Author: theophyle

Predicting the end of the world

IT IS not only wild-eyed prognosticators, in lonely towers with an owl for company, who predict the exact date of the end of the world. It has been marked in the diaries of popes, preachers and reformers. It has shivered the blood of a navigator nearing the edge of the globe, a delicate painter of the rites of spring, a serial killer, and the great brooding scientist who uncovered the secrets of gravity and light. It has been calculated from the alignment of planets, the track of comets, the birth of Antichrist (variously identified), the rate of global warming, nuclear build-up, intriguing palindromes or symmetries in dates, or the ever-gathering entropy of wickedness in the world. Some forecasters place it safely in the far future; others expect it imminently. Some, forgetful of the old tale about crying wolf, put out a prediction regularly. The most terrifying give no date exactly, like the hen in Leeds, in northern England, whose owner wrote “Christ is coming” on her eggs and pushed them back up again. The date to squawk about? 1806. The Economist – Daily Chart

Pe 22 decembrie, jurul orei 9.30 ministrul apărării Vasile Milea s-a sinucis. La ora 9.45 a început şedinţa de urgenţă a Comitetului Politic Executiv al partidului, la care nu s-a reuşit să se ajungă la o decizie unanimă de a se trage în demonstranţi. Pînă la urmă s-a hotărât decretarea stării de necesitate pe teritoriul întregii ţări. Decretul a fost citit şi repetat de mai multe ori la radio (ora 10.11), apoi şi la Televiziune (10.50). Imediat după citirea decretului, din ordinul lui Ceauşescu, a fost anunţată ştirea, că Milea a fost găsit vinovat de trădare, şi s-a sinucis pentru a scăpa de consecinţe.

Aflând că Milea s-a sinucis, Ceauşescu l-a numit verbal ca ministru al apărării pe Victor Stănculescu. Generalii şi ceilalţi ofiţeri din comandamentul aflat în clădirea CC au luat la cunoştinţă numirea lui Stănculescu, au respectat ordinele date de el. Stănculescu – după mărturiile sale ulterioare – a acceptat, dar a început să joace un joc dublu: pe de o parte se arăta loial cuplului dictatorial, iar pe de altă parte a început acţiuni care pot fi caracterizate drept lovitură de stat. La ora 10:07 a ordonat trupelor să se retragă în cazărmi, şi să se „parlamenteze” cu demonstranţii.

După ora 10, venind din străzile laterale, mulţimea a început să ocupe piaţa din faţa sediului CC. Astfel, la ora 11 erau circa 50.000 de oameni în piaţă, şi în orele care au urmat numărul lor s-a mărit la peste 100.000. În jurul orei 11:30, Ceauşescu a luat un portavoce şi a încercat să se adreseze mulţumii de la balconul clădirii Comitetului Central al Partidului Comunist, dar a fost întâmpinat asa cum deja stim.

Văzând că soţii Ceauşescu nu pot părăsi clădirea nici prin piaţă, cu TAB-ul, nici prin tunelurile subterane (care erau nefuncţionale), generalul Marin Neagoe, comandantul Diviziei a V-a Securităţii (care asigura paza sediului CC), a cerut elicoptere pentru evacuarea Ceauşeştilor. Generalul Stănculescu a vorbit cu generalul Iosif Rus, comandantul Aviaţiei, care a trimis două elicoptere, însă numai unul a reuşit să aterizeze pe terasa-acoperiş a clădirii CC. Pe lîngă soţii Ceuşescu şi paza lor de corp, urcă în elicopterul pilotat de Vasile Maluţan doi demnitari comunişti: Emil Bobu şi Manea Mănescu.

In jurul orei 12:30 Televiziunea a fost ocupată de revoluţionari. La 12:51 Ion Caramitru şi Mircea Dinescu, în mijlocul mai multor revoluţionari, se adresează telespectatorilor, anunţând fuga dictatorului, şi formând cu degetele litera V (semnul victoriei) au rostit celebra frază: Am învins!

Procesul de preluare a puterii de către noua structură politică Consiliul Frontului Salvării Naţionale (CFSN), care provenea în principal din cel de-al doilea eşalon al Partidului Comunist, nu era încă încheiat. Pe 22 decembrie 1989 incepand cu ora  17:30 revolutia populara a fost transformata in lovitura de stat.

Au avut loc lupte care au continuat şi în următoarele 3 zile. Noua conducere, Ion Iliescu personal, prin televiziune şi radio a făcut apel la populaţie să iasă din nou pe străzi şi să apere cuceririle revoluţionare. Forţele loiale fostului regim (asimilate „teroriştilor”) au deschis focul asupra mulţimii şi au atacat puncte vitale ale vieţii socio-politice: televiziunea, radioul, sediile companiei de telefoane, precum şi Casa Scânteii şi oficiile poştale din cartierul Drumul Taberei; Piaţa Palatului; Universitatea şi Piaţa Universităţii (una dintre principalele intersecţii ale oraşului); aeroporturile Otopeni şi Băneasa; spitale şi Ministerul Apărării.

Odată cu lăsarea serii, obiective importante atât în Bucureşti (după ora 18:30) cât şi în provincie sunt atacate cu arme de foc de indivizi necunoscuţi. Ei primesc eticheta de terorişti, şi populaţia şi armata sunt chemate să apere cuceririle revoluţiei. Unele dintre atacurile armate sunt doar simulate cu nişte aparate care emit numai efecte de sunet şi lumină. De la Televiziune sunt transmise informaţii neverificate, contradictorii, care creează o situaţie confuză şi o stare de psihoză generală. Se vor înregistra numeroşi morţi şi răniţi, pagube materiale.

La ora 21:00 pe 23 decembrie, tancuri şi câteva unităţi paramilitare au mers să protejeze Palatul Republicii.  S-au distribuit arme la mulţi civili, care acţionau în colaborare cu unităţile armatei. Ofiţerii Departamentului Securităţii Statului şi alte cadre ale Securităţii sosite pentru a-şi „demonstra loialitatea faţă de cauza revoluţiei” erau cel puţin la nivel declarativ, în subordinea celor din armată, iar coordonarea acţiunilor de luptă a avut mult de suferit.

Riposta, în majoritatea cazurilor exagerată, a celor care făceau parte din dispozitivele militare sau mixte (formate din soldaţi, civili, luptători din gărzile patriotice) asupra locurilor din care se trăgeau focuri răzleţe ori se presupunea că se executau trageri cu muniţie de război a avut drept consecinţă pierderea de vieţi omeneşti şi mutilarea gravă a zeci de persoane. La orice mişcare suspectă (de exemplu, deschiderea unei ferestre, sau mişcarea unei perdele) se trăgea haotic cu muniţie de război argumentându-se că „teroriştii roiesc” şi atacă de peste tot, informaţii susţinute şi difuzate în special prin intermediul Televiziunii de stat de diverse persoane.

În noaptea de 22 pe 23, Jean-Louis Calderon, jurnalist francez de la postul de televiziune Canal 5, a fost călcat de şenilele unui tanc în Piaţa Palatului, la Bucureşti.

Frontul Salvării Naţionale, format în principal din membri ai eşalonului secund al Partidul Comunist, şi-a exercitat imediat controlul asupra instituţiilor statului, inclusiv mediile informative, ca televiziunea şi radioul naţionale. FSN a folosit controlul asupra presei în scopul de a lansa atacuri în stil propagandist la adresa oponenţilor politici, în special partidele democratice tradiţionale, care urmau să fie refondate după 50 de ani de activitate subterană (Partidul Naţional Liberal şi Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat). În 1990, Ion Iliescu a reuşit să devină primul preşedinte ales democratic al României de după al doilea război mondial.  În perioada 17-19 martie 1990 au avut loc ciocniri sângeroase la Târgu-Mureş între populaţia de etnie română şi cea maghiară. Aceste evenimente tragice au fost folosite ca pretext pentru reconstituirea unor servicii secrete independente (SRI) sub conducerea lui Virgil Măgureanu. Majoritatea foştilor angajaţi ai Securităţii au fost preluaţi de acest serviciu.

Revoluţia i-a conferit României o mare solidaritate din partea lumii exterioare. Iniţial, o mare parte din această solidaritate a fost inevitabil redirijată spre guvernul Frontului Salvării Naţionale. Mare parte din acea solidaritate a fost spulberată în timpul mineriadei din iunie 1990 când minerii şi poliţia au răspuns la apelurile lui Iliescu, invadând Bucureştiul şi brutalizând studenţii şi intelectualii care protestau împotriva deturnării revoluţiei române de către foşti membri ai conducerii comuniste sub auspiciile Frontului Salvării Naţionale.

Ion Iliescu a rămas o figură centrală a politicii româneşti, fiind reales pentru al treilea mandat de preşedinte în 2000, după ce în perioada 1996-2000 preşedinte al României a fost Emil Constantinescu. Supravieţuirea politică a fostului om de încredere al lui Ceauşescu a demonstrat ambiguitatea revoluţiei române, cea mai violentă din anul 1989 in tot Estul Europei, dar şi o revoluţie care, nu a produs destulă schimbare.

