Author: theophyle

Doua programe ale televiziunilor de stiri de ieri m-au lamurit complet cum stam cu profesionalismul in mass-media romaneasca.  Daca programul “Digipedia” de la Digi24 s-a dovedit mai mult decat decent, programul de la B1Tv, „Special  B1”  cu Sorina Matei, a fost la nivelul unei mediocritati surprinzatoare. Ambele programe au prezentat productii straine despre Putin si ambele au fost comentate dupa vizionarea acestor productii. Diferenta a fost facuta de modul in care s-au desfasurat dialogurile dupa aceste vizionari si de nivelul de cunostinte al participantilor la discutii.

Numitorul comun al  celor doua programe a fost dl Armand Gosu; avand in vedere ca probabil emisiunea de la Digi24 a fost inregistrata am putut sa-l vizionam in ambele pograme. Dl  Armand Gosu este probabil unul dintre cei mai buni experti din Romania in problemele istoriei si politicii ruse contemporane. Ceea ce a uitat dl Gosu “expertii televizati” din Romania nu au sa cunoasca niciodata.

 Daca productia prezentata de Digi24 “„Putin, Rusia şi Vestul”, realizata de BBC în 2012, a fost inferioara productiei prezentata de B1Tv – “Sistemul lui Putin” („Putin is  back”,  Les  Films  de  Grain  de Sable, Franța, 2014), dialogurile si nivelul lor au contat cu adevarat.

 Conversatia Hurezeanu-Gosu de la Digi24 a putut sa ofere informatii sintetizate excelent, in schimb conversatia din studioul B1TV nu a reusit sa ofere mai nimic spectatorului. “Intrecerea” dintre comentatori in oferirea ideilor (unele chiar foarte bune) au fost intrerupte de mediatoare care incerca in van sa acorde tuturor un timp egal. Ce sa facem – oamenii nu pot fi egali nici macar la televizor!

 De cateva ori a reusit si dl Gosu sa strecoare o idee, care din nefericire s-a pierdut in “harmalaia” din studiou.  Nu cred ca un panel bogat in participanti, care fiecare vrea sa-si spuna parerea (absolut legitim) poate imbogati cunostintele si posibilitatea spectatorului intr-un subiect atat de complicat.

 Toti participantii la conversatia dnei Matei, inclusiv ea, imi sunt simpatici si am pareri foarte bune despre ei, din nefericire formatul a fost extrem de daunator subiectului. Doi participanti si moderatoarea ar fi fost suficient.

In cazul de fata, profesionalismul si experienta celor de la Digi24 au contat, chiar daca filmul prezentat de ei a fost mai putin bun. Din fericire acest post mai nou vine din urma si da semne ca are sanse bune sa-i depaseasca pe toti in ceea ce se numeste – analize de politica extena (si nu numai). Si daca este sa dau un compliment – se cunoaste dupa calitatea materialelor expuse on-line de un profesionist la nivelul lui Teo Tiţa, care a preluat acest proiect. 

Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamani in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.

Deutsche Welle. Diplomaţia ascunsului după deget. Petre M. Iancu

 În faţa crizei iscate de agresiunea lui Putin în Ucraina, de anexarea Crimeii şi de ameninţarea acută a securităţii, integrităţii şi independenţei Republicii Moldova ar fi fost ceasul diplomaţiei româneşti.

 Or, din nefericire, diplomaţia română e bună, e frumoasă, dar mai are puţin şi îi va determina pe unii să creadă că mai bine lipseşte cu desăvârşire. Din acest unghi, vizita la Berlin a lui Titus Corlăţean, deşi salutară în sine, n-a prilejuit din păcate un reviriment major. Ea n-a putut atenua complet senzaţia că la Ministerul Afacerilor Externe de la Bucureşti domneşte inadecvarea şi incompetenţa.

 Cum s-ar putea explica altfel săptămânile şi lunile în şir în care diplomaţii români, reprezentând ţara din NATO şi UE care are cea mai lungă graniţă cu Ucraina şi în plus şi alta cu Republica Moldova, fie au lipsit complet din tablou, fie au dat impresia că vorbesc cu glasul Moscovei?

 Când ministrul de externe al Poloniei, Sikorski, prelua, alături de omologii săi german şi francez partitura unui actor politic de prim rang la Kiev, obţinând chiar şi succesul parţial al unui acord care a avut măcar virtutea de a pune căpăt vărsărilor de sânge pe Euro-Maidan, Corlăţean era absent. La fel, şeful său de guvern. Doar preşedintele ţării, care, din fericire, dispune, graţie prevederilor constituţionale, de prerogative în materie de securitate şi politică externă a făcut atunci declaraţii publice în stare să umple cât de cât imensa gaură apărută în ţesătura diplomaţiei româneşti.

 Dar apoi s-a auzit din nou vocea ministerului român de externe, condamnând interminabil şi prolix o nefericită amendare a legii limbilor în Ucraina care n-a apucat să intre nici o clipă în vigoare. Ulterior, din nou, tăceri foarte precaute, menite, desigur, să menajeze Moscova.

 Când, în fine, s-a încheiat şi această fază, România pur şi simplu a părut că intră în zodia lui „lasă-i frate pe ei să facă şi să dreagă, ce să ne punem noi în pericol”.

 Corlăţean a dat ce-i drept câteva interviuri presei occidentale, în care n-a omis să facă minimul necesar, exprimând îngrijorarea României în legătură cu încălcarea de către Rusia a dreptului internaţional şi pericolul unui incendiu de proporţii. Dar, într-un interviu acordat ziarului berlinez Die Welt, el a susţinut textual că „urmărim situaţia cu atenţie…întrucât criza ucraineană ar putea să se extindă asupra conflictelor îngheţate din Karabach, Abhazia, Osetia de Sud şi regiunea moldoveană a Transnistriei”. Integral aduce Deutsche Welle

Revista 22. Frustrarea piticilor. Andrei Cornea

 Într-un mediu social saturat de frustrare, campaniile de discreditare ale Antenei 3 nu au cum să nu facă rating. Când îl vede împroșcat de noroi pe cel pe care îl știe mai bun decât el, frustratul are o tresărire de fericire.

 De ce se pretează Antena 3 la periodicele ei campanii de execuție televizată, cărora ul­tima dată le-a căzut victimă Andrei Pleșu, aproape nu mai trebuie investigat, căci ches­tiunea e limpede: intimidarea tuturor vo­cilor critice, mai ales dacă acestea au greutate și exercită influență. Într-un plan mai general, propagandiștii lui Dan Voi­cu­lescu urmăresc distrugerea oricărei au­to­ri­tăți intelectuale autentice, aplatizarea și re­lativizarea valorilor morale și, în final, im­punerea propriei agende valorice se­cu­ris­tice, antidemocratice și antieuropene.

 Întrebarea care, poate, mai merită a fi pusă este cum de aceste imundicități televizate continuă să aibă un destul de mare succes la public, ceea ce se vădește prin ratingurile înalte. Oricât de abili ar fi propagandiștii An­tenei (și sunt destul de abili), mizeria ti­pului lor de atac ar fi trebuit să șocheze de mult o opinie publică cu valori morale nor­male. Faptul că ratingul unor asemenea emi­siuni nu scade decisiv arată că, într-o măsură substanțială, societatea românească nu are valori morale normale. De ce? Mo­tivul principal este, cred eu, frustrarea so­cială masivă cu corolarele sale, invidia și re­sentimentul.

Frustrarea se naște din convingerea per­so­nală că primești mult mai puțin decât con­sideri că meriți și când plasezi această dis­proporție în responsabilitatea unora care, chipurile, te-ar împiedica. Consecința e in­vidia, ura chiar față de cei care reușesc și ca­re se bucură de succes și stimă. Invidioșii nu pot admite că aceștia au obținut au­to­ritatea, prestigiul, elogiile publice grație me­ritelor, talentului, muncii; nu pot re­cunoaște nici față de ei înșiși faptul simplu că există unii mai buni ca ei; nu, mereu trebuie să fi fost un complot, o afacere po­litică, o mafie de interese care i-au pro­mo­vat pe unii sus și i-au scos pe alții din joc. Trebuie spus că, deși nu-i o regulă, de obi­cei, resentimentul violent îi afectează cel mai mult pe cei mediocri, stăpâniți de am­biții prea mari. Or, dacă societatea – cum s-a întâmplat la noi după 1990 și iarăși du­pă 2007 (intrarea în UE) – produce aș­tep­tări disproporționate cu posibilitățile și ale sale, și ale majorității oamenilor, ea va crea frustrări în masă, pentru că masa e, prin definiție, mediocră. Integral aduce Revista 22

Dilema Veche. Ţoapa religioasă. Mirel Bănică

 Am acceptat cu oarecare entuziasm propunerea de a scrie despre „ţoapă religioasă“. De ce? Pentru că, de-a lungul anilor de teren de cercetare, mai ales în cazul pelerinajelor, am întîlnit ţoape cu miile, cu toate că nu le-am putut denumi ca atare în rezultatele scrise, „academice“, să spunem. Mă gîndeam deci că un astfel de text, ca cel de mai jos, îmi va oferi o libertate de expresie mai mare. Mi-am dat seama rapid că nu este deloc aşa. Deja, ea este imposibil de definit, doar de fotografiat cu cuvinte. Ţoapa şi ţopismul sînt forme derivate de kitsch, iar cine scrie despre kitsch riscă, la rîndul său, să devină kitsch, un pericol care trebuie asumat. La început am zîmbit amuzat, apoi nu a mai fost deloc aşa. Ţoapa religioasă, dincolo de orice ironie subţire, se dovedeşte, de fapt, a fi o cheie de lectură a întregii practici religioase contemporane, un semn de secularizare accelerată a societăţii şi de răspuns la schimbările tehnologice din viaţa noastră. Mă voi mărgini aşadar la a trasa un portret al acesteia, dublat de mai multe situaţii culese direct de la sursă.

