Author: theophyle

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Robert Schwartz

A devenit “bon marché” să condamni Europa…

E la modă s-o critici pentru criză, pentru austeritate, pentru susţinerea lui Băsescu, pentru insensibilitate faţă de puciştii USL-işti şi Antenele lor. Să-i regreţi birocraţia, să înfierezi micimea de spirit a funcţionărimii ei, să te îngrozeşti de corectitudinea politică a elitei europene, care, din ură de sine, pare hotărâtă să-şi mutileze propriile tradiţii, să-şi distrugă propriile valori.

Există destule motive întemeiate de a se critica şi Europa şi Uniunea ei. De ani de zile, fascinată ca în faţa şarpelui de nietul rusesc şi de nu-ul chinezesc din Consiliul de Securitate al ONU, o Europă multilateralistă cu orice preţ stă cu mâinile în sân, asistând la masacrarea populaţiei civile siriene.

E vorba, să ne-nţelegem, de un război civil în care n-au fost ucişi opt oameni ci, până acum, optzeci de mii. Unde e supărarea fără margini a Europei pe Hosni Mubarak? Sau pe fostul preşedinte tunisian?

Nici în Libia europenii nu s-au înţeles. S-a spus atunci că n-ar fi fost timp spre a se ajunge la un acord. De-această dată timpul n-a lipsit, dar un consens care să pună capăt disputelor tot mai aprinse privind livrarea de arme opoziţiei siriene tot nu s-a realizat.

Cum şi politica UE faţă de China, care-i calcă în picioare pe tibetani, reprimă orice urmă de opoziţie şi-şi torturează disidenţii e “admirabilă, sublimă putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire”.

În schimb, după cum nota recent un observator, avem 28 de politici externe faţă de China: cea a Comisiei Europene, alături de ale celor 27 de state membre. Că regimul comunist de la Beijing profită abundent de pe urma dezbinării noastre se înţelege de la sine.

Lucrurile nu stau mai bine nici pe alt tărâm. Integrarea musulmanilor ori romilor emigraţi în vest e eşuat grav. Iar şomajul tinerilor europeni a atins îndeosebi, dar nu numai, în sudul continentului cote cu totul alarmante.

În răstimp, Uniunea nu se arată în stare nici să amelioreze situaţia în aceste domenii, nici să înţeleagă că sistemele democratice europene stau să explodeze din pricina ascensiunii extremismelor naţionaliste din ţările care se zbat în criză.

România, care potrivit experimentatului Comisar European pentru Energie, Guenter Oettinger, „nu prea mai poate fi guvernată”, nu face excepţie. Modul în care PSD a regizat debarcarea fostului executiv PDL-ist cu ajutorul unor proteste de stradă şi maniera în care USL şi-a însoţit puciul cu lozinci antieuropene şi ultranaţionaliste sunt indicii edificatoare.

Şi ele sunt la fel de îngrijorătoare ca recrudescenţa securismului ceauşist în România, cu tot cu susţinătorii lui din rândul presei oligarhilor ex-turnători şi al blogerilor securişti şi neolegionari, ori reescaladarea antisemitismului în Ungaria şi aiurea.

Avem deci multe motive să ne plângem. Sau chiar să ni se pară că e cazul să-i cântăm prohodul Europei. Dar ea n-a murit. Şi, dată fiind globalizarea, Uniunea pare unica noastră şansă de a ţine piept tăvălugului din Asia fără să ne pierdem nici şansele de libertate, nici pe-acelea de prosperitate. Integral la Deutsche Welle

Conflictul Siria – Israel: Bashar al-Assad vorbeşte despre o “presiune populară” de a se deschide frontul în Platoul Golan. Preşedintele sirian Bashar al-Assad a afirmat că în Siria există o “presiune populară” pentru deschiderea frontului din Golan cu Israelul, adăugând că va candida la alegerile prezidenţiale din 2014 “dacă poporul vrea acest lucru”, într-un interviu acordat televiziunii Al-Manar. “Există o presiune populară clară pentru a deschide frontul rezistenţei (împotriva Israelului) în Golan (…) Există mai mulţi factori, (între care) agresiunile israeliene repetate”, a declarat el pentru televiziunea deţinută de Hezbollah, făcând aluzie la raidurile israeliene asupra unor ţinte militare din apropiere de Damasc în ultimele luni. Platoul Golan a fost ocupat de Israel în 1967 şi de la acea dată nu mai sunt violenţe între cele două ţări, care au rămas teoretic în stare de război. Incidente minore au avut loc în Golan de la începutul conflictului din Siria. În timp ce trupele regimului duc o bătălie încrâncenată împotriva rebelilor, Assad denunţă “un război mondial condus împotriva Siriei şi a politicii de rezistenţă”, o aluzie la axa Siria-Iran-Hezbollah împotriva Israelului Preşedintele sirian, căruia opoziţia şi occidentalii îi cer să renunţe la putere, a declarat că nu va ezita să se prezinte la alegerile prezidenţiale din 2014, dacă poporul vrea acest lucru. “Această problemă va fi decisă la momentul dorit (…) dacă simt că există o necesitate de a mă prezenta drept candidat şi dacă simt că poporul vrea această candidatură, nu voi ezita să fac acest lucru”, a declarat el. “Dar dacă simt că poporul sirian nu vrea (…), nu voi candida”. În ceea ce priveşte proiectul de conferinţă de pace supranumit Geneva 2, pe care ruşii şi americanii încearcă să îl organizeze în iunie, el a declarat că orice acord între regimul său şi opoziţie va fi supus unui “referendum”. Opoziţia şi occidentalii “susţin că vor un Guvern de tranziţie, în care preşedintele să nu aibă niciun rol”, a declarat el. Dar “prerogativele preşedintelui sunt fixate prin Constituţie şi preşedintele nu îşi poate abandona prerogativele”. O schimbare “a Constituţiei presupune organizarea unui referendum popular (…) dacă ei vor să discutăm aceste lucruri, ele vor fi prezentate la conferinţă şi, atunci când şi dacă se va ajunge la un acord, îl vom supune referendumului”, a precizat Assad. În ceea ce priveşte livrarea de către Rusia a unor rachete sol-aer sofisticate S-300, el a recunoscut că regimul său a primit un prim lot. “Acordurile trecute cu Rusia nu au legătură cu criza (…) Toate acordurile trecute cu Rusia vor fi onorate, iar o parte dintre ele au fost deja, recent (…) noi şi ruşii vom continua să onorăm aceste acorduri”. Integral aduce Mediafax

R.Moldova are un nou guvern de centru-dreapta, condus de Iurie Leancă. Diplomatul Iurie Leancă a fost învestit joi în funcţia de prim-ministru al Republicii Moldova. Parlamentul de la Chişinău a votat joi seara, prin vot nominal, pentru învestirea guvernului care va fi condus de fostul ministru de externe. Pentru noul guvern au votat 58 dintre cei 101 de deputaţi de la Chişinău, după ce tot joi a fost constituită o nouă alianţă majoritară de centru-dreapta – Coaliţia Pro-Europeană. Opoziţia comunistă a părăsit şedinţa parlamentului înainte de procesul de vot şi a criticat cu duritate atât programul de guvernare, cât şi componenţa executivului, referindu-se în special la unii miniştri pe ale căror nume au fost deschise dosare penale. Aproximativ o treime dintre membrii noului guvern au fost schimbaţi, iar executivul îşi propune să continue procesul de integrare europeană a ţării. Noul guvern este rezultatul unor negocieri de lungă durată care s-au desfăşurat în contextul unei crize politice de proporţii în fosta coaliţie majoritară, Alianţa pentru Integrare Europeană. Una din marile provocări ale actualului executiv va fi continuarea negocierilor cu UE pentru semnarea Acordului de asociere, după ce tratativele au fost compromise din cauza crizei politice, existând riscul ca Republica Moldova să nu îl parafeze în cadrul summitului Parteneriatului Estic ce se va desfăşura în luna noiembrie. Programul de guvernare este alcătuit pentru o perioadă de aproximativ 18 luni, după care în Republica Moldova urmează să se desfăşoare alegeri parlamentare. Biografie: Iurie Leancă (49 de ani) este diplomat de carieră. Acesta a absolvit Institutul de stat pentru relaţii internaţionale de la Moscova, iar în perioada 1986-2001 a activat în Ministerul de Externe, fiind inclusiv ministru-adjunct în perioada 1998-2001. Ulterior, până în 2009, a fost vicepreşedinte al cunoscutei companii Ascom, condusă de miliardarul Sergiu Stati. În urma alegerilor din 5 aprilie şi 29 iulie 2009 a fost ales deputat, iar pe 25 septembrie 2009 a fost ales în calitate de vicepremier şi ministru al afacerilor externe şi integrării europene, funcţie pe care a deţinut-o până în prezent. La 25 aprilie a fost numit în calitate de prim-ministru interimar. Iurie Leancă este prim-vicepreşedinte al Partidului Liberal Democrat (centru-dreapta), condus de fostul premier Vlad Filat. Agerpres.

Cum reuşeşte Germania să aibă una dintre cele mai reduse rate ale şomajului din Europa: minijoburi plătite la oră. În Germania, cea mai mare economie europeană, una din cinci persoane angajate deţine un „minijob“, o formă de angajare plătită la oră prin care se câştigă până la 450 de euro pe lună, bani neimpozabili. Sistemul le permite angajatorilor din sectoare variind de la sănătate la retail să menţină scăzute costurile cu munca.   Dar salariile plătite pentru minijoburi sunt în general reduse, iar posturile nu oferă aceleaşi beneficii precum un loc de muncă normal, ceea ce determină criticii să spună că nu toţi salariaţii din Germania au parte de  performanţa economică a ţării, scrie The Wall Street Journal. Cu toate acestea, şomajul din Germania este la cel mai redus nivel de după reunificarea ţării. Adepţii minijoburilor argumentează că acestea oferă părinţilor care trebuie să stea acasă, pensionarilor şi studenţilor opţiunea legală de a câştiga bani scutiţi de taxe şi dau afacerilor posibilitatea de a ajusta forţa de muncă la nevoile lor. „Minijoburile sunt ideale pentru per­soanele care vor să lucreze doar un număr redus de ore pe săptămână sau lunar“, spune Oliver Stettes, analist la Cologne Institute for Economic Research. Posturile sunt atractive pentru sectorul serviciilor, deoarece le permit unor afaceri precum cele de retail sau restaurantele să facă faţă în perioadele aglomerate. „Este nevoie de mai mulţi oameni când vine ora prânzului, când este aglomerat. Atunci vin angajaţii pentru doar câteva ore şi ajută“, a explicat Stettes.   Criticii spun însă că aceste minijoburi ajută la lărgirea decalajului dintre săraci şi bogaţi  şi că duc la accentuarea sărăciei, ceea ce subminează contractul social care susţine economia socială de piaţă a Germaniei.   În timp ce pentru angajaţii cu normă întreagă cu câştiguri de top care contribuie la sistemul de siguranţă socială salariile au cres­cut cu 25% între 1999 şi 2010, pentru cei cu sa­larii modeste avansul mediu a fost de doar 7,5%. Luând în calcul inflaţia de 18% din această perioadă, salariile mici au scăzut semnificativ. Însă economia a crescut cu 13,5% în ultimul deceniu, ceea ce-i face pe mulţi germani să simtă că sunt lăsaţi deoparte în distribuirea bunăstării. Coaliţia de guvernare condusă de can­celarul Angela Merkel a majorat anul trecut limita până la care salarizarea minijoburilor este scutită de taxe de la 400 de euro la 450 de euro. Acest gen de loc de muncă a fost promovat cu intenţia de a-i oferi angajatului şansa unor venituri în plus sau şomerului posibilitatea an­gajării, însă cu timpul a început să înlocuiască posturile cu normă întreagă. Salariile  orare de obicei variază de la cinci la zece euro. Aproxi­mativ două treimi din ocupanţii minijoburilor nu au un alt loc de muncă. Numărul de minijoburi a crescut accentuat după reformele din prima parte a deceniului trecut, care au avut ca scop flexibilizarea pieţei muncii. Trendul pare să se fi stabilizat în ultimii ani. Ziarul Financiar.