Revolutia a fost platita cu sangele a  1104 morţi şi 3321 răniţi (221 civili şi 663 militari). Pe 22 decembrie, la ora când fug cei doi Ceauşeşti, erau numai 126 morţi şi 1107 răniţi.

Fie memoria lor eterna!

Dupa fiecare campanie electorala, in care ni se promite marea cu sarea, electoratul se transforma in  populatie care asteapta ca cel putin o parte din promisiunile campaniei sa fie respectate.  Din nefericire, metamorfoza din electorat in populatie are efectele ei proprii. Nu stiu cum se face, dar imediat o parte din aceasta populatie se va transforma in “contribuabili” si cealalta in “asistati”. In perioada urmatoare numarul de asistati va creste si numarul de contribuabili va scadea, normal, ne bantuie inca perspectivele crizei economico-financiare, care nu da semne sa se mai termine.

Dupa o prima privire asupra programului de guvernare a guvernului Ponta 2 singura intrebare pe care ar avea-o un om cu putina ratiune este: bine, bine, dar care sunt sursele prin care acest program se poate apropia de fezabilitate?

Programul Ponta 2 vorbeste in termenii oracolului din Delphi in care s-au lipit prin copy/paste niste formule standard copiate din niste carti de popularizare economica de pe unde naiba stie.

Hai sa inregistram promisiunile, astazi, la nivel macroeconomic:

1.  Un ritm mediu anual de creştere economică de 3% în perioada 2013-2016.
2.  Menţinerea deficitului bugetar pe sistem ESA sub 3% din PIB până în 2016, respectând criteriul stabilit de Tratatul de la Maastricht.
3. Atingerea unui deficit bugetar structural de 0,7% din PIB în 2014 şi menţinerea la acest nivel în 2015 şi 2016.
4. Menţinerea ponderii datoriei publice totale în PIB la un nivel sustenabil, semnificativ mai mic decât nivelul de 60% din PIB fixat prin Tratatul de la Maastricht.
5. Cursul mediu leu/euro este prevăzut că va fi de la 4,5 lei/euro în 2013, 4,45 lei în 2014, apoi 4,4 lei/euro în 2015 şi 2016.

Cateva intrebari la subiect:

• De unde poti realiza astazi o crestere economica anuala de 3% in perioada 2013-2016 ? Parerea mea – dintr-un singur loc – exploatarea de resurse, licente de exploatare si privatizari. Adica exact de acolo de unde guvernul  Ungureanu a incercat sa reporneasca economia si a fost aprig combatut cu scandaluri pornite de la fabrica de otravuri numita Antena 3.

• Cum poti sa atingi un deficitului bugetar  ( ESA)  sub 3% din PIB si un deficit bugetar structural de 0,7% din acelasi PIB în perioada 2014,15,16? Parerea mea – nu poate fi fezabil avand in vedere ca guvernul a necesitat doua rectificari bugetare intr-o perioada de 7 luni. Si mai presus de toate a promis lucruri “extravagante” de genul – salariu minim de 1200 de lei in 2014;  TVA care revine  la nivelul de 19%; menţinerea plafonului de 16% şi introducerea, pe parcursul perioadei, a impozitului diferenţiat pe venitul salarial cu deductibilităţi fiscale: cote de 8%, 12% şi 16% (maximum). Cum zice englezu’ NO WAY.

In postarile urmatoare vom diseca toate elementele acestui program si imi voi prezenta parerea. Deocamdata nu prea inteleg cum vor aparea expertii Ponta 2 in fata FMI, care vor veni dupa 10 ianuarie cu intrebari despre vechile promisiuni nerespectate. Asta ca sa nu mai discutam despre MCV-ul si el pe drum si despre fondurile europene, pe care deocamdata mai degraba le dam inapoi decat luam de la ei!  Mare noroc a avut dl Georgescu, “dă madăr end dă fadăr” al economiei romanesti care a primit azil politic la Banca Nationala.

Nu pot clasifica nici Trăirismul si nici Sincronismul drept scoli filozofice si nici macar curente filozofice, dar le pot clasifica drept curente doctrinare, mai mult sau mai putin coerente. Daca vom cauta in zilele noastre urme ale Trăirismului le vom gasi sporadic in ideile unor intelectuali de extrema dreapta, numiti in bloc (pe nedrept) “Noua Dreapta”. Cat despre Sincronism, il gasim constient sau nu, masiv si triumfator, absolut majoritar in implinirile mai bune sau mai rele ale aderarilor Euro-Atlantice adoptate de Romania si de majoritatea poporului Roman. Legenda renasterii romanesti in “perioada interbelică” (1918-1939), intretinuta cu sărg de romantici cu aspiratii infantile spre o perioada care factual a existat, fara insa asa zisele binefaceri nostalgice, absolut infirmate de studiile serioase ale unor academici obiectivi. Aceasta legenda ne conduce la cele doua doctrine care sunt vizate in aceast articol.

Trăirismul este cap-coada o formulare ideologica a lui Nae Ionescu (Nicolae C. Ionescu –1890-1940). Aceasta formulare este bazata pe “existentialismul prezent” inspirată din „filosofia vieţii” promovata in special de Kierkegaard, Spengler, Bergson si in mai mica masura Nietzsche. Ca sa fim si noi printre filozofi, Şerban Cioculescu a tradus in romana din limba germană termenul Lebensphilosophie. Va asigur cu cea mai mare sinceritate si cred eu cu o mare masura de competenta ca in cel mai bun caz, intre filozofiile amintite mai sus si Trăirism se poate pozitiona intr-un caz pozitiv o absoluta neintelegere sau intr-unul negativ o distotorsionare totala. Din nefericire, Nae Ionescu nu a scris nimic in afara de articole jurnalistice sau pamflete. Cele doua carti pe care am avut ocazia sa le cunosc, “Roza vânturilor” publicata în 1937, ca un fel de culegere de articole gazetăreşti strînse din iniţiativa lui Mircea Eliade, care a şi prefaţat-o. (singura carte publicată în timpul vieţii lui Nae Ionescu.) si a doua publicata în „Buna Vestire” in anul 1940, sub numele de “Curs de metafizică şi Curs de istoria logicii”, publicata postum de elevii săi, după notiţele de curs si redactata de Vulcanescu. Trăirismul sustine o atitudine mai mult mistică decât intelectuală sau analitică, mântuirea decât idealurile culturale, practica duhovnicească decât îndeletnicirile academice etc. Nae Ionescu profesa idealul realizării unei filosofii româneşti, având ca principii mistica şi autoritatea, specifice credea el, răsăritului european. Trăirismul a dezvoltat pronuntari diferite diametral, aproape antagonice. Mircea Vulcănescu profesa spiritualitatea duhovnicească, în vreme ce Emil Cioran traia un negationism total si agnostic pe fondul unui pesimism aproape pervers. În acest fel se poate spune că trăirismul genereaza o ideologie „poetica”, construita pe eposuri inventate sau distorsionate. Discipolii pregnanti ai lui Nae Ionescu au fost: Mircea Eliade, Constantin Noica, Petru Comarnescu, Emil Cioran, toti sustinand o activitate publicistică în reviste ca Gândirea, Axa, Vremea, Cuvântul, Floarea de Foc, etc.

Sincronismul a fost o ideologie pan-europeana care s-a conturat în perioada interbelică în jurul elitelor proeuropene din România (ceea ce numim noi astazi euro-atlantism) şi avându-l ca principal exponent şi teoretician pe criticul literar Eugen Lovinescu. Acesta i-a dat numele de „sincronism”, cu înţelesul de „sincronizare” între România şi Occident. Conceptul este imprumutat de Eugen Lovinescu de la sociologi, estetici si filosofi francezi ai secolului XX, Emile Faguet, Anatole France, Gustave Fogères, Gustave Lanson. Pentru a contrabalansa ideea aceasta de uniformitate, Lovinescu l-a asociat cu un al doilea concept, mutaţia valorilor estetice, care ar semnifica tocmai ideea că specificul naţional poate fi salvat. E una din cele mai importante teorii sociologice din perioada interbelică, poate la fel de egal ca importantă cu teoria formelor fără fond, expusă de Titu Maiorescu. În termenii contemporani am putea spune că sincronismul anticipa teoria globalizării.

