Author: theophyle

Inca un articol semnat de Barbara Spinelli, “Europa, biroul scrisorilor pierdute” (“Europa, l’ufficio delle lettere smarrite”). Editorialista de frunte in presa italiana, născută la Roma în 1946, Barbara Spinelli a participat la fondarea cotidianului La Repubblica şi a lucrat si  la Corriere della Sera înainte de a ajunge la La Stampa, unde a fost editorialistă din 1985. În 2010 s-a reîntors la La Repubblica. Barbara Spinelli este de formaţie filozof, jurnalista specializată în Europa centrală şi de est  si fiica lui Altiero Spinelli, figură importantă a luptei antifasciste şi fondator al Mişcării federaliste europene, ulterior Uniunea Federaliştilor Europeni. Vezi alte doua articole scrise de aceasta talentata editorialista si publicate de noi –  “Somnoroasă Europă” si “Întoarcerea politicii spre agora ateniana”.

 La Repubblica a iesit la tipar în 1976, cu ambiţia de a fi ziarul elitei intelectuale şi financiare a ţării. Orientat spre  centru-stânga, cu simpatii afişate pentru socialisti dar si democrati, este foarte critic cu Silvio Berlusconi. Reputat pentru colaboratorii lui – Umberto Eco, Giorgio Bocca sau Bernardo Valli, La Repubblica aparţine grupuluiL’Espresso, al industriaşului Carlo De Benedetti. După începuturi dificile, La Repubblica se afirmă ca unul dintre cele două mari cotidiane naţionale impreuna cu  Corriere della Sera. La Repubblica publică ediţii locale în mai multe oraşe importante (Roma, Milano, Torino, Geneva, Bari, etc.), cu şi mai multe suplimente, cum ar fi suplimentul feminin D, revista Il Venerdi sau revista turistică I Viaggi di Repubblica.

 Site-ul este unul dintre cele mai bogate şi cele mai vizionate dintre  site-urile  presei italiene. El este parte din portalul  Kataweb, care aparţine grupului de presă Espresso-Repubblica şi conţine link-uri şi părţi comune cu celelalte titluri ale grupului.

 ***

Dorinţa mea este crearea Europei federale şi salvarea monedei unice. În caz contrar, am avea, în locul Uniunii, multe state mici fără demnitate, dar nu lipsite de notorietate, care nu vor fi prieteni, ci mai degrabă vasali ai puterii Statelor Unite. Am reveni la punctul de plecare: învinşi de propriile naţionalisme, la fel ca în războaiele mondiale din anii 1900.

 De ce să se dezvolte în Europa oameni atât de nefericiţi, dezgustaţi, care să alimenteze partidele de extremă-dreapta şi mişcările eurosceptice? A cataloga aceste mişcări drept populiste sau reacţionare înseamnă a ne opri în pragul problemei. Este ignorată întrebarea referitoare la cauzele ascensiunii acestora. Iar răspunsurile sunt inutile dacă toate formele de protest şi propunerile, oricât de variate ar fi, sunt respinse ca fiind din start un obstacol care ar bloca orice progres.

Stigmatizarea labirintului stărilor de indignare şi refuz înseamnă ignorarea faptului că Europa actuală suferă de probleme cronice. Nu este suficient să spui aceste lucruri fără să iei măsuri, aşa cum procedează actualele guverne. Actuala abordare încearcă ascunderea unei realităţi evidente: naţionalismul şi conservatorismul sunt patimi care afectează leadershipul şi elitele statelor Uniunii Europene. Chiar şi în acest caz merită efortul de a merge dincolo de cuvinte: dacă excludem Franţa, conceptul de “federaţie” nu mai este tabu. Mulţi îl invocă în acest moment.

 Dar fără ca vorbele să fie urmate de acţiuni concrete: punerea în comun a datoriilor suverane, o creştere economică alimentată prin eurobonduri şi prin resurse europene mai consistente decât cele de până acum. Mai mult: un Parlament European cu noi prerogative şi o Constituţie comună care să exprime dorinţele cetăţenilor. O Europă care să fie un refugiu pentru cetăţeni în vremuri turbulente, nu o carapace care protejează oligarhia endemică a celor puternici care se apără unii pe alţii.

 În momentul de faţă, Europa nu este ameninţată de furia propriilor cetăţeni (indiferent dacă sunt de dreapta sau de stânga). Este ameninţată de reticenţa guvernelor de a transfera elemente ale suveranităţilor naţionale care nu sunt doar false, ci şi asumate în mod abuziv, dat fiind că, în sistemele democratice, suveranitatea aparţine popoarelor. Criza din perioada 2007-2008 s-a accentuat în mod disproporţionat din cauza acestor deficienţe. Avem o austeritate care amplifică sărăcia şi inegalităţile, un Pact de stabilitate fiscală pe care niciun parlament naţional nu l-a putut discuta: aceasta este Europa care vrea să scape de tendinţele populiste. Este drama grecilor. Este corupţia guvernelor, alimentată de inegalităţi şi de o falsă stabilitate.

Cazul mişcărilor radicale de stânga din Grecia este exemplar. Syriza, o coaliţie de mişcări civice şi grupuri de stânga, a fost catalogată drept antieuropeană şi populistă în cele două scrutine electorale organizate în mai şi iunie 2012. Cancelariile europene s-au mobilizat, prezentând mişcarea Syriza ca fiind monstrul ce trebuie omorât. Berlinul a ameninţat cu oprirea robinetului cu ajutoare. Dar nici Syriza, nici Alexis Tsipras, liderul acesteia, nu sunt antieuropeni. Da, pur şi simplu cer o altă Europă, iar acest lucru stârneşte temerea exponenţilor actualului sistem politic.

 Pe 20 septembrie, prezentând propriul program politic la Institutul Kreisky din Viena, Tsipras i-a surprins pe cei care l-au criticat. A spus că arhitectura zonei euro şi planurile de asistenţă financiară au destrămat Uniunea în loc de a bandaja rănile. A amintit de criza economică din 1929, de dogmele neoliberale prin care a fost gestionată. Exact cum se întâmplă acum, “guvernele vor nega caracterul aberant al sistemului politic pe care îl promovează, insistând pe austeritate şi pe relansarea exporturilor”.

 Rezultatul va fi unul deplorabil, “ascensiunea fascismului în sudul Europei şi a nazismului în centrul şi nordul Europei”. Acesta este motivul pentru care Uniunea Europeană trebuie reformată în totalitate. Preluând idei ale liderilor sindicali germani, Syriza propune un Plan Marshall pentru Europa, o autentică uniune bancară, datorii suverane gestionate în mod centralizat de către Banca Centrală Europeană şi un program de investiţii publice masive lansat de Uniunea Europeană.

 Dar Tsipras spune ceva în plus: trebuie denunţată reţeaua legăturilor de cauzalitate între criza europeană şi sistemele democratice corupte din Grecia şi din alte state sudice. “Cleptocraţia elenă are o alianţă solidă cu elitele europene”, iar această combinaţie este alimentată cu minciuni despre vina grecilor şi a italienilor, despre salariile prea mari şi despre aceste state prea generoase. Minciunile “au rolul de a transfera vinovăţia problemelor naţionale de la cleptocraţi la populaţia care munceşte din greu”. Este vorba de o alianţă care nu mai are opoziţie de când stânga clasică a adoptat, în anii 1990, dogmele neoliberale. În acest context, o mare parte a cetăţenilor au rămas nereprezentaţi din punct de vedere politic: se simt pierduţi, abandonaţi, sancţionaţi prin acţiuni latente asemănătoare exerciţiilor militare. Aceasta este partea (o majoritate dacă îi luăm în calcul şi pe cei care de obicei nu merg la vot) celor care contestă Europa: uneori visează la ireala revenire la monedele şi suveranităţile naţionale; alteori cer o altă Europă, una care să nu uite strigătul săracilor, aşa cum a ştiut să facă în perioada postbelică, până la sfârşitul anilor 1970. Asta spune Tsipras. Lucruri similare afirmă, chiar dacă într-un mod mai haotic, Beppe Grillo, liderul Mişcării 5 Stele din Italia.

 Dacă nu vor exista acţiuni, Europa nu va mai fi un refugiu, ci locul unde ne trezim expuşi, unde ajungem să fim dezbrăcaţi. Ţinut în picioare de alianţa elitelor, edificiul se aseamănă din ce în ce mai mult cu Biroul scrisorilor care nu pot fi livrate, aflat în grija personajului fictiv Bartleby din nuvela “Bartleby, the Scrivener: A Story of Wall Street”, a scriitorului american Herman Melville (tradusă în limba română sub titlul “Bartleby. O poveste de pe Wall Street”, publicată de Editura Humanitas, 2008). Selectând permanent şi aruncând la gunoi mii de scrisori expediate dar care nu pot fi livrate, Bartleby ajunge la un moment dat la o stare de refuz absolut, răspunzând “Aş prefera să nu”, cu un calm cadaveric, la orice ordin sau solicitare. .Articolul integral, tradus si adus de PressEurop

Bună dimineata intr-o zi luni. În sudul şi în estul ţării vremea va fi în general închisă şi normală termic, iar izolat vor fi ploi slabe şi burniţă. În regiunile intracarpatice va fi uşor mai cald decât în mod obişnuit pentru această dată, informează Administraţia Naţională de Meteorologie. Cerul va fi variabil, dar dimineaţa şi noaptea pe arii restrânse se va semnala ceaţă. În zona montană înaltă trecător vor fi precipitaţii slabe, mixte. Vântul va sufla slab şi moderat, cu intensificări temporare în sudul Banatului. Temperaturile maxime vor fi cuprinse între 5 şi 14 grade, iar cele minime între -2 şi 8 grade, mai mici în depresiunile intramontane.

