Esoterica: ZOHAR – Cartea Strălucirii
| 24/03/2013 | Autor theophyle Categorii: Carte, Esoterica, Ziarul de Duminica |
Majoritatea articolelor mele sunt postari care incurajeaza lectura unor opere literare, aceasta postare este menita sa DESCURAJEZE pe cat se poate aceasta lecturare.
Asceasta descurajare nu este legata (Doamne fereste!) dintr-o lipsa de respect fata de carte, invataturile ei sau valoarea ei teologica sau literara, ci pentru ca nu aveti cum sa cititi aceasta carte. Aceasta carte nu exista pentru cititorul 
care nu este cercetator sau invatat evreu sau crestin (cu preocupari academice sau mistice), care cunoaste ebraica si aramaica. Cele cateva incercari in secolul trecut de a traduce cartea intr-o limba de circulatie internationala au esuat lamentabil sau au creat “monstruozitati” literare-teologice. Prima incercare serioasa care va reusi (dupa parerea mea personala) este actuala – pe care o face echipa condusa de Prof. Daniel C. Matt, care in cadrul Universitatii Stanford traduce in limba engleza aceast corpus literar. Finantarea acestui proiect a fost asigurata de un ONG particular, pentru ca lucrarile de traducere vor costa probabil de ordinul multor milioane de dolari. Proiectul a inceput in anul 2003 si pana astazi au fost publicate doar 7 (sapte) volume din cele 12 prognozate. Pentru detalii incercati, aici. Asa ca tuturor cautatorilor de “Zohar PDF,” le urez suces, care va fi foarte putin probabil. Acum pentru o mai multa intelegere a celor ce vor urma am sa o fac intr-o forma extrem de “Socratica”:
1. Ce este Kabala? – Kabala este o interpretare mistica a primelor 5 carti ale Bibliei Ebraice / Vechiului Testament, atribuite lui Moise.
2. Este Kabala – Evreiasca sau Crestina? – desi este considerata in primul rand un text evreiesc, teologia kabalistica a fost adoptata de la inceputurile ei de multi invatati crestini (Ficino, Pico de la Mirandola, etc.) sau mistici crestini, printre cei mai cunoscuti pot fi mentionati Sf. Ioan al Crucii (San Juan de la Cruz, fondator al ordinului Carmelitilor), Sfanta Tereza de Ávila (Saint Teresa of Jesus) si multi altii, mai putin cunoscuti, dar nu mai putin importanti.
3. Care este pozitia Bisericii Ortodoxe? – Nu exista nici o pozitie oficiala, din cate stiu eu, in orice caz nu exista o apropiere si nici o recunoastere doctrinara in acest sens, reactiile sunt intre “blasfemie” si “toleranta curioasa si tacita” (din experienta proprie).
4. Este Zoharul o carte? – NU!, Zoharul este o colectie (compendium), un corpus literar, alcatuit din cateva lucrari scrise de diferiti autori in diferite timpuri. Vedeti mai jos o “harta” a acestui corpus. Aceasta harta expune si ea colectii de scrieri. De fapt Zoharul este compus din 20 de astfel de lucrari diferite.
5. Este Zoharul o traditie antica paralela sau complementara Bibliei? – In nici un caz. Zoharul este literatura medievala religioasa si majoritatea scrierilor pe care se bazeaza sunt tot medievale. Zoharul a aparut ca raspuns la presiunile religioase la care au fost supusi evreii pentru a se converti, presiuni care au ajuns la apogeu in Spania Secolului al XIII-XIV in timpul “reconquistei” (eliberarii Spaniei de Islamici).
6. Este Zoharul o scriptura venerata? – DA de catre evreii, NU de catre crestini.
7. Este Zoharul de citit? – NU, in cel mai bun caz cei curiosi si doritori pot citi carti despre Zohar, am sa citez cateva.
Cred ca am raspuns la cateva intrebari esentiale si cred ca am facut-o destul de clar, restul – fiecare cu ale lui.