Sutinut de Iorga si Maiorescu, Eugen Lovinescu publica la Paris lucrarea lui de doctorat (Jean-Jacques Weiss et son oeuvre littéraire) care este prefaţată de Emil Faguet, punctul de atracţie, la acea dată, în viaţa intelectuală a Parisului. Ca lucrare complementară, Lovinescu prezintă volumul Les voyageurs français en Grèce au XIX-e siècle, prefaţat şi acesta de o autoritate universitară, Gustave Fogères. Din comisia de doctorat face parte şi celebrul critic literar Gustave Lanson. Din nefericire, perioada si ideile lui Lovinescu nu au coincis si marele Lovinescu a ramas toata viata profesor de latina la liceul Matei Basarab. Nenorocul lui Lovinescu este norocul literaturii romane. La baza teoriei sincroniste, stă lucrarea Istoria civilizaţiei române moderne a lui Lovinescu, un fel de investigaţie cu privire la originea dezvoltării României moderne, lucrare care a avut un mare răsunet şi l-a plasat pe Lovinescu în centrul dezbaterii cu privire la locul pe care România trebuie să-l ocupe în raport cu civilizaţia occidentală.

Suportul necesar in subiectele economico-sociale este adus de aportul economistului şi sociologului Ştefan Zeletin pseudonimul lui Ştefan Motăş, (1882 – 1934), reprezentant al neoliberalismului românesc, care investighează schimbările de natură economică şi socială. Cei doi consideră că introducerea capitalismului occidental a reprezentat forţa principală din spatele modernizării ţării, Lovinescu preocupându-se de mentalul românesc, în timp ce Zeletin delimitează schimbările de natură economică şi socială. In sfarsit, Lovinescu susţinea că sincronismul nu se rezumă doar la imitaţie ci însemna şi integrare.

Intre cele doua doctrine, este clar care ar fi fost potrivita Romaniei. Extremismul fascist, xenofobia, antisemitismul insa au primat atunci. Cand proslavim “generatia lui 27”, este indicat sa ne aducem aminte cat de mare si catastrofala a fost irosirea talentelor lui Constantin Noica, Petru Comarnescu, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu in slujba unor miraje, care au facut un rau imens Romaniei si indirect au facilitat prin pretextul fascismului romanesc subjugarea comunista de dupa razboi. Adoptarea rationalismului lui Eugen Lovinescu si a lui Ştefan Zeletin (Motăş) poate nu ar fi schimbat istoria, dar cel putin ne-ar fi pozitionat ca tara si popor in randul oamenilor sub postura de tradaţi si nu tradatori.

Poporul roman are si a avut intotdeuna optiunea de a privi adevarul cu ochii ratiunii sau sa persiste in a se imbata cu apa rece din izvoarele mareţiei trecutului, care nu a fost deloc atat de mareţ.

Bună dimineata intr-o zi de vineri. Vineri, vremea va fi rece, geroasă mai ales noaptea, în jumătatea de est a ţării. Cerul va fi mai mult noros în regiunile sudice şi estice şi doar temporar noros în restul teritoriului. Va ninge slab, îndeosebi în cursul zilei, în Moldova şi Dobrogea, local în Muntenia şi izolat în Transilvania. Vântul va sufla în general moderat în sud-est şi va fi slab în celelalte regiuni. Temperaturile maxime vor fi cuprinse, în general, între -10 şi 0 grade, iar cele minime între -14 şi -3 grade, mai coborâte în Moldova şi în estul Transilvaniei. În zonele joase local se va semnala ceaţă şi chiciură.

În Bucureşti: Vremea va fi rece, geroasă noaptea. Cerul va fi mai mult noros, dar condiţiile de fulguială vor fi reduse. Vântul va sufla slab. Temperatura maximă se va situa în jurul valorii de -5 grade, iar cea minimă va fi de -11…-10 grade. Vor fi condiţii de ceaţă şi chiciură.

Curs valutar BNR valabil azi: 1 EURO = 4. 4762   RON; 1 USD = 3. 3788     RON; 1 EURO = 1. 3248    USD; Francul elvetian 3. 7056 RON. Gramul de aur 181.2232 RON.

2012, un an pierdut: economia a fost ciuruită de tensiunile politice şi de insolvenţe. În 2012 conflictele politice au slăbit şi mai mai mult o economie lovită de criză. Pentru 2013 rămâne speranţa redresării. Ziarul Financiar a făcut bilanţul celor mai importante o sută de evenimente din 2012, din care reiese cât de zbuciumat a fost anul pe cale să se încheie. De la şocul intrării în insolvenţă a celui mai mare producător de energie ieftină Hidroelectrica la turbulenţele cursului valutar alimentate de suspendarea preşe­dintelui Traian Băsescu, de la eşecul privatizării CupruMin la spectacolul televizat al privatizării Oltchim, anul 2012 a ţinut în corzi întreaga Românie. Cel mai mare şoc al anului a fost intrarea în insolvenţă a Hidroelectrica, care asigură un sfert din energia necesară României. Deşi era programată să se listeze la bursa din Bucureşti, compania de stat a intrat în insolvenţă pentru a scăpa de contractele păguboase cu “băieţii deştepţi”. Capitolul insolvenţe a fost completat de cea a celui mai mare transportator român, edy spedition, de falimentul reţelei de magazine Minimax Discount, condusă de omul de afaceri Dinu Patriciu, care a deschis procedura pentru declararea falimentului şi a lăsat în urmă peste 500 de creditori. Au urmat ieşirea de pe piaţa locală a producătorului israelian de lactate Tnuva, dar şi închiderea operaţiunilor locale de brokeraj ale ING, UniCredit, RBS şi OTP Bank. Integral in Ziarul Financiar.

Legea Educaţiei Naţionale, modificată pe furiş în ultima şedinţă a Guvernului Ponta 1 în favoarea rectozaurilor. In ultima şedinţă a Guvernului Victor Ponta 1, de marţi, Executivul a aprobat o ordonanţă de urgenţă care modifică radical Legea Educaţiei Naţionale aşa cum a fost gândită de fostul ministru Daniel Funeriu şi restaurează vechiul sistem, în care rectorii pot fi şi parlamentari, şi pensionari. O ordonanţă de urgenţă aprobată marţi, în ultima şedinţă a Guvernului Victor Ponta 1, iniţiată de ministrul Ecaterina Andronescu pe ultima sută de metri a mandatului său, modifică fundamental Legea Educaţiei Naţionale (LEN), intrată în vigoare în 2011, sub coordonarea lui Daniel Funeriu. Principalele modificări aduse de ordonanţa de urgenţă publicată în Monitorul Oficial din 19 decembrie 2012 marchează practic revenirea la sistemul de învăţământ anterior, în care rectorii universităţilor pot ocupa şi funcţii ca cea de parlamentar şi de demnitate publică, cu excepţia membrilor Executivului şi a secretarilor de stat, fără a risca să intre în incompatibilitate. Integral in Adevarul.

Criză majoră în USL. Cearta pe bani amână audierile miniştrilor. Liberalii se simt traşi pe sfoară, după ce PSD a încercat să golească de perogative, în favoarea lui Dragnea şi Şova, o serie de ministere care le reveneau Președintele PNL, Crin Antonescu, descoperă difi cultatea de a guverna cu PSD.În USL a izbucnit deja prima criză majoră, deşi Uniunea nici nu s-a instalat bine la putere după alegerile din 9 decembrie. Audierile miniştrilor Cabinetului Ponta 2, programate pentru ieri seară, s-au amânat pentru astăzi, după ce tensiunile din USL au dat pe dinafară.Surse din USL au declarat pentru EVZ că liberalii, care au convocat o şedinţă de Birou Permanent ieri seară, erau nemulţumiţi de decizia lui Victor Ponta de a lua autostrăzile (CNADNR) de la Transporturi, adică din pepiniera lui Relu Fenechiu, şi a le muta la Ministerul Proiectelor de Infrastructură de Interes Naţional, adică la Dan Şova (PSD). Alt motiv de supărare a fost faptul că PNL şi PSD nu s-au înţeles cine să aibă în subordine ANAF, pe care premierul o vrea sub controlul său direct, după cum declarau cu două zile în urmă surse guvernamentale pentru EVZ. În plus, prefecţii ar fi urmat să treacă de la Ministerul Internelor, atribuit PNL, la cel al Administraţiei şi Dezvoltării Regionale, administrat de Liviu Dragnea (PSD). Tot aici ar fi urmat să intre şi direcţiile judeţene de sănătate, ceea ce l-a mâniat pe Eugen Nicolăescu, titularul portofoliului. Integral in Evz

Migratorii – Profilul şi profitul complet al senatorilor şi deputaţilor PPDD. Câţi traseişti are senzaţionalul grup OTV – Dan Diaconescu din Parlament. Partidul lui Dan Diaconescu a trimis în Parlament 68 de parlamentari, 47 de deputaţi şi 21 de senatori. Jumătate din oastea senzaţională a lui Diaconescu este compusă din traseişti politici la al doilea sau al treilea partid. Din cei 68 de parlamentari 34 au migrat de la alte partide. Nouă dintre ei au trecut direct de la PDL la PPDD, şapte de la PSD şi trei de la PNL. Opt dintre parlamentarii PPDD au trecut pe la mai multe partide, însă mulţi dintre ei au în comun un stagiu de pregătire la UNPR-ul lui Gabriel Oprea. Alţi şase parlamentari provin de la partide precum PNŢCD, PIN, PNG sau PRM. De asemenea, PPDD intră în Parlament şi cu un contingent de politicieni cercetaţi sau trimişi în judecată de procurori. Printr ei se numără Monica Iacob Ridzi, Antonie Solomon sau Gigi Neţoiu. Fără Dan Diaconescu, creatorul partidului care a ratat intrarea în Parlament, membrii PPDD se pot lăuda că au un campion al traseismului: Tudor Ciuhodaru. Şapte din cei 68 de membri PPDD provin din rezerva de cadre a PSD. Ei au trecut direct de la PSD la PPDD. Ruxandra Jipa, soţia fostului judecător ICCJ Cristian Jipa, este unul din cei mai cunoscuţi parlamentari PPDD, care a fost membru PSD. Integral in gandul.

