Deja nu ma mai surprinde cand cei 8 Nazguli de la CCR scot niste motivari ale unor decizii controversate prin care isi rastoarna propria jurisprudenta de ani de zile sau inventeaza distinctii prin care acorda Supremului Organ competente, drepturi si prerogative pe care aceasta nu le are, prin Constitutie.
Decizia 430/2017 (publicata ieri) privind “comisiile de ancheta” ale Supremului Organ este una dintre acestea. Putina lume stie, insa unele dintre primele decizii ale Curtii Constitutionale s-au referit la exact principiul sparatiei si echilibrului puterilor in stat.
“Orice dispoziție regulamentară care ar implica posibilitatea citării unui judecător în fața unei comisii parlamentare de anchetă încalcă evident dispozițiile constituționale care stabilesc, chiar dacă implicit [era vorba de Constitutia din 1991, n. Cetatean], separația puterilor în stat și, desigur, independența judecătorilor și supunerea lor numai legii. De asemenea, citarea unui cetățean în fața unei comisii parlamentare, ca martor sau în orice altă calitate, contravine dispozițiilor constituționale privind libertățile cetățenești și justiția. Desigur, nimic nu împiedică comisiile parlamentare să invite anumite persoane pentru a da relații în legătură cu obiectul anchetei” (Decizia 45/1994, confirmata si prin Decizia 46/1994).
In Decizia 430/2017, Curtea nici macar nu a mentionat cele doua decizii din 1994, desi acestea constituiau varful de lance al obiectiei de neconstitutionalitate la adresa noului regulament al Supremului Organ (Parlamentul). Darmite sa le ia in considerare sau sa le rastoarne printr-o contra-argumentatie!
In schimb, a dat curs unei lungi litanii despre prerogativele parlamentului si comisiilor sale(citez)
Parlamentul care exercită suveranitatea naţională [art.2 alin.(1) din Constituţie], fiind ales de către cetăţeni, drept pentru care este organul reprezentativ suprem al poporului român [art.61 alin.(1) din Constituţie] … Curtea reţine că scopul anchetei parlamentare nu este acela de a verifica numai aspecte care intră în competenţa autorităţilor publice aflate sub control parlamentar, ci, din contră, de a lămuri, de a clarifica împrejurările şi cauzele în care s-au produs evenimentele supuse cercetării.
inainte de a produce o scranteala inovativa a jurisprudentei, prin scoaterea din jobenul stacojiu a ceva ce nu exista ad litteram in Constitutie, insa pe care l-a inventat Curtea:
Curtea reţine că jurisprudenţa sa recentă dezvoltă şi accentuează în mod deosebit o nouă dimensiune a dispoziţiilor art.1 alin.(5) din Constituţie, în sensul ataşării conţinutului său normativ a principiului colaborării loiale între instituţiile şi autorităţile statului.
Sa nu intelegeti gresit. Curtea invoca o sumedenie de decizii proprii in sprijinul acestui “principiu”, insa un lucru trebuie spus raspicat: nicaieri in Constitutie el nu este pomenit si, mai ales, nu este definit! El este o gaselnita juridica prin care Curtea iarasi s-a erijat in legiuitor.
Prin urmare, liber pentru cei 8 nazguli (a propos, Decizia 430/2017 a fost luata cu majoritate, deduc ca iarasi Livia Stanciu a facut opinie separata, insa ea este cenzurata si nu o vom citi niciodata) sa defineasca “loialitatea constitutionala” cum au ei chef. Arbitrariu total!
Interesant este ca cei 8 nazguli recunosc ca inventeaza aceast principiu, insa incearca mascarea inventiei prin expresia “o noua dimensiune” (citata mai sus) si prin sintagma “aşadar, tot ca o dezvoltare jurisprudenţială a dispoziţiilor art.1 alin.(5) din Constituţie”.
Aceasta este articolul 1 alin 5 invocat:
În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.
Cum se deduce “jurisprudential” din acest articol, “principiului colaborării loiale între instituţiile şi autorităţile statului”?! Cei de la Curte chiar cred ca lumea e proasta si inghite orice scriu ei? Evident ca da!
Si mai interesant este ca cei 8 nazguli, in dorinta lor de a ne lua ochii cu “jurisprudenta” care, cica, ar justifica acest principiu al “loialitatii” (citand o sumedenie de decizii anterioare) , uita in motivare sa pomeneasca o decizie, exact una cu greutate, care explica cel mai bine ce inseamna loialitatea constitutionala si cui se aplica ea.
“De aceea, Curtea apreciază că una dintre condițiile realizării obiectivelor fundamentale ale statului român, definite în textul citat, o constituie buna funcționare a autorităților publice, cu respectarea principiilor separației și echilibrului puterilor, fără blocaje instituționale. Curtea apreciază că această soluție are valoare constituțională de principiu în soluționarea conflictelor juridice între două sau mai multe autorități publice care au atribuții conjuncte în adoptarea unei măsuri prevăzute de Legea fundamentală și că acest principiu este de aplicațiune generală în cazuri similare (Decizia 98/2008)
Loialitate constitutionala insemna, de fapt, ca “două sau mai multe autorități publice care au atribuții conjuncte în adoptarea unei măsuri prevăzute de Legea fundamentală” sa coopereze pentru realizarea unui scop si sa nu se blocheze reciproc (cazul numirii unui ministru, prin decret prezidential, cazul numirii unui magistrat prin decret prezidentiale, etc).