Vladimir Putin, acuzat că ar fi deturnat 20 de miliarde de euro, bani destinaţi finanţării Jocurilor Olimpice din 2014. Aproximativ 23 de miliarde de euro destinate să finanţeze Jocurile Olimpice de iarnă din 2014 de la Soci au fost deturnate de preşedintele rus, Vladimir Putin şi oameni de afaceri, a denunţat joi liderul opoziţiei, Boris Nemţov. „Jocurile Olimpice de iarnă de la Soci s-au transformat într-o mare escrocherie“, scrie Boris Nemţov într-un raport redactat împreună cu Leonid Martiniuk, membru al mişcării de opoziţie Solidaritatea, citat de France Presse. Cei doi sunt de părere că între 19 şi 23 de miliarde de euro din cele 50 de miliarde de euro prevăzute pentru JO au dispărut. „Jocurile Olimpice sunt un proiect personal pentru Putin şi este clar că persoanele care au furat banii sunt apropiaţii aceluiaşi Putin“, scriu Nemţov şi Martiniuk în documentul citat. Construirea numeroaselor instalaţii şi complexe sportive a fost încredinţată unor firme care aparţin apropiaţilor lui Putin, subliniază raportul întocmit la finalul unei anchete care a durat şase luni. Fost vicepremier în timpul lui Boris Elţîn, Boris Nemţov a publicat şi alte rapoarte care urmăresc să denunţe corupţia şi cheltuielile extravagante ale lui Putin. Publicarea acestui raport a intervenit în aceeaşi zi în care preşedintele Vladimir Putin a prezentat torţa olimpică. Nici Kremlinul, nici guvernul rus nu au dorit să facă vreun comentariu în legătură cu acuzaţiile formulate de liderii opoziţiei. Jocurile Olimpice de iarnă de la Soci se vor desfăşura în perioada 7-23 februarie 2014. Aduce Adevarul.

Italia: Procesul negocierilor secrete dintre stat şi mafie. În Italia începe vineri un important proces, care încearcă să facă lumină asupra negocierilor secrete dintre statul italian şi mafia siciliană. Inițial, audierea din cadrul acestui important proces pentru judecarea presupuselor aranjamente secrete prin care politicienii italieni şi liderii mafioţilor din Sicilia au încercat să găsească, în anii ’90, o cale amiabilă de oprire a valului de violenţe, era prevăzută pentru începutul acestei săptămâni, pentru luni, însă a fost reprogramată pentru vineri. Amânarea a fost cauzată de judecător, care a solicitat mai mult timp pentru evaluarea noilor cereri de constituire a unor părţi civile. Ministrul de Interne de la acea vreme, Nicola Mancino, liderul mafioţilor, Toto Riina, deja încarcerat, dar şi fostul senator şi cofondator al partidului Forza Italia, al lui Silvio Berlusconi, Marcello Dell’Utri, se află printre primii zece acuzaţi. Aşa-zisul şef al capilor de la Cosa Nostra, Bernardo Provenzano, care se află în închisoare pentru alte crime, va fi judecat separat din cauza stării de sănătate precare. Tribunalul italian a cerut ca preşedintele Giorgio Napolitano să fie citat ca martor. Tot ca martor este citat Piero Grasso, actualul preşedinte al Senatului, fost judecător naţional antimafia. Acest proces mult-aşteptat, despre care jurnaliştii italieni vorbesc zi de zi, se doreşte a fi o ocazie pentru a face lumină asupra relaţiilor neclare dintre mafia siciliană şi autorităţile italiene, precum şi asupra atentatelor soldate cu moartea judecătorilor Falcone şi Borsellino. Potrivit acuzării, mai mulţi reprezentanţi ai Executivului de la Roma ar fi purtat negocieri secrete cu mafia, după asasinarea eurodeputatului creştin -democrat Salvo Lima în primăvara anului 1992. După atentatele cu bombă din acelaşi an, în care au fost ucişi judecătorii antimafia Giovanni Falcone, împreună cu soţia sa şi trei agenţi din escortă şi Paolo Borsellino, împreună cu cinci agenţi din escortă, contactele dintre oficiali şi mafia s-ar fi intensificat. Un intermediar al acestor discuţii a fost Vito Ciancimino, fostul primar al oraşului Palermo, care a decedat. Fiul edilului, Massimo, este în prezent acuzat de complicitate la asociere mafiotă. De intermedierea discuţiilor dintre stat şi mafia ar fi responsabili şi trei şefi din unitatea de elită a Carabinierilor, denumită Ros. Această “negociere” dintre stat şi mafia ar fi condus la un acord, prin care mafia s-a angajat să nu mai comită atentate, primind în schimb o ameliorare a condiţiilor de detenţie pentru cei 300 de mafioţi încarceraţi, reduceri ale pedepselor şi slăbirea presiunii din partea Poliţiei. În cadrul anchetei, au ieşit la iveală şi câteva interceptări ale conversaţiilor telefonice dintre preşedintele Giorgio Napolitano şi Nicola Mancino, ministrul de Interne de la acea vreme. Incidentul a fost închis, în urma distrugerii acestor interceptări, după ce Curtea Constituţională a dat câştig de cauză lui Giorgio Napolitano, cu motivaţia că şeful statului nu poate fi pus sub ascultare. RFI

In ultimul timp am observat ca nu trebuie sa fii neaparat la o varsta de cel putin 40 de ani ca sa ai un caracter de “miliţian”, probabil ca acest sindrom este genetic si este transmis prin genele educationale trecand barierele varstei. Acest sindrom nu este o chestie de afinitate politica, religioasa, sociala sau ocupationala. Poti fi un miliţian parlamentar, academician sau un miliţian popa, doctor, inginer, cizmar sau simplu un vecin miliţian. In ultimul timp am intalnit si o multitudine de miliţieni bloggeri.

Sindromul se manifesta aproape identic, bineinteles cu mici diferente dictate de educatia specifica a miliţianului respectiv. Am sa incep acest mic demers sociologic cu caracteristicele care pot fi definite ca numitor comun al tuturor categoriilor pe care le-am numit mai sus. Miliţianul trivialis (asta inceamna specia de baza, care poate fi denumita si comunis daca doriti) nu te cunoaste personal, dar stie cine esti, cu ce te ocupi, care sunt preferintele tale sexuale, politice si culturale. Miliţianul trivialis are cateva sub-specii. Prima ar fi Miliţianul patriot, care te considera un pericol la adresa natiunii numai pentru ca nu socializezi cu el, nu gandesti la fel si nici nu ai timp sa vorbesti cu el pe scari, in curte, tramvai sau oriunde-l intalnesti.

Miliţianul politic poate fi de tipul politicianului migrator, care desi ratat complet si azvarlit din orice partid, neales de nimeni niciodata in nici o functie, le stie pe toate, toti fiind nevolnici, el fiind singurul care detine adevarul total in toate domeniile. Miliţianul intelectual care-si revarsa insucesele proprii pe toata lumea fara sa-si atribuie nici o vina personala. Este veninos, impotriva tuturor si nu ar spune niciodata un cuvant bun despre nimeni, stie toate barfele despre toata lumea si le debiteaza cu convingerea ca sunt adevaruri profunde. Miliţianul evlavios este tipul din tramvai care face o duzina de cruci langa fiecare biserica si se uita la tine cu dispret ca tu nu faci la fel. In viata lui nu a deschis Biblia si sa nu vorbim de respectarea celor 10 porunci. In aceasta categorie poti include si popi care-ti vor face exact inventarul proprietatilor pentru a stabili exact pretul corect pe care trebuie sa-l platesti pentru botez, nunta, imormantare sau taxa pe locul de veci plus o sponsorizare, numita donatie, netrecuta pe chitanta.

In ultimul timp au aparut si miliţienii bloggeri, care vorbesc in lozinci si slogane si se supara pe tine foc deoarece nu esti democrat si nu le publici propaganda. Esti imediat categorisit securist, comunist, legionar, mason, jidan, bozgor sau mafiot, depinde de afinitatile personale ale fiecaruia.

Sa auzim de bine, ca de militienii astia nu mai scapam, chestie de traditie!

Slavii de vest sunt stramosii cehilor, polonezilor, slovacilor si sarbilor. Societăţile care alcatuiesc aceste popoare s-au dezvoltat de-a lungul liniilor vest-europene prin afilieri politice cu Imperiul Roman apusean. Slavii de Vest au cunoscut diviziuni culturale asemanatoare cu celelalte două grupuri principale slave: în timp ce slavii de est şi majoritatea celor de sud au fost convertiti la ramura Ortodoxă a Creştinismului, fiind cultural influenţati de Imperiul Bizantin, Slavii de Vest împreună cu partea vestica a slavilor de sud (croaţii şi slovenii) s-au convertit la romano-catolicism, prin urmare au intrat sub influenţa culturală a Bisericii Latine şi Europei occidentale.