Baronii deszăpezirii. Firma lui Dragnea, contracte de 30 milioane lei. Firme deţinute de regi ai asfaltului, de lideri de partid, de afacerişti locali condamnaţi sau anchetaţi penal, de mici şefi din CNADNR, unele fiind dotate doar cu autobuze, constituie forţa de şoc cu care Ministerul Transporturilor combate iarna. Majoritatea firmelor alese de către Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR), fie prin licitaţii, fie prin aşa-zise negocieri, aparţin regilor asfaltului, liderilor politici de la nivel central sau local, unor afacerişti cu bune conexiuni dar fără legătură cu domeniul şi chiar unor şefi ai companiei de stat, arată situaţia acestor contracte trimisă marţi seară de către firma de stat. Publicarea listei are loc după o solicitare în acest sens făcută de primul-ministru Victor Ponta. Cel mai sugestiv caz este cel al secretarului general PSD, Liviu Dragnea. Potrivit sitului de internet romaniacurata.ro, firma teleormăneană Tel Drum care a primit contracte de 30 de milioane de lei, fără TVA,  a aparţinut iniţial CJ Teleorman, dar a fost privatizată în 2001, la scurt timp după ce Dragnea devenise preşedintele Consiliului Judeţean. Tel Drum a fost cumparată de un prieten din copilărie al lui Liviu Dragnea care a vândut-o ulterior, după numai câteva luni, lui Mugurel Sorin Gheorghieş şi Liviu Lucian Dobrescu, fosti colegi de facultate cu Liviu Dragnea. Tel Drum a primit contractele pe secţiile d e drumuri naţionale Bucureşti Sud( împreună cu Gecor SRL, în valoare de 14,45 milioane lei), Alexandria (8,75 milioane lei) şi Slatina (împreună cu Alexcor Trading SRL, contract de 6,05 milioane lei). Nici Alexcor Trading, o altă firmă care se va ocupa de deszăpezire nu a venit din neant. Firma este deţinută de Cornel Ciocan, fratele consilierului judeţean PSD, Dan Ciocan , ultimul candidat la funcţia de deputat din partea acestui partid la Caracal. Firma a primit contracte pe secţia de drumuri Râmnicu Vâlcea. Potrivit ziarului Evenimentul de Olt, împotriva lui Cornel Ciocan, DNA a început o anchetă penală în 2010, iar la începutul lunii noiembrie 2012 el a fost condamnat la 8 ani de închisoare de către  Tribunalul Bucureşti. Integral in Romania Libera

Cristian Albu, lider de sindicat: “Noul Guvern va pleca urechea la problemele celor din Rosia Montana”. Potrivit lui Tiberiu Andrioaiei, vicepresedintele Patronatului Societatilor din Constructii, opinia publica si oamenii care pot lua decizii nu ar mai trebui sa spuna “nu se poate”, ci “cum se poate face ceva pentru a atrage investitiile in Romania si sa se creeze cat mai multe locuri de munca noi”. In opinia istoricul Cosmin Popa, toate proiectele mari de investitii din Romania, fie ca sunt in curs de derulare, fie ca sunt in faza de proiect, ar trebui sa fie transpartinice. “De exemplu, proiectul minier de la Rosia Montana este bun ca studiu de caz pentru falimentul general al statului si a Romaniei. Incapacitatea Romaniei de a lua o decizie arata ca vom pasi hotarat in ceea ce numesc SUA statele esuate”, a explicat Cosmin Popa in cadrul dezbaterii. In opinia acestuia, ar trebui sa existe o intelegere intre partide in ceea ce priveste proiectele economice. n plus, Andrioaiei a explicat că noul Guvern trebuie să se înţeleagă că s-a terminat campania electorală în care s-au promis salarii mai mari şi că ar trebui să se ia decizii pentru dezvoltarea economiei, consecinţă ce va duce la crearea mai multor locuri de muncă şi la salarii mai bune. integral in EVZ.

Jurămintele deputaţilor: Becali a adăugat rugăciunea inimii, Remus Cernea a refuzat Biblia. Depunerea jurământului de credinţă de către deputaţi nu a fost lipsită de incidente. Cum era de aşteptat, printre cei care s-au abătut de la procedura standard s-a aflat deputatul PNL Gigi Becali. La finalul jurământului, deputatul PNL Gigi Becali a rostit rugăciunea inimii. „Doamne Isuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!“, a spus Becali, făcând în acelaşi timp semnul crucii. Becali declarase, marţi, pe holurile Parlamentului, că la jurământul pe care îl va depune ca deputat va adăuga ceva, „3-4-5-7 cuvinte“, tot pe aceeaşi idee, întrucât „trebuie să iasă din decor“.„Este un jurământ standard, dar eu cu siguranţă îi voi adăuga ceva care să facă parte din acelaşi context, tot aceeaşi idee, dar cu 3-4-5-7 cuvinte, nu ştiu câte or fi în plus. Voi ştiţi: eu trebuie să ies din decor“, declara Becali, subliniind că majoritatea din politica românească, inclusiv miniştri şi prim-miniştri, când pun mâna pe Biblie „parcă pun mâna pe o carte ceva rudimentar“.La polul opus s-a aflat deputatul Remus Cernea, care a preferat să spună jurământul de credinţă cu mâna pe Constituţie, şi nu pe Biblie, aşa cum se obişnuieşte. El nu s-a abătut însă de la nicio regulă, întrucât, potrivit Legii 8/2002, jurământul de credinţă se poate depune şi fără rostirea formulei religioase. Cu alte cuvinte, formula „Aşa să mă ajute Dumnezeu!“ poate fi înlocuită cu „Jur pe onoare şi conştiinţă“. Integral in Adevarul.

Va urez o zi buna!

Anul trecut (2011) am hotarat ca personalitatea anului a fost Angela Merkel, fara probleme, dna Merkel ar fi putut castiga si anul acesta acest titlu; am decis insa ca Mario Monti, premierul italian a fost mai proeminent  si meritoriu in acest an la fel ca Mario Draghi şeful BCE (Banca Centrala Europeana), care a devenit cel mai puternic bancher al Europei. Doua personalitati provenite dintr-o tara cu mari probleme economice, aproape eterne, ambi economisti si ambi cu o educatie profesionala americana care au facut cariere in Statele Unite. Deci cei doi Mario sunt personalitatile anului alese de Politeia.

Date biografice

Mario Monti (n. 19 martie 1943) este economist italian, care din noiembrie 2011 este prim-ministru al Italiei şi ministru al economiei şi finanţelor. El a fost comisar european din 1995 până în 2004, cu responsabilitate pentru piaţa internă, servicii, vamă şi al impozitării din 1995 până în 1999, iar apoi pentru concurenţă din 1999 până în 2004. A fost, de asemenea, rector şi preşedinte al Universităţii Bocconi. A fost numit senator pe viaţă în Senatul italian la data de 9 noiembrie 2011, şi la scurt timp după a fost invitat de către preşedintele Giorgio Napolitano să conducă un nou guvern tehnocrat, ca urmare a demisiei lui Silvio Berlusconi.

Mario Draghi (n. 3 septembrie 1947) este economist italian, bancher şi fost înalt funcţionar italian. Între 1985 şi 1990 a fost director executiv al Băncii Mondiale, vicepreşedinte pentru Europa al Goldman Sachs între 2002 şi 2005, apoi guvernator al Băncii Italiei, între 2006 şi 2011. De la 1 noiembrie 2011, este preşedinte al Băncii Centrale Europene (BCE).

Duo Mario

Mario Monti şi Mario Draghi au doua lucruri în comun: ei sunt italieni si au lucrat pentru banca americană de investiţii americană Goldman Sachs.

Mario Draghi a fost vicepreşedinte la Goldman Sachs International pentru Europa între 2002 şi 2005. El era un “asociat” însărcinat cu “întreprinderile şi statele suverane”, departamentul care, cu puţin timp înainte de sosirea lui, a ajutat Grecia să-şi măsluiască conturile cu ajutorul produsului financiar “swap” asupra  datoriilor suverane. Mario Monti a fost consilier internaţional pentru Goldman Sachs, din 2005 până la numirea lui ca şef al guvernului italian. Potrivit băncii, misiunea lui era de a da sfaturi “privind afacerile europene şi problemele majore ale politicii publice mondiale”.