 Ţoapa, religioasă sau nu, trebuie să se afişeze, ea este organic legată de privirea celuilalt. În cazul ţoapei religioase, orice accesoriu este bun pentru a contribui la atragerea atenţiei: voaluri mari, grele, de culoare neagră, care curg pe umerii ţoapei, cu mîinile împreunate patetic, ca Madonele cusute pe etamină. Rochie lungă, tot neagră şi ea, care acoperă glezna. Şiraguri de mătănii, uneori suprapuse, la încheietura mîinilor. Au propriul „estetism“ religios şi ţin ca acesta să fie urmat şi cei din jur. Smerenie maximă, privirea – fie în pămînt, fie sus spre ceruri, dar din vreme în vreme, în timpul aşteptării la moaşte, ea se mai poate odihni şi pe ziarul Libertatea, deh, să vedem dacă şi vedetele merg la pelerinaj…

 Ţoapa este informată în general de pe Internet, ştie tot, cunoaşte tot cu privire la locul de derulare a unei ceremonii religioase, starea vremii sau costul pelerinajului. Cu toate că are o cultură teologică egală cu zero şi nu a citit nici măcar Noul Testament, poate cita cu uşurinţă din autori cunoscuţi din domeniul „dezvoltării personale“. Este atinsă de „sindromul de guru“, aşa că nu ezită să răspîndească în jur gînduri cu iz de filozofie de salon de coafură, legate de tristul destin al neamului românesc, căci ţoapa este româncă, cu „r“-ul apăsat, pînă în măduva oaselor. Spune că regimul comunist a fost rău, dar a avut şi avantaje, este imposibil să se decidă… Integral in Dilema Veche

Adevarul. Revine vremea responsabilităţii. Gavril Dejeu

 Iluzie, dulce iluzie a păcii permanente. În ea s-au alinat spiritele încercate de cumplita conflagraţie mondială. În ea şi în cuvântul dat. În ea a crezut Europa că-şi poate recreiona destinul istoric. Totul până când implacabila realitate ne trezeşte din reverie, ne aduce din nou cu picioarele pe pământ.

 Pentru a nu ştiu câta oară se confirmă că întocmai relaţiile existenţiale, întocmai relaţiile dintre oameni, relaţiile între state şi popoare sunt supuse aceloraşi legi eterne, imuabile, ale luptei între bine şi rău. Poate istoria va judeca la rece şi cu mai multă măsură evenimentele pe care le trăim acum copleşiţi de tensiuni şi emoţii. Poate istoria va avea la îndemână şi rezultatele frământărilor în faţa cărora noi, acum, dăm semne de confuzie, derută şi nesiguranţă. S-a înşelat amarnic cine a crezut că tancurile şi întregul arsenal de război sovietic au ripostat doar lui Hitler. Nu! Le-au căzut pradă deopotrivă popoarele «dezrobite» pe traseu, sub pretextul impunerii raiului comunist, în realitate eternei tendinţe hegemonice ruseşti. Pretextul a dispărut ca un fenomen trecător, nu însă şi istorica tendinţă hegemonică rusească. Aceasta este realitatea cu care ne confruntăm în zilele noastre noi, răsăritenii, situaţi geopolitic în raza lor de reflexie. Să judecăm de început de pe poziţia avocatului diavolului: are o justificare sau o explicaţie tendinţa hegemonică rusească? Are! Rar, dacă nu deloc, un popor mare, stăpânind uriaşe întinderi şi bogăţii ale pământului, să nu fie pătruns de sentimentul grandorii, al preţiozităţii, justificativ a le etala în relaţiile internaţionale; şi deloc singular istoriceşte, să acorde mai mult credit forţei brute decât spiritului elevat. Exemplul şi consecinţele celor două mari conflagraţii mondiale n-au fost în măsură să răstoarne o optică ce ţine până la urmă de fire, cu deosebire pe o anumită treaptă de evoluţie. Integral aduce Adevarul.

Hotnews. Este Voiculescu mai tare ca justitia? Dan Tapalaga

 Antena 3 s-a angajat cu toate fortele in strangerea de semnaturi pentru candidatura asa zis independenta la Parlamentul European a actorului Mircea Diaconu intr-o actiune contratimp. Termenul limita de depunere a candidaturilor expira miercuri noapte. Vedetele postului, Mircea Badea, Oana Stancu, Radu Tudor,  Razvan Dumitrescu si-au declarat sustinerea pentru Diaconu sau se implica in colectarea celor minim 100.000 de semnaturi. Dan Voiculescu insusi a emis un comunicat de sustinere, in caz ca mai avea cineva dubii. De ce mobilizeaza insa atatea resurse pentru o cauza aparent minora? Incearca sa-i atace pe liberali, asa cum se plange Antonescu? Ce vrea sa demonstreze cu asta?

 Liberalii, dupa ce l-au sustinut pana in panzele albe, l-au dat jos pe Mircea Diaconu de pe lista candidatilor la europarlamentare nevand incotro, daca vor sa convinga publicul ca respecta legea, justitia si statul de drept. In cazul Diaconu, justitia a mentinut, prin sentinta definitiva, decizia de conflict de interese pronuntata de Agentia Nationala de Integritate. In consecinta, actorul nu mai poate ocupa o functie publica timp de trei ani, deci nu poate candida la europarlamentare. Diaconu a demisionat din PNL dar l-a infiat rapid Antena 3.

 Liderul PNL, Crin Antoescu, vede in campania Antenei 3 un atac la PNL. Ce se intelegem de aici? Ca Voiculescu investeste in Diaconu pentru a fura voturi de la liberali? Sau ca vrea sa arate cat de usor s-a debarasat Antonescu de o “valoarea nationala” si cat de multa pretuire manifesta Antena3&co pentru ele? Putin probabil ca mogulului ii arde acum de rafuieli cu Antonescu, de jocuri politice sau mediatice. Cu totul altele sunt prioritatile sale acum.

 Pe data de 8 aprilie se judeca un nou termen in dosarul ICA. Voiculescu a incasat deja, in prima instanta, o condamnare la cinci ani de inchisoare cu executare. Inca un termen-doua la Curtea de Apel Bucuresti si instanta va pronunta sentinta definitiva: condamnare sau achitare. Altfel spus, intr-o luna sau doua, Voiculescu afla daca scapa sau nu. Cum prima instanta l-a condamnat la inchisoare,  are  motive sa se teama ca decizia va fi mentinuta in apel. Potrivit noului Cod Penal, decizia Curtii de Apel devine executorie. Integral aduce Hotnews

Romania Libera. România nu trebuie să pice testul rusesc. Cristian Campeanu

O dată cu modificarea graniţelor Europei prin forţă, Putin a distrus pretenţia legiunilor de avocaţi ai Moscovei din Occident că Rusia este un partener raţional şi un actor responsabil pe scena internaţională.

 A distrus şi mitul stângii progresiste că „noua ordine mondială“ este un „paradis kantian al legii universale“ şi a demonstrat că este un loc periculos şi brutal unde mărimea contează, jocul geopolitic de sumă zero este regula, nu excepţia, şi că relaţiile internaţionale sunt determinate, înainte de toate, de raporturile de putere. Întrebarea este: cum îşi poate găsi România un loc în această minunată lume nouă dezvăluită de Putin omenirii?

 Brusc, neoconservatorii, care argumentau impenitent în favoarea unei Pax Americana în lumea post-11 septembrie, nu mai par chiar atât de aroganţi, barbari şi iraţionali acum, când lumea asistă uimită la modul neruşinat în care Putin redesenează graniţele la Marea Neagră la fel ca Stalin. Parcă, până la urmă, e mai bine să trăieşti într-o lume în care pacea, civilizaţia, libertatea şi securitatea sunt garantate de un gigant care a dovedit, în pofida nenumăratelor prostii pe care le-a făcut şi le va mai face, că te respectă oricât de mic ai fi, decât într-una în care un dictator brutal şi corupt face legea, nu? Dar nu viziunea neoconservatoare asupra lumii şi a rolului Americii în lume este ceea ce a confirmat anexarea Crimeii, ci mai degrabă perspectiva americană descrisă de profesorul Robert Kagan (care nu este neoconservator, dar este soţul Victoriei Nuland) când a scris că „europenii vin de pe Venus, americanii de pe Marte”. Pe scurt, Kagan afirma că, în vreme ce europenii trăiesc într-un paradis kantian postmodern şi postistoric, în care conflictele istorice au fost înlocuite de relaţiile comerciale şi piaţa comună, în care beneficiul reciproc şi relaţiile de tip win-win caracterizează raporturile dintre state, iar procedurile şi regulile universale guvernează comunitatea, americanii văd lumea ca pe un loc periculos, unde puterea militară şi economică determină arhitectura legală globală, şi nu invers, şi unde pacea este mai curând excepţia care trebuie păzită cu armele decât regula. Integral aduce Romania Libera

Dilema Veche. Chipuri ale ticăloşiei. Andrei Pleşu

 Cine vrea să înţeleagă (atît cît se poate înţelege) problema răului, trebuie musai să asume, cu tenacitate şi acribie, o răbdătoare „muncă de teren“. „Material“ există, slavă Domnului, din belşug. Un capitol aparte – bogat şi pitoresc – ar putea inventaria, de pildă, întruchipările omeneşti ale răului, portretele infinit diversificate ale stricăciunii interioare, ipostazele ticăloşiei.

