că Parisul a rămas şi va rămâne centrul internaţional al stilului, modei şi artei şi după Primul război mondial.
Art Deco a existat ca stil major cristalizat în arta europeană încă de la începutul anilor 1910, fără a avea în schimb acest nume consacrat, nume pe care l-a câştigat doar după expoziţia sus-amintită. Evident, Art Deco nu a fost, în nici un caz, un rezultat al expoziţiei de la Paris din 1925, ci doar a fost promovat cu fervoare şi impact cvasi-universal de către aceasta.
La timpul său, practicanţii a ceea ce era numit atunci mai ales Style Moderne, artişti plastici, designeri, couturieri şi arhitecţi de diferite orientări artistice anterioare, nu au lucrat ca un grup structurat, cu un program coerent, aşa cum a avut, de pildă, mişcarea artistică relativ sincronă, Bauhaus. Neavând o unitate de spaţiu, timp şi manifestare artistica, mişcarea Art Deco este considerată a fi eclectică, fiind influenţată de surse multiple.
Câteva dintre cele mai clare influenţe ale sale provin din: American Art Deco. Art Deco american înfloreşte cu adevărat după 1928, creşte rapid în intensitate şi profunzime şi atinge înalte culmi de rafinament în anii 1930, fapt care a făcut pe unii critici de artă, referindu-se la acel deceniu, să folosească sintagma Deceniul american al Art Deco (The Decade of the American Art Deco).
Absolut similar Statelor Unite, Canada devine una din ţările în care Art Deco patrunde puternic, în special în arhitectură. Arhitecţi cum ar fi Ernest Cormier crează clădiri memorabile, printre care clădirea centrală a Universităţii din Montréal, pavilionul Casault al Université Laval şi clădirea Curţii Supreme de Justiţie a Canadei, care sunt tot atâtea exemple de Art Deco ajuns magnific la apogeu. Dacă Statele Unite ale Americii şi Canada (în marile sale aglomerări urbane) rămân “centrul mondial” al arhitecturii Art Deco, Paris rămâne totuşi, în final, “centrul mondial” al designului şi modei realizate în stilul designului Art Deco.
Mobilierul, artele vizuale, fierul forjat, diferitele lucrări în metal, sticla, ceramica, ceasurile, bijuteriile şi, bineînţeles moda feminină sunt tot atâtea direcţii diferite de manifestare plenară a Art Deco în jurul unor personalităţi artistice. Printre aceste personalităţi ale designului Art Deco se pot aminti ebeniştii Jacques-Emile Ruhlmann, unul dintre ultimii “ebenisţi tradiţionali” ai Parisului şi Jean-Jacques Rateau, firma de mobilier Süe et Mare, confecţionerul de fier forjat Edgar Brandt, metalo-graficianul şi coloristul Jean Dunand, realizatorii de artefacte de sticlă şi vitralii René Lalique şi Maurice Marinot, realizatorii de ceasuri şi bijuterii de la firma Cartier, couturierul Paul Poiret, care a excelat atât în îmbrăcăminte realizată în stil Art Deco, dar şi Art Nouveau, pictorul Raoul Dufy şi designerii de haine feminine Jeanne Lanvin, Paul Iribe şi Georges Lapepe.
Art Deco a fost re-evaluat, primind un nou lustru şi impuls spre recunoaştere şi consacrare, care i-a fost conferit cu autoritate la “redescoperirea”, reconsiderarea şi punerea sa în valoare din anii 1960.
Surse si bibliografie:
Camilla de la Bedoyere , Art Deco World’s Greatest Art, Star Fire Publishing House, London, 2006
Eva Weber, Art Deco, World Publications Group, Inc., North Dighton, Massachusetts, 1989
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Daca veti sa vedeti un cartier intreg Art Deco, mergeti la Bruxelles si faceti o city-tour cu Hop-on/Hop-off bus. E o delectare a ochiului!!