Mario Draghi

La un an si o luna de la preluarea şefiei BCE, italianul Mario Draghi a devenit cel mai puternic bancher al Europei. El nu se teme nici măcar să înfrunte Germania, cea care i-a asigurat poziţia. Italianul Mario Draghi, venit dintr-o ţară trimisă în repetate rânduri în corzi de pieţe din cauza problemelor financiare, a preluat cu sprijinul Germaniei preşedinţia Băncii Centrale Europene (BCE) de la francezul Jean-Claude Trichet. Din toamna anului trecut el a devenit unul dintre personajele centrale în lupta Europei cu o criză care ameninţă chiar existenţa monedei euro şi singurul dintre acestea care a luptat direct cu ajutorul puterii de foc de mii de miliarde de euro pe care o are BCE. Sub conducerea lui Draghi, cu banii ieftini daţi băncilor instituţia a evitat o nouă criză financiară, iar cu promisiunea sprijinului nelimitat a scos din ghearele pieţelor Italia şi Spania. Stilul lui Draghi de a acţiona rapid şi decisiv vine din experienţa lui americană, având în vedere că a fost un director important la cea mai influentă şi cea mai hulită bancă de pe Wall Street, Goldman Sachs. Candidatura lui Draghi la preşedinţia BCE a fost sprijinită de fostul preşedinte al Franţei, Nicolas Sarkozy. Italianul şi-a asigurat însă postul doar după ce a câştigat şi suportul celui mai puternic politician european, cancelarului german Angela Merkel, convingând-o că va veghea asupra siguranţei fiscale. În mod formal, sarcina sa ca preşedinte al BCE este să ghideze rata dobânzii de politică monetară astfel încât preţurile să nu crească sau să scadă brusc pe termen mediu. La acest capitol, deciziile au fost corecte, scrie cotidianul american The New York Times. Predecesorul său, Trichet, s-a axat tot pe menţinerea stabilităţii preţurilor din zona euro, dar el a refuzat toate propunerile ca BCE să calmeze pieţele promiţând că va acţiona ca un creditor de ultimă instanţă. Draghi a preluat conducerea BCE pro­miţând în principiu acelaşi lucru. Însă, el a condus instituţia pe un alt drum, îmbinând măsurile curajoase cu cele precaute în eforturile de a preîntâmpina ceea ce ameninţa să devină o criză financiară. (Surse: The New York Times si Ziarul Financiar)

Mario Monti

Intr-un articol publicat recent de revista Time a americana se intrebau autorii daca – “Poate acest om să salveze Europa?” , acest om fiind bineinteles Mario Monti. În vizită la Washington si New York în perioada respectiva,“omul cel mai important din Europa”, cum îl califică revista new-yorcheză pe şeful guvernului italian, trebuie, nici mai mult mai puţin, decât să evite prăbuşirea zonei euro, ba chiar a economiei mondiale, reuşind să-şi redreseze ţara:

Misiunea lui Monti are implicații pentru toți – de la finanțiștii de pe Wall Street la muncitorii chinezi. Pentru că problemele Italiei au devenit problemele lumii întregi, și Monti trebuie să refacă Italia pentru a evita o altă criză financiară globală. […] Chiar dacă criza datoriei în Europa își atinge punctul de intensitate maximă de doi ani, Italia [a cărei datorie publică depășește 120% din PIB] apare drept cea mai mare amenințare pentru supraviețuirea unei monede unice sub presiune: ea este în mod paradoxal prea importantă pentru a intra în faliment și prea importantă pentru a fi salvată. […] Și dacă devine insolvabilă, asta ar putea declanșa o serie de evenimente care ar deșira uniunea monetară și ar pune o jumătate de secol de integrare democratică în pericol.

Succesul lui Monti este de asemenea crucial pentru economia mondială. Consecințele unei intrări în incapacitate de plată a Italiei – și, mai rău, prăbușirea monedei euro – sunt aproape inimaginabile. Italia ar putea declanșa o criză financiară și mai rea decât cea provocată în 2008 de falimentul băncii Lehman Brothers. Unda de șoc ar traversa piețele financiare din lumea întreagă, ducând cu ea bănci și economii întregi. O recesiune în Europa, unde trăiesc sute de milioane de consumatori bogați, ar putea să împiedice redresarea în Statele Unite și să încetinească piețele emergente. Destinul lui Mario Monti, al Europei și redresarea mondială au devenit legate în mod inexorabil. (sursa: Time)

Redactat de @Theophyle si @Cetatean

Moto: Nu cred ca la alegerile din 9 decembrie a fost un vot impotriva dreptei fiindca nu cred ca PDL-ul ca partid a dus o politica de dreapta.  « Baza partidului » si grosul conducerii centrale au gandit mereu precum Frunzaverde : « Efectiv nu cred în acest tip de măsuri [de austeritate]. Le-am spus colegilor mei că, în mod normal, ar fi trebuit să alegem varianta FMI şi anume mărirea TVA şi a cotei de impozitare. De pensii, nu trebuia sa ne atingem. Sub nici o formă » (2 iunie 2010).

« Domnul Blaga, [stalpul gaunos al partidului] nu a fost si nu este structural un om de dreapta ci este mai de stanga decat mine » (VeVe Ponta aka Premieru’ aka “poate totul’). In plina perioada politica si economica dificila, Buldogul de carton il ameninta pe fata pe Premierul Emil Boc, seful sau direct pe linie de partid, punandu-i in vedere sa inceteze cu austeritatea, ca altfel « se rupe ata » ; si nu facea referire la populatie, ci la grupul parlamentar al PDL (de unde a plecat finalmente in PNL gruparea Frunzaverde, cu care Blaga facuse echipa unita in fata lui Emil Boc la Conventia Nationala din 2011) : « În primul rând trebuie să susţinem Guvernul nostru, care, după cum spunea domnul prim-ministru, trebuie să se ţină de cuvânt şi să termine cu măsurile dure care trebuiau luate. Avem promisiunea că s-au cam terminat, pentru că nu poţi întinde prea mult aţa, că s-ar putea rupe » (5 februarie 2012). Ata s-a rupt finalmente in timpul Guvernului MRU, vinovat ca nu a dorit sa cumpere la motiunea de cenzura parlamentarii PDL care faceau parte din gruparea Blaga-Frunzaverde si care cereau sute de mii de euro pentru un vot favorabil.

Dupa ce am vizionat fara placere drama “În pat cu dusmanul” si inainte ca Martin sa o rapuna pe Laura, o despartire amiabila intre FC si PDL trebuie sa aiba loc, nu formal, ci public si imediat. Nu cred nici macar in protocolul (astazi anacronic) de coagulare a dreptei, pur si simplu nu poti coagula o dreapta cu oameni care habar nu au cu ce se mananca o politica autentica de dreapta.

Situatia politica de la inceputul anilor ‘90 a franat legislativ si practic prin masuri politice nelegale dezvoltarea unei drepte legitime, paralel cu dezvoltarea unei social-democratii autentice. Minciuna si manipularea electoratului de camarila comunista din jurul lui Iliescu au creat senzatia ca protestele populare impotriva masurilor abuzive ar fi fost ilegale, lucru absolut neadevarat. Au fost folositi civili, transformati in forte paramilitare (minerii si mineriadele) si dirijati de serviciile de securitate confiscate de fosti membrii ai securitatii, deveniti “securisti buni” si total aservite lui Iliescu si FSN. Astazi, aceleasi forte obscure au schimbat macazul folosindu-se de “revolutionarii” lui Maior si “pensionarii” lui Dogaru.

Astazi, cred ca Partidul Forta Civica, devenit partid parlamentar (spre satisfactia celor care au avut incredere si l-au sprijinit pe MRU, care a evitat cu intelepciune capcana unei inscrieri in PDL)  trebuie sa conduca procesul de constructie a unei drepte autentice romanesti. Nu dreapta combinatorie a lui Blaga, nici cea amatoare de mujdei de usturoi si de discursuri despre meritocratie, ci dreapta lucida, tenace si naturala, care insoteste o vorba cu 10 fapte (si nu invers, ca pana acum).

Sunt sigur ca Mihai-Razvan Ungureanu poate fi omul care sa conduca aceasta constructie, ca despre reconstructie nici nu poate fi vorba! Nu poti reconstrui ceea ce nu a existat niciodata dupa ’89.