 Trebuie spus, mai întîi, că ticălosul nu ştie (sau nu crede) că e ticălos. Are justificări pentru tot ce face şi, adesea, le declară fără complexe, chiar dacă nu sînt dintre cele mai onorabile: lumea e rea, fiecare trebuie să se descurce cît mai eficient, numai proştii şi leneşii sînt săraci, „de ce să fiu eu nătărăul satului?“ etc. Motivaţia cea mai răspîndită a ticăloşiei se explică printr-un dezlănţuit spirit de achiziţie. Insul simte mirosul cîştigului şi sfîrşeşte prin a crede că „a fi“ înseamnă, preponderent, „a avea“. Iar în materie de avere nu există limite. Foarte curînd, limita firească a necesarului e depăşită, pe traiectoria „mult-mai mult-oricît“. Evident că, pentru a parcurge cu succes acest traseu, nu trebuie să fii prea scrupulos cu alegerea mijloacelor: treci, fără dificultăţi, de la găinărie la vînzarea propriului suflet. Aceleaşi mijloace sînt inevitabile nu numai pentru multiplicarea bogăţiei, ci şi pentru păstrarea ei. Dar trebuie să recunosc că acest tip de ticăloşie are un fel de „simplitate“ preistorică, chiar dacă nu mai puţin vinovată. Ea nu e decît visul supradimensionat al „ciolanului“, euforia posesiei, cu tot ce decurge din ea: case, maşini, dame de companie, chefuri – la niveluri mai joase, vacanţe exotice, acces la „lumea bună“, hobby-uri nărăvaşe, sau, mai ales, sentimentul puterii sau al notorietăţii – la niveluri mai sofisticate. Mă grăbesc să spun foarte apăsat că nu vreau să culpabilizez, în nici un caz, averea în sine. Există averi care se fac prin rîvnă, ingeniozitate, competenţă sau noroc. Mă refer strict la cei care îşi obţin bunurile (şi abuzează de ele) prin înşelătorie, mercenariat, eludare a legii, afaceri de gaşcă, slugărnicie etc. Integral aduce Dilema Veche

Barbu este de fapt Barney, prietenul meu din tinerete, baiatu’ lui nea Radu prietenul lu’ unchiu Mişu, un frate de lui taica-miu’. Barney-Barbu s-a nascut la New-York, nea Radu a stiut sa stearga putina in ’46 pe timpul cand comunismul era inca “democratic” si Ana Pauker inca o juca pe Florence Nightingale. Nea Radu nu o avea cu politica interna sau internationala, era insa un rusofob ideologic. Zicea el: “ma baiatule, cu rusii nu’i de joaca, astia asa s-au nascut – davai ceas, nu fac mofturi, nu dai, iti iau gatu’.” In ’96, cand s-a ales Milica, am trecut pe la el, era deja in ultimul an al vietii, i-am spus: “vezi nea Radu, a venit democratia si’n Romania”, “a venit pe dreacu’, stai putin sa vezi ce circ o sa fie acolo”, “cum adica circ, omule au fost alegeri Constantinescu a castigat, au plecat rosii, acum is ai nostri”, “da, si cu rusii ce te faci ? Auzi ma desteptule, rusii din timpu’ lui Petru cel Mare nu mai sunt oameni, le-a bagat ala in cap ca sunt mare putere si ca tot ce se poate lua se ia, si ce nu se poate lua se cumpara . Romania este prispa lor, crezi tu ca cineva isi da prispa? Tu sti cati sefi in Romania iau banul de la rusi, zeci sute, multi. Aia de o sa-ti spuna ca nu se poate fara relatii de buna vecinatate, ca nu se poate fara afaceri cu ei, cum naiba sunt vecinii nostri!. Aia sunt oameni lor, aia de nu au supt laptele unei romance, ci vodka lui’ Visarion.” Am crezut ca omul are traume de tinerete si l-am lasat in pace. Astazi cred ca a avut dreptate. Stiu insa ca i-a lasat cu limba de moarte lui Barney-Barbu sa nu dea dreacu’ sa lucreze in Romania nici in ruptul capului ca vine dupa el cu carja de  pe lumea cealalta.

Barney s-a nascut in State, stie insa limba vlahilor, mananca sarmale si e prietenul meu de la inceputuri. Nea Radu i-a bagat numele lui tasu’ la mijloc ca sa nu uite ca e roman. Nu uita el in nici un caz, nevasta-sa (de a treia) e de pe undeva de prin Baia. Barney e de profesie fizician, cand a vazut el ca nu-l asteapta nici un Nobel si ca in deobste copiii in nici un caz nu vor sa invete fizica de buna-voie, si-a tras o afacere de “consultanta politica”, ii merge bine si arata destul de prosper. Acu’ cateva saptamani, de cand cu carnavalul alegerilor la noi, l-am rugat sa-mi povesteasca cum e treaba cu consultanta asta politica, sa stiu si eu ca omul despre ce vorbesc. Nu prea intelege chestia asta cu scrisul meu pe blog, dar in afara de asta a fost destul de deschis, tot nu’l lasa nea Radu sa lucreze’n Romania. Pentru Barney, nea Radu este invincibil si de pe lumea cealalta.

“Bun si ce vrei sa sti?” “pai cam totul ca nu prea stiu nimic”. “Afacerea mea nu este la nivel de presedinti, eu sunt pe plan local. De la nivelul unui oras pana la nivelul unui parlament al statului (in SUA statele uniunii au parlamente proprii), regulile sunt aceleasi peste tot. In mare, se poate vorbi de proiecte diferite de consultanta politica, Obama este exemplul unui turn-key, David Axelrod l-a construit de la inceput, din 2002 si pana la Casa Alba, majoritatea lucrurilor se fac insa punctual intr-o campanie de cateva luni – un an, in preajma alegerilor. Sunt unele turn-key si altele pe subiecte.” Cum adica “turn-key”?  Bine si care ar fi subiectele de lucru?” “Sa zicem ca  politicianul tau are niste puncte avantajoase le descoperi si le promovezi, incercand bineinteles sa ascunzi pe cele ce nu-l avantajeaza, esti de fapt un fel de cosmeticianca, le dai cu pudra unde trebuie, mai cumperi si tu un sutien push-up, mai il inveti sa vorbeasca, cum si cand si in special il inveti ce sa nu vorbeasca. Cel mai important este sa-i cunosti adversarii si sa-ti faci omul tau mai atractiv.” “Mai Barbule, pana acum mi-ai povestit despre lucruri la mintea cocosului, ai ceva mai practic de spus?”

***

“Bine, aveti la voi trei-patru candidati principali?” Bun aveti patru, fiecare are un nucleu de  sustinere mai mare sau mai mic; primul lucru este de a pastra acest nucleu in priza tot timpul, al doilea lucru este sa-ti gasesti locurile din care poti lua voturi si locurile unde poti pierde voturi, si in sfarsit sa vezi tot timpul unde stai cu numerele, cresti nu cresti si cel mai important, DE CE. Cel mai important lucru este trendul, adica daca cobori sau urci, si in ce masura se intampla acest lucru.”  “Bine ti-am trimis pe mail tot ce am despre candidati, ma ajuti cu un sfat?.” “Cine plateste?” “cum cine ? nimeni, asta este o atitudine civica, in cel mai rau caz, te fac partener de blog”

Redactat de @Demeter

Confreria Prerafaelită ( The Pre-Raphaelite Brotherhood ) a reprezentat un grup de pictori, poeți și oameni de artă englezi, fondat în 1848 de John Everett Millais, Dante Gabriel Rossetti și William Holman Hunt, cu dorința si intenția de a reforma maniera artistica, refuzând  manierismul artiștilor care i-au succedat lui Rafael și Michelangelo.

 Dupa parerea mea (nu prea impartasita), William Holman Hunt a fost si cel mai bun pictor al Prerafaelitiilor. Detaliile lui biografice sunt obscure sau foarte controversate. Stim foarte putin despre anii copilariei lui – stim ca s-a nascut in 1827, intr-o casa instarita, a fost primit la studii la Academia Regala de Arte, academie pe care a parasit-o din cauza unei galagioase certe cu atot-puternicul director-fondator al acestei Academii, Sir Joshua Reynolds.

Dupa o logodna nefericita cu Annie Miller, model care a fost si modelul prietenilor  Confreriei Prerafaelite. William Holman Hunt se casatoreste cu Fanny Waugh. Aceasta moare la nasterea copilului lor. William Holman Hunt se casatoreste, incalcand cutumele si legile Angliei Victoriene cu sora sotiei lui Edith, fiind fortat sa paraseasca Anglia.

William Holman Hunt se simte atras mai mult de misticismul artei medivale decat de rationalismul Renasterii. Profund naturalist in picturile lui, care arata aproape ca fotografii, cu o atentie la detalii aproape excesiva, se foloseste de o simbolica aproape mistica pentru a sublinia  mesajul tabloului.

 In 1850 iese intr-o calatorie in Egipt si apoi in Tara Sfanta unde va poposi aproape doua decenii si va crea picturile cu cea mai mare incarcatura religioasa, inspirat probabil de locurile in care a pictat. Isi construieste o casa in Ierusalim, care poate fi vizitata si astazi pe strada Profetilor (ha-Neviim) numarul 64, langa Poarta Damascului.  Casa exista si astazi si poate fi vizitata. In Ierusalim el picteaza cele trei capodopere ale operei lui plastice. Cateva versiuni diferite ale “Ţapului ispasitor”, “Vizita copilului Iisus in Templul din Ierusalim”, “In umbra mortii”. Toate cele trei tablouri sunt pur si simplu capodopere ale secolului al XIX-lea.

 In 1905,  William Holman Hunt isi va scrie biografia si va incerca intr-un fel sa-si explice opera. Primeste in aceasta perioada si Ordinul de Merit al Imperiului Britanic din mainile regelui Edward VII care l-a admirat profund si care a fost un mare colectionar (pe ascuns) al tablourilor lui contraversate. Moare in tihna in anul 1910, la varsta de 83 de ani, in resedinta lui de la Sonning-on-Thames.

 La zeci de ani dupa moartea pictorului, nepoata lui, Diana Holman-Hunt scrie o biografie bazata pe arhiva pictorului. Cartea se numeste “My Grandfather, his Life and Loves”. Una dintre cele mai frumoase biografii care puteau fi scrise despre un mare artist.

Bună dimineata intr-o zi de sâmbata, sfârsit de săptămâna.  Vremea va fi mult mai caldă decât în mod normal pentru acestă perioadă, vântul va sufla slab şi moderat, iar temperaturile vor ajunge până la 23 de grade Celsius, informează Administraţia Naţională de Meteorologie.

 Vremea va fi frumoasă şi mult mai caldă decât în mod normal pentru această dată în cea mai mare parte a ţării. Cerul va fi mai mult senin, trecător cu înnorări, ziua în vestul ţării, iar noaptea în extremitatea de sud-est. Vântul va sufla slab şi moderat, cu unele intensificări în regiunile vestice şi de răsărit, precum şi în zona montană înaltă. Temperaturile maxime vor fi cuprinse între 15 şi 23 de grade, mai coborâte pe litoral şi în Delta Dunării, spre 10 grade, iar cele minime se vor încadra între -3 grade în depresiuni şi 12 grade în Dealurile de Vest. În zonele joase din est şi sud-est, noaptea, izolat va fi ceaţă.

 În Bucureşti, va fi frumoasă şi mult mai caldă decât în mod obişnuit pentru această dată. Cerul va fi mai mult senin, iar vântul va sufla slab până la moderat. Temperatura maximă se va situa în jurul valorii de 21 de grade, iar cea minimă va fi de 5…6 grade, mai coborâtă în zona preorăşenească spre 2…3 grade.