Primele state slave din centrul si vestul Europei despre care avem surse scrise sunt: Imperiul Samo (623 – 658), Principatul Moraviei (c. 800- 833), Principatul Nitra (c. 800 – 833) şi Moravia Mare (833 – c. 907). Împeriul Samo se consolideaza intre anii 623 – 658, cand triburi slave conduse de Samo (Samo a fost la origine franc si s-a ocupat de negot) se rascoala împotriva avarilor; in urma acestei răscoale este întemeiat primul stat slav. În anul 631, la Wogastisburg, slavii îi înfrâng si pe Franci, devenind cel mai puternic stat din centrul si sudul Europei. Odata cu moartea lui Samo in 658 d.Hr, statul întemeiat de acesta se va destramă. Centrul Statului lui Samo s-a aflat în Vestul Slovaciei de azi. Un stat Slovac, cunoscut ca Principatul Nitra, a apărut in secolul VIII. Primul lui rege Pribina a consacrat în 828 prima biserica creştină de pe teritoriul Slovaciei. Împreuna cu Moravia învecinată a constituit nucleul Moraviei Mari (aprox 833). Acest stat a găzduit pe sfintii Chiril şi Metodiu prin anul 863 in perioada elaborarii alfabetului glagotic si traducerea Bibliei in Slavona.

In nord, triburile polone sunt unificate probabil pe la inceputul secolului al X-lea. Primul conducător istoric al Poloniei menţionat în documente a fost Mieszko I; el a fost botezat în 966, adoptând religia creştină catolică ca noua religie oficială a ţării, la care majoritatea poporului s-a convertit în cursul secolului următor. În secolul al XII-lea, Polonia s-a fărâmiţat în mai multe state mici, care au fost mai târziu prădate de armatele mongole ale Hoardei de Aur în 1241.

În 1320, Władysław I devine rege al Poloniei reunificate. Fiul său Casimir cel Mare reface economia Poloniei, construieşte noi castele şi câştigă războiul împotriva Ducatului Rus (Lvov devine oraş polonez). Sub dinastia Jagielonienilor, Polonia îşi construieşte o alianţă cu vecina sa Lituania. O epocă de aur survine în secolul al XVI-lea, în timpul Uniunii Lublin cu Lituania din Uniunea Polono-Lituaniană. Cetăţenii Poloniei se mândresc cu libertăţile antice şi sistemul parlamentar, deşi Szlachta a monopolizat multe din beneficii.

Ceho-Moravi
Imperiul Samo (623 – 658), Principatul Moraviei (c. 800- 833), Principatul Nitra (c. 800 – 833) şi Moravia Mare (833 – c. 907).

Teritoriul Cehiei se mărginea la vest şi sud-vest cu un lanţ muntos, denumit Pădurea Cehă, iar la nord-vest cu munţii Metalici. În această zonă ocupaţia economică principală a fost creşterea vitelor, completată de agricultură în zonele de şes. Descoperirile arheologice referitoare la secolul al VI-lea dovedesc că în Cehia şi Moravia se cultivau toate felurile de cereale, în special meiul, orzul. Obiectele găsite în săpături arheologice, datând din secolele VI-X, atestă folosirea unor mijloace perfecţionate pentru prelucrarea şi arderea lutului, precum şi trecerea la utilizarea roţii olarului. Apariţia timpurie a oraşelor cehe este legată de progresul meşteşugurilor şi comerţului, oraşele fiind la început aşezări întărite – gradî -, locuri destinate reşedinţei cnezilor.

Începând cu 531 dinspre vest au apărut, la graniţele acestui teritoriu locuit de uniunile de triburi ale slavilor ceho-moravieni, francii, iar partea de răsărit a intrat sub influenţa khaganatului avar, care îşi avea centrul în vestul Pannoniei. Uniunile triburilor ceho-moraviene au intrat la sfârşitul secolului al VI-lea sub influenţa francilor şi a avarilor, ajungându-se ca cele două puteri să intre în conflict direct pe teritoriul ocupat de acesti slavi. Începând cu secolul al VII-lea puterea avarilor a început să decadă şi în anul 623/624 s-a creat prima mare uniune a slavilor de vest, în fruntea căreia s-a aflat Samo. Una dintre menţiunile documentare cu referire la acest “cneaz unificator” este la cronicarul franc Fredegar, care şi-a scris cronica între 640-660, ce spune despre Samo că a fost un negustor franc ce s-a stabilit printre slavi, iar alta provine dintr-un izvor hagiografic, ce se referă al convertirea triburilor carantane şi care consideră că Samo a fost un slav. Oricare ar fi adevărul, sub autoritatea lui s-a aflat Cehia şi Slovacia de vest, o parte din Slovenia, Austria de est şi teritoriile până la Elba. Conform cronicii lui Fredegar, Samo a domnit 35 de ani, aproximativ până în 658/659, dar nu avem alte ştiri cu privire la evoluţia politico-socială a acestui prim stat al slavilor de apus, menţionându-se doar că, armata sa era formată din cete numite drujine, conduse de o aristocraţie militară.

Prin coroborarea informaţiilor privitoare la vecinii acestui stat se cunosc o serie de atacuri pe care longobarzii şi apoi francii le-au întreprins în cursul secolului al VII-lea. Cele mai periculoase au fost atacurile francilor din timpul domniei regelui Dagobert I (629-639), dar în urma unei victorii obţinută de ceho-moravieni în anul 631 la Wogastisburg, statul lui Samo a obţinut independenţa.

În prima jumătate a secolului al IX-lea, între Dunărea mijlocie şi cursul superior al fluviilor Elba şi Oder s-a format un întins stat al slavilor de vest, cnezatul Moraviei Mari cu reşedinţa la Velehrad. În aceeaşi perioadă a început şi activitatea de creştinare, prin misionarii catolici, a slavilor apuseni. Primul conducător al Moraviei Mari a fost Mojmir (818-846), care a reuşit să unească triburile slavilor moravieni şi slovaci sub autoritatea sa şi a destrămat alianţa îndreptată împotriva sa, alianţă a francilor cu cnezatul în fruntea căruia se afla cneazul Pribina din Nitra. Ca urmare a campaniilor militare din anii 833-836 Mojmir a anexat teritoriile cnezatului lui Pribina, care se refugiază la franci, fiind un permanent pericol pentru cnezatul moravian.

Ludovic Germanicul a reuşit să-l răstoarne pe Mojmir, profitând de dorinţa nepotului acestuia, Rostislav, de a ajunge la conducerea cnezatului, dar încercarea sa de a impune statului slav dominaţia germană şi de a răspândi credinţa creştină, prin misionari germani, a stârnit protestul slavilor moravieni şi în final chiar al cneazului Rastislav (846-870), care s-a răsculat împotriva regelui german. În încercarea de a contrabalansa politica de forţă a lui Ludovic Germanicul şi de a stopa expansiunea germană spre răsărit, Rostislav a pus bazele unei organizaţii bisericeşti moraviene şi astfel a încercat o apropiere politică de Bizanţ, solicitând misionari din imperiu care să definitiveze organizarea acestei biserici. În acest context au fost trimişi fraţii Constantin (Chiril) şi Metodiu care au contribuit de o manieră decisivă în crearea la aceste populaţii slave a unei biserici creştine de orientare răsăriteană. Urmaşul lui Rostislav, Svatopluc (870-894), deşi a obţinut puterea cu ajutorul lui Ludovic Germanicul, a păstrat independenţa cnezatului Moraviei Mari, consfinţită printr-un tratat datat în anul 874, cunoscut ca tratatul de la Forchheim. După acest moment autoritatea Moraviei Mari sa extins şi asupra Pannoniei, unde a domnit Pribina ca vasal al germanilor, dar şi asupra teritoriilor locuite de slavi pe cursurile Elbei şi Oderului. Sub urmaşii lui Sviatopluc, cnezatul Moraviei Mari va trece printr-o perioadă de lupte interne, care în majoritatea cazurilor au dus la separarea unor triburi slave, lucru ce a slăbit puterea militară a cnezatului şi în anii 905-906 Moravia Mare a căzut sub loviturile triburilor maghiare, ce au cucerit o parte a teritoriilor slovace. Din acest moment are loc separarea drumurilor slovacilor de cele ale cehilor, ultimii constituindu-se în cnezat separat de cel al Moraviei Mari.

Cnezatul slavilor cehi s-a format încă din secolele VII-VIII, dar a fost parte integrantă din cnezatul Moraviei Mari, procesul de separare etnică şi politică având loc la sfârşitul secolului al IX-lea. Cehii au ieşit din componenţa statului moravian cu zece ani înainte de destrămare şi sub cneazul Bratislav I au reuşit să facă faţă atacurilor maghiare. Boleslav I (935-967) şi Boleslav al II-lea (967-999) au finalizat acţiunea de constituire a statului ceh, prin anexarea teritoriului slavnicilor, ce aveau capitala la Libice şi a unei mari părţi din cnezatul moravian după bătălia de la Lech. La sfârşitul secolului al X-lea statul ceh şi cnezatul kievean au ajuns să aibă o graniţă comună, care a dus la strângerea relaţiilor politice între cele două state nou create şi cu tendinţe expansioniste în centrul şi estul Europei. Relaţiile politice au fost strânse şi ca urmare a unor căsătorii dinastice ce au avut loc între reprezentanţii ambelor curţi slave.

Bibliografie, note si citate:

Collins, Roger, Early Medieval Europe 300–1000. London: MacMillan, 1991.
Wallace-Hadrill, J. M. The Barbarian West. London: Hutchinson, 1970.
Zeno – Karl Pinter, I. M. Ţiplic – Popoarele Europei Centrale şi de Sud-Est  2004.

Etapa a saptea este reprezentata de aparitia comunismului si a fascismului. Revoluţia rusa din februarie 1917 a apărut aproape spontan când populaţia Petrogradului a participat la demonstraţii împotriva regimului ţarist din cauza penuriei de alimente din oraş. Erau de asemenea mari nemulţumiri datorită continuării implicării Rusiei în primul război mondial. Cum protestele creşteau în intensitate, diferiţi politicieni reformatori (atât liberali, cât şi radicali de stânga) au început să coordoneze diverse acţiuni. La începutul lui februarie, protestele au luat o turnură violentă când un mare număr de oraşe s-au revoltat şi au avut loc confruntări cu poliţia şi armata. Când mulţimea de soldaţi, încartiruiţi în capitala Rusiei Petrograd, a fraternizat cu protestatarii, s-a ajuns la revoluţie, care în cele din urmă a dus la căderea ţarului Nicolae al II-lea şi la un transfer al puterii aproape fără vărsare de sânge.

Al doilea moment este fara indoiala cel interesant pentru aceast articol – Revoluţia din octombrie 1917. A fost condusă de Lenin şi cel putin in sensul declarativ Revolutia din Octombrie trebuia sa se bazeze pe ideile lui Karl Marx. Ea a marcat începutul diseminării comunismului în secolul al XX-lea. A fost mult mai puţin extinsă decât revoluţia din februarie şi a fost victorioasă datorită activităţii susţinute de planificare şi coordonare. Pe 7 noiembrie 1917, liderul bolşevic Vladimir Ilici Lenin şi-a condus revoluţionarii de stânga într-o acţiune militară aproape nesângeroasă împotriva guvernului provizoriu socialist. ( Rusia mai folosea încă în acele vremuri calendarul iulian, aşa că data corespunzătoare era 25 octombrie).