Fara  indoiala ca MRU a fost si este considerat un inamic periculos pentru USL si asta ne-au dovedit-o si stenogramele liberale de la referendumul din vara, dar si campania lipsita de adevar si fara rusine, complet mincinoasa dusa de Antena 3 impotriva lui MRU. Erodarea popularitatii lui MRU pusa la cale de USL cu participarea tacita sau activa a “aliatilor” a diminuat intentia de vot a posibilului candidat MRU la prezidentiale (a se vedea taierea repetata a emisiei la B1 atunci cand MRU avea o conferinta de presa sau o interventie). Aceste procente deocamdata pur ipotetice trebuie si pot fi recuperate si augmentate numai daca MRU se va afla in pozitia de lider de facto al dreptei FARA vechea si tradatoarea conducere a PDL. MRU nu are ce face alaturi de oameni ca Vasile Blaga, Cezar Preda si Ion Oltean. Si nici, dati-mi voie sa o spun, alaturi de indivizi care cred ca « merita » ceva la nivel politic pentru ca vorbesc mult si fara rost despre virtutile pe care ei nu le au, dar le pretind in mod somativ altora. Si unii si altii merita cu prisosinta sa li se aplice celebra vorba a lui MRU adresata lui Victor Ponta : « Inapoi la scoala ! »

Constructia dreptei trebuie sa inceapa astazi, nici o zi mai tarziu daca ne dorim un candidat cu potential la prezidentialele din 2014.

Mai mult, candidatura la prezidentiale a lui MRU este doar varful vizibil al  aisbergului. Partea « nevazuta » este proiectul pentru Romania al lui MRU, al Partidului Fortei Civice si, de ce nu, al…blogurilor. Caci a venit vremea ca nea’ Vasile sa afle ceea ce se stie de demult in lumea buna : politica adevarata nu doar ca se face, insa a inceput sa se faca si se va face in continuare cu succes pe bloguri, acolo unde oamenii dezbat public, nu in « interiorul Partdului » si, din cand in cand, obtin in mod cinstit victorii politice importante pe care le valorifica in tacere, pe termen lung si fara compromisuri pe sub masa cu adversarul politic : un lucru pe care Buldogul de carton, care nu a castigat niciodata nimic, nu va reusi sa inteleaga decat atunci cand se va inscrie in PNL, convins de prietenul sau Frunzaverde ca un post de masinist la o televiziune a Varanului nu e chiar atat de rau, in definitiv.

O mare parte a romanilor se pronunta verbal ca fiind oameni de dreapta; retorica poporului si a reprezentantilor lor politici nu are nimic in comun cu realitatile nici in asteptarile populatiei si nici in politicile adoptate de asa zisele guverne de dreapta atatea cate au fost. Am sa incerc in acest periplu documentar sa analizez atat cat pot eu adevaratele obstacole care au existat in calea dezvoltarii unei politici de dreapta adevarate, reprezentate de partide “doctrinar de dreapta”, in Romania post decembrista.

In primul rand, problema a fost propagandistica. Timp de patru decenii dreapta a fost demonizata si prezentata sinonim cu Miscarea Legionara si ea demonizata la randul ei, desi unele cadre ale acestei miscari au devenit comunisti credinciosi partidului. Dupa ’89, FSN si mai tarziu PSDR au continuat o propaganda mincinoasa, infricosand populatia (electoratul) rural cu revenirea monarhiei si a mosierilor acaparatori si amenintand populatia urbana cu o revenire in forta a “legionarilor”, care dupa ‘89 au fost mai mult grupari nostalgice decat forte politice serioase. Teroarea lansata de Iliescu cu ajutorul fostilor securisti si organizarea mineriadelor au anihilat complet orice incercare de reorganizare a partidelor istorice.

A doua problema majora a fost redistribuirea “avutiei nationale” si acumularea talhareasca a acesteia in patru nivele suprapuse cronologic. Acesta redistribuire nu a permis pentru mult timp formarea unei clase mijlocii, cu posibilitati antreprenoare, care ar fi promovat politici liberale de dreapta.

Primul nivel de imbogatiti a fost reprezentat de o parte a nomenclaturii, in special cea care se ocupa cu relatiile internationale ale statului comunist (legitime sau nu) au simtit sau au stiut sa anticipeze de pe la mijlocul anilor ’80 ceea ce s-a intamplat in 1989. Romanii, diferit de polonezi, cehi sau unguri, nu au avut o diaspora bogata niciodata. Cei cativa romanii bogati sau foarte bogati din diaspora romaneasca au sters trecutul lor romanesc din biografii sau s-au conectat serios la regimul comunist al lui Ceausescu, prestand servicii contra cost. Nomenclatura comertului exterior a “privatizat” de facto relatiile statului roman cu alte tari, insusind aceste legaturi si materializandu-le in afaceri proprii. De multe ori, acesti oameni si-au insusit si creantele statului, inclusiv fonduri in numerar.

Al doilea nivel de imbogatiti au fost rezidentii nomenclaturii economice din Romania, care s-au pus la dispozitia imediata a noului regim, participand direct sau prin interpusi la noua redistribuire a resurselor statului; din acest nivel fac parte si cei care au protejat pe acesti oameni, de multe ori si santajat.

Al treilea nivel de imbogatiti au fost facilitantii serviciilor de mediere intre capitalul stain care patrundea treptat in Romania si institutiile nefiresc de firave ale noii democratii romanesti. La aceasta categorie s-au alaturat si o mare parte din politicienii tranzitiei, cei care au facut zeci sau sute de milioane din comisioanele fara de care nu puteai face nimic in Romania. Aceste comisioane au circulat cu “liftul” de jos in sus pana la cele mai inalte nivele ale administratiilor PSDR, CDR si PSD. O ultima categorie a acestui nivel (al III-lea) sunt imbogatitii “foametei de capital” de pe la sfarsitul anilor ’90 dupa, dezastrul Ciorbea-Radu Vasile, asa numitii “baroni ai compensatiilor.”

Ultimul nivel, cel al patrulea, de mari imbogatiti ar fi imbogatitii privatizarilor lui Nastase (2001-2004) si cei ai imobiliarelor in perioada lui Tariceanu 2005-2008. Acestia sunt de fapt acei novo-capitalisti ai anilor ’90, care au reusit sa-si reinvesteasca capitalul facut in primul nivel de imbogatire si sa devina din multi-milonari in dolari (sau euro) in miliardari. Bineinteles sunt zeci de exemple, nu voi numi nici unul. Toti stim exact cine, cum si cand acesti mari bogatasi si-au facut averea lor ostentativa.

Important de subliniat este ca majoritatea celor imbogatiti, lipsiti de orice scrupul si morala s-au vazut datornici catre FSN/PSDR si lui Iliescu aproape personal (vezi cazul Patriciu) si au sustinut PSD chiar daca au mimat dreapta liberala.

O ultima mentionare ar fi asa denumita “societate civila”, formata, finantata si crescuta pe genunchii unchiului Soros, care are si a avut tendinte numai de dreapta nu!

Ar fi important sa inaintam in analiza noastra cu definitivarea unei definitii a dreptei, fara de care nu putem analiza problematica formativa in societatea romaneasca. Termenul de “dreapta” sau “centru-dreapta” implica automat: libertatea individuala si drepturile civile ale cetateanului, inclusiv dreptul la proprietate, democratia liberala, capitalismul si implicit economia de piaţă. Dreapta europeana accepta “statul-social” pana la limita in care acesta nu forteaza o taxare abuziva si reglarea economiei printr-o legislatie restrictiva, care ingradeste economia de piaţă. Dreapta este de facto o adversara istorica a comunismului si permite coabitari limitate in stare de criza politica sau socio-economica cu social democratia.

Situatia politica de la inceputul anilor ‘90 au franat legislativ si practic uneori prin masuri politice nelegale, dezvoltarea unei drepte legitime, paralel cu dezvoltarea unei social democratii. Minciuna si manipularea electoratului de camarila comunista din jurul lui Iliescu au creat senzatia ca protestele populare impotriva masurilor abuzive ar fi fost ilegale, lucru absolut neadevarat. Au fost folositi civili, transformati in forte paramilitare (minerii si mineriadele) si dirijati de serviciile securitate confiscate de fosti membrii ai securitatii, deveniti “securisti buni” si total aservite lui Iliescu si FSN.

Frontul Salvării Naţionale (FSN) derivat din Consiliului Frontului Salvării Naţionale, organul provizoriu al puterii de stat rezultat după “loviluţia” română din 1989, în partid politic a devenit “pacatul ancestral” al imposibilitatii unei dezvoltari politice normale. Partidele “de dreapta”, nou formate, conduse la inceputuri de fostii lideri ai partidelor istorice au “captat” activisti comunisti, care nu aveau nici o legatura cu ideologiile de dreapta. Un ultim exemplu edificator este dl Stroe, ales liberal din Bucuresti, astazi ministru in guvernul USL Ponta 2; este suficient sa-i citesti biografia pentru a intelege efectiv anatomia infiltrarii comuniste in partidele istorice existenta pana in zilele noastre.

Dreapta nu poate fi reconstruita in Romania, ea trebuie sa fie construita. Dreapta interbelica este incompatibila cu vremurile noastre si nu poate fi “reconstruita”. Nu avem niste repere care pot fi reinplantate, au murit sau au fost asasinate de anii din comunism si in mare parte ingropate de intelectualitatea oportunista inainte de ’89 sau indiferenta dupa ’89. Discutia despre o dreapta romaneasca astazi poate fi numai teoretica. Putem discuta despre oameni de dreapta, chiar si despre politicieni de dreapta, in nici un caz nu putem vorbi de partide de dreapta.