Curs valutar BNR  valabil azi:    1 EURO = 4. 4816 RON; 1 USD = 3. 2488 RON; 1 EURO = 1. 3795 USD; Francul elvetian 3. 6801 RON. Gramul de aur 139.7942 RON. Evolutia saptamanala o puteti vedea aici 

 Reportaj. Ultima punere în scenă la Teatrul Nottara: semnături pentru Mircea Diaconu. Pâlcuri de pensionari au luat cu asalt, joi, Teatrul Nottara din Bucureşti, cu un singur scop: să-l susţină pe Mircea Diaconu în demersul său de a ajunge în Parlamentul European. Imediat după ce şi-a anunţat intenţia de a candida la alegerile europarlamentare ca independent, actorul Mircea Diaconu şi-a îndrumat susţinătorii să meargă la Teatrul Nottara şi să-l caute pe „Cipi, băiat de aur“, responsabilul cu strângerea celor 100.000 de semnături, necesare pentru înscrierea în cursa către Parlamentul European. Joi, în cea mai frumoasă zi de primăvară, ne-am dus şi noi la Nottara. La orele prânzului, holul strâmt al teatrului era burduşit cu doamne trecute bine de prima tinereţe, dar şi de domni ce s-au deplasat agale pentru a-l susţine pe actorul favorit. “Am venit să întrebăm de Cipi” a fost fraza rostită, în cor, de pensionari. Femeia de la casa de bilete, cea de la informaţii, dar şi alţi angajaţi ai teatrului improvizau, în grabă, câteva birouri direct în hol, unde oamenii să poată semna. Unul dintre angajaţi povestea, mândru, că a strâns peste 120 de semnături. “Numai eu am dat peste 10-12 formulare”, îi spune unei femei, care s-a declarat într-atât de interesată, încât a venit tocmai din Hunedoara pentru a-l susţine pe Diaconu. În vreme ce oamenii treceau pragul teatrului cu privire hotărâtă şi pas şovăielnic, la un moment dat, una dintre angajate s-a apropiat de paznic şi i-a spus, încruntată: “Lucian, nu mai avem voie aici! E ordin de la DNA.”Femeia se referea, evident, la faptul că legea nu permite strângerea de semnături în holul unei instituţii publice. “Păi şi ce să facem? Hai să-i trimitem peste stradă! Pe băncile alea de vizavi”, i-a răspuns Lucian. Integral aduce Adevarul

Trustul Intact pierde bani din publicitate: Multinaționalele, interesate de condamnarea lui Voiculescu. Soarta trustului Intact atârnă de un fir de ață în așteptarea sentințelor pentru Dan și Camelia Voiculescu, dar și pentru directorul Antena Group Sorin Alexandrescu. Mai exact, finalizarea dosarelor de corupție și șantaj, în care aceștia sunt cercetați, ar ar putea aduce probleme financiare grave posturilor tv din trust. Potrivit site-ului inliniedreaptă.net, multinaționalele prezente pe piața din România au cerut în 2013 celor de aici informații despre dosarele celor trei, asta pentru că nu doresc să își asocieze imaginea cu persoane condamnate pentru corupție sau șantaj. De altfel, în codul de coinduită al oricărei multinaționale se exclud parteneri care au probleme cu legea, așa cum este deja trustul Intact. Corporațiile care au cerut informări fac detergenți, pastă de dinți și oferă servicii de telefonie. În cazul în care aceste corporații vor lua decizia de a nu mai cumpăra publicitate la televiziunile lui Voiculescu, acest lucru nu va fi anunțat public ci se va vedea doar în rapoartele de monitorizare media, arată sursa citată. Recent, compania Avon a anunțat public că și-a retras publicitatea de la emisiunea Acces Direct, de pe Antena 1, după ce o invitată și-a prezentat mizeria din ureche, în direct. Deși doar Avon a anunțat public că își retrage publicitatea integral, și alte companii au evitat emisiunea. Acest lucru s-a văzut pe monitorizări, unde deși emisiunea are un rating foarte mare, nu umple nici măcar cele 12 minute de publicitate, la care are dreptul o televiziune privată, conform normelor CNA. Prima voce care a cerut în spațiul public companiilor occidentale să nu mai cumpere publicitate la trustul penal Intact Grup a fost Dan Tapalagă. Aduce B1TV

Urmărire penală față de vicepreşedintele ASF responsabil de Asigurări şi cumnatul lui Adrian Năstase. DNA i-a pus vineri sub urmărire urmărire penală pe Silviu Corneliu Moldoveanu, vicepreşedinte în Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), responsabil de sectorul asigurărilor, şi pe avocatul Dan Odobescu (foto), cumnatul lui Adrian Năstase. De asemenea, procurorii anticorupţie au extins urmărirea penală în cazul lui Radu Ruşanu, fost preşedinte ASF, arestat preventiv în acest dosar, pentru infracţiunea de folosirea influenţei de către o persoană care îndeplineşte o funcţie de conducere în cadrul unei persane juridice fără scop patrimonial, în scopul obţinerii pentru altul de foloase necuvenite. Dan Radu Ruşanu a fost arestat preventiv pe 4 martie şi mai este învinuit de constituirea unui grup infracţional organizat, complicitate la abuz în serviciu, favorizarea făptuitorului în formă continuată (39 acte materiale) şi 11 infracţiuni de influenţarea declaraţiilor. Noi urmăriţi penal. Vineri s-a început urmărirea penală faţă de alti doi suspecţi:    Silviu Corneliu Moldoveanu – vicepreşedinte al Autorităţii de Supraveghere Financiară, conducătorul Sectorului Asigurări, în sarcina căruia s-au reţinut infracţiunile de folosirea influenţei de către o persoană care îndeplineşte o funcţie de conducere în cadrul unei persane juridice fără scop patrimonial, în scopul obţinerii pentru altul de foloase necuvenite şi constituirea unui grup infracţional organizat (sub forma sprijinirii). an Odobescu – avocat suspendat de drept în cadrul Baroului Bucureşti, în sarcina căruia s-au reţinut infracţiunile de complicitate la folosirea influenţei de către o persoană care îndeplineşte o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, în scopul obţinerii pentru altul de foloase necuvenite şi constituirea unui grup infracţional organizat (sub forma sprijinirii). Integral aduce Curs de Guvernare.

Clauze abuzive ascunse. Băncile percep comision de administrare şi modifică scadenţa creditului. Băncile nu au renunţat la comisioanele abuzive din contractele de credit, ci doar le transformă, avertizează avocaţii. Pe listă găsim comisionul de risc schimbat într-unul de administrare şi contracte de credit a căror durată se micşorează fără ca românii să fie consultaţi. Peste 97% dintre procesele intentate băncilor care percep comisioane abuzive sunt câştigate de clienţi. Şi totuşi, instituţiile financiare găsesc alte metode ca să nu renunţe la ele. Primul este comisionul de administrare. Un alt abuz: băncile pot modifica perioada de rambursare a creditului fără să-i anunţe pe clienţi, chiar dacă ratele au fost plătite la timp. „Politica băncii consideră că împrumutatul se află într-o situație grea și există posibilitatea ca pe viitor acesta să nu mai poată plăti ratele”, spune avocatul Ioana Sturza. Puţini români dau însă judecată băncile. Şi mai puţini sunt cei care doresc să devină membri ai unor asociaţii ale celor nemulţumiţi de relaţia cu creditorul. Cotizaţia pe care trebuie să o plătească este una dintre cauze. Puţini văd beneficiile de care s-ar bucura dacă n-ar mai fi singuri în lupta cu băncile. „Sunt foarte reticenți, există procese pe rol, ce se întâmplă cu procesul meu, ar putea să fie respins”, explică avocatul Marius Coltuc.Pentru un proces colectiv cheltuielile sunt mai mici. Pe cont propriu pot ajunge şi la 6.000 de lei, bani care pot fi pierduţi, dacă procesul nu e câştigat. Integral aduce Digi24

Vasile Blaga vrea unificarea Dreptei. Doar cu PNL. Preşedintele PDL, Vasile Blaga, a anunţat că partidul său se pregăteşte de unificare cu liberalii lui Antonescu. PMP este considerat un adversar. Preşedintele PDL, Vasile Blaga, a îngropat proiectul unificării Dreptei după europarlamentare. Proiectul va consta în unirea dintre PDL şi PNL şi va avea loc după prezidenţiale, a anunţat el. “Marea unificare va fi PDL plus PNL. Am mare încredere în colegii mei tineri, care vor conduce partidul în 2017, şi discut cu ei. La fel gândesc şi foarte mulţi din PNL”, a spus Vasile Blaga. “După alegerile prezidenţiale cred că e posibilă şi ar fi şi necesară (…) Un singur mare partid de dreapta care să se opună cu succes PSD, prin unificarea PDL şi PNL”, a dezvăluit Blaga planurile sale. Întrebat ce se întâmplă cu celelalte partide mici de pe dreapta, preşedintele PDL a spus că “vor veni spre matcă dacă vor dori”.Coinci­denţă sau nu, despre coagularea Dreptei, a vorbit ieri şi liderul liberal Sorin Frunzăverde, pe vremuri membru PDL şi un apropiat a lui Blaga. “Toate grupările de dreapta, în acest moment, sunt în opoziţie, iar în acest context e un moment fericit pentru constituirea unei Drepte puternice, aşa cum a fost pe vremuri Alianţa Dreptate şi Adevăr”, a spus Frunzăverde, care a susţinut că momentul potrivit pentru această coagulare ar fi după primul tur al alegerilor prezidenţiale. Integral aduce EVZ