Alegerile constituantei, prevăzute înca de guvernul Kerenski, au avut loc în noiembrie. Au fost primele alegeri libere din istoria Rusiei. Acestea au fost câştigate de socialiştii revoluţionari (menşevici), obţinând 380 de locuri. Bolşevicii au obţinut numai 168, pierzând clar alegerile. La alegeri au luat parte 14.700.000 de oameni. Bolşevicii nu au vrut să respecte rezultatul acestora şi pe 5/18 ianuarie 1918, sub conducerea lui Lenin, au dizolvat cu forţa Adunarea Constituţională. Acest act a reprezentat una din scânteile care au condus ulterior la lungul război civil.

Revoluţia din octombrie a încheiat faza revoluţionară începută în februarie, înlocuind prin forţă armată efemerul guvern democratic cu unul bolşevic dictatorial. Deşi mulţi bolşevici (precum Lev Troţki) sprijineau o democraţie sovietică, modelul ‘reformei de sus în jos . Stalin a ieşit invingător după ce a murit Lenin şi a obţinut controlul asupra URSS. Troţki şi sprijinitorii săi, ca şi mulţi alţi comunişti cu unele tendinţe democratice, au fost persecutaţi şi în cele din urmă băgaţi în închisori sau ucişi.

După octombrie 1917, mulţi eseri (socialişti-revoluţionari) şi anarhişti ruşi s-au opus bolşevicilor în soviete. Când acest procedeu a dat greş, ei s-au revoltat într-o serie de mişcări, chemând la o “a treia revoluţie”. Cele mai importante exemple au fost răscoala din Tambov (1919-1921) şi revolta din Kronstadt (în martie 1921). Aceste mişcări nu s-au bucurat de o conducere eficientă, au fost în cele din urmă zdrobite pe parcursul Războiului Civil. Victoria Revolutiei din Octombrie a avut ca rezultat constituirea Uniunii Sovietice. Aceasta a durat până la colapsul din 1991.

In acest moment nu pot sa nu fiu de acord cu parerile venerabilului Ion Iliescu care a sustinut (cel putin, post-factum) ca in Uniunea Sovietica, ca si de fapt in majoritatea “statelor socialiste”, comunismul si doctrina marxista au fost denaturate, transformandu-se in bazaconii, care nu au avut mai nimic in comun cu marxismul doctrinar. Din punctul meu de vedere, revolutia a fost declansata de serviciile secrete ale Imperiului German, intr-o tara exact opusa de ceea ce a prezis Marx – fara o clasa muncitoreasca puternica si aproape neindustrializata.

Doi ani mai tarziu, adica in 1919, este publicat in Italia “Manifestul Fascist.” Contrar opiniilor consacrate, fascismul italian, ca si cel german, se regasesc in stanga doctrinara. “Manifestul Fascist” (Il manifesto dei fasci di combattimento) a fost coneceput si publicat de liderul sindical Alceste De Ambris si de Filippo Tommaso Marinetti, devenit mai tarziu si ideologul miscarii fasciste. Mult mai tarziu (in 1932), va publica Benitto Mussolini eseul numit “Dottrina”, care va atenua tendintele de stanga initiale, promovate de sindicalistul Alceste De Ambris.

Din punct de vedere economic, fascismul promoveaza “corporatismul de stat”. Economie in care statul este mediatorul suprem intre toti componentii sociali, care fac parte din economia unui stat. Doctrina a fost formulata de sociologul, filozoful si economistul austriac Othmar Spann si preluata de Benito Mussolini si introdusa ca doctrina socio – economica a fascismului italian.

Ramasitele fascismului economic au supravietuit mult mai eficient comunismului pseudo-marxist. De fapt avem astazi doua exemple clare ale “corporatismul de stat” printre marile puteri ale lumii. Primul exemplu este Federatia Rusa, care a mostenit si unele aspecte politice ale fascismului, dar a mostenit in totalitate “corporatismul de stat”, prin care statul (sa zicem Putin, la ora actuala) hotaraste care este jocul si care sunt regulile lui.

O implementare poate putin mai diferita, dar la fel de asemanatoare ideilor lui Othmar Spann, o regasim in China moderna, care promoveaza un capitalism de stat sub acoperirea traditionala a unui partid numit comunist. Personal sunt convins ca Deng Xiaoping, fondatorul “socialismului cu caracteristice chinezeşti” şi a reformei economice din China, cunoscută ca “economia de piaţa socialistă”, a fost profund influentat de Othmar Spann, care a formulat teoretic si ideologic exact ceea ce se intampla astazi in China.

Vorbind despre Romania, nu pot sa nu recunosc ca perioada 1996-2000 a fost exact aceea in care ideile lui Iliescu, care conduceau spre un “corporatism de stat”, au fost demontate de caderea lui de la putere. “Nu ne vindem tara” a fost exact sloganul acestor ideologii si baza ideologica a democratiei originale. Unii vor spune ca am avut mare noroc, altii vor spune ca nu. In orice caz, nu ar fi avut nici o sansa in Romania. Simplu, nu avem stofa de chinezi.

“Geopolitical Journey: The Search for Belonging and Ballistic Missile Defense in Romania is republished with permission of  Stratfor.”

By George Friedman

During the Cold War, Romania confused all of us. Long after brutality in other communist countries declined, Romania remained a state that employed levels of violence best compared to North Korea today. Nicolae Ceausescu, referred to by admirers as the Genius of the Carpathians, ruled Romania with a ruthless irrationality. Government policies left the country cold and dark, and everyday items readily available just a few kilometers south in Bulgaria were rarities in Romania. At the same time — and this was the paradox — Romania was hostile and uncooperative with the Soviets. Bucharest refused to submit to Moscow, and this did not compute for many of us. Resistance to Soviet power, in our minds, meant liberalization, like what we saw in Hungary and Czechoslovakia. But not in Romania; Romania played a different game.

Romania is an inward-looking country that longs to be better integrated into the international system — a difficult posture to maintain. Each time I return to Romania, I watch this struggle unfold. If Bucharest was an exception in the Soviet bloc, it is now finding it much harder than countries such as Poland to adapt to Europe. For Romania, becoming normal means becoming part of Europe, and that means joining the European Union and NATO. The idea of not being fully accepted in Brussels creates real angst in Bucharest. When I point out the obvious difficulties affecting both institutions and suggest that membership may not be the best solution for Romania, I am firmly rebuffed. They remember something I sometimes forget: After the insanity of Ceausescu, they need to be European. No matter how flawed Europe is today, the thought of being isolated as they once were is unbearable.

The United States plays a unique role in the culture of countries like Romania. My parents in Hungary, the country next door to Romania, listened to Voice of America in 1944. When they heard of the Allied landing in Normandy, they thought they were saved from the Germans and Soviets. They were not, but it was the Americans — noble and invincible in their imaginations — in whom my parents placed their hope. Throughout the Cold War, Eastern Europeans listened to VOA and imagined liberation from the Soviets. When that liberation finally came in 1989, it was unclear whether and to what degree the Americans had precipitated the Soviet collapse. It remains unclear, but in Eastern Europe and in Romania, the concept of liberation is fixed, and despite all of their concern for the European Union, the United States remains the redeemer.

This region is perhaps the last place in the world where the United States is still seen as noble and invincible. Power is complex — the more of it you gain, the more ambiguous you become. For a growing power, there is a moment before the exercise of responsibility in which you appear perfect. You have not yet done anything that requires ruthlessness or brutality, but you have shown strength. That was the image of the United States during the two world wars. As the United States started to mature, the world discovered that power distorts even the best of wills. But in Eastern Europe, the original sense of the United States, though certainly tattered and somewhat worn by the complexities of real power, is still a moving force. In my view, the relationship between the United States and Romania needs to be nurtured, not through showcase projects of little impact but through a substantial development of economic and military relations. This might not sound glamorous, but it would address the national security interests of both sides.

Differing Perceptions

My view on Romania’s place in the world apparently does not sit well with NATO Secretary-General Anders Fogh Rasmussen and Romanian President Traian Basescu. My discussions with these leaders are a tale worth telling, since they have led me on a true geopolitical journey.

During my visit to Romania, I met with Basescu, Prime Minister Victor Ponta and other notables. I also gave a talk at the National Bank of Romania. During these meetings, I made arguments that are familiar to my readers. I argued that the post-Cold War world is over and that Romania needs to vastly lower its expectations as to what membership in the European Union would mean. I told Romanian leaders they should be relieved that Romania has its own currency. I also argued that NATO has neither a common intent nor the military capability to act jointly, since most of Europe’s militaries lack the ability to carry out sustained military operations. NATO is not an alliance but merely a grouping of countries — a coalition of the willing who for the most part, as seen in Libya and Mali, are not very willing.

I further argued that the Russians are not pursuing their national interests by military force. Rather, Moscow is taking advantage of the weakness of the European Union to foster a web of commercial relationships in the countries of old Eastern Europe, creating an economic fait accompli. It follows that Romania’s national security interests would be better served by U.S. investment — particularly in the strategic energy and mineral sector — than by reliance on the European Union or NATO.

The Romanians understand the weakness of these alliances. Yet for all of Europe’s disarray, Romania’s belief in Europe runs deep. Belief in a European economic bloc, and in a North Atlantic alliance that includes the United States, is a fundamental tenet of Romania’s political culture. Perhaps the biggest current concern for Romanian leaders, though, and one that dominated many of my conversations, is the development in Europe of a ballistic missile defense system.

The Full Spectrum of Military Support

The United States has allowed a missile defense program based in Europe to become the leading symbol of American commitment to the region. Eastern Europeans in particular see the basing of that system as a sign of American commitment, even if it is not specifically intended to shield the country in which it is based. The theory is that anywhere the United States sets up an installation, American troops will be there to protect it. Washington’s thinking on the defense shield has been in flux since the Bush administration. Evolving technology has opened the door for alternative basing, but the Romanians sense another reason for the shift: The Russians object deeply to the program. While their missiles could easily overwhelm the system, the Russians believe, along with Eastern Europeans, that the program is simply the first phase of American deployment along the frontiers of the Russian sphere of influence. The Americans have no wish to confront the Russians over what for Washington is a marginal issue, and they are constantly looking for ways out of the commitment.