Insa cei 8 nazguli considera ca “loialitate constitutionala” este un fel de pasaport spre incalcarea separatiei si echilibrului puterilor in stat, sub pretextul ca Supremul Organ vrea sa “afle adevarul”!
În aceste condiţii, Curtea constată că instituţia controlului parlamentarnu trebuie izolată de principiul constituţional al colaborării loiale între instituţiile şi autorităţile statului şi de cel al loialităţii faţă de Constituţie, ci coroborată şi corelată cu acestea. Prin urmare, este evident că reprezentanţii instituțiilor trebuie să colaboreze în realizarea anchetelor parlamentare, în această formulă concretizându-se şi principiul echilibrului între puterile statului.
Aiurea in tramvai!
Principiul echilibrului este clar definit in Decizia 98/2008: cooperarea, iar nu blocarea reciproca a “două sau mai multe autorități publice care au atribuții conjuncte în adoptarea unei măsuri prevăzute de Legea fundamentală”.
In noua decizie de ieri, principiul echilibrului a devenit un fel de ordin: “magistrati, va ordonam sa colaborati si sa mergeti in fata comisiei de ancheta a Parlamentului”!
Si, ca sa nu va ridic temperatura prea mult, va ofer un ultim citat:
Prin urmare, principiul colaborării loiale între instituţiile şi autorităţile statului presupune exercitarea cu bună-credinţă atât a competenţelor inerente funcţiei de anchetă a Parlamentului, cât şi a calităţii de reprezentant al unei instituţii publice. Subiectelor de drept care nu sunt în raporturi constituţionale cu Parlamentul, mai precis sub controlul acestora, nu li se poate impune obligaţia de a se prezenta în faţa comisiilor de anchetă în temeiul vreunui raport de subordonare sau control politic, ci numai în virtutea principiului colaborării loiale între instituţiile şi autorităţile statului.
Oare cei 8 nazguli chiar cred sincer ca Parlamentul vrea sa “ancheteze fapte, nu persoane” (“Este, prin urmare, de forţa evidenţei faptul că aceste comisii anchetează/verifică fapte sau împrejurări, şi nu persoane. Ele au ca scop constatarea existenţei sau inexistenţei faptelor pentru care a fost creată comisia de anchetă, fără a stabili cu titlu de certitudine răspunderea administrativă, materială, disciplinară sau penală a vreunei persoane”), cand cheama procurorii DNA la comisia de ancheta?
Oare cei 8 nazguli, data fiind componenta exclusiv politica si functionarea exclusiv politica a acestor comisii (lucru recunoscut negru pe alb in decizia de ieri: “votul final asupra constatărilor comisiei de anchetă dându-se în plenul respectivei Camere, fiind, deci, un vot politic. … Faptul că din acestea fac parte şi cei ce au solicitat înfiinţarea comisiei nu are nicio relevanţă, prin prisma faptului că votul final al Parlamentului este unul esenţialmente politic“), chiar cred ca acestea slujesc la “aflarea faptelor”, si nu la atingerea scopurilor politice (oprirea anchetelor DNA, prin intimidarea procurorilor)?
Oare cei 8 nazguli se iluzioneaza ca parlamentarii anchetati de procurori nu folosesc aceste comisii ca maciuci politice impotriva organelor de urmarire penala?
Nu am nici o indoiala ca cei 8 nazguli nu ar fi inteles miza exacta a acestor comisii. Insa cum deja i-a cuprins o febra anti-Justitie, decizia de ieri nu vine decat sa adauge tampenii constitutionale peste scorneli juridice, precum principiul “cooperarii loiale”.
Dragi judecatori, o tema de vacanta pentru voi: cum ar fi ca, in virtutea “principiului cooperarii loiale”, sa instituiti obligatii nu doar pentru magistrati sa vina in fata comisiilor de ancheta parlamentara, ci sa instituiti si obligatii pentru Parlament de a nu mai dezincrimina faptele de care sunt acuzati unii membri ai sai?!
Sau sa instituiti obligatia ca cererile de ridicare a imunitatii parlamentarilor sa fie automat aprobate, pentru ca Justitia sa isi poata indeplini misiunea constitutionala?
Daca tot e “cooperare loiala”, sa fie bidirectionala, si nu doar intr-un singur sens! De ce magistratii sa fie loiali si sa se prezinte seara la raport in fata unor penali pe care ii convoaca dimineata la DNA sau la PG , iar parlamentarii sa se ascunda dupa imunitate si sa rada in nas magistratilor?!
***
Epilog: “Este firesc ca persoana citata sa se prezinte si sa raspunda solicitarilor comisiei…” (Decizia de ieri).
La fel de “firesc” cum este Guvernul sa dea un OUG de dezincriminare noaptea la ora 1.25 pentru scaparea unui sef de Camera si de partid, nu?
Nazgulilor, aveti cojones sa indicati unde scrie in Constitutie cuvantul “firesc”? Este constitutional sau nu.
“Firesc” e doar in capetele voastre. Maine va fi “firesc” sa va “invite” si pe voi Organul la comisie. V-ati duce, din “loialitate constitutionala”, sa va umileasca penalii, sub pretextul “anchetarii evenimentelor”? Haideti, faceti voi primii ce cereti procurorilor, mai ales ca voi aveti super-imunitate si super-pensii!
Astept ziua in care Valer Dorneanu si noul sau prieten, Daniel Morar, vor da explicati in fata lui Eugen Nicolicea. Asa, din spirit de “cooperare loiala”.