UMBRA LUI PUTIN LA BUCUREŞTI. Amicii Rusiei din Parlament nu rup prietenia cu Moscova după anexarea Crimeii. Deputatul Miron: „Nu ruşii au fost agresorii. Poate aţi urmărit doar CNN”. Parlamentarii români din grupul de prietenie cu Federaţia Rusă rămân fideli prietenilor şi după intervenţia lui Putin în Crimeea. Rămân în linie: unii dezaprobă timid modul în care au evoluat lucrurile, alţii nu se sfiesc să critice pe faţă Occidentul care „ar fi agresat” Rusia. „Nu ar trebui să se strice relaţiile cu Rusia, atât timp cât Moldova nu este afectată”, spune pesedistul Leonard Cadăr, care are o pretenţie: „nu trebuie să plecăm capul precum ghiocelul”. „Iată că istoria mai joacă şi feste din astea!”, comentează situaţia colegul său de partid, ex-pepededistul Haralambie Vochiţoiu. Mult mai tranşant, deputatul reprezentant al ruşilor lipoveni, Ignat Miron, spune că ”nu serveşte gogoşi” cu „ruşii agresori”. „Poate aţi urmărit doar CNN”, încheie el. Din grupul de prietenie cu Federaţia Rusă fac parte 15 deputaţi şi senatori. Deşi relaţia României cu Rusia a fost mereu o temă de dezbatere publică, activitatea grupului nu este atât de activă pe cât poate era de aşteptat. Potrivit site-ului Ambasadei Ruse, ultima delegaţie de parlamentari români a vizitat Moscova în mai 2011, sub conducerea senatorului PSD Viorel Arcaş. De cealaltă parte, parlamentarii ruşi au venit la Bucureşti ultima oară în octombrie 2011, participând la la cea de-a 57-a Sesiune Anuală a Adunării Parlamentare a NATO. Un singur eveniment relativ recent marchează relaţia dintre cele două legislative: o expoziţie de fotografii care aniversa 135 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice dintre România şi Federaţia Rusă, care a avut loc la începutul lui decembrie 2013. „Nu am nicio relaţie cu parlamentarii ruşi”, spune senatorul PSD Leonard Cadăr, care recunoaşte că apreciază „mâna întinsă” a Moscovei şi şi-a dorit să facă parte din grupul de prietenie. În Rusia nu a fost niciodată, „doar în Moldova, după Revoluţie”. Nu vrea ruperea prieteniei parlamentare, dar are o pretenţie, „nu trebuie să plecăm capul precum ghiocelul”. Integral aduce Gandul

Memorandum de Intelegere: Romania vrea sa construiasca un parc tehnologic cu ajutorul firmelor chineze si cu bani dintr-o linie de credit de 10 miliarde de euro oferita de China statelor europene centrale si de est. Guvernul a publicat vineri in Monitorul Oficial un Memorandum de Înţelegere între Ministerul Economiei şi Ministerul Comerţului din China referitor la elaborarea unui studiu de fezabilitate pentru construirea în comun a unui Parc Tehnologic. Memorandumul prevede ca pentru constructia parcului economic si tehnologic poate fi utilizata linia de credit de 10 miliarde de lei acordata de China tarilor din Europa Centrala si de Est, in functie de necesitatile proiectului. De asemenea, prevede ca studiul de fezabilitate va fi realizat cu participarea companiilor chineze.    HotNews.ro a cerut Ministerului Economic mai multe informatii legate de necesitatea acestui parc tehnologic, locul in care va fi construit, costuri si beneficiari. Ministerul economiei a raspuns ca aceste informatii vor fi disponibile abia după elaborarea studiului de fezabilitate și evaluarea rezultatelor acestuia.    “Precizăm că Memorandumul de Înţelegere conţine reglementări compatibile cu legislaţia europeană şi, în mod expres, cuprinde o clauză potrivit căreia prevederile acestuia nu afectează obligaţiile României ce decurg din statutul de stat membru al UE şi nici obligaţiile R. P. Chineze asumate prin acordurile cu Uniunea Europeană”, se mai arata in raspunsul Ministerului Economiei. Aduce integral HotNews.ro.

Dosarul lui Constantin Nicolescu, trimis înapoi la CAB, pentru rejudecare. Dosarul fostului preşedinte al CJ Argeş Constantin Nicolescu în care acesta este acuzat că a luat fonduri PHARE de aproape 900.000 de euro, în baza unor acte false, va fi trimis înapoi Curţii de Apel Bucureşti (CAB), pentru rejudecare, a decis, vineri, instanţa supremă. Decizia este definitivă, astfel că dosarul se va întoarce la instanţa care l-a condamnat pe Nicolescu, în noiembrie 2013, la trei ani şi patru luni închisoare. Fostul preşedinte al Consiliului Judeţean (CJ) Argeş, Constantin Nicolescu, a fost trimis în judecată, în 18 mai 2011, de procurorii DNA, care îl acuzau că a luat fonduri Phare de aproape 900.000 de euro pentru patru unităţi de învăţământ, în baza unor acte false. În acelaşi dosar au fost deferiţi justiţiei Cornel Penescu, acţionar majoritar al SC PIC SA Piteşti, Gheorghe Nicuţ, fost primar al municipiului Curtea de Argeş, Călin Ioan Andrei, primar al municipiului Câmpulung, Ion Ştefan, primar al comunei Budeasa din judeţul Argeş, Florian Despan, director executiv al Direcţiei pentru Integrare Europeană şi Dezvoltare Regională în cadrul Consiliului judeţean Argeş, Ion Popa, primar al comunei Stâlpeni, judeţul Argeş, Gheorghe Dobre, asociat şi administrator la SC Zeus SA, Ion Nicolae, reprezentant al aceleiaşi firme şi diriginţii de şantier Gheorghe Dumitrache şi Tudor Mircea. În primă instanţă, acest dosar a fost trimis spre a fi soluţionat la Tribunalul Argeş, însă după doi ani, în februarie 2013, această instanţă şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti. Judecătorii de la Tribunalul Bucureşti au dat, în 28 mai 2013, prima sentinţă în dosar, Nicolescu fiind condamnat la un an de închisoare cu suspendare. Această soluţie nu a rămas definitivă, ci a fost atacată cu apel de procurorii anticorupţie. Integral cititi in Romania Libera

Din lipsă de bani şi stimulente, construcţiile au scăzut la 8% din PIB. „Într-o ţară normală, cu economie sănătoasă, contribuţia este de 12-15%“. Piaţa construcţiilor, un sector de 8-9 miliarde de euro anual şi care ar fi trebuit să imprime pe timp de criză o creştere economiei româneşti, a ajuns să aibă o contribuţie în PIB de doar 7,9% anul trecut. În perioada de boom construcţiile aveau o pondere de 11% în PIB şi contribuiau cu o treime din creşterea economică de la acea vreme, care ajungea la peste 7%, potrivit calculelor ZF pe baza datelor transmise de Institutul Naţional de Statistică. Mai mult, în ciuda faptului că România a înregistrat anul trecut creştere economică de 3,5%, industria construcţiilor nu a avut niciun aport la acest avans al PIB-ului, care în schimb a fost susţinut de agricultură şi exporturi. Anul trecut, volumul lucrărilor de construcţii a scăzut cu 1,6% comparativ cu anul anterior, potrivit datelor de la Institutul Naţional de Statistică. În aceeaşi perioadă, lucrările inginereşti (de infrastructură), cu cea mai mare pondere în ultimii ani în totalul construcţiilor, au înregistrat un declin de 1,9%, în contextul în care statul a redus investiţiile de stat cu circa 7,5%, iar fondurile europene pentru infrastructura de transport au fost blocate în primul semestru al lui 2013. Potrivit informaţiilor prezentate anul trecut de Asociaţia Română a Antreprenorilor de Construcţii, circa 90% din activităţile din construcţii sunt generate de lucră­rile publice, în special de infrastructură.„O ţară normală, cu o economie sănătoasă, ar trebui să aibă o contribuţie a sectorului construcţiilor în PIB de 12-15%. În România, care oricum are deficit de investiţii, pornind de la marea la mica infrastructură, când guvernul vine şi spune că nu alocă bani de investiţii, totul se prăbu­şeşte“, spune Adriana Iftime, vicepreşedinte al Patronatului Societăţilor din Construcţii şi director executiv al Federaţiei Patronatelor Societăţilor din Construcţii. Iftime afirmă că avansul puternic al pieţei construcţiilor din perioada 2006-2008, când acest sector ajunsese să aibă o contribuţie în PIB de aproape 11%, se datora preponderent capitalului străin direcţionat către proiecte de retail şi imobiliare. Integral aduce Ziarul Financiar.

 Va urez o zi buna!

NOTA: Astazi vom avea editie dubla a “Stirilor Externe”. O editie dedicata “Crizei Ucrainiene” si o “Editie Generala” dedicata tuturor stirilor internationale.

 Washingtonul denunță decizia Turciei de a bloca Twitter. Departamentul de Stat al Statelor Unite a denunțat vineri blocarea Twitter decretată de primul ministru turc Recep Tayyip Erdogan (foto), considerând că o astfel de decizie este “contrară dorinței exprimate chiar de Turcia de a fi un model de democrație”, informează AFP. La ordinul guvernului, autoritatea turcă de telecomunicații a interzis joi seară accesul la rețeaua socială, unde opozanții au difuzat înregistrări piratate ale unor convorbirilor telefonice care îl implică pe Erdogan într-un scandal uriaș de corupție. “Statele Unite sprijină libertatea de exprimare în Turcia și se opun oricărui obstacol la libera exprimare”, a adăugat purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat Jennifer Psaki. “Cerem guvernului turc să restabilească accesul cetățenilor săi la Twitter și să asigure accesul liber la toate rețelele sociale”.Responsabili americani, inclusiv ambasadorul SUA în Turcia, au lucrat la acest dosar și “ne-am exprimat îngrijorările prin intermediul acestor canale”, a adăugat ea. “Guvernele democratice trebuie să accepte să asculte vocile care nu sunt de acord cu ele”, a subliniat Jennifer Psaki. “Mass-media independente și exprimarea nestingherită sunt o componentă esențială a societăților deschise și democratice”, a conchis ea. Agerpres

Erdogan se sinucide digital. Metodele folosite de Erdogan împotriva opoziţiei seamănă tot mai mult cu cele aplicate de despoţi din lumea a treia. Cu astfel de procedee, premierul turc îşi împinge ţara în izolare. Un comentariu semnat de Baha Güngör. Cu numai câteva ore după ce Erdogan a ordonat închiderea paginii de internet twitter, indiferent de pagube şi de reacţiile străinătăţii, măsura a fost pusă în aplicare. Premierul turc, supărat pe internet fiindcă a contribuit la dezvăluirea unor afaceri de corupţie care-l vizează, pe el şi familia sa, nu a avut însă sfetnici buni. Cu viteza vântului, cei mai mulţi din cei 12 milioane de turci care folosesc regulat serviciile twitter, şi-au modificat identităţile de domain, urmând sfatul unor hackeri. Astfel, ei au reuşit să ocolească interdicţia. Pe măsură ce alegerile locale din 30 martie se apropie, Erdogan devine tot mai nervos. Viitorul său politic este ameninţat de publicarea în internet a unor convorbiri telefonice pe care le-a avut, de dezvăluirea unor scandaluri de corupţie în care a fost implicat direct şi de vizibila fărâmiţare a taberei guvernamentale. Toate acestea l-au împins pe Erdogan spre suicidul digital. Şi asta, deşi însuşi preşedintele Abdullah Gül l-a avertizat – via twitter – că interzicerea mediilor sociale nu poate fi acceptată într-o lume digitalizată. Dar preşedintele a acceptat totuşi să semneze legea privind libertatea internet, devenind astfel complice la îngrădirea libertăţii de opinie. Ştefan Füle s-a numărat între primii reprezentanţi ai UE care l-au criticat deschis pe Erdogan. Acest comisar al extinderii i-a amintit – tot via twitter – premierului turc că telecomunicaţiile şi libera alegere a canalului de comunicare se numără între valorile fundamentale ale Europei. Integral aduce Deutsche Welle