La Bucureşti, va fi apropiată de regimul termic normal, cu o maximă de 8…9 grade şi o minimă de 3…4 grade. Cerul va prezenta înnorări mai ales în cursul nopţii, iar vântul va sufla slab şi moderat. Dimineaţa vor fi condiţii de ceaţă.

Curs valutar BNR  valabil azi:    1 EURO = 4. 4502  RON; 1 USD = 3. 3101 RON; 1 EURO = 1. 3444  USD; Francul elvetian 3. 6038 RON. Gramul de aur 136.4097 RON.

 Jaful pădurilor se vede acum şi din satelit. Plămânul verde al României se micşorează anual. O arată un raport Greenpeace, care avertizează că aproape s-a dublat numărul cazurilor de defrişări ilegale, dar şi o nouă hartă Google cu pădurile lumii, analizate din satelit în perioada 2000-2012. O nouă hartă cu imagini din spaţiu dezvoltată de Google şi de câţiva specialişti de la Universitatea din Maryland, SUA, marchează în culori stridente, de roşu-aprins, cum s-au redus pădurile Terrei din 2000 până în 2012. România este şi ea prezentă în noua aplicaţie Google Global Forest Change, unde sunt evidente „focarele“ cu păduri tăiate masiv, dar şi zonele unde s-au plantat arbori. Pe harta Google se observă pierderile care acoperă arii întregi din munţii Apuseni şi din Nordul Carpaţilor Orientali, vizibile aşadar acum din satelit. Fiecare zonă din care s-a tăiat copaci este marcată cu roşu, pe când împăduririlor le revine culoarea albastru. Există şi o zonă mixtă, colorată în roz, unde s-au defrişat păduri, dar au avut loc şi plantări. Regiunea cu cele mai multe pierderi de pădure în raport cu reîmpăduririle efectuate este zona Parcului Naţional Apuseni, la Sud-Vest de oraşul Cluj-Napoca. De cealaltă parte, în Oltenia, în apropiere de Dăbuleni, se regăseşte cea mai mare zonă reîmpădurită, cu doar mici pierderi de păduri pe lângă satele Apele Vii şi Mârşani. Raportând suprafeţele defrişate la cele reîmpădurite, cel mai bine la acest capitol stă regiunea dintre Târgovişte şi Piteşti. Însă, în Harghita şi Covasna, spre Gura Humorului, pierderile de pădure se întind pe o regiune mai mare. Harta Google, care va fi actualizată anual, arată că au avut loc şi reîmpăduriri pe o suprafaţă similară în această zonă. Integral aduce Adevarul.

Pavelescu: Facem o campanie de chemare la vot a milioanelor de oameni de dreapta care nu au încredere în clasa politică. Președintele PNȚCD, Aurelian Pavelescu, a făcut un apel la oamenii de dreapta să meargă la vot, precizând de asemenea că foștii membrii trebuie să revină în partid. ”PNȚCD trebuie să revină pe prima scenă, acolo unde i-a fost întodeauna locul. E nevoie de implicarea fiecăruia dintre noi pe scena politică”, a afirmat Pavelescu. ”Motivul pentru care această campanie e necesară: marea majoritate a celor care nu participă la vot sunt oameni de dreapta, milioane de oameni care nu au încredere în clasa politică”, a completat el. ”PNȚCD îi cheamă să vină alături de noi, să se implice în lupta politică pentru a putea fi eprezentanții. E vorba de o acțiune civică pentru fiecare cetîățean. Românii au nevoie de o voce în Parlamentul European, în Parlamentul României, să îi reprezinte. Această campanie vine să îi cheme pe românii de drepta nehotărâți să intre în lupta politică și să se regimenteze în PNȚCD, partid care i-a reprezentat pe români cu cinste”, a afirmat Aurelian Pevelescu. ”Dau un mesaj către foștii țărăniști care din multiple motive s-au retras din viața politică, să revină la partid pentru a ne îndeplini obiectivele politice. Linia politică pe care partidul și-a asumat-o la Congres e linia politică pe care Corneliu Coposu a afirmat-o în dec 1989 și în anii 90. Această camapanie e una tehnică și avem toată încrederea că PNȚCD va fi un partid redutabuil în alegerile europarlamentare din 2014”, a subliniat președintele PNȚCD. B1TV

Încurcata poveste a averii lui Voiculescu. Sutele de mili-oane de euro ale familiei Voiculescu au la origine afaceri externe derulate prin firmele Securității, dar și un controversat testament al unui și mai controversat om de afaceri arab. Celebrul politician și om de afaceri Dan Voiculescu și-a început cariera în 1969. După câteva luni ca stagiart la Tehnoforest Export, în 1970 se transferă, ca economist, la Vitrocim, întreprindere de stat specializată în comerțul internațional cu materiale de construcții. După un timp, este promovat ca șef de departament, iar în 1982 ajunge, în condiții prea puțin clare, director general al Crescent Commercial & Maritime, o companie străină despre care șeful din umbră al Partidului Conservator susține că era deținută de un cetățean grec de origine libaneză, Fouad Sanbar. Alte surse indică, însă, că firma cu pricina era de fapt deținută de Departamentul Securității Statului, ea fiind înființată în 1980 în Grecia, când proprietar figura în acte Nadia Sanbar, soția lui Fouad Sanbar. În 1982, este fondată reprezentanța Crescent în România, care începe să exporte diverse mărfuri, ajungând până la sfârșitul anului să aibă o cifră de afaceri de aproximativ 100 de milioane de dolari. În 1984, după ce încep să circule zvonuri privind legăturile dintre Fouad Sanbar și Organizația pentru Eliberarea Palestinei a lui Yasser Arafat, este înființat un nou Crescent Commercial & Maritime Ltd., de această dată în Cipru. În acte, aceasta avea drept proprietar un britanic pe nume John. Integral in Capital.

Educația și Sănătatea față cu protecția socială: O comparație în timp a fiscalității care le susține. Dacă ar fi să respectăm uzanțele europene, sănătatea și învățământul ar trebui să primească fiecare cam 6% din PIB, iar cei care lucrează în aceste sectoare publice esențiale să fie mai bine plătiți. Dar acest lucru nu se întâmplă pentru că ne lipsesc în mod cronic câteva procente de PIB la venituri. Bugetul se închide invariabil prin reducerea sumelor alocate acestor sectoare ”neproductive”. a) Problema veniturilor: O comparație cu anii 70 în lume.  O problemă-cheie a alcătuirii bugetului în România este nivelul relativ redus al încasărilor bugetare din taxe și impozite. Pentru comparabilitate, am luat cifrele disponibile de pe site-ul OECD, organizația care grupează economiile dezvoltate, în câțiva ani din seria temporală disponibilă. România a vea în 2011 o pondere de 27,9% a veniturilor din taxe și impozite, din care 9,1% pentru securitate socială. Se poate observa că la un nivel de dezvoltare mai redus și apropiat de cel actual al României, situație pentru care am luat convențional situația din urmă cu 40 de ani a câtorva țări occidentale reprezentative, nivelul de impozitare era semnificativ mai redus decât în prezent și a crescut pe măsură ce acest lucru a fost posibil datorită dezvoltării economice. Integral  Curs de Guvernare.

Protestele față de proiectul Roșia Montană au ajuns la a douăsprezecea duminică. Un manifestant a fost dus la secția de poliție. Exploatarea cu cianuri din Munţii Apuseni este în continuare contestată, deşi proiectul de lege iniţiat de Guvern a fost respins de Comisia pentru Roşia Montană. Duminică a fost cea de-a douăsprezecea duminică în care opozanții proiectului au ieșit în stradă, în Capitală și în marile orașe ale României. Locuitorii din marile oraşe ale ţării, dar şi din Bucureşti nu vor să renunţe la manifestaţii până când exploatările miniere de acest fel nu vor fi interzise.În Capitală, protestatarii au anunţat pe o reţea de socializare că vor transmite din Piaţa Universităţii un mesaj comun pentru aleşi. Locul de întâlnire anunțat de unii dintre organizatorii este în zona Statui din Piața Universității. În jurul orei 17.00, lîn această zonă veniseră câteva zeci de persoane. Și la Cluj-Napoca s-au strâns protestatari în Piața Unirii. Ei au ieșit, nu în număr foarte mare, dar dotați cu pancarte cu mesaje împotriva exploatării cu cianuri. Integral Digi24

Ponta: Gheţea nu va mai fi preşedinte CEC, îl susţin total pe Chiţoiu în verificarea activităţii lui. Preşedintele CEC, Radu Gheţea, va fi schimbat din funcţie, a declarat, duminică, premierul Victor Ponta, într-o intervenţie telefonică la RTV, menţionând că îl susţine total pe ministrul Finanţelor, Daniel Chiţoiu, în verificarea activităţii manageriale a lui Gheţea. Întrebat de un analist politic aflat în studio dacă Radu Gheţea va mai rămâne preşedinte al CEC după “năzbâtia” de a acorda un credit ipotecar Ioanei Băsescu, şeful Executivului a răspuns negativ. “Nu. Am vorbit cu domnul ministru de Finanţe, pentru că este singurul care are competenţa de a face schimbări în conducerea CEC, şi îl susţin total să verifice foarte clar lucrurile şi să propună măsurile care se impun. O să-l mai sune domnul Băsescu să-l apere pe cel care i-a dat credit, dar domnul Chiţoiu nu e aşa uşor impresionabil, am totală încredere că ştie să-şi facă treaba”, a spus Ponta. Premierul a ţinut să precizeze că CEC este o bancă al cărei capital este sută la sută proprietatea statului, iar ministrul de Finanţe are dreptul să examineze activitatea preşedintelui acesteia, în AGA şi în Consiliul director. “Activitatea de ansamblu (a CEC-n.r.) este evident în supravegherea Ministerului de Finanţe, pentru că Ministerul de Finanţe e acţionarul, e proprietarul. E ca şi când la o televiziune sau o afacere, proprietarul care are sută la sută, sigur că nu poate să lase adunarea generaă sau consiliul de administraţie să facă orice cu banii respectivi”, a mai spus Ponta. Ministrul Finanţelor, Daniel Chiţoiu, a afirmat că a fost sunat de către preşedintele Traian Băsescu, în urmă cu două-trei săptămâni, care l-a rugat ca Radu Gheţea să nu fie schimbat de la conducerea Casei de Economii şi Consemnaţiuni (CEC) Bank, fără a motiva această intervenţie. Integral in Gandul.