Zohar – o prima introducere
Numele cartii provine din cartea Biblica a lui Daniel (Vechiul Testament); Zohar este in ebraica strălucire si versetul din Daniel 12:3, spune cam asa:
Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci. Daniel 12:3
Cartea este scrisa intr-o aramaica extrem de obscura, cu unele greseli gramaticale, care denota sau ca a fost tradusa din ebraica sau ca scriitorul nu cunostea suficient limba aramaica (care nu mai era vorbita in acea perioada) sau in ultima instanţa ca a fost copiata dintr-o versiune mai veche. Nucleul cartii “Zoharul despre Pentateuh” a fost scris probabil de Moses de Leon, care a trait in Castilia secolului al XIV-lea, in orice caz el reflecta fluxurile ideologice si teologice ale doua scoli de gandire teologica – cea din Castilia si cea din Provence. Este clar ca lucrarea centrala, adica “Zoharul despre Pentateuh” a fost scrisa in Castilia deoarece sunt folosite “neologisme” introduse din castiliana si greselile de sintaxa sunt de ordinul gandirii in alta limba decat cea scrisa, adica limba vorbita de scriitor (originar din Castilia). Nucleul Zoharului se ocupa cu interpretarile mistice ale Genezei, Leviticului si Deuteronomului. Pentru a intelege obscuritatea cartii pot sa marturisesc ca am reusit sa citesc Geneza din Zohar (si sa o inteleg, oarecum) intr-un an si jumatate, citind zilnic cel putin o ora sau o ora si jumatate. Comentariul Genezei in Zohar te “arunca” intr-un domeniu al fantasticului total, fiecare cuvant din Geneza biblica isi gaseste un comentariu si o explicatie inedita. Spre exemplu in Geneza 1:1 si 1:2 se spune:
1:1 La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pămîntul. 1:2 Pămîntul era pustiu şi gol; peste faţa adîncului de ape era întunerec, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor. Geneza / Facerea 1:1-2
Aici o explicatie pentru cititorul Bibliei romanesti este imposibila. In Ebraica, numele cartii Geneza=Facerea este Bereshit, adica la inceput, exact ca in traducerea in limba romana, insa in ebraica, Bereshit incepe cu litera bet=B, Zoharul explica de ce – limba a existat inaintea Bibliei si explica si de ce a existat inaintea ei, adica trebuie sa fi existat si un alef=A, si cam care ar fi fost acel A. In 1:2 se vorbeste de Duhul lui Dumnezeu, in Zohar primesti o explicatie si despre asta, asa ca fiecare cuvant sau verset este explicat dintr-un unghi absolut inedit si neasteptat.
Termenul exegeza defineste de fapt interpretarea (filologică, gramaticală, istorică, estetica sau teologica) a unui text, referindu-se în special la comentarea textelor biblice.
Întrucât atât Judaismul, cât şi Creştinismul s-au dezvoltat din evenimente istorice, Biblia – spre deosebire de literatura sacră a altor religii, a făcut intotdeauna obiectul unor analize critice. Cu toate că cele mai multe cărţi ale Vechiului Testament, cât şi ale Noului Testament au fost redactate anonim, ele au fost scrise de oameni şi este legitim ca ele să fie supuse unor criterii de analiză valabile şi pentru alte producţii ale personalităţilor umane. Comentatorii religioşi, evrei sau creştini, consideră însă că aceste scripturi sunt de inspiraţie divină, fiind o revelaţie a lui Dumnezeu făcută autorilor, fie cuvânt cu cuvânt, fie sub formă de visuri, viziuni sau alte forme de apariţie.
În perioada hellenistică, Philon din Alexandria – cu mai mult de un mileniu înaintea lui Moise Maimonide – a făcut prima încercare de armonizare a scrierilor religioase iudaice cu filosofia greacă şi cu datele ştiinţifice ale epocii. Philon foloseşte o serie de alegorii şi reduce semnificaţia pur verbală a textelor, accentuând sensul lor de inspiraţie divină, accesibil însă numai iniţiaţilor.
Părinţii bisericii creştine au urmat şi ei aceeaşi cale, subliniind totuşi că spiritul Vechiului Testament se relevă cu adevărat abia în Noul Testament. Acest punct de vedere este şi astăzi reprezentat de Biserica Catolică, de exemplu în decretul asupra Sfintei Scripturi, adoptat la al Doilea Conciliu al Vaticanului (1962-1965).