Cazul avionului dispărut: Malaysia a cerut Statelor Unite să-i furnizeze echipamente submarine pentru continuarea căutărilor. Malaysia a cerut, vineri, Statelor Unite să-i furnizeze echipamente submarine de supraveghere pentru a continua căutările în vederea găsirii avionului Boeing 777 al companiei Malaysia Airlines, dispărut acum două săptămâni. n cursul unei conversaţii telefonice, ministrul malaysian al Apărării, Hishammuddin Hussein, i-a cerut secretarului american al Apărării, Chuck Hagel, “ca Statele Unite să studieze posibilitatea de a furniza echipamente submarine de supraveghere”, a anunţat purtătorul de cuvânt al Pentagonului, John Kirby. Şeful Pentagonului l-a asigurat pe omologul său malaysian că va “studia disponibilitatea şi utilitatea acestor tehnologii militare pentru o astfel de sarcină şi că îi va da un răspuns cât mai curând posibil”, a adăugat purtătorul de cuvânt, într-un comunicat. Hishammuddin Hussein i-a mulţumit lui Chuck Hagel pentru ajutorul oferit de Forţele Navale americane în eforturile de căutare a avionului dispărut. Integral la Mediafax

Zeci de români candidează la alegerile locale din Franţa. Doi dintre ei figurează pe listele partidului anti-imigranţi. Alegerile locale din Franţa adună la un loc aproape 6.000 de candidaţi străini, 40 dintre aceştia fiind români. Mai mult de atât, doi dintre candidaţii români vin din partea partidului de extremă drepta condus de Marine Le Pen, cunoscut pentru opoziţia faţă de imigranţi. Cu toate acestea, doi români se găsesc pe listele partidului Frontului Naţional, care se opune deschiderii pieţei muncii din UE pentru români şi bulgari. Din totalul celor 928.021 de candidaţi la alegerile locale din Franţa, programate în perioada 23 – 30 martie, 5.954 sunt străini. Paleta de candidaţi este atât de variată, încât dintre ţările Uniunii Europene doar Malta şi Estonia nu au reprezentanţi înscrişi pe liste. La celălalt capăt la clasamentului, podiumul este ocupat de Marea Britanie, cu 1525 de candidaţi, Belgia cu 1186 de cetăţeni cu reşedinţa în statul francez şi Portugalia, de unde sunt originari alţi 1045 de candidaţi, notează cotidianul „Huffington Post”. Potrivit legislaţiei franceze, străinii nu pot deveni primari, ci cel mult consilieri municipali. În ceea ce priveşte candidaţii români, există nu mai puţin de 40 de reprezentanţi, iar doi dintre ei figurează pe listele grupării Rassemblement Bleu Marine, susţinută de către partidul de extremă dreapta Frontul Naţional. Cel mai mediatizat candidat român a fost Liliana Hristache din Paris (34 de ani), o româncă de etnie romă care a venit ilegal în Franţa, în urmă cu zece ani, împreună cu soţul şi fetiţa ei. În primii patru ani au trăit în cocioabe de carton şi chirpici, dar situaţia lor s-a schimbat după ce au fost reperaţi de asociaţia ASET 93, care i-a ajutat să se integreze în Franţa. În prezent, familia locuieşte la bloc, cei doi soţi lucrează şi plătesc taxe precum orice francez. Liliana Hristache, fondatoarea unei asociaţii şi ocazional mediator, este înschisă pe lista Verzilor (ecologişti) din Montreuil, cartierul din estul capitalei, relatează RFI. Aduce integral Adevarul.

Încă un Bush se pregăteşte de Casa Albă. Jeb Bush, 61 ani, fiul şi fratele a doi preşedinţi SUA, s-ar putea pregăti să devină al treilea membru al familiei care ocupă Casa Albă din 2016, scrie Thomson Reuters. Fostul guvernator al Floridei a pornit într-un turneu în următoarele săptămâni în Tennessee, New Mexico şi Nevada pentru a-i susţine pe candidaţii Republicani la alegerile din toamnă. Jeb Bush este programat să susţină un discurs la Venetian Hotel din Las Vegas unde vor participa mai mulţi potenţiali candidaţi republicani la preşedenţie. Hotelul este deţinut de către magnatul Sheldon Adelson care a susţinut candidaţii republicani la alegerile din 2012 cu peste 100 de milioane de dolari. El spune că se va decide până la sfârşitul anului dacă va candida în 2016 la alegerile prezidenţiale. Kristy Campbell, purtătorul de cuvânt al lui Bush, a refuzat să comenteze. Însă câteva persoane din cercul său apropiat spun că acum sunt semne mai mult ca niciodată că Jeb ar putea lua în serios candidatura la prezidenţiale în ciuda opiniei generale care nu ar agrea încă un Bush la Casa Albă. Jeb Bush le-a spus cu ocazia alegerilor trecute prietenilor, organizatorilor şi colegilor din Florida că nu va candida, atunci când a fost întrebat, însă el nu şi-a exprimat încă poziţia pentru cursa din 2016, potrivit unui republican din Washington apropiat de discuţiile pe această temă. Contactul de la Washington a mai precizat că Bush se sfătuieşte cu câteva persoane din cercul său apropiat în legătură cu decizia intrării în cursa pentru fotoliul prezidenţial, cântărind avantajele şi dezavantajele. „Se află la începutul unei conversaţii foarte serioase”, a spus el. Un fost organizator al campaniilor Bush care a rămas apropiat de fostul guvernator a spus că speculaţiile de anul acesta sunt mult mai fondate faţă de anul trecut. Integral aduce Ziarul Financiar.

Peste 1.200 de manifestanţi pro-Morsi, judecaţi de sâmbătă în cel mai important proces din Egipt. Peste 1.200 de susţinători ai preşedintelui islamist, Mohamed Morsi, destituit în iulie de armată, vor fi judecaţi începând de sâmbătă pentru violenţe comise în august 2013, când militari şi poliţişti au dispersat într-o baie de sânge reuniuni islamiste, au anunţat surse judiciare, citate de AFP. Este pentru prima dată când atât de multe persoane sunt judecate într-un singur dosar, în contextul în care numeroase procese vizează islamişti după destituirea, pe 3 iulie, a lui Mohamed Morsi, singurul şef de stat ales democratic în Egipt. După înlăturarea lui Morsi de la putere, noile autorităţi egiptene au lansat o represiune continuă împotriva susţinătorilor săi, soldată cu cel puţin 1.400 de morţi, potrivit Amnesty International, aproape jumătate dintre ei fiind ucişi pe 14 august, în timpul dispersării a două reuniuni pro-Morsi, la Cairo. În plus, în opt luni, mii de islamişti au fost arestaţi şi sunt în prezent judecaţi, la fel ca Mohamed Morsi şi aproape toţi liderii confreriei sale, Fraţii Musulmani. Printre coacuzaţii procesului de sâmbătă, care se va deschide în guvernoratul Minya, la sud de Cairo, figurează liderul suprem al Fraţilor Musulmani, Mohammed Badie. Alături de cei peste 1.200 de acuzaţi, el trebuie să răspundă, în special, pentru comitere de violenţe şi atacuri împotriva unor persoane şi bunuri publice. Integral aduce Gandul

NOTA: Astazi vom avea editie dubla a “Stirilor Externe”. O editie dedicata “Crizei Ucrainiene” si o “Editie Generala” dedicata tuturor stirilor internationale. 

Franta suspenda cea mai mare parte a cooperarii militare cu Rusia. Franta a suspendat majoritatea activitatilor sale de cooperare militara cu Rusia, in special schimburile de vizite si exercitiile comune intre cele doua tari, a informat vineri ministrul francez al Apararii, Jean-Yves Le Drian, citat de AFP. Franta a “suspendat marea parte a activitatilor sale de cooperare militara cu Rusia”, a declarat ministrul, aflat in vizita la Tallinn, in cadrul unui scurt turneu in tarile baltice si in Polonia, in contextul crizei ucrainene. Potrivit anturajului ministrului, “contactele dintre Statul-Major al Frantei si cel al Rusiei au fost anulate”. Mai mult, un exercitiu militar intre SUA, Marea Britanie, Franta si Rusia, planificat in luna aprilie, a fost de asemenea anulat, potrivit aceleiasi surse. Ministrul francez al Apararii nu a mentionat insa nimic despre soarta contractelor privind furnizarea navelor militare Mistral catre Rusia, noteaza Reuters. Joi, Le Drian a declarat ca o astfel de decizie nu va fi luata pana in octombrie. Hotnews 

Germania suspenda toate exporturile din domeniul apararii catre Rusia. Germania a decis sa suspende autorizarea oricarei operatiuni de export din domeniul apararii catre Rusia, in contextul sanctiunilor anuntate de Occident impotriva Moscovei, a anuntat vineri un purtator de cuvant al ministerului german al economiei, citat de Reuters. Saptamana aceasta, guvernul de la Berlin a ordonat constructorului german Rheinmetall sa supende livrarile de echipamente catre Rusia. Purtatorul de cuvant al ministerului a declarat ca acesta este doar un caz, dar ca viitoarele afaceri vor fi de asemenea blocate. Hotnews