This rattles nerves in the region, particularly as the European Union disintegrates. I argued that the missile shield should not be seen as the only measure of American commitment. Romania and other Eastern European countries certainly require substantial military support and assistance. But what they need are anti-air and anti-tank systems, air superiority fighters and logistics — and they need enough of these things to deal with more mundane but immediate national security threats. The missile defense system addresses one dimension of Romanian security, but it does nothing to address other, more salient dimensions.

I argued that Romania’s strategic focus ought to center on acquiring practical conventional systems that could deal with evolving threats. The United States should therefore not be judged by its commitment to missile defense but by its willingness to contribute to the full spectrum of Romania’s security needs. Likewise, NATO should not be judged by its commitment to missile defense but by its members’ willingness to collaborate and by their armed forces’ actual ability to do so.

Real and Perceived Threats

Rasmussen met with the Romanian president a couple of days after I was there, and apparently my views came up. In a public statement, Rasmussen said he disagrees with my assessment. He stressed that Romania will be protected against a potential missile threat and said NATO has adopted a phased adaptive approach to building a missile defense system, with the aim being to cover all populations in Europe and all NATO nations, including Romania. Rasmussen said he expects the third and final phase to be completed by 2018.

The problem with Rasmussen’s statement is that he assumes Romania faces a missile threat. Put differently, if I consider the full range of threats that Romania faces, missile attacks are not high on the list. Russia is not about to use them, and this system couldn’t block them. The Iranians don’t have a ballistic missile system yet, and an offensive option would far more effectively address a threat emanating from Iran. Essentially, missile defense projects spend huge amounts of money without addressing real Romanian national interests. These include internal security against non-state actors, border security and managing the future of Moldova in the event of destabilization in that country.

What interests me most about this exchange is that when I was asked about missile defense, I was not asked about NATO but about the United States. I was also not asked about a European missile shield but about the basing of a component in Romania. What the Romanians wanted was an American military facility in Romania, and they saw American redesigns that might eliminate such a facility as an abandonment of the United States’ commitment to Romania. Nevertheless, the Romanian president affirmed Rasmussen’s position and explicitly rejected mine.

Rasmussen is the head of NATO, an organization that has few significant projects underway — and this is a big one. Having someone assert that NATO’s centerpiece project ignores the broader requirements of Romanian national security will obviously irritate him, particularly since he knows that the missile defense shield, rather than being part of a NATO strategy, is a substitute for a NATO strategy. NATO has no real strategy right now because there is no political agreement on what that strategy ought to be.

The final argument I made to the Romanians was that only they can ultimately guarantee their national security. The United States can be pushed to participate in accordance with its strategic and economic interests, but it cannot be a substitute for Romanian forces protecting Romanian national interests. That was the way NATO worked during the Cold War, and that is the way it must work now. Only Romanian power can ensure the hard and multiple dimensions of Romanian national security. NATO or the United States can serve as the final recourse, but they cannot be the first option. Therefore, Romania ought to be pursuing support to enhance the basic, unglamorous requirements for adequate self-defense. Bucharest should not concern itself with the basing of a piece of advanced hardware designed for a single scenario if that comes at the expense of being able to handle many other scenarios. Europe as a whole might need missile defense, but Romania and its brother countries that have experienced Soviet occupation need other things far more.

We also discussed the Romanian interest in aligning with Poland and Turkey. These three countries share a history of facing Russian power. All three require and want to build strong commercial relations with the Russians, but they need to ensure that those commercial interests do not reduce national autonomy or undermine national interests. I have written in the past about the Intermarium — the alliance of nations from the Baltic to the Black Sea — and for the Romanians, Poland and Turkey are potentially important partners.

My argument against the land-based missile shield is not that it is an inherently bad idea, or that participating at the highest levels is not in the Romanian interest, but that NATO is currently incapable of addressing more pressing security requirements in the region, particularly security for the line that runs along Poland, Slovakia, Romania, Bulgaria and Turkey. This line represents the eastern frontier of the European peninsula today, and while every country must trade extensively with Russia, they must also be able to protect themselves. American dollars spent limiting Russian hard power in the region will do more to boost Romania’s interests than missile defense will, and this will also better align with the interests of the United States. In this discussion, NATO unfortunately does not play a significant role. While a substantial commitment to defend Romania might come from the United States, a regional grouping, whether inside or outside NATO, is first needed in order to create a framework for meaningful collaboration.

Developing a Crucial Relationship

The challenge facing Romania is to create an economic dimension to its political and military relationship with the United States. A multidimensional relationship is inherently more self-sustaining than simply a political-military relationship. The problem is not a lack of projects, of which potentially there are many. The problem is Romanian bureaucracy, which can be paralyzing. In economic relations, predictability, transparency and efficiency are essential. None of these exist in Romania. One of the points I made during the visit was that for Romania, reducing bureaucracy and increasing bureaucratic speed and predictability are matters of national security. The United States, like most countries, finds it easier to support countries where it has an economic interest.

Given the weakness of the European Union and the disarray in NATO, Romania needs to nurture its bilateral relations with the United States, and that requires moving beyond its relationships in Washington. Military affairs are discussed in Washington, D.C.; business is done in Seattle, Houston and Chicago. A geopolitical journey of the United States would begin by explaining the limits of Washington and the power that is present in other American cities. The Romanians must understand the United States as it is and understand that Washington’s commitment to a country increases with its business interests. If Romania wants closer military ties in the United States, rationalizing the rules on investment is far more important than missile defense.

It is not clear that the United States understands the strategic significance of Romania or the other Eastern European countries. It is not clear that Romania understands how the United States works or how to draw it into a strategic commitment. The United States spent the last half of the Cold War baffled by Romania, and Romania has spent the time since the fall of communism baffled by the United States. From where I stand, the conversation needs to move away from the American obsession with complex technology, NATO’s need for a project that seems significant without addressing serious risks and Romanian fears of exclusion from Europe. The United States and Romania must focus on cold calculations of national interest, including basic matters such as the sale of transport helicopters and the rapid processing of projects by ministries. If a missile defense system is developed along with these things, I have no objection. If it is built instead of these things, then we should all read histories of the Maginot Line.

Bună dimineata intr-o zi de joi. Administraţia Naţională de Meteorologie a emis, miercuri, o informare meteo conform căreia de joi de la ora 10:00 până vineri la ora 18:00 se vor produce grindină, ploi torenţiale şi vijelii. Cantităţile de apă vor depăşi local 25 l/mp. Joi, gradul de instabilitate atmosferică va creşte progresiv în toată ţara, începând din sud-vest şi se va manifesta prin înnorări temporar accentuate, frecvente descărcări electrice, ploi cu caracter torenţial, căderi de grindină şi vijelii. Astfel de fenomene vor fi mai frecvente şi mai intense în primele ore în regiunile vestice şi sud-vestice, apoi în sudul şi centrul teritoriului, urmând ca noaptea să se semnaleze cu precădere în partea de est. Cantităţile de apă vor depăşi local 25 l/mp. Temperaturile maxime vor fi de la 19…20 de grade în Banat până la 29 de grade local în Muntenia şi Moldova, iar cele minime se vor încadra în general între 8 şi 17 grade.

În Bucureşti, vremea va fi caldă, dar instabilitatea atmosferică se va accentua din a doua parte a zilei şi se va manifesta prin înnorări, averse, descărcări electrice şi intensificări ale vântului. Vor fi condiţii de vijelii şi căderi de grindină. Temperatura maximă va fi de 27…28 de grade, iar cea minimă de 14…16 grade.

Curs valutar BNR  valabil azi: 1 EURO = 4. 3497 RON; 1 USD = 3. 3743 RON; 1 EURO = 1. 2891 USD; Francul elvetian 3. 4763 RON. Gramul de aur 150.1954 RON.

Topul celor mai mari 100 de exportatori în 2012. Valorile sunt ţinute la secret. Cei mai mari 100 de exportatori trimit pe pieţele externe produse în valoare de 22- 23 de miliarde de euro pe an. Dacia, Rompetrol Rafinare, OMV Petrom şi ArcelorMittal Galaţi sunt cei mai mari exportatori români în 2012, potrivit datelor provizorii de la INS. Cât exportă însă fiecare dintre aceste companii este un mister, fără ca Guvernul să explice motivele pentru care nu se fac publice valorile de export ale celor mai mari jucători. „Companiile din topul celor mai mari 100 de exportatori acoperă, cu certitudine, între 50 şi 53% din exporturile totale ale României în 2012, care au ajuns la valoarea de 45 de miliarde de euro în 2012. Când am întrebat de ce sunt secretizate informaţiile privind valoarea exporturilor, mi s-a răspuns că este conform dispoziţiilor de la Finan­ţe“, a spus prof. dr. Cezar Mereuţă, cerce­tător în economie. Profesorul Mereuţă spune că, aşa cum Ministerul de Finanţe publică informaţiile din bilanţ pentru 400.000 de companii, la fel ar trebui să existe şi un site pentru cele 15.000 – 20.000 de companii exportatoare, care să conţină informaţii despre valoarea exporturilor, cifra de afaceri şi domeniul de activitate al companiilor. Există însă unele companii care fac publice informaţiile legate de export. Producătorul de electrocasnice Arctic, de exemplu, aflat pe locul 32 în topul exportatorilor, a avut exporturi de 193 mil. euro în 2012 (în creştere cu o treime). Şi producă­torii de componente auto fac cunoscute datele privind exporturile, având în vedere că multe dintre aces­te companii susţin că exportă integral produc­ţia din România, iar cifra lor de afaceri este publică. Ziarul financiar

Contractul cu Bechtel a fost reziliat. Cât are de plătit statul român companiei americane. Ministrul delegat pentru Proiecte de Infrastructură, Dan Şova, a declarat miercuri seara că a fost reziliat contractul cu Bechtel pentrul construirea Autostrăzii Transilvania, statul român urmând să plătească companiei americane 37,2 milioane de euro şi datorii de 50 milioane de euro. Premierul Victor Ponta a afirmat marţi că Şova a greşit anunţând presa că înţelegerea cu Bechtel pentru autostrada Transilvania va fi reziliată luni, 27 mai, arătând că acesta nu trebuia să spună nimic până nu încheia negocierile. “Cred că a fost prea transparent, că nu trebuia să vă spună nimic până nu încheia negocierea. Dacă v-a anunţat înainte să încheie negocierile, înseamnă că a greşit”, a spus Ponta jurnaliştilor, aflat la Brăila. Şova a declarat luni pentru Mediafax că rezilierea contractului este o chestiune de zile şi că mai sunt unele detalii de pus la punct în această perioadă. Joi, Şova, a declarat că luni, va fi reziliat contractul cu compania americană Bechtel privind construcţia autostrăzii Transilvania, tot atunci urmând să fie anunţată şi suma pe care o mai are de achitat statul către constructor. El a arătat atunci că sunt discutate ultimele detalii privind rezilierea acordului şi că suma despăgubirilor către Bechtel a fost deja stabilită, urmând să fie comunicată oficial luni. Mediafax.