Daca exegeza biblica este in majoritatea ei o analiza a textului cu uneltele contemporane exegetului (comentatorului), exegeza kabalistica cauta in adancimea textului sau in formatiuni textuale pe care un exeget biblic obisnuit nici macar nu s-ar gandi sa le studieze. Formatiunile numerice sunt analizate cu ajutorul unor unelte absolut mistice numite notarikon sau altele numite ghematria (ambele considerate, impreuna, gresit, numerologie), sunt dezvoltate analize, care gandesc etimologia cuvintelor si asezarea lor intr-o fraza (de ce acest cuvant si nu sinonimul lui, x sau y, etc.)
Metoda exegezei kabalistice se numeste PARDES (este un acronim); cuvantul inseamna in ebraica “orangerie” si din el provine cuvantul paradis. In orice caz acronimul este construit din patru cuvinte diferite “Peshat” (adica literal-exoteric), “Remez” (aluzie), “Derash” (exemplificare, sinonimitate) si “Sod” (secret, mistic), din acronimul acesta lipsind A si E, nu uitati ca limba ebraica este lipsita de vocale, asa ca PRDS se vor citi in ebraica PARDES.
Exegeza kabalistica citeste textul literal, cauta aluziile, foloseste exemplificarile si descopera secretul. Sa incercam un exemplu:
In Facerea (Geneza) 1:16 se spune –
Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpînească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpînească noaptea; a făcut şi stelele.
Cu cateva versete inainte in Facerea (Geneza) 1:5 se spune –
Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunerecul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întîi.
Intrebarea este daca Dumnezeu a facut ziua si noaptea in prima zi din Geneza, cum se trecea de la zi la noapte in ziua a doua, daca soarele si luna au fost create in ziua a patra.
Exista un raspuns kabalistic la aceasta intrebare. Acest raspuns este gasit prin exegeza pe care am amintit-o mai sus. Raspunsul se gaseste in versetul Facerii (Geneza) 1:2. Deschideti Biblia si cautati!
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Fascinant subiectul!Este un subiect care ma fascineaza de mult timp. Ca un mister! Multumesc pentru posibilitatea lecturarii acestui subiect! Felicitari!
O zi superba alaturi de cei dragi!
Buna Paula,
Cu placere 🙂
OK, deschid Biblia (online), caut si gasesc:
Capitolul 1
1. La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.
2. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
Petronius,
Dar apele? Cine a facut apele daca Dumnezeu a facut numai cerul şi pământul.
Pamantul dupa facea sa avea si ape, la fel cum avea si camp magnetic, si nucleu metalic, si strat de ozon 🙂 Facerea “pamantului” a inseamnat mai mult decat facerea “solului”. Cel putin asa inteleg eu …
De fapt, pana in ziua a treia Pamantul era acoperit de ape si doar in ziua a treia “… s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor şi s-a arătat uscatul.”
“… cum se trecea de la zi la noapte in ziua a doua, daca soarele si luna au fost create in ziua a patra.”
Daca Soarele si Luna s-au facut doar in ziua a patra, atunci (prin definitie) ziua si noaptea nu erau separate de Soare si Luna, ci doar luminate de acestea (“Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ…”). Se spune apoi in text “să despartă ziua de noapte”, deci nu sa desparta zilele una de alta.
Asadar, intrebarea este gresit pusa. Sau gresesc eu ?
Nu, nu gresesti 🙂
Doua lucruri ciudate le avem in Facere (geneza), de fapt mai multe, mentionez doua. Din versiunea tradusa nu se prea vede, din cea originala este aproape clar ca lumea asta nu este prima facuta de Dumnezeu. Un lucru interesant il vezi si pentru ziua de marti (ziua a treia), numaratoarea fiind facuta din ziua de duminica. Este ziua cea mai norocoasa din saptamana, deoarece Dumnezeu zice de doua ori ca a “fost bine”
Asta am observat cand am fost in Israel. Majoritatea nuntilor la evrei sunt in ziua a treia, pentru ca atunci “… a văzut Dumnezeu că este bine.” de doua ori.
Totusi, nu inteleg de unde se vede ca lumea aceasta nu este prima facuta ? Faptul ca Dumnezeu observa de fiecare data ca “este bine” poate fi putin infricosator; El ar fi trebuit sa stie dinainte ce va fi bine … daca nu era bine, atunci ce facea ?! Oare la asta va referiti ?