Visa şi MasterCard au oprit serviciile pentru clienţii băncilor ruseşti, în urma sancţiunilor SUA. Visa şi MasterCard au oprit, fără preaviz, serviciile de plăţi prin carduri pentru clienţii băncilor ruseşti, în urma sancţiunilor anunţate de autorităţile de la Washington. Banca Rossia, vizată de sancţiunile americane, a anunţat vineri, într-un comunicat, că Visa şi MasterCard au oprit serviciile de plăţi către clienţii băncii. Măsura afectează şi divizia Sobinbank a băncii. Banca SMP, controlată de fraţii Arkadi şi Boris Rotenberg, ale căror nume au fost incluse pe lista persoanelor vizate de sancţiuni, a anunţat la rândul ei că operaţiunile cu carduri Visa şi MasterCard ale clienţilor săi au fost blocate. Concret, aceşti clienţi nu pot retrage bani cu cardurile şi nu le pot folosi nici la cumpărături. Preşedintele american Barack Obama a anunţat joi că lista personalităţilor ruse afectate de sancţiuni a fost suplimentată, fiind compusă în special din oligarhi şi bancheri apropiaţi preşedintelui Vladimir Putin. Între aceştia se află Ghenadi Timcenko, Arkadi Rotenberg şi Iuri Kovalciuk, acesta din urmă fiind preşedinte al băncii Rossia şi considerat drept bancherul personal al unor înalţi oficiali, inclusiv al lui Putin. Sancţiunile prevăd îngheţarea activelor din SUA ale acestor persoane, care nu vor putea nici să intre în afaceri cu cetăţeni sau companii americane. Aduce Mediafax

Lista oficialilor ruși vizați de sancțiunile UE. Uniunea Europeană a impus vineri sancțiuni ce vizează alte 12 persoane, între care vicepremierul rus Dmitri Rogozin și doi consilieri ai președintelui Vladimir Putin, ca represalii pentru alipirea regiunii Crimeea de către Rusia, relatează Reuters. Persoanele incluse vineri pe lista UE de sancțiuni sunt: Serghei Rogozin, vicepremier; Serghei Glaziev, consilier al președintelui Vladimir Putin; Vladislav Surkov, de asemenea consilier al președintelui rus; Valentina Matvienko, președinte al Consiliului Federației (camera superioară a Parlamentului rus); Sergei Narîșkin, președinte al Dumei de Stat (camera inferioară a Parlamentului); Dmitri Kiseliov, director al agenției de știri Rossia Segodnia; Alexander Nosatov, comandant adjunct al Flotei ruse la Marea Neagră; Valeri Kulikov, comandant adjunct al Flotei ruse din Marea Neagră; Mihail Malișev, președinte al Comisiei Electorale din Crimeea; Valeri Medvedev, președinte al Comisiei Electorale din Sevastopol; Igor Turceniuk, comandant al trupelor ruse desfășurate în Crimeea; Elena Mizulina, vicepreședinte al Dumei de Stat. Lista UE numără acum 33 personalități ruse sau ucrainene proruse, vizate de o interdicție privind vizele și de o înghețare a activelor în UE. Agerpres

Revista presei de la DW – Crioterapie pentru Putin. Aşa îşi intitulează FAZ comentariul consacrat poziţiei adoptate de occident faţă de preşedintele Rusiei, Valdimir Putin, în contextul anexării peninsulei Crimeea. De ce este reacţia Germaniei atât de fermă? Cancelara Angela Merkel, explică ziarul supraregional german, ştie prea bine că germanii nu-şi doresc un conflict cu Rusia, doar că ea cunoaşte şi visul unei Rusii Mari pe care-l visează preşedintele Putin. De aceea ştie şi că nu e bine să se tolereze ca Rusia să modifice frontierele în Europa. Dar, mai scrie FAZ, “ceea ce urmăreşte politica occidentală în actuala criză nu e răzbunare ci prevenţie. Cancelara a reuşit să convingă mai toate partidele reprezentate în Bundestag de necesitatea unei astfel de politici faţă de Rusia lui Putin. Reacţiile de până acum ale vestului la anexarea Crimeei au fost, arată cotidianul din Frankfurt/ Main, mai degrabă simbolice şi nu fac Rusia să sufere cu adevărat. Dureros pentru Moscova va fi abia atunci când vor fi aplicate sancţiunile economice. Sancţiuni prin care partenerii occidentali vor să determine Rusia să nu facă acelaşi lucru şi în estul şi sudul a ceea ce a rămas din Ucraina”. Deocamdată diplomaţia de criză a vestului îşi continuă ameninţările la adresa Rusiei. Preşedintele Franţei Francois Hollande, de pildă, a anunţat contramandarea summitului UE-Rusia, care ar fi trebuit să aibă loc în luna iunie, în timp ce Merkel apreciază că în atari condiţii nu va mai exista un grup G8 (G7 plus Rusia). Iată, constată FAZ, încercarea occidentului de a răci relaţiile cu Rusia. Dacă această crioterapie îl va impresiona pe Putin, rămâne de văzut. Şi Süddeutsche Zeitung titrează pe prima sa pagină astăzi: “Vestul forţează izolarea lui Putin”, cu referiri la anunţurile făcute de Merkel şi Hollande, dar şi la sancţiunile decise de preşedintele SUA, Barack Obama, contra Rusiei. Acelaşi cotidian münchenez publică şi un comentariu, intitulat semnificativ “Noua, dar slaba putere” pe tema situaţiei actuale din Ucraina, arătându-se sceptic în ce priveşte evoluţiile vitoare. Mulţi ucraineni, atrage atenţia Süddeutsche Zeitung, se îndoiesc că de acum, după răsturnarea de la putere a preşedintelui Victor Ianukovici vor duce o viaţă mai bună. Ei consideră noua putere de la Kiev drept prea slabă, putere care s-a opus mult prea ezitant şi prea târziu politicii imperialiste a Moscovei. Ei se tem că şi noul guvern ucrainean va fi corupt, precum cele precedente. Nici Acordul de asociere cu UE nu va schimba ceva considerabil pe termen scurt. Iar efectele pozitive pe termen mediu pe care le-ar genera depind şi ele de o serie de alţi factori, avertizează cotidianul bavarez. Şi ziarul berlinez Die Welt vorbeşte pe prima sa pagină despre măsurile punitive anunţate de occident la adresa Rusiei, inclusiv de SUA, şi de reacţia Moscovei la aceste măsuri, sub titlul “Războiul sancţiunilor”. Integral aduce  Deutsche Welle

Umbra Chinei peste Ucraina. În timp ce Occidentul încearcă să izoleze Rusia pe plan internațional, China se poziționează de partea lui Vladimir Putin. În culise, cele două puteri lucrează la un acord politico-militar – o alianță care ar putea schimba dramatic raportul de forțe la nivel mondial. „Renmin Ribao” este organul central al Partidului Comunist Chinez, organizație cu peste 70 de milioane de membri. Într-un editorial al ziarului de partid, cuvintele prietenoase la adresa Rusiei nu contenesc. „Apropierea dintre China și Rusia devine o ancoră de stabilitate mondială în condițiile în are Ucraina este acoperită de umbra Războiului Rece”. Și continuă: „Rusia sub conducerea lui Vladimir Putin a forțat deja Vestul să înțeleagă că în Războiul Rece nu există victorie”. Formulările din articolul ziarului de partid chinez denotă o strategie. În conflictul Rusiei cu Occidentul cauzat de anexarea Crimeei, cel mai mare stat al lumii ca suprafață are aliat cel mai mare stat al lumii ca populație. E drept că Beijingul s-a abținut de la vot în Consiliul de Securitate, dar presa controlată în proporție de 100% nu lasă loc de îndoială apropo de poziția Chinei: ”SUA și Europa arată în fața Rusiei și a lui Vladimir Putin ca un tigru de hârtie”, apreciază publicația Global Times. Aceasta aparține holdingului de firme controlat de Comitetul Central al Partidului Comunist și este apropiată de serviciile de informații externe ale Chinei. Global Times mai scrie că încercarea Vestului de a instala un guvern fidel la Kiev a eșuat și că această tentativă produce „un haos din care Occidentul nu are înțelepciunea să iasă, mai ales că a subestimat voința Rusiei de a-și apăra interesele legitime”. Concluzia este următoarea: „Nu putem dezamăgi Rusia atunci când se află în dificultate. China trebuie să devină un partener strategic de încredere. Așa câștigăm noi prieteni”. Integral aduce RFI

Dl premier al Romaniei, plus toata pleiada de consilieri, reusesc sa se faca de ras cam de cate ori incearca sa se dea mari. Simplu, dlui Ponta nu-i reuseste – e mic, ignorant, plagiator si mincinos. Intr-un editorial (op-ed) publicat in reputatul The Wall Street Journal, editorial care probabil o fi costat ceva parale pe contribuabilul roman, reuseste sa dea inca odata cu “mucii in ceai” asa cum a facut-o aproape  de fiecare data cand si-a dorit sa-si internationalizeze brandul amarat si schilodit de prostii.

 Sub titlul “Forging a Trans-Atlantic Superpower,”  care tradus literal in limba romana ar insemna “Forjarea unei super-puteri Trans-Atlantice”, forjare bineinteles in sensul de a genera. Nu stiu cui ii apartine titlul, daca este al editorului de la The Wall Street Journal, atunci omul este un gigant, daca este a lui Ponta sau consilierii lui, atunci este mai prost decat am crezut. Simplu, verbul forge inseamna in limba engleza a copia, replica, falsifica prin duplicare (make a copy of with the intent to deceive), de exemplu: “He forged a Credit Card.” Genial de la omul care si-a copiat cam tot ce a facut in viata.

 La subiect, citind articolul (cu greu) am ajuns la concluzia ca textul nu poate fi copiat, nu cred ca cineva cu ceva sub scufiuta ar fi putut sa scrie un material atat de gaunos si sa preia idei discutate de ani de zile, lipsite in majoritatea lor de consens si substanta, altele deja implementate.

 Ca sa faca acest articol si mai savuros, editorialistu’ Victor Viorel Ponta in timpul liber premier al Romaniei greseste data aderarii Romaniei la NATO – citez din traducere:

 “In ciuda crizelor financiare si a datoriilor suverane, pe care majoritatea natiunilor CEE le-au trecut bine, statutul de membru al NATO (din 2003) si al Uniunii Europene (din 2004 pentru majoritatea, si din 2007 pentru Bulgaria si Romania) a determinat aceste natiuni sa creada in propria noastra versiune a ‘sfarsitului istoriei’ – notiune introdusa de Francis Fukuyama in eseul sau din 1989 in care sustine o ‘universalizare a democratiei liberale occidentale’, sugerand sfarsitul conflictului international semnificativ”.

