Gnosticismul (4) Erezii medievale – Bogomilismul
| 09/03/2013 | Autor theophyle Categorii: Esoterica, Magazin Istoric |
Vezi postarile anterioare – “Gnosticismul (2) Maniheismul” si Gnosticismul (3) Erezii medievale – Paulicianismul. Evul Mediu readuce in forta elemente gnostice din doctrina lui Mani si reapare in Imperiul Bizantin prin paulicianism (sec VII- X d. Hr), care a fost aspru reprimat, iar apoi prin bogomilism (sec X – XI) , care, din Bulgaria, a cucerit Serbia si Bosnia, unde a constituit chiar o Biserică natională. Din Dalmatia s-a răspândit în Lombardia, de unde, mai târziu, – miscarea catharilor (sec XII-lea) – si ea reprimata cu o mare cruzime.
***
Bogomili si Bogomilismul
Bogomilii a fost o sectă religioasa gnostică, cu profunde implicatii socio-politice, fondată în primul Ţarat Bulgar de catre preotul Bogomil (Teofil) pe timpul domniei tarului Petru I-ul (927–969) în secolul al X-lea d.Hr. Bogomilismul este o adaptare maniheísta influentata direct de comunitatile paulicianiste prezente pe teritorul Bulgariei istorice, diferita insa prin accente sociale si revolta impotriva injustitiei feudale si a comportamentului clerical in acele timpuri. Bogomilismul a apărut cel mai probabil în ceea ce este astăzi Macedonia, ca formă de miscare politică-religioasa de opozitie fată de statul bulgar si biserica ortodoxa bulgara.
Bogomilii, la fel ca toti gnosticii, erau dualisti care credeau ca lumea nu a fost creată de Dumnezeul lui Avraam, ci de un demiurg rău – Diavolul. Considerandu-se totusi crestini, nu au recunoscut crucea, au fost iconoclasti si nu si-au construit biserici, preferând ritualurile în aer liber.
Bogomilii sustineau că Dumnezeu a avut doi fii (demiurgi), fiul cel mare Satanail si cel tânăr Michail. Fiul cel mare s-a răzvrătit împotriva tatălui devenind demiurgul rău. După căderea sa, el a creat cerurile si pământul de jos încercand în zadar să creeze omul, în cele din urmă a trebuit să apeleze la Dumnezeu pentru a primi Duhul Creator. După crearea lui Adam, acestuia i s-a permis să lucreze pământul, inrobit de Satanil, proprietarul pământului pe vecie. Intr-un sfarsit, lui Dumnezeu i s-a facut mila de asuprirea lui Adam si a urmasilor lui si Michael a fost trimis în forma unui om pentru a-i salva pe urmasii lui Adam.
Mihail, după botezul din Iordan, a devenit Isus Salvatorul omenirii. Când Duhul Sfânt (o alta ipostaza a lui Michail) a aparut in forma de porumbel, Isus a primit puterea de a rupe legământul dintre Satanail si urmasii lui Adam. Ruperea legamantului l-a transformat pe Satanail în Satan, dusmanul vesnic al lui Dumnezeu si fiului lui mai tânăr. Prin intermediul unor vraji si cu ajutorul oamenilor nerecunoscatori, Satan reuseste sa-l prinda pe Mihail-Iisus si sa-l răstigneasca. Satana i-a rasplatit pe tradatori prin bisericile sale, vesminte, ceremonii, construind o ierarhie cu călugări si preoti care sa-l slaveasca pe el.
Esenta bogomilismului este dualitatea în crearea lumii. Acesta este motivul pentru care a fost considerat o erezie de către Bisericile Catolice si Ortodoxe. Bogomilii au vazut viata pământească ca păcătoasă, ca o creatie a unui înger decazut (Satana), izgonit pe pamant de catre Dumnezeul adevarat. Bogomilii au refuzat să plătescă taxe, sa lucreze în serbie, sau să lupte în războaie. Ei au ignorat sistemul social feudal. Această lume, fiind lucrarea lui Satan, trebuiau să evite prinosul considerat ca darurile necuratului. Ei au fost ascetici si li s-a interzis consumul de carne.
Se poate sustine ca Bogomilii au solicitat o întoarcere la crestinismul timpuriu, respingând ierarhia ecleziastică, rezistand autoritătii feudalilor si a statului aparat de biserică. Acest lucru a ajutat la răspândirea rapida a miscarii în Balcani, si de-a lungul Imperiului Bizantin, ajungand mai târziu în Rusia Kieveană, Bosnia, Dalmatia, Italia si Franta.
Bibliografie, note si citate:
Janet Hamilton and Bernard Hamilton, Christian dualist heresies in the Byzantine world, c.650-c.1450, Manchester University Press 1991-2004
Obolensky, Dimitry, The Bogomils: A study in Balkan Neo-Manicheism. Cambridge University Press.
Nikoghayos Adontz: Samuel l’Armenien, Roi des Bulgares. Bruxelles, 1938, reprinted 1997
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Interesant! Multumesc pentru subiectul zilei!
O zi frumoasa alaturi de ce dragi!
cu placere paula,
O zi fru7moasa si dumneavoastra 🙂