De ce s-a deteriorat relatia Antonescu-Voiculescu. Care sunt planurile lui Voiculescu. Surse politice au declarat pentru Hotnews.ro ca atacul lui Dan Voiculescu la adresa lui Crin Antonescu este repozitionarea oficiala a acestuia in tabara lui Victor Ponta. Voiculescu este destul de iritat de atitudinea pe care Antonescu a avut-o in vara cand a anuntat ca PNL merge singur in alegerile pentru europarlamentare. O alta nemultumire a lui Voiculescu recenta este delimitarea presedintelui PNL de atacul initiat de Dan Voiculescu la adresa EVZ si B1 tv. Declaratia de la congresul PC a fost a razbunare a lui Voiculescu si totodata o pozitionare oficiala in tabara lui Victor Ponta”, au explicat sursele citate. Intr-o interventie telefonica la B1 TV, Crin Antonescu a declarat ca nu agreeaza initiativa lui Dan Voiculescu in ceea ce priveste inchiderea publicatiilor Evenimentul zilei si B1 TV. Crin Antonescu: “Nu sunt solidar cu actiunea lui Dan Voiculescu. Si B1 Tv si Evenimentul Zilei, de cativa ani buni, sustin o campanie extrem de intensa, cu accente chiar maniacale si uneori abjecte, impotriva mea. Acest fapt nu ma clinteste deloc in convingerea ca orice incercare de a inchide aministrativ, de a desfiinta, de a reduce la tacere un organism de presa este una nesanatoasa si nedorita intr-un peisaj democratic. Incercarea de a inchide un post de televiziune sau un jurnal nu are cum sa starneasca solidaritatea mea (…) nu impartasesc asemenea actiuni, asa cum nu agreez incercarea de linsaj impotriva unui post de televiziune, cum este Antena 3, la care dvs ati participat cu mare sarg” (B1 TV, 7 noiembrie). Integral aduce HotNews

Ce nu a lămurit Ioana Băsescu în scandalul creditului luat de la CEC. Fiica preşedintelui a făcut publi­ce documentele în baza cărora a obţinut un împrumut de aproximativ 1 milion de euro de la CEC Bank. Deşi încearcă să fie transparentă, Ioana Băsescu nu a lămurit însă toate controversele. Din actul de vânzare-cumpărare rezultă că Ioana Băsescu a cumpărat terenul în suprafaţă de 290,41 hectare de la firma SC Berfige SRL, reprezentată de administratorul Bertola Fioravante, cetăţean italian domiciliat în Monaco. Ioana Băsescu a plătit din surse proprii aproximativ 280.000 de euro (1, 2 milioane de lei), iar pentru restul banilor, 4,6 milioane de lei (aproximativ 1 milion de euro), a luat un credit. Fiica preşedintelui a făcut cererea de împrumut la CEC pe 30 august 2013, cererea fost aprobată pe 6 septembrie, iar contractul de creditare s-a încheiat pe 9 septembrie 2013. Dobânda, care este variabilă, este compusă din cotaţia Robor la 3 luni, care este în acest moment de 4,63% pe an, la care se adaugă marja băncii, de 1,9% pe an. Creditul, care are o dobândă anuală efectivă (DAE) de 6,53%, este scadent în septembrie 2043, aşa încât ultima rată lunară ar urma să fie plătită pe 8 august în acelaşi an. Suma totală pe care Ioana Băsescu o va plăti CEC, conform estimărilor din contract, în cei 30 de ani de credit, este de 10,86 milioane de lei, din care o dobândă în valoare totală de 5,86 milioane de lei şi comisioane totale de 432.691 de lei. Estimarea a fost făcută în funcţie de actualul nivel al Robor la 3 luni, suma totală de plată urmând să se modifice în funcţie de evoluţia acestui indicator. Integral aduce Romania Libera

Cum fuge „hăituitul” Oprişan, de şapte ani, de justiţie, în „Dosarul Căprioara”: prefecţi amnezici, poliţişti aroganţi cu instanţa, primari audiaţi cu forţa. Marian Oprişan, liderul PSD Vrancea, a reuşit, timp de şapte ani şi jumătate, să amâne termenele de judecată în marele „Dosar Căprioara”, în care este acuzat de corupţie. Ce sa întâmplat? Primari, care îi sunt subordonaţi în partid baronului, au refuzat audierile, unii foşti prefecţi şi-au pierdut subit memoria, iar poliţiştii i-au sfidat pe judecători. Peste 2.700 de zile au trecut de când baronul de Vrancea, Marian Oprişan, şeful social-democraţilor din Vrancea, a fost trimis în judecată, pentru corupţie, împreună cu alţi cinci funcţionari din Consiliul Judeţean (CJ), instituţie pe care o conduce. Învinuirile în „Dosarul Căprioara”: abuz în serviciu, utilizarea în alte scopuri a banilor de la stat, fals şi uz de fals, cu un prejudiciu adus la buget de 1,9 milioane de dolari. Practic, Oprişan şi ceilalţi judecaţi sunt acuzaţi că ar fi primit, în 2004, bani de la fostul Guvern Năstase pentru pietruirea a 41 de drumuri comunale. Contractele au ajuns pe mâna unor firme controlate de apropiaţii lui Oprişan, iar şoselele fie n-au văzut urmă de balast, fie au fost prost cârpite. Deşi „Dosarul Căprioara” a ajuns pe masa magistraţilor în 2006, după o anchetă a DNA, termenele s-au oprit, tot de atunci, la prima instanţă, Judecătoria Cluj-Napoca. În tot acest timp, baronul, dar şi zecile de martori din dosar, printre care primari, prefecţi, poliţişti şi oameni de afaceri, au găsit diverse tertipuri pentru a amâna judecata: de la „amnezie” la neîndeplinirea sarcinilor de serviciu sau speculaţii juridice. Integral in Adevarul.

Va urez o zi buna!

Siria: Zeci de militari, printre care patru generali, ucişi într-un atentat în apropiere de Damasc. Cel puţin 31 de militari sirieni, printre care se numără şi patru generali, au fost ucişi duminică într-un atac cu bombă al rebelilor asupra unei baze militare din apropiere de Damasc, transmite AFP citând Observatorul sirian pentru drepturile omului (OSDH, organizaţie neguvernamentală cu sediul la Londra). Potrivit sursei, insurgenţii ar fi reuşit să plaseze un dispozitiv exploziv în interiorul clădirii armatei sau într-un tunel aflat sub aceasta. Atacul a fost revendicat de gruparea Direh al-Aasmeh (Scutul Damascului), ce face partea din Armata Siriană Liberă (ASL) şi a difuzat un film în care se poate vedea o clădire prăbuşită în urma unei explozii. Potrivit directorului OSDH, Rami Abdel Rahmane, momentul ales pentru acest atac este semnificativ, armata preşedintelui Bashar al-Assad fiind angajată într-o amplă ofensivă împotriva poziţiilor rebelilor din apropierea capitalei Damasc.În acest timp, continuă eforturile internaţionale pentru organizarea unei conferinţe internaţionale de pace care să pună capăt războiului civil soldat până în prezent cu peste 120.000 de victime. După refuzuri repetate, coaliţia opoziţiei siriene a decis luni să participe la negocierile de pace, dar a cerut ca preşedintele Bashar al-Assad să fie exclus din orice etapă de tranziţie. Această hotărâre deschide calea organizării conferinţei Geneva-2 la o dată ce nu a fost încă stabilită, subiectul urmând să fie discutat la întâlnirea tripartită SUA-Rusia-ONU, ce va avea loc pe 25 noiembrie la Geneva. Agerpres

Criză politică în Franţa: Popularitatea lui Francois Hollande a scăzut la un nivel istoric. Marine Le Pen cere noi alegeri. Popularitatea preşedintelui Franţei, Francois Hollande, a scăzut la 20 la sută, acesta fiind cel mai mic nivel înregistrat de un preşedinte francez de la crearea celei de-a V-a Republici, în 1958, în acest context liderul naţionalist Marine Le Pen cerând dizolvarea Adunării Naţionale. Conform unui sondaj realizat de Institutul Ifop, popularitatea lui Hollande a scăzut cu trei procente în noiembrie, ajungând la 20 la sută. În acest context, Marine Le Pen, liderul formaţiunii naţionaliste Frontul Naţional, a cerut duminică dizolvarea Adunării Naţionale, Camera inferioară a Parlamentului Franţei, şi organizarea de alegeri anticipate.”Doar revenirea la urne, doar revenirea la popor ar permite ieşirea din această criză. Actualul Guvern nu mai are nicio legitimitate”, a spus Marine Le Pen, al cărei partid este pe primul loc în sondajele efectuate în perspectiva scrutinului europarlamentar. Mediafax.