 Al naibii chestie cu Fukuyama, ce intelectualism dom’le, dar data – ceva mult mai simplu – puteai sa o copiezi din articolul meu de ieri “Mic Indreptar NATO”, preluare de pe Politeia Veche si redactat acum 4 ani.

 Bravo romani! In vremuri de restriste asta este premierul care ne trebuie, omul care probabil ii va intampina pe rusi cu paine si sare, ca asa e el de la naturelul lui, ospitalier!

P.S ilustratia este de la Hultanul pe Karikatura Politika

Rezumat-extrase

Articolul a fost publicat de Stratfor in luna Noiembrie 2010. Originalul in limba engleza poate fi citit pe Politeia Digest.

Nimic in istoria proprie nu le spune romanilor ca guverneaza soarta lor. Trecutul este o lectie despre cum soarta ii stapaneste pe ei sau cum sufletul lor este captivul istoriei. Ca natiune, romanii au sperante modeste si asteptari temperate de acest trecut.

Incepand cu geografia. Muntii Carpati definesc Romania intr-un mod aparte. In loc sa serveasca drept granite, protejand-o, Carpatii divid printr-un arc tara in trei parti: Muntenia, Transilvania si Moldova. Acest lucru reprezinta tragedia geopolitica a Romaniei. Nici una din parti nu este usor de aparat. Transilvania a fost guvernata de Ungaria din sec.11 apoi de  Otomani si in sfarsit de  Imperiul Austro-Ungar. Moldova a fost si ea sub Imperiul Otoman si sub Rusia. Singura data cand Romania a fost unita – inceputul  sec.XX. Romania a fost o natiune timp indelungat, dar rar a fost unita ca stat-natiune. Dupa ce a devenit o natiune-stat, balansand intre Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Otoman si Rusia, cu Germania ca realitate mai departata, dar puternica, Romania a petrecut anii dintre razboaie incercand sa gaseasca un echilibru intre fascism, monarhie si absolutism, fara sa-l gaseasca.

Pentru a intelege Romania ca aliat trebuie sa amintim ca atunci cand Uniunea Sovietica a inceput contra-atacul de la Stalingrad, a lansat trupe contra Romaniei si Ungariei. Romanii au reusit sa se pozitioneze ca luptatori, murind pentru Germania, fiind masacrati de Sovietici. Aceste actiuni au dus la ocuparea Romaniei de catre Sovietici, romanii dezvoltand o strategie unica impotriva lor. Romanii si-au pastrat identitatea nationala si o politica externa independenta la un pret ingrozitor in libertatea personala si bunastarea economica. Asta, in timp ce Ungaria s-a revoltat contra sovieticilor si a fost zdrobita, iar Cehoslovacia a incercat sa creeze un regim comunist mai liberal, totusi loial sovieticilor, si a fost zdrobita si ea. Romania a construit un regim mai rigid si mai opresiv chiar fata de Uniunea Sovietica in acel timp. Sovieticii stiau ca NATO nu-i va invada, mai ales prin Romania, asa ca atata timp cat regimul romanesc ii tinea pe oameni din scurt, rusii puteau sa tolereze manevrele in politica externa.

Romania de astazi nu poate fi inteleasa fara sa-l intelegi pe Nicolae Ceausescu. Stalin si-a numit la putere in toate statele comuniste oameni scoliti la Moscova – cu exceptia Romaniei –Gheorghe Gheorghiu-Dej. Dupa moartea lui a venit la putere alt comunist roman – N. Ceausescu. Acest lucru a asemanat Romania cu Jugoslavia lui Josip Broz Tito in politica externa, dar a fost un cosmar in politica interna. Ceausescu a decis sa plateasca datoria externa nedorind sa-i fie dictata politica din cauza datoriei si a platit-o prin exportul tuturor produselor romanesti. Acest lucru a dus Romania la saracie lucie. Electricitatea si caldura erau lucruri rare, mancare nu se gasea intr-o tara care producea destula.

Securitatea, cu eficienta si brutalitate, a oprit orice revolta. Nimic nu lucra mai bine in Romania ca Securitatea. Un exemplu de eficienta se gaseste in cartea Hertei Muller, de origine romana, care a castigat Premiul Nobel in 2009, – The Appointment. Am citit cartea ca sa ma pregatesc pentru calatoria in Romania si am constatat ca nimic nu reusea sa rupa sufletul unui om mai bine ca Securitatea. Pretul pe care l-a platit Romania pentru autonomie a fost sa-si administreze pumni in fata mereu. Chiar si caderea regimului in 1989 a fost originala fata de celelalte tari vecine. Nu a fost nici o Revolutie de catifea, ci una sangeroasa, iar in final familia Ceausescu a fost executata, iar Securitatea s-a imixtat in societatea civila, fiind confundata cu o liberalizare de catre academicii din Vest si de catre reporterii acelui timp.

Romania a iesit din 70 de ani de catastrofe continue visand lucruri simple si neavand iluzii ca acestea vor fi usor de obtinut sau ca le vor putea controla. Ca toti vecinii lor, dar poate cu o intensitate marita, romanii au crezut ca salvarea lor sta in organizatiile Vestului. Daca li s-ar permite sa acceada in NATO si mai ales In UE, acestea vor avea grija de securitatea lor nationala, ca si de nevoile economice. Romanii au dorit sa devina Europeni pentru ca a fi  numai roman era periculos.

Cand ma gandesc la Romania imi vine in minte termenul „prizonier institutionalizat”. In SUA cand cineva sta in inchisoare prea mult devine „institutionalizat”, adica nu mai poate sa se imagineze traind independent, fara ca cineva sa-i spuna intotdeauna ce sa faca. Pentru Romania, independenta nationala a fost un proces de acomodare fata de natiuni si imperii mai puternice. Asa ca, dupa 1991, Romania a cautat pe altcineva careia sa i se subordoneze. Mai mult, Romania a atribuit acestor entitati – NATO si UE -puteri extraordinare. Odata intrata in ele totul va fi bine. Si pana recent asa a fost, in termenii nevoilor modeste ale unei victime istorice. Problema Romaniei este ca aceste sanctuare sunt in mare parte iluzorii. Se uita la NATO pentru aparare, dar NATO este o organizatie consensuala si un singur membru poate bloca orice decizie. Romanii par sa prefere iluzia confortabila.

In UE este o tensiune structurala adanca, sistemica. Principala putere economica este Germania, al doilea exportator mondial, cu o economie structurata in jurul acestor exporturi. In Romania, salariul scazut permite dezvoltarea economiei in jurul exporturilor. Dar Europa este dominata de o superputere in materie de export, iar Germania exporta in Romania, lasand prea putin spatiu aici pentru dezvoltarea economiei. In 2007, Romania a exportat bunuri in valoare de 40 mld.USD si a importat cca 70 mld.USD. In 2009, a exportat aceiasi 40 mld.USD, dar importul s-a redus la 54 mld.USD. 40% din comert este cu Germania, Franta si Italia, partenerii majori din UE. Dar Germania ramane principala problema pentru ca mare parte din exporturile catre Germania sunt dinspre companii proprietate germana, operand in Romania.

Dupa recesiune, economia Germaniei creste iar, in Romania – nu. Deoarece exista un sistem in care motorul principal este un exportator, acesta domina procesul de stabilire a regulilor si este greu pentru Romania sa profite de cel mai important activ – munca calificata si salarii relativ mici.

Asta se adauga legislatiei UE care trebuie implementata in Romania si care a fost gandita pentru tari dezvoltate, ceea ce nu este cazul Romaniei. Vorbind cu un antreprenor local despre legislatia romaneasca si cum se acomodeaza, nu am primit un raspuns clar sau mai degraba nu am inteles decat mai tarziu. Sunt legi si sunt relatii. Relatiile inlesnesc legislatia. In Germania asta s-ar numi coruptie. In Romania este supravietuire. In Romania, un antreprenor care respecta legislatia UE ar da faliment rapid. Poate ca Romania este corupta, dar legislatia UE impusa unei tari in curs de dezvoltare duce la evaziune ca unica strategie rationala.

Fiind parte din UE si NATO romanii tin departe demonii. Si asta reprezinta un punct de tranzitie in istoria Romaniei si afirmarea tarii ca apartinand unor institutii democratice. Presupun ca o balanta nefavorabila a comertului exterior si absenta unor garantii de securitate reale reprezinta un pret mic de platit. Nu sunt roman, asa ca nu pot simti increderea romanilor in aceste institutii de aici, din Brussels.

Romania, ca si celelalte state, au luat cunostinta de reintoarcerea Rusiei ca putere si asta ii ingrijoreaza, mai ales din cauza Moldovei, care a fost teritoriu romanesc, luat de Sovietici prin tratatul cu Hitler precum si alte parti de tara dupa al doilea razboi mondial. Daca la viitoarele alegeri din Moldova castiga comunistii, trupele rusesti vor fi la granita Romaniei. Oficialii romani poarta discutii cu NATO despre asta, dar Germania doreste o implicare activa a Rusiei in NATO si nu tensiuni intre NATO si Rusia. Europenii de Vest nu vor sa fie tarati intr-o paranoie hranita de strategii americani care doresc sa retraiasca Razboiul Rece.

Am aratat doua alternative oficialilor romani. Una este Intermarium – o alianta, poate in cadrul NATO, poate nu – cu Polonia, Slovakia, Ungaria, Romania si Bulgaria. Dar planificarea militara este un lucru, iar executia planurilor militare – altul. Romania este prinsa intr-o criza de achizitionare a avioanelor militare, cu trei alternative. Alta alternativa este cumpararea de nave pentru blocarea Marii Negre. Dar, pentru ambele alternative nu sunt bani.

Marea Neagra este o parte critica a realitatii romanesti, iar Turcia este a patra tinta de export pentru Romania si unul din partenerii majori care importa mai mult decat exporta din Romania. Turcia este o forta militara serioasa si chiar daca nu cauta o confruntare cu Rusia, nu este obedienta fata de aceasta. Si Turcia este membra NATO, ca si celelalte state pe care le-am mentionat, nu este nici o incompatibilitate intr-o strategie duala prin Intermarium si Marea Neagra.

In aceasta regiune frica de trecut domina inca, iar planificarea strategica si militara de tip american este indepartata. Romanii au iesit dintr-o lume a terorii, o parte construita de ei insisi. Pentru ei, a deveni european este o terapie si ceva care va pastra demonii afara din tara si din suflet. Dar cand traiesti cu memorii rele, traiesti cu umbrele realitatii.