Cum comentează Victor Ponta pe marginea documentului cu salariile din companiile de stat. Prim-ministrul Victor Ponta a declarat, miercuri seara, că în documentul dat publicităţii de Guvern nu se regăsesc salariile managerilor din companiile de stat, ci proiectele de bugete pentru anul 2013. „Mininstrul bugetului, dl. Voinea, ne-a propus bugetele pe 2013. Am cerut o situaţie pentru că fusesem informat că la Nuclearelectrica se propusese un salariu de 14.000 de euro şi mi s-a părut absolut incorect“, a explicat Victor Ponta, la RTV.  Întrebat care sunt şansele de concretizare, premierul a răspuns că, prin ordonanţa adoptată astăzi în şedinţa de Guvern, copiată din legea similară aplicată în Polonia, se introduc două criterii: un venit fix, care înseamnă maximum de şase ori salariu mediu pe ramura respectivă. Al doilea criteriu relevă faptul că, în baza contractelor de management, se pot acorda, în plus, bonusuri pentru îndeplinirea criteriilor de performanţă.  „Asta înseamnă că cine are acum salariul mai mic îl păstrează de trei ori sau de patru ori. Deci, nu este de şase ori o sumă fixă, ci este plafonul maxim. Cei care au 2.500 sau 3.000 nu vor avea creşteri de salarii“, a spus Ponta. Premierul a mai spus că, în principiu, ordonanţa se va publica mâine în Monitorul Oficial, iar de săptămâna viitoare va intra în vigoare. Potrivit datelor prezentate, cel mai mare nivel lunar al indemnizaţiei de manager este prezentat la CN Căi Ferate CFR SA, de 14.583 euro, şi la Poşta Română, de aproximativ 14.280 euro. Mai sunt prezentate indemnizaţii de manager de peste 11.000 euro în cazul Electrica, la circa 10.000 euro la Nuclearelectrica, Cuprumin, Tarom şi Romatsa, la 9.500 euro în cazul CFR Marfă şi 9.100 euro pentru CFR Călători, la peste 8.500 euro în cazul CN Imprimeria Română sau Electrrica Furnizare şi la peste 7.500 euro în cazul Administraţei Porturilor Maritime Constanţa. Integral in Adevarul.

PDL, bulversat de scandalul excluderilor. Pedeliștii trebuie să se decidă până luni ce fac cu Baconschi, Preda, Voinescu și Paleologu. De Daniel Funeriu au scăpat pentru că a demisionat. Degringolada continuă în PDL. Aflaţi pe lista excluderilor, Cristian Preda, Sever Voinescu, Theodor Paleologu şi Teodor Baconschi au împărţit partidul în două tabere, una cerând măsuri, alta recomandând prudenţă. Ieri, fostul preşedinte al PDL Emil Boc a reacţionat prudent în faţa scandalului din partid. Acesta s-a limitat la a transmite actualei conduceri că excluderile sunt soluţii extreme. „Eu nu am fost un fan al excluderilor din PDL şi am recurs la astfel de măsuri doar în anumite situaţii excepţionale. Excluderea din partid e soluţia extremă, până atunci trebuie să se apeleze la toate modalităţile amiabile necesare pentru păstrarea membrilor în interior”, a spus Emil Boc. El a mai recomandat conducerii PDL să analizeze fiecare caz în parte. Cu privire la demisia din PDL a lui Daniel Funeriu, fost ministru al Educaţiei în guvernul condus de el, Boc a comentat: „Un om care a promovat reforma educaţiei este un om valoros, dar în privinţa opţiunii personale nu comentez, este o decizie individuală, care are un aspect unilateral”. În aceeaşi notă, şi europarlamentarul PDL Monica Macovei, contracandidat al lui Vasile Blaga la şefia PDL, la alegerile din 23 martie, a criticat intenţia unor lideri democratliberali de a-i exclude din partid pe Paleologu, Preda, Voinescu şi Baconschi, ultimii trei – susţinători ai săi în cursa pentru şefia PDL. Integral in EVZ

Comisarul european Günther Oettinger: România, Italia şi Bulgaria sunt “aproape neguvernabile”. Reacţia României. Comisarul UE al Energiei, germanul Günther Oettinger, şi-a exprimat preocuparea că state precum Italia, România şi Bulgaria sunt “aproape neguvernabile”, Guvernul german negând ulterior că ar putea face o astfel de apreciere privind Italia, fără însă a retracta în privinţa României şi Bulgariei. “Mă îngrijorează că ţări precum Bulgaria, România şi Italia sunt, în mod fundamental, aproape neguvernabile”, a declarat germanul Günther Oettinger, conform publicaţiei Bild. Declaraţiile au stârnit un val de nemulţumire la Roma, presa italiană solicitând explicaţii din partea Guvernului german. “Nu veţi auzi niciodată aprecieri de acest fel referitoare la Italia din partea Guvernului german”, a dat asigurări, potrivit ziarului Il Sole 24 Ore, Steffen Seibert, purtătorul de cuvânt al cancelarului Angela Merkel. Presa italiană aşteaptă ca Oettinger să revină asupra declaraţiilor sau să demisioneze din funcţia de comisar UE al Energiei. În România, afirmaţiile atribuite lui Oettinger au provocat “surprindere”. Primul care a reacţionat a fost ministrul de Externe, Titus Corlăţean, care se declară “profund surprins” de caracterizarea pe care ne-a făcut-o comisarul german şi aşteaptă explicaţii oficiale până la noi declaraţii. “Cu privire la declaraţiile comisarului european Günther Oettinger din care a rezultat că România ar fi «aproape neguvernabilă», ministrul Afacerilor Externe declară: «Sunt profund surprins de remarcile făcute cu privire la România. Aşteptăm explicaţii oficiale, publice, convingătoare, înainte de a face orice alte comentarii»”, se arată într-un comunicat al MAE remis, miercuri, gândul.

Constituţie: Doi deputaţi liberali vor ca termenul “român” să nu mai fie folosit de minorităţi. Doi deputaţi PNL vor ca familia să fie definită ca uniunea dintre un bărbat şi o femeie, iar minorităţile să nu mai poată folosi în titulatură oficială termenul “român” sau derivate, relatează Mediafax. Mircea Dolha şi Grigore Crăciunescu au depus, miercuri, la Comisia de revizuire a Constituţiei un amendament prin care propun ca nici o minoritate, cu excepţia celor cu rădăcini comune şi atestate ştiinţific cu românii, să nu poată folosi în titulatura ei oficială termenul “român” sau derivate. Cei doi deputaţi liberali au precizat, miercuri, în conferinţa de presă în care au prezentat acest amendament, că propunerea lor îi vizează cu precădere pe romi. “Cel mai bun exemplu e cel al romilor, pentru că poartă foarte clar primele litere din cuvântul român, însă pot exista şi alte lucruri care să aducă deservicii originii române. Credem că trebuie să ne păstrăm neatinsă originea română, inclusiv ce ţine de românism. Pot apărea şi alte minorităţi care să se intituleze nu ştiu cum. Nu e normal să se denumeasă şi alţii cu derivate din acest cuvânt”, a spus deputatul PNL Mircea Dolha. Amendamentul depus de cei doi deputaţi are următorul cuprins: “Cu exepţia minorităţilor care au rădăcini comune atestate ştiinţific cu românii, nicio altă minoritate nu poate folosi în titulatura ei oficială termenul de român, derivate ale acestuia sau sonorităţi asemănătoare, care pot crea confuzie, inducând o falsă origine română”. Totodată, cei doi deputaţi au depus şi un alt amendament la Constituţie prin care propun ca textul actual “Familia se întemeiază pe căsătoia liber consimţită între soţi” să devină “Familia se întemeiază pe căsătoia liber consimţită între un bărbat şi o femeie”. “Amendamentul are un rol în ce priveşte viitorul familiei, al ţării, ca atare. E un amendament legat de morala creştină, de tradiţia poporului român, de ce caracterizează fiinţa poporului român. Recensământul făcut în România arată că peste 85% din cetăţeni sunt de origine ortodoxă, iar în religia creştină căsătoria între un bărbat şi o femeie e cea firească, normală”, a spus Grigore Crăciunescu.El a arătat că acest amendament este susţinut de 45 de alţi deputaţi PNL şi de doi deputaţi PSD, în timp ce celelalte sunt depuse în nume propriu. Integral in Romania Libera

Revizuirea Constitutiei. Casa Regala nu si-a gasit locul in legea fundamentala. Comisia constituanta condusa de Crin Antonescu a respins, in prima zi a lucrarilor, un amendament prin care se cerea recunoasterea, prin legea fundamentala, a rolului Casei Regale in dezvoltarea Romaniei. Propunerea a venit din partea deputatului PC Aurel Ionescu. Crin Antonescu, monarhist declarat, s-a vazut pus in fata unei dileme. Acesta a aratat ca, personal, impartaseste parerea colegului de la PC. Nu atat de tare, insa, incat sa voteze in favoarea ei, intrucat singurul vot in favoarea respectivului amendament a venit de la initiator. “Indoiala mea e una de natura cumva tehnica. In fond, e vorba de recunoastere istorica, daca actualizam, incep intrebarile – ce institutie e, care e pozitia ei?”, a explicat Antonescu. Comisia a respins si propunerea UDMR de eliminare a sintagmei “stat national” din articolul 1 din Constitutie. “Noi, pana la urma, ne-am propus sa adoptam un text de revizuire care sa si treaca de referendum. Daca umblam la articolul 1 sigur nu va trece de referendum”, a argumentat fara drept de apel senatorul PSD Toni Grebla. În pregătirea referendumului la viitoarea Constituţie, deputaţii au adoptat ieri proiectul care prevede reducerea pragului de prezenţă la referendum de la 50%, cât este în prezent, la 30%. În plus, proiectul mai prevede că referendumul este valid dacă pentru una dintre opţiuni se pronunţă 25% dintre alegători. Camera Deputaţilor este cameră decizională. PDL, PP-DD şi UDMR au anunţat că vor ataca legea la Curtea Constituţională. EVZ