Desaga lui Snowden şi interesele germane. Informaţiile din desaga cu ştiri secrete deşertate de Edward Snwoden continuă să se reverse asupra Germaniei. Or, investigarea afacerii NSA riscă să aibă consecinţe nu întru totul dezirabile pentru Berlin… Revista germană Der Spiegel a publicat mai nou o relatare privind un program al serviciilor secrete britanice de urmărire a diplomaţilor. E vorba de un program al serviciului britanic, GCHQ, o instituţie care, apărută din şcoala de cifruri şi coduri, se ocupă între altele de securitatea comunicaţiilor electronice şi de culegerea de informaţii din internet. Potrivit săptămânalului german, care a valorificat în repetate rânduri, în trecut, informaţiile furnizate de aşa-numiţii „whistle-blowers”, de felul lui Snowden, GCHQ a rulat un program de supraveghere a diplomaţilor prin intermediul sistemelor de rezervare a camerelor lor de hotel. Intitulat „Royal Concierge”, „Portarul regal”, acest program le-ar permite analiştilor londonezi „să se informeze în legătură cu proiectele de călătorie ale diplomaţilor şi delegaţiilor”. Concomitent, acelaşi program, în măsură să coreleze rezervările de hotel cu adresele de e-mail ar fi, potrivit relatărilor din presă, de natură să permită altor departamente ale serviciilor secrete să intervină în timp util. De pildă celor tehnice, având capacitatea ori misiunea de a instala aparatură de interceptare a convorbirilor în telefoanele şi computerele camerelor rezervate. Sau celor utilizând spioni şi spioane în carne şi oase. Nu e clar ce informaţii realmente epocale conţin aceste relatări. Fapt e însă, că, în Germania, ca şi în varii alte ţări, ştirile privind excesiva supraveghere a internetului şi culegerea de informaţii electronice de către serviciile secrete americane şi britanice, precum şi cooperarea dintre ele au stârnit un val de indignare. Toate acestea, precum şi spionarea telefonului mobil al cancelarei au determinat şi autorităţile germane să-şi pună întrebări în legătură cu adoptarea de contramăsuri şi cu ameliorarea securităţii comunicaţiilor cibernetice. Integral la Deutsche Welle

Iarna aduce gaze mai scumpe în Europa. Preţul gazelor a atins nivelul maxim al ultimelor şapte luni în Europa, pe fondul speculaţiilor comform cărora iarna care vine va fi una extrem de geroasă şi lungă. Temerile privind iarna grea pe care o anunţă meteorologii au ajuns şi la urechile investitorilor şi au început să-şi pună amprenta asupra cotaţiilor gazelor naturale în Europa. Vineri, preţul gazelor a atins cel mai ridicat nivel din ultimele şapte luni. Astfel, doar de la începutul acestei luni, preţurile au crescut cu 8%, reiese din datele compilate de agenţia de ştiri Bloomberg. Pe lângă prognozele nefavorabile, cotaţiile au fost afectate şi de îngrijorările privind o eventuală întrerupere a livrărilor din Rusia şi din Libia. Scumpirea poate fi explicată parţial prin echilibrarea naturală a pieţelor, însă temerile privind rezervele disponibile în prag de iarnă sunt cele care vor cauza scumpiri şi mai departe. „Săptămâna trecută, unele preţuri oferite erau mai mici decât cele din timp de vară. A fost nevoie să oferim mai mult pentru a atrage toate rezervele disponibile”, explică pentru publicaţia britanică „Financial Times” Thierry Bros, analist-senior pentru gaze naturale în cadrul grupului bancar Société Générale. Însă faptul că un gazoduct care leagă Libia de Italia, operat de compania energetică italiană Eni, s-a închis la mijlocul săptămânii a avut de asemenea un efect. Deocamdată, Eni nu a confirmat faptul că gazoductul este închis, aşa cum au declarat mai multe surse apropiate situaţiei, iar motivul pentru sistarea activităţii nu a fost nici el dezvăluit. Cu toate acestea, se vorbeşte despre consecinţele pe care le au protestele din Africa de Nord asupra exporturilor de hidrocarburi din regiune. Integral aduce Adevarul.

The Sunday Times: Se plănuieşte atacarea Iranului. Israelul şi Arabia Saudită cooperează pentru elaborarea unor planuri de urgenţă de atacare a instalaţiilor nucleare iraniene în cazul în care marile puteri vor încheia un acord nesatisfăcător cu regimul islamist de la Teheran, afirmă surse citate de publicaţia britanică The Sunday Times. Negocierile Iranului cu reprezentanţii internaţionali s-au încheiat, la Geneva, fără un acord, dar vor fi reluate pe 20 noiembrie. Update: Preşedintele Franţei, Francois Hollande, care a blocat săptămâna trecută un eventual acord cu Iranul şi care se află în vizită oficială în Israel, a declarat că “atât timp cât nu avem certitudinea că Iranul a renunţat la arma nucleară, vom menţine toate solicitările şi sancţiunile impuse Teheranului”. Potrivit publicaţiei britanice, guvernele din Israel şi Arabia Saudită sunt convinse că un acord între marile puteri şi Iran nu va reuşi să blocheze componenta militară a programului nuclear iranian. În cadrul negocierilor cu reprezentanţi ai Serviciului israelian de informaţii externe (Mossad), Arabia Saudită a acordat deja permisiunea ca avioanele militare israeliene să tranziteze spaţiul aerian saudit pentru atacarea instalaţiilor nucleare iraniene. “Imediat ce va fi semnat acordul nuclear cu Iranul, opţiunea militară va fi reactivată. Liderii saudiţi sunt furioşi, acceptând să ofere Israelului tot ajutorul de care are nevoie”, explică o sursă a Sunday Times, citat de Mediafax.Premierul Israelului, Benjamin Netanyahu, încearcă să convingă Statele Unite şi Franţa să nu accepte un acord cu Iranul dacă regimul de la Teheran nu va prezenta garanţii clare că va renunţa definitiv la ambiţiile nucleare cu caracter militar. Preşedintele Franţei, Francois Hollande, care a blocat săptămâna trecută un eventual acord cu Iranul, începe duminică o vizită oficială în Israel.  Benjamin Netanyahu a avertizat că un acord inadecvat în domeniul nuclear cu Iranul poate conduce la război, pledând pentru menţinerea sancţiunilor împotriva regimului islamist de la Teheran. “În privinţa Iranului, nu există doar două opţiuni: un acord sau războiul. Există şi o a treia opţiune: continuarea presiunilor prin sancţiuni. Un acord inadecvat în domeniul nuclear poate conduce la a doua opţiune, la un rezultat nedorit”, a declarat Benjamin Netanyahu. Integral aduce RFI

Cum au ajuns ţările cu mari bogăţii naturale mai sărace decât statele care le cumpără resursele. Resursele naturale, iar în acest sens România este o ţară bogată, ar trebui să aducă bunăstare, mai ales într-o economie globală în dezvoltare cu un consum tot mai mare, dar în realitate ţările bogate în minereuri, cum ar fi aur, cărbune sau petrol, sunt adesea mai sărace şi se dezvoltă mai greu decât cele care-şi cumpără resursele. Paradoxul se explică prin lipsa, deliberată în unele cazuri, a unei strategii de creştere sustenabilă care nu permite guvernelor să investească veniturile din exploatarea materiilor prime în mijloace de dezvoltare economică mai durabilă, cum ar fi educaţia sau transportul. Astfel, pe măsură ce-şi epuizează resursele, statele devin mai sărace. Deşi ţări precum Nigeria, Liberia, Venezuela şi chiar Rusia sunt bogate în resurse, o mare parte din populaţia acestora trăieşte sub pragul sărăciei, nu are acces la apă curentă şi canalizare, la electricitate, spitale, şcoli sau transport adecvat. Paradoxul are şi un nume, „blestemul bogăţiei în resurse naturale“, iar ingredientele acestuia sunt bine cunoscute. Ţările bogate în resurse tind să aibă monede puternice, ceea ce face alte exporturi necompetitive, explică Joseph Stiglitz, laureat al premiului Nobel pentru economie, într-un articol publicat în august anul trecut în Project Syndicate sub titlul de „Bogate în resurse, sărace în bani“. Apoi, deoarece exploatarea resurselor de obicei nu asigură multe locuri de muncă, şomajul creşte. De asemenea, din cauza preţurilor volatile ale resurselor, creşterea economică este instabilă. Volatilitatea este exacerbată adesea de băncile internaţionale, care se grăbesc să intre şi să investească atunci când preţurile sunt mari şi se retrag fără să ezite în perioadele dificile, totul în concordanţă cu principiul că bancherii îi împrumută doar pe cei care nu au nevoie de banii lor. Integral aduce Ziarul Financiar

Una din marile intrebari pe care un om normal, cetatean al Romaniei contemporane, le-ar putea avea ar fi – “se poate oare, altfel?” Raspunsul normal ar fi pozitiv. Din nefericire, structura societatii romanesti nu ne da multe sperante ca vom avea o alta clasa politica, care ar putea asigura o schimbare radicala in viitorul apropiat.

 Timpul le rezolva pe toate! Adevarat? Teoretic, da. De fapt, sunt unele probleme care se vor agrava inevitabil. In medicina, timpul este de multe ori critic; in economie, in politica mioritica, timpul joaca rolul de analgezic al durerilor politicianului corupt si de anestezic al electoratului inselat. Cine isi va aduce minte de “scandalurile mediatice” de ieri?

 Asadar timpul nu ne va ajuta cu nimic, timpul lucreaza impotriva societatii romanesti, timpul este dusmanul celor multi si prietenul tuturor hotilor si talharilor mioritici. Timpul este prietenul prescriptiei dosarelor, timpul este saracirea continua a populatiei si imposibilitatea de a mai recupera ceva. Timpul inseamna uitarea matusilor Tamara, dosarelor securitatii,  mineriadelor,  privatizarilor frauduloase a miliardelor de dolari disparuti, a evaziunii fiscale.