Asta chiar este o chestie extrem de mistica. Am sa incerc sa-ti dau un fir.
1. cartile biblice (cel originale) nu au nume. Ele poarta numele primului cuvant din cartea respectiva, deci Facerea-Geneza se numeste in ebraica biblica Be’Reshit , primul cuvant din carte care tradus ar insemna “la inceput”
2. Exegetii considera ca avand in vedere ca prima carte incepe cu B (bet) a existat un alt inceput A = Alef. Exista cateva dovezi in texte biblice cu referinte in carti care nu exista sau fragmente inexistente care au fost excluse din biblie de tredactorii tarzii.
Nu pot scapa de handicapul de a fi inginer 😉
Daca prima carte incepe cu B, asta nu inseamna ca a existat o alta creatie, ci doar ca nu este prima carte. Prima carte (putem specula ca) vorbeste despre ceea ce exista inainte de creatie, nu neaparat despre o alta creatie.
De altfel Geneza incepe cu “La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.” Asadar, a doua carte vorbeste despre creatie, pe cand prima despre cea ce era inainte de creatie, adica despre Dumnezeu. Nu stiu cand a facut Dumnezeu ingerii si nu stiu nici cand a avut lor razvratirea lui Lucifer. “A doua carte” vorbeste despre asta in mod indirect, de parca ar mai exista o carte …
nu dle inginer,
inseamna ca a existat o carte care descria “o facere” anterioara.
Interesant 🙂 Oare “facerea” anterioara se refera tot la lumea materiala ? exista vreun indiciu in acest sens ? Din Geneza nu rezulta clar daca Dumnezeu a facut “cerul şi pământul” in prima zi, si nici daca “La început” inseamna prima zi sau inainte de aceasta.
Mai degraba pare ca prima zi incepe de abia cu versetul a treilea, iar primele doua reprezinta trecerea in revista a situatiei anterioare. Imi pot imagina o carte anterioara Facerii, in care se descrie facerea lumii nevazute, a ingerilor “dupa soiul lor”, apoi facerea lumii materiale, si obligatoriu a Pamantului, pentru ca dupa razvratirea lui Lucifer, acesta si cu toti ingerii cazuti sa poata fi aruncati pe pamant (sau pe Pamant ?) Oricum, lumea materiala trebuia sa fi existat la momentul respectiv, nu neaparat cu Soare, Luna si stele si nici Pamantul cu plante animale etc. De altfel, Lucifer era deja cazut la momentul crearii lui Adam si Eva, altfel nu mai avea cine sa ii ispiteasca.
Petronius,
Facerea din Biblia ebraica (Vechiul Testament) este bazata pe un text cu 1000 de ani mai vechi, si descoperit partial in biblioteca lui Ashrbanipal. Textul se numeste Enuma Elish si am sa public astazi-maine un articol despre aceasta lucrare magistrala. Ai deja un articol despre biblioteca lui Ashurbanipal – http://politeia.org.ro/magazin-istoric/bibliotecile-antice-3-biblioteca-lui-asurbanipal/6257/
Acest text este un text probabil Amorit care a ajuns in traditia ebraica prin Amoriti, Avram a fost de fapt amorit. Astazi noua biblie de referinta include texte in formularile gasitela Qumran. Si despre asta voi vorbi.
Deci cand voi scrie despre Biblia Hebraica Quinta care contine noile texte poate cateva intrebari vor fi elucidate. Bineinteles ca Biblia Hebraica Quinta nu este canonica si nici prea iubita de evrei si nici de crestini. Este insa aproape de origini!
Va multumesc mult pentru rabdarea cu care imi raspundeti 🙂
Am auzit o poveste despre studenti la Litere care participau la cursurile de matematica ale Profesorului Dan Barbilian (poetul Ion Barbu). Acesta avea obiceiul sa ii scoata la tabla pe studenti in timpul cursurilor, ca sa vada care este nivelul. Intr-o zi (fara sa stie) scoate la tabla un student de la Litere si il intreaba ceva; asta nimic. Trece la intrebari mai simple, tot nimic. Dupa o vreme, un asistent care pricepe despre ce este vorba, ii atrage atentia profesorului despre situatie. Replica a fost: “Bine-bine, inteleg, dar sa nu stie ce este un corp abelian !”