Contracte pentru beizadelele directorilor de la Hidroelectrica. Sucursala Hidroelectrica Curtea de Argeş a fost căpuşată ani întregi de o firmă administrată de fiica directorului companiei de stat, Constantin Ivan. Adusă în pragul falimentului de contractele cu „băieţii deştepţi” ai energiei, Hidroelectrica primeşte ultimele lovituri de la firmele de casă controlate de familiile unor directori. Contractele încheiate cu acestea din urmă, deşi mici ca valoare, prin numărul lor foarte mare au pus umărul la intrarea în insolvenţă a producătorului naţional de energie. Sucursala Hidrocentrale Curtea de Argeş a fost căpuşată ani întregi de o firmă de apartament, care aparţinea fiicei directorului Constantin Ivan şi a fiului inginerului-şef  de la Uzina Electrică (UHE) Câmpulung Muscel, Nicolae Herişanu. Afaceri în familie În iulie 2005, fiul inginerului-şef al Uzinei Electrice Câmpulung Muscel, din cadrul sucursalei Hidrocentrale Curtea de Argeş, Adrian Herişanu (29 de ani) şi vecina sa de bloc, Elena Mădălina Nicolescu (42 de ani), au înfiinţat firma Prodenergo Service SRL Câmpulung. Nu întâmplător, obiectul de activitate al firmei este „producţia şi distribuţia energiei electrice”. Potrivit datelor de la Registrul Comerţului, o lună mai târziu, în septembrie 2005, în societate este cooptată şi fiica directorului Hidrocentrale Curtea de Argeş, Constantin Ivan. Asociaţii Prodenergo Service Câmpulung i-au cedat Caterinei Elena Ivan, care avea 19 ani la acea vreme, 33% din acţiunile firmei, dar şi funcţia de administrator. Din noiembrie 2005, Prodenergo Service SRL a început să primească pe bandă rulantă contracte de la Hidroelectrica SA. Cele mai multe, chiar de la Sucursala Curtea de Argeş, condusă de “tăticul” Constantin Ivan. O altă companie de stat care a dat numeroase contracte firmei Prodenergo Service a fost Romgaz SA. Integral in Adevarul.

Va urez o zi buna!

Soluţia Franţei şi Germaniei pentru combaterea şomajului în zona euro: creditele ieftine acordate companiilor. Ministrul german de Finanţe Wolfgang Schaeuble, omologul său francez Pierre Moscovici şi Werner Hoyer, preşedintele Băncii Europene de Investiţii (BEI), au semnalat în timpul unei întâlniri la Paris costul ridicat de finanţare din sudul Europei, care este un obstacol pentru redresarea economică. “O firmă mică sau mijlocie din Italia sau Spania nu finanţează o investiţie la aceeaşi dobândă ca o companie germană. Canalele de finanţare nu funcţionează”, a spus Moscovici. Schaeuble a spus la rândul său că şomajul în rândul tinerilor, în sudul Europei, subminează unificarea europeană.   Preşedintele francez Francois Hollande şi cancelarul german Angela Merkel au promovat idei diferite referitoare la soluţiile de relansare a creşterii în zona euro, liderul de la Paris cerând mai puţină austeritate, iar cel german o reducere a datoriilor şi a deficitelor bugetare, însoţită de reforme pe piaţa muncii, pentru stimularea angajărilor.   Guvernul german a indicat însă că intenţionează să prezinte un proiect comun cu Franţa, pentru stimularea înfiinţării de locuri de muncă pentru tineri, cei mai loviţi de recesiune.   Propunerile ar putea include împrumuturi de până la 70 de miliarde de euro pe an, în următorii trei ani, destinate combaterii şomajului, prin intermediul BEI, a spus Hoyer într-un interviu acordat publicaţiei Bild. Luna trecută, Germania a anunţat un program de susţinere a finanţării companiilor mici şi mijlocii din Spania.   Potrivit Der Spiegel, planul implică împrumuturi ale băncii germane de stat KfW către bănci din sudul zonei euro, în încercarea de reducere a costurilor de creditare ale companiilor.   “Aproape 6 milioane de tineri nu au loc de muncă. Aceşti oameni tineri au nevoie acum de răspunsuri”, a afirmat ministrul german al Muncii, Ursula von der Leyen, la televiziunea ARD. Comisia Europeană a estimat la începutul acestei luni că economia zonei euro se va contracta probabil în 2013 pentru al doilea an consecutiv, iar şomajul va urca la nivelul record de 12,2%.Şomajul în rândul tinerilor de până la 25 de ani a atins în zona euro 24% în martie, potrivit datelor Eurostat. În Spania şomajul afectează 55,9% dintre aceşti tineri, în Portugalia 38,3%, în Italia 38,4%, iar în Franţa 26,5%. Aduce Ziarul financiar.

Un consilier economic al lui Medvedev a fugit din Rusia pentru a evita o inculpare. Un consilier economic al premierului rus Dmitri Medvedev, Serghei Guriev, care este şi rector al Noii Şcoli Economice din Moscova, a fugit din Rusia pentru a evita o posibilă inculpare într-un caz penal, au declarat două surse apropiate situaţiei. Procuratura l-a interogat pe Guriev ca martor şi a percheziţionat universitatea, potrivit Bloomberg. Institutul este investigat pentru că ar fi primit fonduri de la fostul miliardar Mihail Hodorkovski, potrivit unei a treia surse. Guriev a spus într-un email că se află în afara Rusiei, fără să comenteze în privinţa anchetei penale. El a fost interogat în urmă cu o lună într-un caz legat de Yukos, grupul petrolier care a fost deţinut de Hodorkovski, a declarat Svetlana Petrenko, purtător de cuvânt al Comitetului pentru Investigaţii. În ultimele şapte luni, trei miniştri ai guvernului Medvedev au fost demişi sau au demisionat, cel mai recent caz fiind cel al vicepremierului Vladislav Surkov. Anunţul privind demisia lui Surkov a avut loc la câteva zile după ce acesta a criticat public o investigaţie penală legată de utilizarea fondurilor de stat la centrul tehnologic Skolkovo. Guriev, consilier economic în guvernul Medvedev, în vârstă de 41 de ani, şi-a retras nominalizarea sa ca membru al consiliului de supraveghere al băncii de stat Sberbank. El a precizat că a luat decizia din motive personale, fără legătură cu Sberbank. Guriev a demisionat totodată şi din funcţia de rector al institutului economic din Moscova, a relatat Interfax. Hodorkovski, în vârstă de 49 de ani, a fost la un moment dat cel mai bogat om din Rusia iar în prezent execută o pedeapsă de 13 ani de închisoare, pentru fraudă, evaziune fiscală şi tranzacţii ilegale cu petrol. El susţine că a fost condamnat din cauză că a finanţat partidele de opoziţie în timpul preşedinţiei lui Putin. Kremlinul respinge aceste acuzaţii.Yukos a fost vândut pe bucăţi, cea mai mare parte grupului Rosneft, pentru acoperirea unor taxe restante de zeci de miliarde de dolari.Un oficial guvernamental a declarat că Guriev a ajuns în centrul atenţiei pentru că a colaborat pe teme economice cu liderul opoziţiei, Alexei Navalni, care riscă 10 ani de închisoare din cauza acuzaţiilor că ar fi fraudat o companie forestieră cu 16 milioane de ruble (508.000 dolari). Navalni neagă toate acuzaţiile.Aduce Mediafax. Original Bloomberg

Smithfield a fost preluată de o companie chineză pentru 4,72 miliarde de dolari. Shuanghui International Holdings Ltd., cel mai mare producător chinez de carne de porc, a convenit miercuri preluarea companiei americane Smithfield Foods (prezentă şi în România din anul 2004 când a achiziţionat fostul combinat Comtim din Timişoara) pentru 4,72 miliarde dolari, transmite Bloomberg. Acţionarii Smithfield Foods vor primi 34 de dolari pe acţiune, o primă de 31% faţă de preţul de 25,97 dolari înregistrat marţi seară de titlurile Smithfield. Tranzacţia ar urma să se încheie în a doua jumătate a anului. Consiliile de Administraţie ale celor două companii au aprobat în unanimitate tranzacţia, care are însă nevoie şi de aprobarea acţionarilor Smithfield. De asemenea, tranzacţia ar urma să fie investigată de Comisia pentru investiţii străine în SUA, având în vedere că valoarea totală a tranzacţiei, 7,1 miliarde de dolari inclusiv datoriile Smithfield, este cea mai mare preluare a unei companii americane de către o companie chineză. ‘Această tranzacţie păstrează vechiul Smithfield, doar cu mai multe oportunităţi şi noi pieţe’, a declarat directorul general de la Smithfield, Larry Pope. ‘Aceasta nu este o strategie pentru a importa carne de porc din China în SUA ci pentru a exporta America în lume’, a adăugat Pope. Shuanghui are 13 facilităţi şi produce peste 2,7 milioane tone de carne pe an. Potrivit acordului convenit, nu vor avea loc închideri de facilităţi Smithfield, actuala echipă managerială va rămâne în funcţie iar de asemenea firma chineză va onora toate acordurile colective cu angajaţii Smithfield. Compania are aproximativ 46.000 de angajaţi. În România, Smithfield Ferme este o companie de producere în sistem integrat a suinelor, care îşi desfăşoară activitatea în regiunea Banat, din anul 2004, şi care este parte a Smithfield Foods, cea mai mare companie de creştere a porcinelor şi procesare a cărnii de porc din lume. Agerpres

Criza din Siria: Statele Unite „cer retragerea imediată“ a Hezbollah. Statele Unite au cerut miercuri ca miliţia şiită libaneză Hezbollah să se retragă „imediat“ din conflictul din Siria, în special de pe frontul oraşului strategic Qousseir. „Condamnăm  declaraţiile şefului Hezbollah, Hassan Nasrallah, confirmând rolul activ al militanţilor săi în luptele de la Qousseir şi în altă parte în Siria. Aceasta este o escaladare inacceptabilă şi extrem de periculoasă“ a conflictului, a declarat Jennifer Psaki, purtător de cuvânt al Departamentului de Stat, citată de agenţia France Presse. „Cerem ca Hezbollah să-şi retragă imediat luptătorii din Siria“, a insistat oficialul american al cărui guvern consideră că grupul libanez este o organizaţie teroristă. Trupe de elită siriene şi combatanţi ai Hezbollah i-au încercuit miercuri pe rebelii sirieni retraşi în nordul Qousseir. În acelaşi timp, Consiliul ONU pentru Drepturile Omului la Geneva a adoptat o rezoluţie care condamnă intervenţia „combatanţilor străini“ alături de forţele Damascului la Qousseir, dar fără a numi în mod explicit grupul şiit libanez. Psaki a exprimat din nou îngrijorarea autorităţilor americane cu privire la „ameninţarea extrem de periculoasă“ reprezentată de conflictul din Siria asupra „stabilităţii Libanului“ la frontieră, în ziua următoare morţii a trei soldaţi libanezi. Adevarul.