 Exista dreptate? Sigur, pentru noi, poate cea divina. Fiecare zi ce trece este inca o infrangere a sperantelor intr-un mai bine. Vom avea o alta justitie? Nu, nu vom avea! De ce nu vom avea? Pentru ca cei pe care i-am sustinut ne-au inselat asteptarile prin incompetenta lor ilustra si cei carora le-am fost adversari sunt mai rai decat cei pe care i-am sustinut. Vom avea sansa sa NU dam faliment ca tara si popor? Poate, daca patriotii de carton, care nu jertfesc nimic din bunastarea lor, vor intelege ca nu este bine ca vecinul tau sa fie jefuit zi si noapte, inselat, zi si noapte. Cateodata oamenii nu mai doresc sa se lase pagubasi, asa cum am spus in titlu, alteori se  vor lasa, totul este o chestiune de timp.

 Ieri ne-a fost prezentat un nou proiect – “Pact pentru Transilvania“. Din nefericire am simtit un tragic déjà vu. Se facea ca suntem in august 2012 si eram in momentul “Sus inima” (vezi si continutul detaliat), dupa putin timp mi-am mai adus aminte de un manifest, unul pe care l-am publicat si noi cu multe sperante la mijlocul lui martie anul acesta – “Alianţa pentru Dreptate şi Adevar”. La ce ajuta si la ce au ajutat aceste proiecte, si mai presus de toate cui au ajutat? Avem astazi o dreapta mai puternica? Suntem mai pregatiti pentru 2014? Nu cred! Repetam greselile fara sa invatam absolut nimic din ele.

 Anul 2014 se anunta pentru noi un an mult mai greu si mai nefast decat 2012. Timpul este pe sfarsite si “dreapta romanrasca” se afla deja in contratimp cu evenimentele majore ale anului viitor – Alegerile Europarlamentare si cele Prezidentiale. Incet, dar sigur, ne epuizam cea mai importanta resursa pe care o avem – timpul!

 Noi chiar nu mai intelegem din ce “film” fac parte acesti stimati domni si doamne si nu putem sa intelegem impreuna de ce lucrurile merg atat de anemic cand trebuiau sa fie atat de clare si dure! O ultima strigare adresata amicilor din “dreapta in coagulare” :  noi fara voi o sa putem, vom astepta –  voi acum puteti fara noi?

Subcontinentul indian adaposteste una dintre cea mai bogate civilizatii din lume. India este si caminul a unor populatii care prin religie, traditiile istorice, cultura si cutumele sociale sunt considerate populatii razboinice. Vorbim de aproximativ 20 de triburi care includ un numar de cateva zeci de caste. Dintre acestea, castele Nairilor, Sikh-silor si Gurkha-silor sunt poate cei mai cunoscute in occident.

 Strigătul de luptă al soldaților gurkha “Jai Maha-kali, Ayo Gorkhali! (Slăvita fie zeita războiului, vin luptatorii gurkha!)” este poate cel mai semnificativ semn al acestor cutume religioase si sociale.

 Populatia gurkha traieste in Nepal fiind insa la origine hinduşi din Nordul Indiei (rajputii si brahmanii) care au emigrat la inceputul cuceririi mogule (islamice) spre teritorii inaccesibile noilor cuceritori. Probabil ca etimologic, denumirea lor provine din sanskritul gau-rakka (figurativ “protectorii celor sfinte,” la propriu  “protectorii vitelor”, vitele fiind pentru hindusi animale sfinte).

 Mitul fondator povesteste de un anumit Gorkhanath, un mare guru tantric, considerat o incarnare a zeului Shiva. Istoria acestei populatii incepe odata cu legenda lui Bappa Rawal, printul Khalboj. In timpul adolescentei sale Bappa Rawal, tanar care obisnuia sa vaneze tigrii prin padurile Himalayei, care din intamplare a dat peste un misterios sfant-razboinic aflat intr-o stare de meditatie profunda. Impresionat de aura degajata de straniul personaj, Bappa a decis sa stea de paza si sa-l ingrijeasca pe batranul sfant care era nimeni altul decat Gorkhanath, incarnarea a zeului Shiva. Cand Gorkhanath si-a revenit din meditatie a fost impresionat de comportamentul tanarului, daruindu-i acestuia  protectia si invataturile lui impreuna cu faimosul cutit Kukri, care va deveni apoi simbolul de temut al trupelor gurkha.

 Bappa Rawal a fost primul dintre luptatorii gurkha care a incercat sa opreasca invazia ilamicilor moguli pe care a reusit sa-i invinga de mai multe ori pana fiind coplesit a fost nevoit sa se retraga in fruntea oamenilor lui spre Nepal

 ***

 Astazi luptatorii gurkha sunt soldatii in armata nepaleza, britanica, indiana, filipineza, singaporeza, maleziana si americana. In armata americana, soldatii gurkha au un rol defensiv fiind paznicii instalatiilor militare din Bahrain (Naval Support Activity Bahrain). Articolul de fata se refera la regimentele de puscasi  gurkha din armata britanica.

 Relatiile intre Imperiul Britanic si populatia gurkha au inceput la modul cel mi sangeros posibil, in razboiul anglo-nepalez (1814–1816). Dupa terminarea razboiului si semnarea tratatului de pace, soldatii gurkha devin mercenari in slujba Companiei Indiilor de Est. Avand in vedere glorioaselor fapte de arme si a curajului extraordinar dovedit de gurkha pe campurile de lupta ei au fost recrutati direct in armata indo-britanica si mai tarziu, dupa retragerea britanicilor din India au ramas in armata britanica.

 Arma simbolica a soldatilor gurkha a fost si a ramas cutitul Kukri, conceput de gurkha ca arma alba de mici dimensiuni care poate fi ascunsa si transportata usor in timpul unei misiuni de lupta capabila fiind sa reteze mana sau capul unui inamic atunci cand situatia o cere. Lama sa are o lungime intre 30-38 centimetri, iar manerul este facut in mod traditional numai din corn de bivol. Kukri este probabil cel mai eficient cutit de lupta creat vreodata. In ciuda formei sale asemanatoare cu a unui bumerang, acesta arma nu a fost conceputa pentru aruncat. Kukri are un design al lamei care-i permite sa efectueze cele mai adanci taieturi de care este capabil un cutit. Forma sa este unica in toata Asia, nicio alta arma alba din India, Tibet sau China nu are lama asemanatoare cu cea de kukri.

 În timpul Primului Război Mondial, peste 200.000 de soldați gurkha au luptat în rândurile armatei britanice, aproximativ 10% dintre aceștia au fost răniți, morți sau declarați dispăruți. Soldaților gurkha le-au fost acordate aproape 2.000 de ordine și medalii miltare pentru fapte de arme în timpul primei conflagrații mondiale]. Numărul batalioanelor gurkha a crescut la 33, iar guvernul nepalez le-a pus la dispoziția înaltului comandament britanic pentru a fi folosite pe toate fronturile. Soldații gurkha au luptat în bătăliile din Franța (bătăliile de la Loos, Givenchy, Neuve Chapelle sau cele de la Ypres), din Irak, Persia, regiunea Suezului, Palestina sau Turcia (Gallipoli și Macedonia . Un detașament gurkha a luptat alături de Lawrence al Arabiei. În timpul bătăliei de la Loos, un batalion al Regimentului 8 a luptat până la ultimul om.

În timpul dezastruoasei campanii din Gallipoli din 1915, gurkha au fost printre primii care au debarcat și ultimii care au fost evacuați. Unitatea gurkha care a cucerit Sari Bair a fost singura care a reușit să cucerească și să mențină controlul asupra înălțimii care controla accesul către Strâmtori.

 In timpul celeui de-al Doilea Razboi mondial (1939 – 1945), au fost mobilizate de partea Aliaților zece regimente cu un total de 20 de batalioane. După evacuaarea de la Dunkerque din 1940, guvernul nepalez a acceptat să crească numărul soldaților gurkha care să se înroleze în armata britanică, ceea ce a dus la creșterea efectivelor acestora la 35 de batalioane. Creșterea efectivelor a dus la înființarea unor noi baze de recrutare și antrenament în India. Unele dintre noile regimente formate au fost folosite la păstrarea ordinii și paza frontierelor în India. Un mare număr de gurkha au fost recrutați și pentru unitățile ne-gurkha, precum cele de parașutiști, geniști sau poliție militară. În timpul războiului, aproximativ 250.280 de soldați gurkha au luat parte activă la lupte, în apoape toate teatrele de război. Pentru bravura dovedită pe câmpurile de luptă, soldații gurkha au fost decorați cu 2.734 de ordine și medalii. În timpul lupelor, soldații gurkha au înregistrat 32.000 de răniți, morți sau dispăruți.

 La fel ca luptatorii Legiunii Straine, puscasii gurkha sunt considerati conform Conventiei de la Geneva drept soldati si nu mercenari. Soldatii gurkha au continuat sa lupte in toate razboaile postbelice ale Regatului Unit de la Malvine (Falkland), prin Irak si astazi in Afganistan.

 In prezent, gurkha din trupele de commando britanice sunt cantonati in baza militara Shorncliffe din Kent. Soldatii sunt inca selectati din comunitatile din Nepal, circa 28.000 de tineri gurka trebuind sa treaca de selectia dura, pentru a ocupa cele 200 de locuri puse la dispozitie in fiecare an. Procedeele de selectie sunt considerate printre cele mai grele din lume, fiecare candidat trebuind sa urce alergand un munte timp de 40 de minute, incarcat cu o ranita grea de 35 kilograme. Pentru siguranta Printului Harry, curtea regala britanica a decis ca acesta sa-si execute cele 10 saptamani de stagiu militar din Afganistan in cadrul unei unitati de elita gurkha dislocata in teatrul de operatiuni militare.