Cam asa este si cu inginerul la cursul de istoria religiilor; in loc sa stea in banca lui si sa ia notite, el crede ca le poate pune pe toate in ecuatie 🙂
http://www.noema.crifst.ro/doc/2012_6_04.pdf
Despre locuitorii planetei distruse
“Aceşti oameni erau foarte inventivi în cele lumeşti, şi ei descoperiseră, acum multe mii de ani tereştri, un fel de pulbere explozivă, care, atunci când lua foc, distrugea totul. Dacă aţi pune zece mii de livre din această pulbere malefică într-o cavitate situată la câteva mii de stânjeni adâncime sub Muntele Libanului şi i-aţi da foc, ea s-ar aprinde toată dintr-o dată, şi ar rupe acest munte înalt în nenumărate bucăţi – ceea ce hanoniţii de dinainte de Noe au şi făcut cu unii munţi, deschizând astfel zăgazurile apelor subterane şi înecându-se în ele. În acest mod îşi duceau viaţa oamenii acelei planete astăzi distruse, folosindu-se de astfel de invenţii inspirate de demoni. Jocul lor diavolesc a întrecut în final orice măsură. Ei purtau războaie unii împotriva altora, fiecare săpând din ce în ce mai profund şi pe o distanţă mai mare pe sub ţara celuilalt şi umplând tunelurile cu mari cantităţi din această pulbere explozivă. Şi când după aceea îi dădeau foc, prin vreun artificiu oarecare, o întreagă ţară era distrusă.
Mergând tot mai departe cu aceste acţiuni distrugătoare, ei au făcut găuri din ce în ce mai adânci în măruntaiele marii lor planete – care era aproape de două mii de ori mai mare decât pământul -, şi au coborât până la urmă atât de adânc, încât cavităţile profunde ale planetei, în mod natural ocupate de materia focului central, s-au aprins într-un mod violent, iar focul a ţâşnit în toate direcţiile. Puterea acestui foc central a dislocat întreaga planetă şi a făcut-o să explodeze, ceea ce a însemnat sfârşitul acestor oameni, împreună cu pământul lor.
(…) V-am dezvăluit astfel cum a fost, la vremea ei, cu această planetă, acum distrusă, şi ce reprezintă planeta voastră. Acum întrebaţi-vă dacă aţi înţeles totul bine.”
ti am trimis un mail.dar citeste l cu suspiciune ca nu pot fi sigur daca e adevarat sau nu.
am primit,
interesant 🙂
🙂
in Facerea (Geneza) 1:5 se spune –Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunerecul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întîi.
Foarte interesante articolele tale , te felicit pentru ele.
Referitor la versetul de mai sus: ………………………………… Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întîi. Timpul care trece de seara pana dimineata se numeste din cate stiu NOAPTE.
In acest verset se spune clar: ” ACEASTA A FOST ZIUA INTAI” deci in alta ordine de idei….
NOAPTEA A FOST ZIUA INTAI !!!! Doamne, cum suna asta…( Urmand exemplul inginerului aluia de la cursul de istoria religiilor de care povesteai ) incerc sa pot pune in ecuatie …istoria religioasa a acestei afirmatii.
Iti multumesc anticipat pentru raspunsul la intrebare si scuza-mi ignoranta , insa acest verset imi aminteste de afirmatia unui copil bolnav de cancer despre care am citit nu mai retin prin ce carte si care a avut o afirmatie extraordinara cand a spus: MAINE A FOST IERI!
Iti urez un infinit de emotii…necongruente! si..de.3x SUCCES!
Buna dimineata,
lucrurile sunt destul de clare. In originalul ebraic suna cam asa “ve aia yom ve aia laila ve aia yom ehad,” traducerea in limba romana este destul de buna. ziua pentru cei antici are doua parti cea de lumina care se numeste si zi si cea de intuneric se numeste noapte, impreuna o zi. nu au alt cuvant pentru partea luminoasa a zile Yom = noapt+zi = Zi de aprox 24 de ore (aproximativ – pentru ca foloseau calendar lunar)