Barbarii (5) “Germanicii 4” – Vandalii
| 26/03/2013 | Autor theophyle Categorii: Magazin Istoric |
Vandalii au trecut si ei pe la noi cu o prezenta mult mai minora si probabil pentru o perioada scurta de vreo 60-80 de ani (cam trei generatii). Vandalii au fost un popor germanic extrem de curios. Aliantele lor principale au fost cu popoare slave si intotdeauna indreptate sau impotriva romanilor (unde aveau ceva de castigat) sau impotriva gotilor, care intotdeauna ii jefuiau pe romani inaintea lor.
Au intrat in istorie probabil din cauza unor cronicari “tonomati”, care au descris cucerirea Romei in culori extrem de sumbre. De fapt ei nu au avut obiceiuri mai rele decat alte popoare migratoare care s-au perindat prin Europa. Numele lor provine etimologic de la regiunea de unde probabil au migrat, adica Suedia de astazi (Vendel), sau Danemarca de azi (Vendsyssel). Vandalii trec Baltica prin anul 120 d.Hr si se stabilesc in Polonia de astazi in regiunea Przeworsk (Przeworsk culture). Daca gotii au fost confundati cu getii, vandalii “reusesc” sa fie confundati cu slavii (Wends, Lusatiani sau Polonezi).
Vandalii au fost de fapt o federatie – cateva triburi germanice – constituită din 2 ramuri: asdingii şi silingii. În secolul III, incercand s-a coboare spre Dunare, 
sunt înfrânţi de goţi pe Valea Mureşului. Cei din nord-vestul vechii Dacia vor locui în preajma autohtonilor romanizați, chiar împreună cu aceștia (cum dovedesc descoperirile arheologice de la Medieșu Aurit). Grupurile de Vandali invinse de goţi migreaza spre vest si sud vest indreptandu-se spre Galia, pe care au distrus-o în 406, apoi au ocupat Spania in 409. Vandalii au avut una dintre cele mai lungi migraţii, pe două continente, plecând din sudul Peninsulei Scandinavice şi ajungând până în nordul Africii. La începutul secolului al V-lea, împreună cu aliaţii lor suebii şi alanii, trec Pirineii şi pătrund în Peninsula Iberică. Vandalii au fost singurii barbari care au avut o flotă, cu ajutorul căreia, sub conducerea lui Genseric (428-477), au constituit un regat în nordul Africii, de unde făceau incursiuni peste mare în sudul Italiei. Cucerind Roma au jefuit-o timp de 2 săptămâni fapt ce a generat expresia “vandalism”. Istoric vorbind chiar nu mai era prea mult de jefuit in Roma pentru ca o facusera Vizigotii in 410 (ei petrecand in Roma numai 3 zile).
Regatul Vandal
Vandalii au cucerit nordul Africii ca baza de actiune pentru expeditiile lor maritime care au terorizat Marea Mediterana. Pe timpul regelui Geiseric (389 – 477, cunoscut si ca Genseric, Gaiseric) se incepe construirea unei flote care va deveni “teroarea Marii Mediterane”.
In anul 429, pe timpul regentei imparatului Valentinian al III-lea (copil de 8 ani), care era tutelat de mama sa Galla Placidia, generalul roman Flavius Aetius reuseste printr-o intriga sa o convinga pe aceasta ca Bonifacius, 
comandantul legiunilor Romane care se lupta cu Vandalii, incearca sa o detroneze, ucigand-o pe ea si pe copil. Bonifacius, stiindu-se amenintat, pactizeaza cu Vandalii, promitandu-le nordul Africii. Complotul lui Flavius Aetius este descoperit, Bonifacius este repus in comanda dar mult prea tarziu pentru a salva Roma de invazia Vandalilor lui Geiseric. In acelasi an, Geiseric trece Gibralatrul impreuna cu 80 000 de oameni ai tribului lui, asediaza orasul Hippo Regius (Algeria de astazi) unde se afla si batranul Sf. Augustin impreuna cu preotii sai. Dupa 3 luni de asediu, la 28 August 430, la varsta de 75 de ani, Sf. Augustin va deceda probabil din cauza foametei si a epidemiilor care au devastat orasul asediat. Dupa inca 9 luni de asediu orasul se va preda.
De facto, dupa pacea incheiata in 435 cu romanii, Vandali controlau tot teritoriul Africii de nord-vest. In 439 ei cuceresc si Cartagina fara lupta. Genseric se incoroneaza drept Regele Vandalilor si al Alanilor si isi fixeaza capitala in acest oras. In viitorii doi ani Vandalii vor include in acest regat si Sicilia, Corsica, sudul Italiei si vor ajunge pana la insulele Baleare.
Dupa capturarea majoritatii navelor romane stationate in Cartagina, imperiul Roman de vest nu mai avea puterea de a confrunta vandali. Genseric si majoritatea nobilimii vandale se crestineaza in aceasta perioada in cultul crestin-arian. Genseic il izgoneste pe episcopul catolic Quodvultdeus la Napole, insa acorda drepturi egale tuturor crestinilor din regatul sau.
Arie si Arianismul
Pentru a intelege regatul Vandalilor din nordul Africii, razboaiele religioase intre “barbarii” germanici si crestinii traditionali (nu exista inca un curent ortodox si unul catolic) trebuie sa luam o pauza si sa discutam putin despre acest curent religios antic, care a supravietuit secolelor si se regaseste astazi in crestinismul Unitarian.