Dupa reorganizarea din 1994, astazi mai functioneaza in cadrul armatei britanice numai doua regimente de comando gurkha – 1st Battalion, Royal Gurkha Rifles (fost 6th Queen Elizabeth’s Own Gurkha Rifles) si   2nd Battalion, Royal Gurkha Rifles (fost 7th Duke of Edinburgh’s Own Gurkha Rifles)

 Poziția față de gurkha și familiile lor a fost un subiect de dispută în Regatul Unit după ce s-a aflat că pensionarii gurkha primeau pensii mai mici decât camarazii lor britanici. De asemenea, statutul național al gurkha și familiilor loa a fost subiect de dispută, după ce au existat rapoarte cu privire la refuzul autorităților să acorde dreptul de reședință familiilor unor soldați nepalezi trecuți în rezervă. Pe 8 martie 2007, guvernul britanic a anunțat că toți gurkha care s-au înrolat după iulie 1997 vor obține pensii echivalente cu soldații britanici. Guvernul garanta totodată dreptul la reședință soldaților gurkha în retragere și familiilor lor.

Printr-o hotărâre de revoluționară, Înalta Curte de Justiție de la Londra a hotărât pe 30 septembvrie 2008 că toți gurkha care au părăsit armata mai înainte de 1997 au dreptul automat la reședință în Regatul Unit. Ministerul de interne britanic este obligat prin această hotărâre să revizuiască situația tuturor celor afectați de această decizie.

 Pe 29 aprilie 2009, o moțiune a opoziției inițiată de Liberalii Democrați în Camera Comunelor a fost adoptată cu o majoritate de 267 la 246 de voturi, prima înfrângere a unui partid guvernamental britanic din 1978. Nick Clegg, iderul libral-democraților avea să declare că „Aceasta este o victorie imensă […] pentru drepturile gurkha, care au așteptat de atât de multă vreme dreptatea, o victorie pentru Parlament, o victorie pentru decență”. El a mai adăugat că „acesta este tipul de lucruri pe care oamenii vor ca această țară să îl facă”

 Pe 21 mai 2009, ministrul de interne Jacqui Smith a anunțat că toți gurkha care au slujit în serviciul activ cel puțin patru ani vor primi dreptul să se stabilească în Regatul Unit.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=iL5tCVwKZFw]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=O1l4l-bx5Zk]

Bibliografie, note si citate:

Tucci, Sandro, Gurkhas. Published by H.Hamilton,1985.

Parker, John, The Gurkhas: The Inside Story of the World’s Most Feared Soldiers, Headline Book Publishing, 2005.

Chappell, Mike, The Gurkhas. Oxford: Osprey Publishing., 1993.

“Brown defeated over Gurkha rules”. UK Politics. BBC News.

:Gurkhas win right to settle in UK”. UK News. BBC News

Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamani in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.

Revista 22. Basescu Reevaluatorul. Legitimarea `paiatei` si a puciului. Andreea Pora

Habar n-am care sunt inaltele politici sau grandioasele strategii care l-au impins pe Traian Basescu sa reevalueze „paiata de la Cotroceni”. Dar a facut-o. Cam pe nepusa masa, taman cind „mincinosul prost” Rosca Stanescu a fost exclus din PNL si pus sa-si manince falsurile in cercul intim liberal. Buna treaba, corecta procedura, l-a felicitat pragmaticul nostru presedinte pe Antonescu, extragindu-l dibaci din complotul planetar pus la cale de Ponta, Stroe si Voiculescu pentru a-l acuza de „inalta tradare”. O fi fost, desi argumentatia pare cam subtirica in raport cu maretia reevaluarii. Cum-necum,  „nefrecventabilul” , „pucistul”, distrugatorul cu norma intreaga al statului de drept, ala care era sa ne „scoata din Europa” si voia impreuna cu Varanul sa-si instaleze omul la Parchetul General si DNA ca sa „puna mina pe justitie”  a ajuns cel in spatele caruia „celelalte candidaturi de dreapta se vor stringe”. „Daca intra in turul doi, ma angajez sa-l invat ce are de facut”, s-a oferit generos Basescu. Asa-i, lectia reevaluarilor i-o poate preda ca la carte. Aici nu-l bate nimeni, nici macar „plagiatorul”.

 E vorba insa de acelasi „plagiator” cu care a semnat pactul de coabitare, fostul „pisicut” si „pucist” pe care se jura inainte de alegeri ca nu-l va numi premier pentru ca, nu-i asa, nu putea sa inghita ditamai „porcul”. Chestia cu plagiatul parea uitata si ingropata citeva luni mai tirziu, pe cind il tamiia spunind ca nu are „ce sa-i reproseze” iar guvernul e ca “apa sfintita”, nici nu face bine, dar nici nu dauneaza. Era momentul memorabil cind fostul martir al verii lui 2012 isi punea pirostriile coabitarii si facea lobby pentru „mincinos” la Bruxelles. Fie lauda legi aberante carora le descoperea „setul de puncte tari”, pentru ca mai tirziu sa le respinga sau sa le conteste la CCR, fie tacea strategic cind clanurile clientelare useliste se intindeau ca raia. Totul, evident, in numele interesului national, al stabilitatii politice si echilibrului macroeconomic. Integral aduce Revista 22.

Contrinutors. Faza cu vizele. Despre cum a devenit Băsescu din campion o problemă pe tema Moldova. Cristian Ghinea

[…]n primul rând e un mare succes pentru Moldova. Liberalizarea vizelor pentru Parteneriatul Estic (PaE) este un proces mult mai greu decât cel pentru Balcanii de Vest (făcut intenționat așa, după ce europenii s-au fript cu albanezii și bosniacii). Spre deosebire de Balcani, UE a împărțit Planul de liberalizare în două etape: Faza I = adoptarea legislației și Faza II = implementarea. Moldova a adoptat prima legislația necesară încă de anul trecut (am monitorizat acest proces și am publicat rezultatele în raportul ”Nota 8,6 din 10 pentru acțiunile din faza I – de ce ar trebui Comisia Europeana sa recomande trecerea in faza a doua a Planului de Acțiuni pentru liberalizarea vizelor” unde recomandam Comisiei să propună trecerea la Faza II. (LINK)

 Pentru țările din Balcani s-au ridicat vizele automat când s-a adoptat legislația. Evident legile nu s-au prea aplicat. Deci, pentru PaE s-a inventat o nouă fază: implementarea. Moldova a trecut prima în această Fază II, și singura care a reușit până acum. A apărut dilema: câtă vreme monitorizează Comisia Europeană implementarea unor legi înainte să fie satisfăcută? Am făcut această discuție în raportul: ”2013 – Anul cheie pentru integrarea Republicii Moldova / Rusia strânge șurubul, UE trebuie să fie alături de Chișinău” (LINK)

  […] Și nu e singura dată când Băsescu abuzează de poziția de om-dintr-o-bucată-care-poate-face-orice-pentru-că-îi-pasă-de-Moldova. După ce își stricase complet relația cu Filat, s-a enervat că de ce îl ocolește Filat și caută protecție direct la nemți și la polonezi. Păi, dacă suntem instabili, emotivi și ciudoși, se reorientează și moldovenii, că se mai găsesc patroni în UE. Și chiar unii mai pragmatici și mai puși pe rezolvat probleme, nu pe efuziuni. Mă rog, Filat iese din scenă, vine Leancă premier. Se vede cu Ponta. De la distanță, prin interviu, Băsescu îi dă o directă pe o temă (burse) neinclusă pe agenda oficială, pe care nu s-au făcut declarații și fără să dea un telefon să întrebe despre ce e vorba. Practic, Băsescu a auzit ceva vag că s-ar fi spus și a ieșit cu ghioaga în interviu. Așa l-a întâmpinat pe Leancă în funcție. Apoi se miră că are relații reci la Chișinău. Cine l-a informat pe Băsescu despre ce au vorbit premierii? Cum a ajuns mesajul altfel la el? De ce ieșit să comenteze înainte să verifice? Încă o victorie a mediului de la Cotroceni. Integral aduce Contributors

Hotnews. Ce are de facut agricultorul Basescu. Dan Tapalaga

Proaspatul fermier Traian Basescu are o singura solutie pentru a spulbera in mod credibil suspiciunile aparute in spatiul public dupa afacerea milionului de euro luat de la CEC pe numele fiicei sale care a achizitionat in luna septembrie 300 de hectare de pamant la Calarasi: sa faca publice conditiile de creditare. Daca e totul ok, n-ar trebui sa aiba nimic de ascuns, nici el, nici fiica sa. Altfel, presedintele va fi mereu suspectat de abuz de putere: cum de notarul Ioana Basescu a obtinut o suma atat de mare? A fost tratata preferential fiica presedintelui in raport cu alti clienti ai bancii de stat CEC?

 De ce a simtit nevoia Traian Basescu sa-i telefoneze ministrului Chitoiu, la cateva saptamani dupa ce a luat creditul, pentru a-l avertiza ca o eventuala schimbare a presedintelui CEC inainte de finalul mandatului ar fi ilegala? De ce a spus ca spera ca, in scurt timp sa poate trece terenul pe numele sau deoarece el se va ocupa, in realitate, de intreaga afacere?

 Pe ce venituri se bazeaza pe viitor, dupa plecarea de la Cotroceni si, din nou, ce clauze i-ar permite sa faca acest transfer de contract si in ce conditii? Presedintele ne-a explicat ca n-a putut accesa in nume propriu creditului deoarece n-ar fi indeplinit conditiile de eligibilitate. De ce le-ar indeplini de acum incolo?

 Cu ceva explicatii ar fi dator si CEC-ul: cate contracte similare a incheiat in ultima perdioada, cand bancile acorda tot mai greu sau deloc credite mediului de afaceri, cu atat mai putin unor persoane fizice.

 Doar cu teoria ca Ponta, Dragnea si Voiculescu vor sa-l faca praf nu mai merge. Este evident ca liderii USL au lansat cu toata forta o noua campanie impotriva presedintelui, dar si Traian Basescu le-a oferit generos munitie.