Romania post decembrista a cunoscut o constructie politica facuta dispretuind ideologiile sau doctrinele aferente acestor ideologii. Toate partidele politice au fost create in urma unei manipulari, gandite si organizate de fostele cadre comuniste. Incapacitatea publica de a realiza analize rationale fara emotii si fara negari au dus la babiloniada prezenta. Dezbaterile publice s-au transformat in certuri dintre galerii de fotbal, bazate pe fals partizanat sau in cel mai bun caz un partizanat imposibil de explicat si de aici si imposibil de transferat electoratului. Politica este traita prin “bufeuri de menopauza” si defulari emotionale. Anii ’90 au colorat Romania intr-un albastru generalizat. Rosul a fost desfiintat exact de cei care faceau politica rosie, de comunisti. Constructia numita FSN a anihilat posibilitatea discutiei politice adevarate. Partidul unic comunist a devenit partidul unic fesenist. FSN-ul s-a transformat in noua forma de consens si de gandire politica unica.

Partidele “asa zis istorice” au uzurpat simboluri, nume si si-au insusit o istorie de care ei sunt straini prin inteligenta si cultura politica a liderilor acestor partide. Ridicolul suprem este astazi in curs de schimbare prin redesenarea formelor, de fond nimeni numai vorbeste. Simbolul PD-L, partid de dreapta, este reprezentat prin trandafirii albastri socialisti pe fondul portocaliu. Cand Felix Voiculescu, turnatorul securist, a preluat titulatura Partidului Conservator, ridicolul a fost complet, mai ales cand s-a trezit declarand in 2004 “Dupa 60 de ani am revenit la putere.” Ce se poate spune mai mult decat ca: I.L.Caragiale traieste si locuieste alaturi de noi in Romania.

Mass-media, care trebuia sa aduca in discutie dezbaterile si contrastele ideologice si politice aferente, au construit o imagine falsa a lumii politice si a agendei publice. Nivelul jurnalistilor si a hoardelor de analisti, in cazurile bune propulsati de nicaieri si in cazurile mai putin bune de pe bancile institutiilor de tip “Stefan Gheorghiu”, in majoritatea lor inculti in orice disciplina si sfertodocsi politic au falimentat total interesul public in dezbateri serioase.

Din nefericire, mediul academic contribuie la randul lui la confuzia generala propunand modele teoretice fara priza la public sau agende publice care reprezinta interese de grup. Discutiile adevarate, care vorbesc despre constructia institutionala care poate genera motorul modernizarii sociale si impunerea unor practici adevarate care trebuie asumate, respectate si implementate de partidele politice, sunt complet inexistente.

Bună dimineata intr-o zi de joi. În ţară, joi, vremea va fi rece, geroasă mai ales dimineaţa şi noaptea în centrul şi nord-estul ţării. Cerul va fi mai mult noros în regiunile extracarpatice şi temporar noros în restul zonelor. În estul şi sud-estul ţării temporar va ninge, iar în Dobrogea, Bărăgan şi sudul Moldovei vântul va prezenta intensificări mai ales pe parcursul zilei, cu viteze ce vor depăşi la rafală 60…70 km/h. În restul teritoriului ninsorile se vor semnala izolat. Temperaturile maxime vor fi cuprinse, în general, între -9 şi 1 grad, iar cele minime se vor situa între -13 şi -3 grade, mai scăzute în depresiuni până în jur de -20 de grade. Noaptea şi dimineaţa în zonele joase se va semnala ceaţă şi chiciură.

În Bucureşti, vremea va fi rece. Cerul va fi noros şi temporar va ninge slab. Vântul va sufla moderat. Temperatura maximă se va situa în jurul valorii de -6 grade, iar cea minimă va fi de -9…-8 grade.

Curs valutar BNR valabil azi: 1 EURO = 4. 4778  RON; 1 USD = 3. 3731     RON; 1 EURO = 1. 3275   USD; Francul elvetian 3. 7033 RON. Gramul de aur 181.6097 RON.

Împinsă de nevoia siguranţei energetice, Europa păşeşte precaut spre controversatele gaze de şist. Cine este cea mai avansată ţară? Premierul Victor Ponta a spus luni-seară într-o emisiune televizată că se uită cu mare atenţie la gazele de şist şi că Polonia a început deja exploatarea acestui gen de combustibil, care nu costă decât 80 de dolari mia de metri cubi. Dar el se înşală. Polonia, un stat care se bazează masiv pe importuri pentru a-şi acoperi consumul de energie, este hotărâtă să dezvolte industria gazelor de şist, însă deocamdată singurele foraje făcute aici sunt doar de explorare, iar rezultatele sunt dezamăgitoare. În Europa, ţări precum Franţa pentru care presiunile consumului de energie nu sunt mari, au interzis exploatarea gazelor de şist din motive legate de protejarea mediului. Acelaşi lucru l-au făcut însă şi statele cărora Rusia le este “prieten”, aşa cum este cazul Bulgariei. Marea Britanie a repermis explorarea, sub control mai strict, dar n-a produs niciodată comercial. Polonia este cel mai ambiţios avocat al gazului de şist din Europa, deşi şi-a redus anul acesta cu 90% estimările privind rezervele, scrie agenţia Thomson Reuters. În goana după resurse, Varşovia a permis ca activităţile de explorare să fie făcute atât de companii de stat, cât şi străine. Dar după ce a forat două puţuri, grupul american Exxon Mobil a aruncat prosopul atenţionând că nu a găsit suficiente gaze sau petrol pentru a justifica forări adiţionale. Însă Polonia insistă deoarece este hotărâtă să-şi limiteze dependenţa de importurile de gaze de la grupul rus Gazprom prin care-şi acoperă 75% din consum. “Dacă putem obţine gaze din altă parte în afară de Rusia, am avea un atu în negocierea preţului cu Rusia. Gazul de şist este cea mai importantă opţiune”, a declarat Stanislaw Cios, consilier în ministerul de externe polonez. Integral in Ziarul Financiar.

Pactul secret USL-UDMR: Dan Voiculescu l-a ajutat pe Crin Antonescu să-şi încalce cuvântul dat UDMR.  La negocierile cu UDMR pentru viitoarea guvernare, Crin Antonescu l-a dus şi pe Dan Voiculescu. Acesta din urmă le-a pus maghiarilor o condiţie suplimentară celor convenite în acordul semnat în septembrie, despre care ştiau toţi că UDMR n-o va accepta niciodată. Liderul UDMR Kelemen Hunor a relatat, pentru „Adevărul”, modul în care formaţiunea pe care o conduce era să intre la guvernare, ceea ce nu s-a întâmplat pentru că Crin Antonescu şi-a încălcat cuvântul dat şi semnătura aşezată pe un document. „Este pentru prima dată în 23 de ani când o astfel de înţelegere politică nu este respectată de către unul dintre semnatari. Noi de fiecare dată ne-am respectat cuvântul dat, chiar şi când am avut de pierdut”. Kelemen Hunor vorbeşte calm şi reţinut, ca de obicei, dar vocea îi trădează iritarea. Din septembrie până deunăzi a trăit cu speranţa că va putea anunţa maghiarimea că, din nou, UDMR participă la guvernare, aşa cum o face neîntrerupt, sub o formă sau alta, din 1996 încoace. Convingerea sa se baza pe un document semnat în luna septembrie, pe care îşi puseseră numele el însuşi, liderul PSD, Victor Ponta, şi liderul PNL, Crin Antonescu. Documentul tripartit prevedea patru lucruri:{…] Integral in Adevarul

Oile negre ale Guvernului Ponta 2. Să facem sport cu Nicu. Nicu Băniciou, ministrul refuzat de prostituate. În noul Guvern şi-au făcut loc câteva personaje care sunt paralele cu integritatea. Deşi au probleme de imagine sau cu Justiţia, ei sunt “miniştrii indispensabili”. Liviu Dragnea (dreapta) și Nicolae Bănicioiu. O prietenie adevărată, ca de la baron local la șeful TSD. Unul este urmărit de DNA, altul a fost trimis în judecată pentru o pagubă de milioane de lei, iar cel care se va ocupa de mişcarea sportivă a fost implicat într-un dosar de prostituţie. Din Guvernul Ponta II fac parte o serie de personaje care au ţinut şi ţin prima pagină a ziarelor. Cu toţii se declară hărţuiţi politic, nevinovaţi, ori victime ale fostului regim. Patru dintre viitorii înalţi demnitari au considerat că noul Guvern nu poate funcţiona în cele mai bune condiţii fără aportul lor de nepreţuit: Liviu Dragnea, Relu Fenechiu, Nicolae Băniciou şi Dan Şova […]Nicolae Bănicioiu, fostul şef peste tinerii din PSD, a fost desemnat ministru într-o structură nou înfiinţată, Ministerul Tineretului şi Sportului. Prieten bun cu premierul Ponta, Bănicioiu a fost nominalizat de o damă de companie cercetată în dosarul „Prostituate pentru VIP-uri” că a făcut sex cu deputatul, la cererea colegului de partid, Robert Negoiţă. În martie 2012, ministrul desemnat a fost audiat ca martor în procesul de proxenetism, după ce un „fotomodel” a declarat procurorilor că „la o petrecere organizată la Rin Grand Hotel l-am cunoscut pe Adrian Enache, cu care am ajuns să întreţin relaţii sexuale. Integral in Evz