China şi SUA, în război cibernetic total. SUA şi China sunt tot mai implicate într-un război digital, ale cărui detalii apar în rapoarte secrete dezvăluite de presă. Armata chineză va testa, luna viitoare, noi tipuri de forţe de luptă, între care unităţi ce utilizează tehnologie digitală, pentru adaptarea la războiul informatizat. Va fi primul exerciţiu în care se vor folosi unităţi digitale, forţe de operaţiuni speciale, aviaţie militară şi forţe de reacţie electronice. Exerciţiul va avea loc în la cea mai mare bază de antrenament din China, Zhurihe. Pe de altă parte, preşe dintele american Barack Obama va discuta aspecte legate de securitatea cibernetică, în timpul unei vizite pe care o face omologului său chinez, Xi Jinping, săptămâna viitoare în California. Un alt scandal legat de piraţii informatici chinezi s-a declanşat luni, când televiziunea publică australiană a anunţat că planurile noului sediu al serviciilor secrete ar fi fost furate de chinezi. Guvernul australian a refuzat să confirme informaţia, iar Beijingul a pus sub semnul întrebării sursele postului de televiziune şi a apreciat că este „foarte dificil de identificat originea atacurilor”. Guvernul chinez a dezminţit, în mod repetat, de-a lungul timpului, că ar fi implicat în atacuri cibernetice. Un raport al comisiei de informaţii a Congresului SUA aprecia, la sfârşitul lui 2012, că tehnologiile companiei chineze Huawei, precum şi cele ale concurentului său chinez, ZTE, ar putea fi utilizate pentru a submina securitatea Statelor Unite. Spionajul informatic este practicat de toate ţările, declara şeful de la Huawei, John Suffolk, adăugând că guvernele au făcut asta dintotdeauna. „Nu cred că e cineva surprins că un guvern încearcă să fure informaţii de la altul”, a mai spus expertul britanic. Integral aduce EVZ

Franţa, ce grand malade ? Comisia Europeană a anunţat miercuri 29 mai că va acorda Franţei, a doua cea mai mare economie a zonei euro şi Spaniei, a patra cea mai mare, doi ani suplimentari pentru a-şi aduce deficitele bugetare sub plafonul UE de 3% din PIB. Franţa este însă cea care îngrijorează acum Europa într-o măsură importantă. Eforturile importante făcute de autorităţile franceze servesc drept gir pentru această amânare de doi ani. O nouă traiectorie franceză a fost fixată, ea va reduce deficitul public la 3.9% în 2013, la 3.6% în 2014 şi în fine la 2.8% în 2015. Iată prima recomandare din cele sase formulate acum. Reducerea costului muncii (taxe patronale, nivele de salarizare) trebuie să devină efectivă. Comisia Europeană subliniază necesitatea reducerii costurilor patronale. Urmează susţinerea competitivităţii întreprinderilor mici şi mijlocii, prin dezvoltarea capacităţii lor de a exporta şi de a inova. La fel, trebuie sporită competitivitatea serviciilor , mai ales a celor aşa numite « reglementate » pe care le prestează avocaţii, veterinarii, notarii, şoferii de taxi, etc. Simplificarea fiscalităţii este şi ea necesară şi în fine trebuie aplicat acordul privind piaţa de muncă. Acesta, deja adoptat în Franţa, ar trebui să permită o mai mare supleţe a pieţei de muncă. Ideea este o mai mare capacitate de adaptare la condiţiile economice, în timp real. S-ar putea spune că ideea este de a facilita angajarea dar cei care critica in Franţa acest acord spun că asta ar facilita şi concedierea. Iata nodul problemei : cum un angajat este cu greu concediat in Franta din cauza multiplelor protectii sociale existente, aceasta descurajează patronii sa facă noi angajari. Acelaşi acord ar trebui să evite fragmentarea actuală a pieţei de muncă franceze unde tinerii şi seniorii se confruntă cu ţomajul de lungă durată. RFI

Comisarul european pentru Energie consideră România o ţară neguvernabilă. Oettinger: UE este în pragul eşecului iar unele ţări, ca România, aproape nu pot fi guvernate. “Mă îngrijorează ţări care, fundamental privind, sunt pur şi simplu aproape neguvernabile: Bulgaria, România, Italia”, a declarat comisarul european pentru Energie, Günther Oettinger, relatează cotidianul german Bild, citând din discursul susţinut de politicianul german creştin-democrat cu ocazia unei întâlniri a Camerei de Comerţ şi Industrie Germania-Belgia-Luxemburg.Comisarul european trage un semnal de alarmă, comentează cotidianul german de mare tiraj, Oettinger avertizând că, în Europa, prea multă lume crede că lucrurile sunt în regulă, când, de fapt, Uniunea este un caz clar de instituţie ce trebuie radical restructurată. Chiar la Bruxelles, a completat în discursul său demnitarul comunitar, “adevărata dimensiune a problemelor nu a fost identificată”. În loc să se preocupe de propria-i criză, Uniunea s-a comportat ca o asociaţie de binefacere pentru restul lumii, a punctat Oettinger.Dincolo de cele trei state europene neguvernabile, la care a făcut referire, comisarul pentru energie a mai exprimat, conform ziarului citat, îngrijorări şi cu privire la situaţia economică precară a Franţei, ţară “zero pregătită” pentru reformele pe care trebuie să le întreprindă – dar şi faţă de manifestările eurosceptice din ce în ce mai pregnante în unele ţări cum ar fi Marea Britanie. În privinţa Franţei, Oettinger a apreciat că are nevoie de un program de genul Agendei 2010, proiectul de guvernare cu efect mediu lansat de fostul cancelar social-democrat al Germaniei Gerhard Schröder, în baza căruia Republica Federală a reuşi să îşi asaneze economia în aşa fel încât aceasta să parcurgă cu minime suferinţe cea mai recentă criză. Despre Germania în sine, în schimb, creştin-democratul Oettinger a apreciat că se află la apogeu şi nu mai are putere de creştere. Pentru această prognoză, comisarul european a luat în calcul o agendă politică greşită a Berlinului: temele importante, a sugerat Oettinger, sunt altundeva, nu în banii pentru creşterea copiilor, cota de femei în administraţia afacerilor sau nivelul salariului minim.Oettinger, adaugă Bild, a avut câteva comentarii de făcut şi pe subiectul “gaze de şist”: în vreme ce în Germania se cere în instanţă interzicerea exploatării acestora (aşa numitul “fracking”), Berlinul importă combustibilii Moscovei fără să îşi pună vreo problemă referitoare la protecţia mediului în Rusia. “Aşa ceva numesc eu ipocrizie”, a precizat comisarul european, conchizând: “Dacă nu vrei să zbori din cursa globalizării trebuie să accepţi anumite riscuri”. Deutsche Welle

Redactat de @Cetatean

La  data de 29 mai 2013, USL a reusit, in Camera Deputatilor, sa revolutioneze stiinta Dreptului si sa stabileasca faptul ca “majoritatea” este cuantificabila la nivelul poporului suveran mentionat de Constititie in articolul 2, alineatul (1) cu ajutorul unui prag de valabilitate a referendumului de doar 30%.

Se deschide o noua era in dreptul constitutional romanesc, aceea in care 50%+1 nu mai reprezinta majoritatea. In locul acestei “desuete” majoritati matematice, a aparut “majoritatea” marca USL: 30%. La nevoie, va aparea si majoritatea 25%, 15% si, de ce nu, 1%, daca asa stabileste Parlamentul Infractorilor.

Fata de cele intimplate in Parlamentul Infractorilor pe data de 29 mai 2013, Comunitatea Politeia reactioneaza ca si pana acum, prezentand un punct de vedere oficial sub forma procedurii Amicus Curiae care este adresata tututor cetatenilor cu drept de vot din Romania, cu rugamintea de a fi descarcata, imprimata, semnata si faxata sau trimisa postal la Curtea Constitutionala (aveti aici adresa de contact ) in vederea intaririi unei eventuale contestatii scrise/depuse de deputatii PDL-PPDD.

Surse politice spun ca deputatii PDL au strans semnaturile deja, insa putem paria sau ca nu au formulat inca o sesizare oficiala, sau ca o vor formula in maniera cunoscuta: fara suficienta forta juridica.

Pentru a nu lasa suveranitatea reala a poporului sa fie batjocorita de infractorii din USL, Comunitatea Politeia avanseaza propriile argumente juridice si declara ca este de acord ca acestea sa fie preluate de orice cetatean al Romaniei si trimise in nume propriu pe adresa Curtii Constitutionale.

Avem datoria sa ne aparam suveranitatea de incercarea Parlamentului de a o confisca si de a ne face cadou o Constitutie “revizuita” cu voturile stranse in numar record doar in judetul lui Dragnea!

“Dar cum nu socotiți dumneavoastră că patria se cheamă poporul, iar nu tagma jefuitorilor!” (Tudor Vladimirescu)

DOMNULUI AUGUSTIN ZEGREAN,
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

Stimate Domnule Preşedinte,

In temeiul art.14, art. 18 alin (1) si art. 28 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, înaintăm onoratei Curți prezentul punct de vedere formulat sub forma procedurii

AMICUS CURIAE

referitor la legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.3/2000 privind oganizarea şi desfăşurarea referendumului.

Suplimentar față de cele menționate în sesizarea oficială înaintată de un grup de deputați în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie și ale art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, avansăm un punct de vedere care se referă la prevederile menționate în sesizarea oficială și care nu pot fi disociat de acestea.

Considerăm că legea criticată în sesizare este neconstituțională, întrucât articolul nr.1, punctul nr. 1 al legii, adoptat în forma: „La articolul 5, alineatul (2) va avea următorul cuprins: „(2) Referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puţin 30% din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente”,

încalcă prevederile următoarelor articole din Constituția României:

– art. 1 alin. (3) si alin.(5),
– art. 2 alin. (1) și alin. (2)
– art. 81 alin. (1) si (2)
– art. 147 alin. (4)

In fapt: legea referendumului a suferit numeroase modificări in ultimii ani, cele mai multe dintre acestea fiind adoptate în vederea sau în cadrul procedurii de suspendare a Preşedintelui României (atât în anul 2007, cât și în anul 2012).
Aceste modificări au vizat articolul 10 din legea privind oganizarea şi desfăşurarea referendumului, încercându-se stabilirea unor condiţii derogatorii de la majoritatea absolută instituită de articolul 5, alineatul (2), care prevede că “Referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente”.

De data aceasta, prin legea adoptată de Camera Deputaţilor la data de 29 mai 2013 in calitate de camera decizională, se urmăreşte modificarea condiţiei generale de valabilitate a oricărui tip de referendum (fără a face vreo distincţie intre referendumul de revizuire a Constituţiei, cel de demitere a Preşedintelui României sau cel iniţiat de Preşedintele României). […]

Intregul text inaintat Curtii Constitutionale a Romaniei – Amicus Curiae – Politeia