 Doar cerand opiniei publice sa-l creada pe cuvant ca afacerea agricola in care s-a lansat pe final de mandat n-a implicat un mic trafic de influenta iarasi nu prea tine. Pur simplu sunt prea multe semne de intrebare care nu pot fi lamurite decat asa: publicand integral conditiile de creditare.

Ce-i asa complicat? Pentru sustinatorii habotnici ai presedintelui, care il apara orice ar zice sau ar face, cu argumentul ca sunt probleme minore in raport cu adevaratul jaf la scara industriala de sub guvernul Ponta, le sugerez sa raspunda sincer la urmatoarea intrebare: dar daca Victor Ponta, Adrian Nastase sau Crin Antonescu s-ar fi aflat in situatia lui Traian Basescu, i-ar fi tratat la fel de indulgent? Integral  la HotNews.

Ziare.com. Marea Adunare Nationala a varanului Felix. Victor Pitigoi

Nimic nu ilustreaza mai perfect degradarea vietii politice dambovitene, decat festivismul giganticului Consiliu National al unui partid de buzunar, care a reusit performanta sa fie estimat de niste sondaje cu ciudatul procent de 0%.

 Ma intreb cum a putut o sala plina cu oameni aparent seriosi sa priveasca spectacolul grotesc, unde Consiliul National debuteaza cu discursul unui condamnat la cinci ani puscarie cu executare, chiar daca sentinta nu este inca definitiva.

 Halal onoare!

 Trebuie mult tupeu din partea respectivului, pentru ca de pe asemenea deloc onorabila pozitie, plus incalificabila sa imagine de turnator, sa-si arate muschii la public, ca si cum n-ar sti nimic despre secretul lui Polichinelle, cunoscut de toata lumea.

 Trebuie si multa lipsa de bun simt pentru condamnatul cu executare, ca sa-i atace de la tribuna pe aliatii sai liberali, singurii langa care s-a mai putut aciui, si sa muste cu sete mana din care inca mai mananca.

 Asta nu aminteste decat momentul asemanator cand acelasi artizan politic si om de afaceri prosper varsa pentru prima oara venin spre presedintele Basescu, dupa ce tocmai ciugulise din mana lui cateva boabe, recunoscandu-se pe el insusi ca solutie imorala.

 La drept vorbind, nu mi se pare ca poate sa fie ceva mai imoral decat faptul ca puscariabilul, in loc sa lase ciocu’ jos stiind ca-l asteapta parnaia, se da mare in fata televizorului, prezentat – vai – ca presedinte de onoare. Ce oroare! Integral in Ziare.com.

EVZ. Nana, furtuna perfectă. Silviu Sergiu

Cred că prima întrebare la care ar trebui să răspundem pentru a ne edifica în legătură cu terenul de 290 de hectare pe care fiica președintelui Traian Băsescu l-a cumpărat în comuna Nana (jud. Călărași) este: avea Ioana Băsescu suficiente venituri pentru a fi un client solvabil al CEC, sau a beneficiat de indulgența băncii pentru că este fiica celui mai puternic om în stat?

 Tatăl său nu a dat detalii amănunțite despre această tranzacție. Cred că ar trebui să facă acest lucru cât mai repede, pentru a nu alimenta public ideea că are ceva de ascuns.

În consecință, voi cita dintr-o analiză foarte bună publicată de economica.net. Jurnaliștii acestui site au calculat că rata lunară la creditul de 4,6 milioane lei ar varia între 29.500- 31.675 lei (aproximativ 7.000- 7.500 euro pe lună). ”Pentru a susţine nivelul acestor rate lunare, veniturile Ioanei Băsescu trebuie să fie de peste 10.000 de euro pe lună”, respectiv, între 57.000 de lei și 63.000 de lei, a mai concluzionat economica.net.

Un notar poate avea venituri lunare mai mari de 10.000 de euro? Unii, cu siguranță, da. Este o meserie în general bănoasă. De exemplu, un notar încasează între 800-1.000 de euro doar din întocmirea actelor pentru vânzarea unui apartament în București, care nu este situat într-o zonă centrală. 10.000 de euro nu este, deci, un venit excepțional printre notari (bolduirile in textu autorului) . Integral aduce EVZ

Gandul. Cum să-L mituieşti pe Dumnezeu. Lelia Munteanu

Prin 2007, Cardinalul Bergoglio vorbea ca un Arhiepiscop de Bucureşti: ”Există o anestezie zilnică, pe care acest oraş ştie să o folosească ca niciun altul, şi care se numeşte <mită>. Cu această anestezie îşi amorţeşte conştiinţa. Buenos Aires este un oraş care prizează mită”.

 Ieri, dimineaţă, la Vatican, la Sfânta Liturghie, Papa Francisc a revenit asupra ideii, luminând-o dintr-un alt unghi: nu poţi fi binefăcător al Bisericii cu bani furaţi de la Stat. Cine crede că, făcând danii – oricât de generoase – îşi cumpără iertarea păcatelor, se înşeală:  ”Unii spun: <Sunt un binefăcător al Bisericii! Bag mâna în buzunar şi donez!>. Însă cu mâna cealaltă fură, fură  de la Stat. De la săraci fură. E nedrept, duc o viaţă dublă. Cei care comit astfel de lucruri scandaloase ar merita – (o spune Isus, n-o spun eu) – să-şi lege de gât o piatră de moară şi să se arunce în mare. În cazul lor, Isus nu vorbeşte despre iertare”. Ei nu păcătuiesc, ei scandalizează. Care e diferenţa? ”Diferenţa este că acela care păcătuieşte, iar mai apoi se căieşte şi se roagă să fie iertat, se simte slab, se simte fiu al lui Dumnezeu, se smereşte şi cere mântuirea de la Isus. Dar cel care scandalizează, coruptul, nu se căieşte. Continuă să păcătuiască, prefăcându-se că este creştin. Trăieşte, de fapt, o viaţă dublă (…). Iar acolo unde este impostură nu există Duhul lui Dumnezeu”.

 Faptul că Papa Francisc identifică dintre toţi păcătoşii pe corupţi e încă unul dintre demersurile sale menite să şocheze şi să pună pe gânduri. Privind în istoria bisericească universală, din cele mai vechi timpuri până astăzi, cercetând tablourile votive – o mulţime de personaje, mai mult sau mai puţin prestigioase, au sperat că-L pot mitui pe Dumnezeu. Integral aduce gandul.

Dilema Veche. La Gerda, în bucătărie. Cătălin Ştefănescu

La Gerda, în bucătărie, înţelegi de ce capătă anumite locuri de pe lumea asta un soi de lumină pe care nu ştii s-o explici. E suficient s-o vezi pe ea, pe Gerda, ridicîndu-şi privirea dintre cratiţe şi rostind primele cuvinte. Îndată se luminează totul cu un calm ireal şi cu o căldură venită dintr-un suflet care nu are ştiinţa simulării. Nu e căldura aia venită să te ia de braţ, din prima, şi să te-ncingă la horă, povestindu-ţi de toate, de parcă v-aţi şti de o viaţă. E, mai degrabă, promisiunea unei călduri umane foarte personale, care vine un pic mai încolo, dacă ştii să răspunzi cu acelaşi tip de normalitate. Dacă uiţi toate sclifoselile şi primeşti cum se cuvine zîmbetul cu care eşti întîmpinat încă de la intrarea în curtea casei. Nu merge să-i zici tanti Gerda – în cazul de faţă, sună complet idiot şi nu se potriveşte nicidecum cu personajul – deci nici tante Gerda; ar suna penibil de snob şi de forţat. După cum nici cu Frau Gerda nu faci prea mare brînză în acoperirea acestui personaj cu un nume mulţumitor, gata să sugereze măcar un pic din imaginea fiinţei pe care vrei s-o povesteşti. Pînă la urmă, Gerda, pur şi simplu, e numele care acoperă destul de mult din ce ai vrea să spui despre ea.

 La Gerda, în bucătărie, pălinca unge nişte mecanisme care se pornesc îndată, oricît ar fi de amorţite. Sînt roţile alea invizibile din dosul porţilor dintre oameni, locurile pe unde ies afară poveştile. Cînd se mişcă scîrţîind zăvoarele astea grele, pătrunde spre lumile întredeschise o aromă de omletă pufoasă, cu slănină şi cu caş frecat cu sare. Pune la socoteală şi-o ceapă roşie, dulce la început, adormitoare ca seducţia pură, pe urmă iute de-ţi zboară capul, ca trezirile bruşte la realitate. Dacă mai ungi c-o pălincă – mă rog, cu mai multe –, totul e ca o alergare nebună printr-o pădure deasă, un slalom curajos printre copaci. Ieşi în frig, la ţigară, şi crezi că ai respirat, să duci cursa mai departe. Te-ntorci în căldura plitei pe care fierbe ciorba de gîscă şi, dacă n-ai îndemînările necesare acestor probe olimpice supreme, te trezeşti cu fruntea într-un stejar secular. Dacă ai mai fost prin loturile reunite ale acestor sporturi extreme, îţi dozezi efortul, descalificînd însăşi ideea de efort şi lăsîndu-te în braţele alergării. Integral in Dilema Veche.

Jacques Offenbach (n. Jacob Eberst) a fost un compozitor și violoncelist german, naturalizat francez. El este considerat întemeietorul operetei moderne ca gen de sine stătător al teatrului muzical. El s-a născut la 20 iunie 1819 într-un cartier de mici negustori al Köln-ului.  Dând încă din copilărie dovadă de talent muzical, Jacob a luat lecții de vioară de la vârsta de șase ani, la opt ani compunând scurte lied-uri. Tatăl a fost surprins și încântat să afle apoi că fiul încercase în secret să cânte și la violoncel, deși brațele lui de copil nici nu puteau încă să cuprindă acel instrument.