De fapt, desi numele acestui curent religios crestin se datoreaza lui Arie (Arius in greaca sau Leul in ebraica), bazele doctrinare au fost formulate de Paul de Samosata (200 – 275 i.Hr) patriarhul Antiohiei. Paul, la fel ca multi alti invatati evrei si crestini inaintea lui, a incercat o sinteza intre platonismul contemporan cu doctrina crestina (sau respectiv ebraica). Arie (256-336), de origine libian-egipteana (poate berber), a fost instruit de preotul Lucian din Antiohia, un adept al lui Paul de Samosata.
Doctrina lui Paul si Arie si-a gasit extrem de repede adepti in lumea majoritar pagana a contemporaneitatii lor. Doctrina trintariana in forma crestina ridica extrem de multe probleme in elenismul tarziu, care adoptase total dogmele platonice reformate (mai bine zis interpretate) de gnostici neoplatonisti (Porfir si Iamblichos – contemporani lui Arie). Pentru a simplifica lucrurile pot afirma fara nici un fel de dubiu, ca Arie si Arianismul sunt reprezentanta crestina a neoplatonismului gnostic (vezi postarea relevanta) , asa cum Kabala ebraica a fost in mare masura (aici s-ar putea sa am oponenta academica) reprezentanta evreiasca a aceluiasi neoplatonism gnostic.
Clar ca doctrina lui Arie a inceput sa domine opiniile clerului crestin mai “luminat” si mai putin dogmatic. Unii reprezentanti ai acestui cler traiau printre “barbarii” germanici, slavi sau turcici, incercand propagarea si crestinarea acestora. Wulfila / Ulfilas (310 – 383 d.Hr), traducatorul Bibliei in limba goţilor, a fost un infocat “crestin arian,” de aici si pana la adoptarea crestinismului arian de catre popoarele “barbare” germanice a fost extrem de logic si normal. Germanicii devin de facto cei mai mari inamici ai crestinismului latin si grec si de aici si pana la razboaiele sangeroase numite si “razboaiele vandale”, drumul a fost extrem de scurt.
Intrarea in forta a noii doctrine crestin-ariene si din cauza neînţelegerilor apărute, Constantin cel Mare a invitat episcopii bisericii la un sinod ecumenic, unde urmau să fie luate măsurile necesare împotriva lui Arie. Sinodul I Ecumenic s-a deschis oficial la Niceea, pe 20 mai 325 şi a durat până la 25 august acelaşi an. La şedinţa deschiderii oficiale şi la cea de închidere a asistat si Constantin.
Participanţii Sinodului s-au împarţit în trei opinii diferite: prima, susţinea credinţa dogmatica precum ca Iisus este şi Dumnezeu şi om; o a doua, reprezentata de 30 de episcopi, sustinea doctrina lui Arie, iar ceilalţi, în frunte cu Eusebiu de Nicomidia, ţineau la o doctrina impaciuitoare. Acesta a prezentat în Sinod o formula de credinta în care raportul dintre Tatăl şi Fiul era numit cu termenul omiousios – “asemănător după fiinţă cu Tatăl” în loc de omousios – “de o fiinţă cu Tatăl“, cum afirma doctrina dogmatica. Aceast lucru însemna menţinerea arianismului sub o formula moderată. Majoritatea a respins doctrina lui Arie, ca fiind eretică.
Concepţia gnostico-filosofică si religioasa a crestinismului Arian era compusă din următoarele teze: (1) Dumnezeu-Tatăl singur este principiul necreat şi nenăscut; (2) Iisus e creat din voinţa Tatălui (gr. poiema), dar nu din fiinta Lui, ci din nimic, fiind prima Sa creatura; (3) Deşi Fiul este după fiinţa Sa o creatură, schimbabil, mărginit, imperfect şi chiar capabil de a păcătui, gnostic 100% – Iisus este considerat “demiurg” ; (4) Scopul pentru care Dumnezeu l-a creat pe Fiul este creaţia lumii, fiindcă Tatăl nu putea crea sau repara universul material decât cu ajutorul unei fiinţe intermediare, gnostic 100% – Iisus este considerat “demiurg” ; (5) La creaţie, Iisus a primit măreţia şi puterea creatoare a Tatălui. Fiul poate fi numit şi El Dumnezeu, deoarece datorită harului divin pe care L-a primit de la Tatăl a devenit un Fiu adoptiv al Tatălui, astfel Isus are o divinitate împrumutată din divinitatea Tatălui.
Aceasta este conceptia crestinismului arian, care a incercat o impacare intre rationalismul elen si crestinismul dogmatic. Nu a reusit.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Incerc sa inteleg si sa deslusesc “Dinastia Vandala din Africa”, din schema ,coroborat cu materialul prezentat de tine. Cum pot afla mai multe detalii, in materialele urmatoare … sau recomandarii de studiu? Pentru subiectul lucrarii “Compendium Canonic”, doresc informatii suplimentare. Iti multumesc! Sunt subiecte si teme care ma intereseaza in mod deosebit!
Felicitari!
O zi frumoasa alaturi de cei dragi!
salut paula,
putina rabdare, termin toata seria si iti trimit bibliografia si mai multe materiale de aprofundat. Din nefericire, foarte putin (mai de loc) in limba romana 🙁
multumesc theo! am cea mai mare rabdare din lume!
deci după hartă par a fi trecut doar prin Maramureş?
Au ajuns pana la Napoca, pe care au si cucerit-o (ce a mai ramas din ea)
poate că reputaţia nasoală şi-o datorează chiar morţii lui Augustin …
mă gândesc că toţi cronicari creştini care au urmat i-au luat în şuturi – literar vorbind