Ce are deputatul 317 şi nu au ceilalţi parlamentari. Despre deputatul cu numărul 317, pe nume Cătălina Elena Ştefănescu, se ştiau până acum două lucruri: că la 24 de ani este cel mai tânăr din noua legislatură şi că a fost „secretara” liderului PSD Liviu Dragnea, la Teleorman. Ce nu se ştia este că vorbeşte trei limbi străine, că a studiat la Moscova, că este olteancă şi că a preferat, spre deosebire de unii colegi din PSD, să nu îşi umfle CV-ul cu unele studii pe care încă nu le-a finalizat cu diplomă. În campania electorală, împotriva ei s-a lansat o poză veche, care i-a pecetluit renumele: o tânără dansatoare lascivă, agăţată de gâtul secretarului general al PSD şi actual vicepremier Liviu Dragnea. Aşa ar fi intrat Cătălina Ştefănescu în politică. Nimic mai greşit, spune ea. „S-au spus multe răutăţi. S-au dat poze în care nu eram eu. Acum vă puteţi da seama că nu eram eu, pentru că mă vedeţi. Era o dansatoare profesionistă, brunetă, mult mai înaltă decât mine, era un eveniment la care eu nici măcar nu am participat. Vi se pare că acum 4 ani, adică la 20 de ani, aş fi putut arăta ca la 35?”, râde cochet Cătălina Ştefănescu, când o întrebi dacă a valsat primii paşi în politică alături de Liviu Dragnea.Într-adevăr, Cătălina Ştefănescu este o fată cu un aspect greu de confundat, când o vezi pe holurile Parlamentului. Îmbrăcată într-un taior negru care contrastează cu figura ei copilăroasă, elegantă din vârful părului atent împletit până la pantofii din piele mată, cu toc înalt, Cătălina nu face încă lumea să întoarcă capul după ea. Stă la cutie, atât prin ţinută, cât şi prin comportament. Se fereşte de presă, evită să meargă pe mijlocul holurilor largi din Casa Poporului şi nu atârnă în compania unor politicieni celebri. Integral in Gandul

Scutul antiracheta. Cum avanseaza lucrarile de la Deveselu. Romania si SUA au semnat inca trei documente bilaterale privind implementarea scutului antiracheta, dupa ce in luna iunie fusesera convenite alte cinci. Potrivit secretarului de stat pentru afaceri strategice, Bogdan Aurescu, “prin aceste acorduri, “ne pregatim de operationalizarea in 2015 a componentei de la Deveselu”, unde lucrarile vor incepe in primavara anului viitor. Cele trei noi documente bilaterale reprezinta “Aranjamente de Implementare”, acorduri tehnice necesare pentru continuarea punerii in aplicare a Acordului bilateral privind cooperarea in domeniul apararii antiracheta, semnat la Washington, in septembrie 2011, de Teodor Baconschi si Hillary Clinton. Unul dintre aceste aranjamente are drept obiect datele referitoare la militarii, membrii de familie şi contractorii forţelor SUA, al doilea priveşte schimburile de date, iar al treilea, un amendament la un Aranjament de Implementare deja în vigoare, privind comunicaţiile. Ele se adaugă celor cinci Aranjamente de Implementare semnate în luna iunie. Documentele menţionate au fost semnate, în cadrul Comitetului mixt româno-american privind activităţile forţelor SUA de pe teritoriul României, de către copreşedinţii acestui Comitet – Sebastian Huluban, secretar de stat în Ministerul Apărării Naţionale, şi generalul Mark O. Schissler, din cadrul Comandamentului Forţelor SUA în Europa. Pe 29 iunie, tot Huluban semnase două Aranjamente de Implementare, primul referitor la utilizarea terenului adiacent bazei Deveselu, care se află lângă Caracal, iar celălalt, la utilizarea spaţiului aerian al bazei Deveselu. Integral in Romania Libera

Janez Potocnik, comisarul European pe Probleme de Mediu: “Romania arunca miliarde de euro in gropile de gunoi”. In timp ce majoritatea statelor europene au renuntat la gropile de gunoi, Romania continua sa le foloseasca, pierzand astfel sume colosale de bani care ar putea veni din reciclarea deseurilor. Comisarul european pe Probleme de Mediu, Janez Potocnik, a acordat ziarului “Adevarul” un interviu prin care atrage atentia asupra unor probleme pe care tara noastra, desi poate accesa fonduri structurale, nu reuseste sa le rezolve. Potrivit acestuia, Romania are cel mai neperformant sistem de colectare a deseurilor din Uniunea Europeana, iar peste un sfert din populatia tarii nu are acces la acest sistem. In opinia comisarului, administratiile locale au sansa de a-si imbunatati infrastructura, cu ajutorul banilor si al expertilor europeni, insa proiectele se misca foarte greu, desi acestea ar aduce mii de locuri de munca si ar putea transforma deseurile in resurse valoroase.  Integral in  Adevarul.

Parlamentarii şi-au luat scaunele în primire. “Mă simt ca la mine acasă”, se laudă deputatul Gigi Becali, venit ieri la prima şedinţă de plen. Îmbrăcat cu un costum verde, n-are stare. A făcut turul televiziunilor şi s-a aşezat într-una din primele bănci ale liberalilor, pentru că el şi la şcoală a stat tot în prima bancă şi a fost “premiant”. “Ne daţi o semnătură?!” se roagă cei din staff de noii aleşi să vină să semneze listele de prezenţă. Un deputat, cu un pachet de biscuiţi în mână, se uită la liste, îşi face socoteala că mai are timp până la începerea şedinţei şi îşi vede de drum. Eugen Nicolăescu se laudă că el i-a adus primul pe liberali să semneze. “Acum sunt făcute listele de prezenţă pe circumscripţii, data viitoare or să fie în ordine alfabetică”, le explică el novicilor. Elena Udrea, îmbrăcată cu un palton alb, soseşte printre primii democrat- liberali în sală şi se aşază pe locul său din mandatul trecut. Liliana Mincă le dă bună ziua tuturor jurnaliştilor, doar, doar o întreba- o cineva ceva. Marian Vanghelie, venit şi el la Parlament, vorbeşte de zor la telefon. Dan Şova se pupă cu jurnaliştii de la Antena 3, iar preşedintele Clubului parlamentarilor, Corneliu Ciontu (ex – PRM), e vedetă. E luat cu asalt de vechii deputaţi, care se bucură că-l revăd. Apare şi Teodor Paleologu, cu o mână în buzunar, şi cu un zâmbet larg. “Ce faceţi de sfârşitul lumii?”, îi întreabă el pe jurnalişti. În sală, Victor Ponta s-a aşezat lângă Liviu Dragnea, iar liberala Alina Gorghiu, lângă Mihai Voicu. Pentru că a condus şedinţa de plen alături de Dinu Girescu, fiind cel mai tânăr deputat, Cătălina Ştefănescu se declară emoţionată. Integral in EVZ

Sacrificarea porcului de Ignat. Astazi, 20 decembrie, este sarbatorit Sfantul Ignatie Teoforul, episcop de Antiohia, martir al Bisericii si unul din cei mai de seama Parinti apostolici. Multi nu stiu nimic despre acest sfant. Unii indraznesc chiar sa ne corecteze: este Ignatul, nu Ignatie. Este ziua in care taiem porcul. Am ajuns sa dam porcului mai multa atentie decat Sfantului. Omul e preocupat mai mult de carnati, sunca, caltabos, decat de pazirea unor porunci dumnezeiesti.  In vechiul Egipt, desi porcul era considerat un animal dezgustator, oamenii il jertfeau si il mancau, ritual in cinstea zeului Osiris, intr-o anume zi din an. Dupa multe milenii de la atestarea porcului ca divinitate, romanii pastreaza multe elemente ale cultului: il sacrifica ritual la Ignatul Porcilor (20 decembrie), i se imita glasul cu un instrument special, numit surla, apare in folclorul si in jocurile de copii (De-a Poarca, Purceaua) si, mai ales, are o colinda Siva, probabil numele marelui zeu indian, Shiva. Cunoscuta masca a colindatorilor, imbracata si jucata de un fecior (Capra, Turca, Cerbul etc), este inlocuita in colindul Siva cu capul impodobit al porcului jertfit la Ignat. Obiceiul a fost atestat in Europa numai la romani si aromani, iar in Asia la indieni. Mai multe, aici.