 Această descoperire întâmplătoare îl determină pe Isaac, tatal lui Offenbach să-și încredințeze fiul lui Joseph Alexander (1772-1840), un violoncelist excentric din Köln. La el viitorul compozitor de-abia a dobândit abilitatea tehnică necesară instrumentului, când a și fost luat de tatăl său, silit de starea economică precară să valorifice toate aptitudinile copiilor cât mai repede, ca muzicant prin localuri. Împreună cu Julius și Isabella, un frate și o soră mai mari, Jacob a format un trio care interpreta cu predilecție dansuri la modă și melodii din opere. Vârsta oricum fragedă a copiilor a fost subevaluată în textul afișelor, mai ales Jacob a fost prezentat peste tot drept un copil-minune. Deși tatăl devenise între timp cantor cu salariu fix al comunității evreiești, micii muzicieni au fost și ei obligați să contribuie la întreținerea unei familii ajunse între timp la doisprezece membri, uneori chiar cu câte două reprezentații pe zi.

În noiembrie 1833 Isaac a plecat cu fiii săi Jacob și Julius spre Paris. Primul nu avea decât paisprezece ani, cel de-al doilea optsprezece. După o călătorie de patru zile cu poștalionul, tatăl l-a înscris la conservator pe tânărul Jacob chiar în a doua zi după sosire. El i-a prezentat directorului acestei instituții, care era pe vremea aceea celebrul compozitor Luigi Cherubini (1760-1842), scrisori de recomandare care-l prezentau pe fiul său drept un copil-minune. Maestrul Cherubini, pe atunci deja un om înaintat în vârstă, foarte tipicar și puțin infatuat, a refuzat întâi cererea neregulamentară, invocând originea străină a tânărului violoncelist, însă a fost până la urmă convins de o probă a măiestriei lui Jacob, permisă datorită insistențelor unui tată care nu voia nicidecum să renunțe la ambițiile sale. Acesta a mai rămas timp de trei luni la Paris, alături de fiii săi, cărora le-a procurat o locuință și un modest venit.

 Ajuns la Paris, Jacques a făcut în curând cunoștință cu carnavalul și a frecventat cu plăcere, împreună cu prietenii săi, balurile mascate. În acest mediu își făcuse apariția cu puțin timp în urmă cancanul, un dans adoptat din speluncile cu renume îndoielnic din afara Parisului, adus, se zicea, de soldați din Algeria. Așa-numita “Jeunesse dorée”, tineretul sibarit care apăruse după revoluția liberală din iulie 1830, a descoperit dansul în mijlocul unei societăți interlope de care dorise să se apropie, demonstrându-și astfel un fel de solidaritate cu clasele de jos. Se spune că La Battue, un om sărman ajuns peste noapte milionar datorită unei moșteniri și devenit legendar sub masca de carnaval a unui Lord Seymour cu băierile pungii larg deschise, ar fi finanțat în 1832 prima reprezentare a dansului pe o scenă de vodevil. Cu toate împotrivirile inițiale ale oficialităților, dansul devenise în scurt timp popular. Îndrăgită pe atunci era executarea cancanului coborând în lanț și cu mult tumult pe trepte.

 Dansurile acestea cu adevărat “infernale” nu l-au inspirat imediat pe Offenbach. Primele lui compoziții la Paris au fost valsuri, pe care le-a scris din dorința de a deveni renumit în buna societate. Aceste compoziții denotă latura personalității lui Offenbach predispusă la melancolia și visele provenite din dificultatea singurătății sale într-o metropolă, la vârsta când alți copii sau adolescenți se află încă sub oblăduirea părinților. Mai multe despre viata si cariera lui Jacques Offenbach, puteti citi, AICI.

La Vie Parisienne (Viața pariziană)

Viața pariziană (în franceză La Vie parisienne) este o operetă în cinci acte, compusă de Jacques Offenbach pe un libret de Henri Meilhac și Ludovic Halévy.

Premiera a avut loc la 31 octombrie 1866, la „Théâtre du Palais-Royal“ din Paris. A fost un succes deosebit, fiind jucate 265 de spectacole consecutive.

După ce a fost revizuită, opereta a fost prezentată din nou, în patru acte (fără actul al 4-lea din versiunea originală) în 25 septembrie 1873, la Théâtre des Variétés din Paris.

 În atmosfera cosmopolită a anilor 1860, la Paris distracțiile au atins o culme a frivolității. Opereta are o acțiune pina cu elemente amuzante, cu flirturi și intrigi romantice, personajele fiind bărbați pleziriști iresponsabili, demimondene la modă, oaspeți aristocrați în căutare de distracții

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ECxZ3SuObZs]

[youtube=ttp://www.youtube.com/watch?v=47c4Y5DZLNQ]

Clanul Carpaci din Timisoara, dupa ce a speriat Italia. tine in captivitate un oras intreg. Banii pentru cumpararea a 144  de imobile din Timisoara proveneau din hotiile lor, comise in Italia si Germania. Membrii clanului pandeau automobile Ferrari, Lamborghini sau Maseratti, care erau cumparate in leasing in Italia, cu ajutorul unor complici autohtoni. Apoi, erau declarate furate, iar “ai nostri” le duceau in Germania si Romania, unde erau re-inmatriculate si vandute. Din banii castigati si din aceasta “afacere”, neamul Carpaci ar fi cumparat cartiere intregi, in orasul de pe Bega.

 Ancheta botezata “GAIARDO” – dupa un model de Lamborghini – a fost coordonata la nivel european de Europol si Eurojust. Dupa ce au strans suficiente probe, carabinierii au declansat in paralel mai multe arestari. I-au filat pe suspecti in trafic, i-au oprit si le-au pus catusele. Masinile, chipurile furate, ajungeau la tiganii romani, care si-au stabilit cartierul general in orasul Viareggio. Membrii retelei le duceau in Germania, unde le inmatriculau, dupa care le vindeau in Romania. Romanii arestati in Italia au intre 20 si 39 de ani si aveau sarcini clar delimitate in retea. Alte 32 persoane sunt anchetate in stare de libertate pentru ca au reclamat in mod fals disparitia masinilor.

 Peste 300 de masini scumpe au avut aceasta soarta. Romanii arestati in acest caz au se pare legaturi cu clanul Carpaci, din Timisoara. In fiecare vara, strazile din Timisoara sunt invadate de bolizii celor care se intorc din Germania. Bulibasa Carpaci locuieste in Nuremberg de pe vremea lui Ceausescu.

 Presa centrala sustine ca acest clan tiganesc  din Timisoara a pus mana pe imobilele din centrul orasului: spitale, foste institutii publice sau cladiri de locuinte. Bastanii, cum sunt numiti pe malurile Begai, au apelat la mijloace ingenioase pentru a dobandi cladiri extrem de valoroase din punct de vedere arhitectonic. Expansiunea imobiliară a început din centrul Timișoarei, de la kilometrul zero. Rând pe rând, casele istorice au fost cumpărate. Acum, fostul sediul al Securității este sediul Uniunii Naționale a Comunităților de Romi.

 Nimeni nu știe cu ce bani au fost cumpărate clădirile sau dacă tranzacțiile au fost legale. Anul trecut, clanul a pus mâna și pe spitalul de oncologie. Nu s-au mulțumit însă doar cu atât. Familia Cârpaci a cumpărat şi casa florarului. Au primit autorizaţie pentru renovarea clădirii, dar au decopertat acoperişul, iar o parte din clădire a fost distrusă. Autorităţile locale ştiu fiecare mişcare a familiei Cârpaci.

 Presa locală a relatat deseori despre Ionelaş Cârpaci şi Vişinel Stancu ca fiind conducătorii unor clanuri de romi care s-au îmbogăţit în timpul administraţiei fostului primar al Timişoarei, Gheorghe Ciuhandru, al cărui nume a fost asociat cu clanurile de romi, care au acaparat mai multe străzi din centrul oraşului, în urma unor retrocedări. Fostul edil a declarat, citat de Mediafax, că de-a lungul anilor a făcut anchete interne în Primărie, având plângeri că unii funcţionari i-au ajutat pe romi să intre în proprietatea unor imobile istorice, dar că nu a obţinut niciodată suficiente dovezi pentru a-i sancţiona.

 Parchetul cercetează acum mai mulți membri ai clanului. O fostă judecătoare știe cel mai bine cum decurg lucrurile la proces. „Știu că sunt judecători care au primit sume bune din mâna acestor țigani, pentru că au dat câștig de cauză”, susține Carmen Obârșanu, acum avocat.

In noaptea de astazi si cea de duminică, 16-17 noiembrie, “ploaia de meteoriţi” Leonid va ajunge la apogeu şi va putea fi vazuta si  pe cerul României. “Ploaia de meteoriti” care se vede ca provenind din Costelatia Leului (Leo in engleza), fenomen cunoscut drept   Leonid (Leonid Meteor Shower). Desi numita in acest fel,  acesti meteoriti sunt de fapt  ramasitele din coada cometei Tempel-Tuttle, care se afla in pozitia numita perihelion (peri=aproape si helos=soare). Cometa respectiva, in traiectoria ei ajunge in apropierea Soarelui provocand aceasta ploaie de meteoriti.

Fenomenul se petrece aproape anual între 6 şi 30 noiembrie, iar apogeul se va produce anul acesta în noaptea de 16 spre 17 noiembrie. Numărul leonidelor din  noapte de azi si maine poate fi intre 15 si 30 pe oră. Ele poartă numele de Leonide întrucât par a veni din constelaţia Leo (Leului), în emisfera nordică. O explicatie mai detaliata puteti citi pe  blogul “Stardate,” afiliat Universitatii Texas din Austin. O placere pentru amatorii de astronomie. Am scris despre fenomen si acum trei ani pe Politeia Veche.